Factori determinanţi în

rãspândirea şi adaptarea la
mediu a organismelor vii

Prof. Pop Aurel

 1. Factori abiotici

Bioritmuri circadiene şi sezoniere

• Ritmuri biologice la plante
 Modificările factorilor abitoci (lumina, temperatura, umiditate etc)
determină schimbări în fizionomia şi activitatea vieţuitoarelor, deci şi a
plantelor.
Variaţiile produse de alternanta zi - noapte se numesc variaţii diurne
(sau circadiene), iar cele produse de alternanţa anotimpurilor se numesc
variaţii sezoniere.
 Fizionomia plantelor se schimbă vizibil foarte mult, mai ales, datorită
ritmului sezonier.
În ţara noastră, din punct de vedere ecologic, se succed 6 sezoane:
• prevernal (1 III- 1 V)
• vernal (1 V- 15 VI)
• estival (15 VI- 15 VIII)
• serotinal (15 VIII- 15 IX)
• autumnal (15 IX- 1 XI)
• hiemal (1 XI- 1 III).
 Anotimpurile produc modificări cantitative şi calitative ale factorilor
ecologici din biotop, care determină schimbări atât în fizionomia plantelor
cât şi asupra funcţiei acestora în ecosistem.
Fiecare plantă creşte, se dezvoltă, se înmulţeşte în anumite
perioade ale anului, caracteristice fiecăreia.
• Primăvara (sezonul prevernal) natură se trezeşte la viaţă. Se măreşte
durata zilei şi cresc temperatura aerului şi umiditatea solului. Apar mai întâi
plantele cu ciclu biologic scurt cum sunt: ghioceii, apoi viorelele şi
brebeneii.
După infrunzirea arborilor, aceste plante intra în repaus până primăvara
viitoare.
• Vara (sezonul vernal 1 V- 15 VI şi sezonul estival 15 VI- 15 VIII) durata
zilei este maximă, iar temperatura este foarte ridicată. Aceasta este
perioada de maximă intensitate a fotosintezei şi deci de activitate a
plantelor. Acum înfloresc şi fructifica cele mai numeroase plante.
La sfârşitul verii apar primele semne de încetinire a creşterii plantelor, iar
dacă vara este secetoasa, la unele plante, frunzele se îngălbenesc şi se
veştejesc.
• Toamna (sezonul serotinal 15 VIII- 15 IX şi sezonul autumnal 15 IX- 1 XI),
o dată cu echinocţiul de toamnă, începe scăderea zilei şi a temperaturii.
Fotosinteza îşi reduce intensitatea şi ca urmare frunzele se îngălbenesc şi
cad.
Căderea masivă a frunzelor are loc după ce o serie de substanţe nutritive
s-au acumulat în diferite ţesuturi şi organe ale plantelor.
Toamna sunt puţine plante care înfloresc (brânduşa de toamnă,
crizantemele)
• Iarna (sezonul hiemal 1 XI- 1 III) temperatura scade şi dispare aproape
toată vegetaţia ierboasă, care-şi pierde de obicei organele aeriene,
rămânând fie în pământ (numai rădăcinile şi tulpinile subterane), fie fructele
sau seminţele, care pot rezista sub stratul de zăpadă şi, în general, la
temperaturile scăzute din timpul iernii.
Împotriva frigului oamenii îngroapă viţa de vie şi cultivă diferite legume în
sere şi solarii.
Pomii şi majoritatea arbuştilor rămân golaşi, cu excepţia majorităţii
coniferelor la care frunzele sunt verzi şi nu cad în timpul iernii.
Ritmurile biologice la animale
 Ca şi la plante, în viaţa animalelor se înregistrează anumite ritmuri
biologice, determinate de variaţiile unor factori abiotici care se repetă la
intervale regulate de timp.
Animalele au un ritm de viaţă legat de alternanta zilelor şi a nopţilor, deci
un ritm circadian. Majoritatea lor îşi desfăşoară activitatea ziua: se mişca,
îşi cauta hrana, se înmulţesc.
Noaptea stau în repaus. Acestea sunt animalele diurne (vrabia, albină,
guşterul, piţigoiul, vulpea, veveriţă).
 Alte animale sunt active noaptea.
Acestea sunt animale nocturne
(ariciul, liliacul, şoarecele cucuveaua,
privighetoarea).
 Ţânţarul şi fluturele cap de mort sunt
animale active numai seara; ele sunt
animale crepusculare
 Animalele au şi un ritm de viaţă legat de alternanta anotimpurilor, deci un
ritm sezonier.
Unele animale, în anumite perioade ale anului, se deplasează la distanţe
mari, de obicei în grup, pentru găsirea hranei, a unor locuri de iernat sau
pentru reproducere. Aceste de plasări în spaţiu se numesc migraţii.
 Cerbii şi vulpile coboară iarnă din
zonele mai înalte ale munţilor, în zonele
mai joase, unde clima este mai puţin
aspră, şi hrana se găseşte mai uşor.
 Berzele, rândunelele, gâştele şi
raţele sălbatice sunt păsări
migratoare, care pleacă toamna spre
ţările calde şi se întorc primăvara
pentru cuibărit.
Ele parcurg distanţe mari, ziua
orientându-se după soare, iar noaptea
după stele.
 Peştii migratori se deplasează
din mari în bancuri şi depun icrele de
obicei în fluvii sau râuri.
Uneori, ei parcurg distanţe foarte
mari. La noi în ţară, sturionii migrează
din Marea Neagră la gurile Dunării,
unde-şi depun icrele negre
 Multe animale, o dată cu venirea
iernii, îşi încetinesc funcţiile
organismului. Ele fie hibernează, fie
intra într-un somn de iarnă.
Aricii, melcii, liliecii, amfibienii,
reptilele sunt animale care
hibernează.
În timpul hibernării, ele nu se
mişca, nu se hrănesc, iar bătăile
inimii şi respiraţia sunt rare,
temperatura corpului scade (în jur de
5oC).
 Ursul, bursucul, veveriţele,
cârtiţele, hârciogii, albinele intră
într-un somn de iarnă.
Funcţiile lor metabolice sunt puţin
modificate, iar temperatura corpului
scade doar cu câteva grade.
Dacă sunt deranjate, animalele
amorţite se trezesc unele se trezesc
din când în când, pentru a se hrăni cu
proviziile strânse în timpul verii.
 Cele mai multe mamifere sunt
active iarna şi au, ca adaptare,
corpul acoperit cu o blană mai
deasă decât în timpul verii
 Peştii (crapul, şalăul, somnul) pe
timp de iarnă, ca adaptare stau în
gropile mâloase de pe fundul apei şi nu
se hrănesc.
 În regiunile deşertice şi în cele în
care există un anotimp secetos şi unul
ploios multe specii de animale (de
exemplu unii amfibieni) cad într-un somn
asemănător cu somnul de iarnă numit
somn de vară. Animalele devin active
numai în anotimpul ploios.
Sfârşit