1.

CAMPILOBACTERIOZA

Surse imagini: www.paginamedicala.ro

www.foodpoisonjournal.com
ISTORIC SI IMPORTANTĂ

► Începutul recunoasterii ca
specie a bacteriei
Campylobacter jejuni
denumită la început Vibrio
fetus a fost făcută în anul
1973
► În anul 1957, Kinq a observat
că între campilobacteriile
termotolerante, capabile să se
dezvolte la 42°C, si
producerea gastroenteritei
acute la om este o corelatie
strânsă.
► Stabilirea implicatiei bacteriei în numeroase episoade de
toxiinfectie alimentară a determinat un interes crescut al
clinicienilor si specialistilor pentru această bacterie. Deoarece C.
jejuni este un comensal în intestinul animalelor cu sânge cald,
produsele alimentare de origine animală pot fi deseori
contaminate cu această bacterie, devenind o sursă importantă de
infectie.
ETIOLOGIE SI PATOGENIE

► Genurile Campylobacter si
Arcobacter sunt încadrate în
familia Campylobacteriaceae.
► Genul Campylabacter cuprinde
bacterii Gram negative, cu formă
de bastonase subţiri, curbate, în S
sau spirală, groase de 0,2-0,5 µm
si lungi de 0,5-5 µm,
microaerofile, mobile datorită
prezenţei unui flagel polar care
determină o miscare în vrilă
(înaintare prin însurubare )
caracteristică;
► înculturile vechi, bacteria devine cocoidă, imobilă si
necultivabilă.
► Nu fermentează şi nu oxidează hidraţii de carbon.
Sunt oxidază pozitive, reduc nitraţii, nu hidrolizează
gelatina si ureea şi dau reacţia VP (Voges-Proskauer).
Se pot dezvolta la 25°C-43°C.
Prezenta sau absenta catalazei permite separarea genului
în specii catalază pozitive şi catalază negative

► Speciile catalază pozitive cu

importanţă patogenă mai mare sunt:
o a) fetus, după
clasificarea franceză
sau intestinalis
o b) venerealis, cu
habitatul natural în
mucoasa genitală a
bovinelor
o Campylobacter jejuni
specia dominanta a
genului
o c)Campylobacter coli
considerată mult timp o
variantă biochimică a
C. jejuni
► Speciile catalază negative sunt:
o Campylobacter
sputorum cu 3
subspecii (sputorum,
bubulus şi muco-salis),
cu tolerantă mai mare
fată de oxigen, capabile
să reducă nitratii si să
producă H2S.
o Campylobacter
concisus care produce
gingivite si periodontite
la om
Conditii de cultivare

► C. jejuni este un microaerofil si se dezvoltă cel mai bine într-o

atmosferă care conţine 5 % oxigen.

► Pentru dezvoltare, în afară de o concentraţie optimă (5 %) de

oxigen, C. jejuni are nevoie, de asemenea, de o concentraţie
optimă de dioxid de carbon, care este de 10 % si de una de azot de
85 %.

► Absenta uneia sau a două componente din atmosfera de incubare

inhibă dezvoltarea acestei bacterii
EPIDEMIOLOGIE
► Enterita produsa de C. jejuni a fost mult timp subestimată,
datorită dificultătilor de izolare a acestei bacterii sau neraportării
tuturor cazurilor de boală.
► Incidenta bolii se pare că este ceva mai mare la masculi decât la
femele. Deşi infectiile pot apare în orice anotimp al anului, există
unele vârfuri vara şi la începutul toamnei.
► În ţările dezvoltate boala apare, în primul rând, datorită
consumului de alimente de origine animală provenite de la
animale infectate sau purtătoare sau de alimente contaminate
încrucisat în timpul prelucrării si manipulării si, într-o măsură
mult mai redusă, prin alimentele manipulate neigienic şi prin apa
contaminată prin fecalele animalelor şi oamenilor si netratată
corespunzător.
 MODUL DE TRANSMITERE SI SURSELE DE
INFECTIE

