ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME

TRANSMISIBILE (EST)

1
 DEFINIŢIE ŞI CARACTERISTICI GENERALE

► Encefalopatiile subacute transmisibile sau bolile cu prioni sunt o

grupă de boli neurodegenerative care afectează omul şi animalele,
asemănătoare din punct de vedere clinic şi neuropatologic
► Encefalopatiile reprezintă o grupă de afecţiuni care au o serie de
caracteristici comune:
• sunt afecţiuni ale sistemului nervos central, transmisibile
experimental la diferite specii de animale sau chiar contagioase în
mod natural, cum este boala tremurătoare a micilor rumegătoare
domestice (ovine, caprine - BTOC).
• Sunt afecţiuni care din punct de vedere clinic evoluează în mod
lent mai multe săptămâni sau luni - şi a căror perioadă de incubaţie
este neobişnuit de lungă: 4-40 ani, cu o medie, în cazul BCJ, de 15
ani;
• sunt afecţiuni în care se dezvoltă modificări grave la nivelul
sistemului nervos central si se diagnostica greu
• agenţii etiologici ai EST sunt prionii, molecule proteice subvirale
• toate EST de la animale şi om se pot transmite experimental la 2
animale, în principal la şoarece şi primate
 ETIOLOGIE

► Agenţii etiologici ai EST sunt prionii, formaţiuni subvirale, care

reprezintă izomeri anormali ai unei glicoproteine codificată de
gazdă, numită proteina prion (PrP).

► Demonstrarea transmiterii EST, pe cale naturală sau

experimentală, în cadrul aceleiaşi specii sau între specii diferite, a
constituit şi constituie încă unul din aspectele de bază ale
studiilor întreprinse de specialişti

3
Sursa: http://www.ulss4.veneto.it/web/ulss4/Prevenzione/dfsa/news/
► Calea de transmitere: i.c.(intracraniana), orala, iv(intravenos),
- La om: hormoni, grefe cornee, electrozii electencefalogramelor, instrumentar
► Riscul transmiterii ESB la om poate îmbrăca următoarele aspecte:
• riscul profesional de contaminare directă a lucrătorilor din
abatoare, a personalului veterinar şi a oamenilor din laboratoare
• riscul alimentar prin consumul de ţesuturi infectate de la animale
bolnave, cu atât mai mult cu cât până în prezent nu se cunoaşte
nici o metodă de prelucrare care să inactiveze agentul infecţios din
asemenea materiale.

• Rezistenta- pentru inactivarea lor din ţesuturile infectate, acestea

trebuie supuse la tratamente termice de cel puţin 134°C timp de
18 minute sau ţinute în soluţii de 2-4 % hidroxid de sodiu la
temperatura de 20°C timp de cel puţin o oră

4
 Distribuţia agenţilor EST în ţesuturile animalelor
bolnave

► Studiile întreprinse au arătat că în toate EST animale, creierul şi măduva

spinării sunt totdeauna infecţioase, pe când alte ţesuturi şi organe diferă de la
boală la boală.
► Învelitorile fetale la oile gestante afectate de BTOC sunt totdeauna infecţioase
şi reprezintă o cale importantă de difuzare pe orizontală a bolii în condiţii
naturale. Agentul infecţios nu s-a decelat în muşchii scheletici (carnea de
măcelărie), cord, rinichi, lapte, colostru, glanda mamară, uter, salivă şi piele.
S-a stabilit următoarea clasificare pe categorii a puterii infecţioase a diferitelor
ţesuturi provenite de la oi cu BTOC naturală:
► Categoria I. infecţiozitate puternică: encefalul, măduva spinării.
► Categoria II infecţiozitate medie: splina, amigdalele, ganglionii limfatici,
ileonul, colonul proximal.
► Categoria III. infecţiozitate scăzută: nervul sciatic, hipofiza, glanda
suprarenală, colonul distal, mucoasa nazală.
5
► Categoria IV. Infecţiozitate minimă: lichidul cefalorahidian,
timusul, măduva osoasă, ficatul, pulmonii, pancreasul.

► Categoria V. Infecţiozitate absentă: muşchii scheletici, cordul,

glanda mamară, laptele, cheagurile sanguine, serul sanguin,
fecalele, rinichii, tiroida, glandele salivare, saliva, uterul,
testicolele, vezica seminală.

► În encefalopatia spongiformă a bovinelor (ESB) confirmată,

cercetările au arătat că numai ţesutul cerebral posedă putere
infecţioasă pentru şoarece, specia cea mai sensibilă la agentul
ESB.