► Transmiterea la om are loc prin ingestia alimentelor de origine animală

contaminate si a apei contaminate, netratată, sau prin contactul direct cu
animalele infectate, în special cu cele de apartament. Foarte rar infecţia se
poate transmite de la om la om.
► Episoadele extinse de enterită cu C. jejuni se datorează, în mod obisnuit,
ingerării de lapte nepasteurizat sau apei contaminate
► Laptele nepasteurizat este, de departe, alimentul cel mai des incriminat în
episoadele de toxiinfecţie alimentară cu Campylobacter
► Aproape toate carcasele de pasăre proaspete, refrigerate sau
congelate sunt contaminate cu C. jejuni la nivele de circa
105 celule/g de carcasă.
► C. jejuni trăieste ca un comensal în tractul intestinal al
multor animale cu sânge cald, domestice si sălbatice, care
trebuie considerate surse de infecţie pentru om si rezervoare
ale bacteriei prin care se contaminează alimentele si apa de
suprafaţă.
► Pisicile si câinii de apartament pot fi surse de infecţie
directă si indirectă pentru om.
► Campilobacteriile termotolerante s-au găsit şi pe legumele
proaspete aduse în piete si magazine
MANIFESTĂRI CLINICE
► Toxiinfectia alimentară produsă de C. jejuni se manifestă din
punct de vedere clinic si anatomopatologic ca o enterită,
enterocolită sau gastroenterită acută
► Perioada de incubatie obisnuită este de 1-3 zile, dar poate fi si de
o săptămână sau mai lungă.
► Simptomele initiale sunt, în mod obisnuit, nespecifice si constau
din dureri de cap, mialgii, frisoane si febră, uneori mai mare de
40°C.
► Boala diareică ce însoteste infectia cu C. jejuni este considerată
un proces inflamator din cauza exprimării predominante a febrei
si a simptomelor specifice, ca si din cauza scaunelor care contin
leucocite polimorfonucleare si sânge.
Diagnostic de laborator si cercetarea C. jejuni în alimente
► Diagnosticul de laborator al enterocolitei acute
campilobacteriene se bazează pe examenul microbiologic
prin culturi al probelor de fecale de la bolnavi sau, în cazul
formelor sistemice, cu bacteremii, si al probelor de sânge.
► Un diagnostic prezumptiv rapid se poate pune prin
vizualizarea bacteriei din fecale prin examinarea
microscopică a frotiurilor făcut din fecale si colorate cu
metoda Gram
► C. jejuni persistă în fecale un timp limitat, de obicei mai
scurt de 3 săptămâni, în general, examenul bacteriologic al
fecalelor, în vederea stabilirii precise a diagnosticului, este
eficient numai în prima săptămână de boală.
PROFILAXIE
► Aplicarea corectă a proceselor de prelucrare a
produselor alimentare, evitarea contaminărilor
încrucisate si o educaţie sanitară corespunzătoare
a consumatorilor vor evita aceste îmbolnăviri de
tip alimentar.
► Întrucât rezervorul principal pentru această
bacterie îl reprezintă animalele, oamenii vor
acorda atentie contactului cu acestea sau cu
produsele lor.
a. Cresterea animalelor în conditii cât mai igienice si
dezinfectia sistematică a adăposturilor. Această
măsură, desi nu previne în totalitate diseminarea
bacteriei eliminată permanent prin fecale, reduce
totusi, în mare măsură riscul extinderii infectiei.
b. Crearea de ferme de animale libere de Campylobacter
ar fi o măsură foarte eficientă, dar foarte greu de
realizat în condiţiile actuale.
 c. Respectarea tehnologiilor si a măsurilor de igienă în timpul tăierii
animalelor si al prelucrării cărnii rezultate, în asa fel încât să se evite
contaminarea carcaselor cu continut intestinal si contaminările
încrucisate. Refrigerarea rapidă a carcaselor si eliminarea excesului de
umiditate din atmosfera de depozitare, prin uscarea suprafeţei carcaselor,
reduc gradul de contaminare a acestora cu campilobacterii cu mai mult de
2 log10.
d. Iradierea cărnurilor.
e. Pasteurizarea corectă a laptelui si aplicarea tratamentelor termice
prevăzute în tehnologiile de fabricaţie pentru toate preparatele din carne.