6
 Encefalopatia spongiformă a bovinelor ( ESB )

► Encefalopatia spongiformă a bovinelor a fost identificată şi

descrisă
prima dată în Marea Britanie în noiembrie 1986, sub forma unei
epidemii extinse, având o singură sursă de infecţie.

► Boala apare după perioade de incubaţie lungi ( 4-5 ani ), dar mult
mai scurte decât cele observate în BCJ a omului.

► Ea se manifestă prin semne nervoase, caracterizate la început prin

schimbarea pronunţată a comportamentului animalelor şi în mod
deosebit prin agresivitatea lor, ceea ce a determinat pe specialişti să
o numească şi "boala vacii nebune

7
► La scurt timp de la debut apar anomalii ale tonusului
muscular, tremurături musculare şi stare de oboseală
accentuată.

► Boala se termină totdeauna cu moartea care survine de

obicei la câteva luni de la apariţia primelor semne.

► Diagnosticul se suspectează pe baza semnelor clinice şi a

datelor epidemiologice, dar confirmarea sa se face numai pe
baza rezultatului examenului histopatologic al secţiunilor
din creierul animalelor moarte sau bolnave şi sacrificate.

8
 Boala Creutzfeldt-Jakob ( BCJ)

► Boala Creutzfeldt-Jakob este o neuropatie rară, produsă de

prioni, care se caracterizează printr-o perioadă de incubaţie foarte
lungă, evoluţie clinică progresivă, modificări histologice
neurodegenerative grave spongiforme şi care se termină
totdeauna cu moartea

► Boala afectează atât femeile cât şi bărbaţii, apare sporadic în

toată lumea şi are, în general, o incidenţă anuală relativ uniformă
de un caz la un milion de locuitori; 10-15 % din cazuri au
caracter familial şi se datorează mutaţiilor genei care codifică
proteina-prion (PrP)

9
► Forma sporadică (clasică) a BCJ apare la persoane de vârstă
medie fiind mai frecventă la persoanele bătrâne, procentul cel
mai ridicat semnalându-se la pacienţi de peste 75 de ani
► Simptomele bolii:

• Boala debutează cu simptome nespecifice sau

necaracteristice, cum sunt: fluctuaţii ale stării sufleteşti,
depresie, oboseală, perturbări ale somnului şi uitare
progresivă.

• Tulburările se combină cu semne neurologice demonstrabile

în mod obiectiv: anomalii ale tonusului muscular, manifestări
piramidale şi extrapiramidale, deficite neuropsihice,
fasciculaţii musculare şi mai târziu, contracţii mioclonice.

• După câteva luni (2,5-6,5) activitatea mentală încetează

progresiv ducând la o stare de comă terminală
• În general, electroencefalograma este destul de caracteristică
şi este un element de diagnostic diferenţial foarte valoros. 10
 • După câteva luni (2,5-6,5) activitatea mentală
încetează progresiv ducând la o stare de comă
terminală

• În general, electroencefalograma este destul de

caracteristică şi este un element de diagnostic
diferenţial foarte valoros.

Diagnosticul bolii Creutzfeldt-Jakob, oricare ar fi forma sa, se pune

pe baza semnelor clinice, electroencefalogramei şi se confirmă prin
examen neurohistopatologic prin biopsie sau necropsie.

11
 Măsuri de prevenire şi combatere a ESB

► Prima cerinţă ce se impune în ţările în care există boala este instituirea unui
plan de supraveghere specific care să asigure detectarea la timp a cazurilor de
boală, măsurile imediate ce se aplică faţă de animalul bolnav şi efectivul din
care face parte şi evaluarea periodică a acestor măsuri

► După confirmarea diagnosticului de laborator, toate bovinele din fermele cu

cazuri de boală confirmată se sacrifică, iar carcasele lor se distrug.

► Se interzice prelucrarea acestor cărnuri în făinuri furajere şi cu

atât mai mult în produse destinate consumului public

12
MĂSURI DE PROFILAXIE A BOLII CREUTZFELDT-
JAKOB LA OM

► Această boală are o incidenţă foarte redusă şi se întâlneşte sub

formă de cazuri izolate în majoritatea ţărilor
► Odată cu apariţia encefalopatiei spongiforme a bovinelor în
Marea Britanie şi asocierea ei cu cazurile de boala Creutzfeldt-
Jakob la om, studiile asupra acestei boli s-au intensificat, iar
măsurile de supraveghere, prevenire şi control s-au înăsprit
► Măsuri deosebite trebuie să se ia şi în privinţa controlului
donatorilor de sânge. Aceştia vor fi acceptaţi numai dacă nu au
antecedente pentru BCJ
► Implementarea unui imunotest pentru decelarea agentului BCJ la
persoanele fără semne clinice

13
INFLUENŢELE (GRIPELE)

14
ISTORIC

► Gripa este o afecţiune acută, foarte contagioasă, care a afectat

oamenii şi animalele încă din antichitate.
► Cuvântul influenza (gripă) a provenit din limba italiană şi se
referea la factorul cauzal de boală; iniţial, aceasta a fost pus pe
seama influenţei astrologice nefavorabile.
► Termenii arhaici pentru gripă (influenza) sunt: guturai epidemic;
gripă (în franceză grippe), boală de transpiraţie şi febră spaniolă
(în particular, în perioada pandemiei de gripă din 1918).
► Virusurile gripale formează familia Orthomixoviridae (orthos din
greacă – drepţi şi myxa din greacă - mucus) şi sunt grupate în
tipurile A, B şi C, pe baza naturii antigenice a nucleocapsidei
interne sau a matricei proteice.

15
► În prezent, familia Orthomyxoviridae este compusă
din cinci genuri:
1. Influenzavirus A;
2. Influenzavirus B;
3. Influenzavirus C;
4. Isavirus;
5. Thogotavirus.

► Prima dovadă a unei cauze virale, cea reală, a apărut

la sfârsitul anilor 1926, când la porcinele cu o
afecţiune similară gripei umane a fost descoperit un
virus, reusindu-se transmiterea acestuia între animale
prin utilizarea unui filtrat.

16
AGENTUL ETIOLOGIC
► Virusurile gripale formează familia Orthomyxoviridae, cu trei genuri,
primul alcătuit din virusurile tip A şi B, al doilea din virusurile tip C şi al
treilea conţinând virusurile "Thogoto-like".

► Nucleocapsida prezintă o simetrie helicoidală şi este inclusă într-o matrice

proteică. La exteriorul matricei se găseşte o membrană lipidică, a cărei
suprafaţă este acoperită cu două tipuri de proiecţii sau spiculi
glicoproteici, asociate cu activitatea hemaglutininei şi neuraminidazei.

17
► Aceste două glicopeptide de suprafaţă, mai ales hemaglutinină, par să
fie cele mai importante antigene, în termeni de stimulare a imunităţii
protectoare a gazdei.
► Hemaglutinina (HA) – antigena specifică de subtip - reprezintă o
glicoproteină integrala situată pe suprafaţa vironului.
► Neuraminidaza (NA) - antigena specifică de subtip - este a doua
glicoproteină integrală importantă de suprafaţă, aranjată uniform pe
suprafaţa virală.

18
H5N1 (Gripa Aviară)
► H5N1 (Gripa Aviară) este un subtip al virusului gripei aviare tip
A foarte contagios pentru păsări, provocând şi moartea lor
► Aproape toate cazurile de gripă aviară apărute la oameni au
rezultat în urma unor contacte directe sau indirecte cu păsări
infectate, sau cu suprafeţe care au venit în contact cu păsările
infectate.
► Simptomatologia dezvoltată de virusul gripei aviare, H5N1 la om
variază de la simptomele unei gripe sezoniere (ex. febră, răceală,
dureri în gât, dureri musculare) la infecţii ale ochilor, pneumonie,
boli respiratorii severe, precum şi la alte complicaţii severe
capabile să pună în pericol sănătatea pacientului

19
Gripa H1N1
► H1N1 este un nou virus gripal care cauzează îmbolnăvirea oamenilor, se stie
ca este contagios.
► Virusul îşi are originea din Mexic din martie 2009 şi se răspândeşte la fel ca o
gripă sezonieră.
► Acest virus N1H1 nu cauzează îmbolnăvirea prin consumul cărnii de porc
sau a produselor din carne de porc. Gripa H1N1 nu este de natură
alimentară, este un virus care atacă sistemul respirator.
► Aproximativ 70 % din oameni care au fost internaţi în spital cu gripa H1N1 au
avut una sau mai multe afecţiuni medicale (sarcini, diabet, boli de inimă, astm
şi boli de rinichi) care i-au încadrat la risc "ridicat".

20
Caractere de cultură şi rezistenţă
► Se pare că replicarea virusurilor gripale A în plămâni este
determinată de temperatură, în timp ca replicarea în tractul
intestinal este dependentă de pH.
► Replicarea virusurilor gripale A ale mamiferelor este optimă la
33- 35°C, reflectând temperatura superficială a tractului
respirator, mai scăzută de 37°C.
► Virusurile gripale aviare se replică eficient la 40-42 oC, în timp
ce virusurile umane nu.

21
► Virusurile gripale aviare A enterotrope sunt mai rezistente la pH
redus, ceea ce le permite să depăşească valorile scăzute de pH din
tractul digestiv superior al gazdei.

► Rezistenţa virusului gripal la factorii de mediu:

 se menţine până la: 6 zile la temperatura + 37°C; 30 zile în încăperi la
temperatura + 22°C; 4 zile în apă cu temperatura + 22°C;
 rezistă 3 ore la temperatura + 56°C şi 30 min la temperatura + 60°C;
 temperatura de + 75°C şi mai mult inactivează virusul în câteva minute;
 în stare congelată se păstrează mai mult de un an.

22
PERIOADA DE INCUBAŢIE ŞI MANIFESTĂRI CLINICE
► La om, perioada de incubaţie variază între 1 şi 3 zile, în funcţie de tulpina
virală şi doză.
► Afecţiunea respiratorie febrilă acută se caracterizează prin febră, apatie,
anorexie, tuse, strănut, rinoree, conjunctivită, cu o rată scăzută a mortalităţii
şi vindecare rapidă.
► Boala duce rapid la o stare de prostraţie, de obicei cu durată între 3 şi 5 zile,
mai severă la copii şi vârstnici.
► La porcine şi cabaline boala este similară celei umane
► La păsări manifestările clinice pot varia considerabil. Semnele clinice tipice
pentru o gripă aviară foarte patogenă la pui sau curcani includ scăderea
producţiei de ouă, manifestări respiratorii, raluri, epiforă, sinuzită, cianoza
tegumentelor fără pene, în special a crestei, pene zburlite, diaree, tulburări
neurologice şi o mortalitate înaltă

23
TRANSMITERE
► Virusurile gripale infectează o mare varietate de animale,
barierele dintre specii fiind mai puţin importante pentru ecologia
acestora decât se credea.
► Capacitatea unui virus gripal de a traversa bariera dintre specii
este controlată de genele virale, prevalenţa transmiterii fiind
dependentă de speciile animale.
► Succesul transmiterii între specii a virusurilor gripale depinde de
constelaţia genetică virală. Transmiterea între specii poate urma
reasortării genetice, virusul descendent conţinând un ansamblu
specific de gene ce ii conferă capacitatea de a se replica la noua
gazdă
► Subtipurile care au cauzat epidemii şi pandemii în populaţia
umană în trecut sau în prezent sunt: H3N2, H2N2, H1N1 şi
H1N2. Subtipurile H1N1 şi H3N3 de asemenea au cauzat
focare de infecţii la porcine, iar H7N7 şi H3N8 - la cai.

24
PROFILAXIE ŞI COMBATERE

► În prezent sunt disponibile două măsuri de prevenire a gripei la oameni:

imunoprofilaxia cu vaccinuri şi chimioprofilaxia

► Eficacitatea vaccinurilor a variat între 60 şi 90%, fiind dependentă de gradul

de corespondenţă antigenică între virusul folosit pentru vaccin şi cel care a
produs epidemia.

► Vaccinul antigripal este preparat din virusuri cultivate pe ou embrionat,

purificate şi neinfecţioase.

25
DIAGNOSTIC, ŞI PROGNOSTIC

► Diagnosticul clinic al infecţiei gripale este numai prezumtiv, întrucât nu există

nici un semn patognomonic

► Diagnosticul de certitudine este posibil numai în laborator, prin izolarea

virusului sau prin evidenţierea anticorpilor specifici.

► Antigenele virusurilor gripale pot fi identificate utilizând teste

imunoenzimatice.

► Testul HI este cel mai des utilizat în diagnosticul gripei, având avantajul de a
fi simplu de efectuat, sensibil, uşor adaptabil şi ieftin

26
► Precauţiile standard au drept scop de a reduce la minimum procesul de
transmisie a infecţiei de la o sursă cunoscută sau necunoscută şi sunt esenţiale
în asigurarea unui nivel înalt de protecţie
► Precauţiile suplimentare. Din considerentele posibilei transmiteri a infecţiei
virale gripale A prin picături, contact şi pe cale aerogenă este strict
recomandat respectarea acestor precauţii în cazurile suspecte sau confirmate
► În precauţiile standard se includ:
• spălarea pe mâini şi prelucrarea antiseptică a lor
• utilizarea echipamentului personal de protecţie
• manipularea corespunzătoare a echipamentului
• managementul deşeurilor contaminate

27