Chalking It Up

ARHIMEDE(287-212 i.H.)
• Nascut la Siracuza,in Sicilia (la acea vreme colonie
greceasca),Arhimede este unul din cei mai cunoscuti invatati ai
Greciei antice,considerat parintele mecanicii.
Intamplarea care a condus la descoperirea legii care-i
poarta numele este urmatoarea :
Dupa ce a castigat puterea in Siracuza,Hieron a
hotarat sa puna intr-un templu o coroana de aur pe
care sa o inchine zeilor care l-au ajutat in obtinerea
victoriei.La urechea regelui au ajuns insa zvonuri ca
aurarul a furat o parte din aur si l-a inlocuit cu
argint.Regele i-a cerut lui arhimede sa stabileasca cu
certitudine daca a fost inselat sau nu.Framatat de
rezolvarea problemei,Arhimede,aflanduse in cada,a
observat ca intrand mai mult in apa,din ce in ce mai
multa apa se revarsa afara.In acel moment a sarit
din cada si a luat-o la fuga strigand din rasputeri
“Evrica!”,adica “am descoperit!”.Plecand de la
observatia din baie el a stabilit ca mesterul aurar isi
insusise o mare parte din aurul incredintat si a
format legea care-i poarta numele.
 Legea lui Arhimede
Un corp scufundat intr-un lichid in
repaus este impins de jos in sus cu o
forta verticala numeric egala cu greutatea
lichidului dezlocuit de acel corp.
Corpuri scufundate in lichid
Corpul pluteste la suprafata lichidului daca
forta arhimedica este mai mare decat greutatea
corpului.
Fa=FA-G
Aplicatii:navele maritime,barcile, densimetrul.
Corpul ramane in interiorul lichidului daca forta
arhimedica este egala cu greutatea.
Fa+G=0
Fa=G
Aplicatii:submarinul, batiscaful,dirijabilele.
Corpul se scufunda daca greutatea este mai
mare decat forta arhimedica.
Ga=G-Fa
Ga=greutatea aparenta (greutatea corpului
scufundat in fluid).
Aplicatii:orice corp a carui densitate este mai
mare decat densitatea fluidului.
Aplicatii
ale legii
lui
Arhimede
in lichide
 Vapor
Vaporul este un mijloc de transport nautic numit şi
navă sau vas care pluteşte după principiul lui
Arhimede. Vaporul se deosebeşte de plută prin
faptul că posedă un mijloc autonom de locomoţie, iar
de barcă se deosebeşte prin mărime.
În sens strict, vaporul este o navă având ca mijloc
de propulsie forţa aburului, dar în limbajul curent
termenul defineşte orice navă cu propulsie mecanică,
nu şi velierele.
Vapoarele sunt construite în şantiere navale, prima
lansare pe apă a vaporului se face într-o atmosferă
festivă, cu botezul vasului, vapoarele pot fi ancorate
în porturi, locurile de încărcare sau descărcare se
numesc docuri.
Părţi componente
1.Prova - partea din faţă a unei nave, ea trebuie să taie masa
de apă.
2.Carena - pentru reducerea rezistenţei la înaintare şi a
consumului de carburant.
3.Ancoră - asigură nava să nu fie luată de curent când
motoarele nu sunt în funcţiune.
4.Părţile unei nave
5.Babord - bordul stâng (bordul drept fiind numit Tribord).
6.Elice - asigură deplasarea navei.
7.Pupa - partea din spate a navei.
8.Coş - necesar pentru evacuarea fumului.
9.Castel central.
10.Punte.

Linia de incarcare a vapoarelor
Supraincarcarea vapoarelor a fost cauza a numeroase
naufragii.Pentru evitarea lor, inca din secolul al XV-lea,
constructorii au gravat pe suprafata laterala a vaporului un semn
care indica nivelul maxim de scunfundare a vaporului incarcat.In
anul 1876,Samuel Plimsoll a propus Parlamentului englez
votarea unei legii care sa oblige armatorii sa graveze pe vapoare
linii de incarcare adaptate la diferite confitii de navigatie.
 In prezent vapoarele au gravate mai multe linii de
incarcare(pentru apa dulce tropicala,apa sarata tropicala , apa
sarata in timpul verii,apa sarata in timpul iernii etc).Exista harti
care clasifica intinderile de apa in categoriile mentionate.In
functie de anotimp se de traseu urmat, capitanul navei stabileste
pana la care linie poate fi incarcat vaporul.
 Densimetrul
Este un instrument utilizat pentru determinarea
densitatii lichidelor.El este alcatuit dintr-un
tub din sticla, numit plutitor, care contine in
partea de jos alice de plumb (lest) prelungit cu
o tija gradata.
 Submarinul
Submarinul este o nava care poate pluti la suprafata
apei dar se poate si scufunda la diferite adancimi
diferite. El are intre peretii sai dubli rezervoare
(numite balans-apa) care se pot umple cu apa din
mare; cand se umplu cu apa greutatea submarinului
creste si el se scufunda. Pentru a reveni la
suprafata, apa din rezervoare este evacuata. Cu cat
submarinul se scufunda la o adancime mai mare
(presiunea hidrostatica creste) cu atat patrunde mai
multa apa in rezervoare. Astfel, greutatea
submarinului creste continuu si el se scufunda din
ce in ce mai mult. Un submarin nu poate sa se
mentina la o anumita adancime decat daca se afla in
miscare.
In anul 1985, submarinul “Nautile” a coborat la o adancime de 6000
de metri in apele Japoniei. Pentru a rezista presiunii hidrostatice
foarte mari avea facuti peretii dintr-un aliaj de titan si otel.
Submarinul Rechinul. Experienta primului razboi mondial
scoase in evidenta neajunsuriledependentei de stainatate in ce a privit
navele militare; pe de alta parte, politica de autarhie economica
promovata in anii ’30 dusese la dezvoltarea a importante unitati
industriale. In aceste conditii Ministerul Aerului si Marinei a
optat in 1937 intre mai multe oferte: pentru cea a uzinelor metalurgice
din Resita in colaborare cu firma JUS ,de construire la santierul
naval Galati a unei nave plutitoare si a doua submarine S1 si S2. In
1941 cele doua submarine au fost lansate la apa ele fiind denumite
Rechinul(S1) si Marsuinul(S2). Submarinul Rechinul a fost armat
la 5 mai 1943 in cadrul unui ceremonial desfsurat chiar la bord.
Rechinul a ajuns la Constanta la 24 mai 1943 si a intrat intr-o lunga
perioada de probe avand mai multe defectiuni. Rechinul avea un
deplasament M585/680 tone, armat cu sase tuburi lons torpile de 533
mm. Motoarele M.A.M.
 Batiscaful
Este un submarin mai mic folosit pentru a cobori la adancimi foarte
mari.Pentru a rezista la presiunile enorme ale apei cabina in care
se afla pasageri(vizibila in partea inferioara) este o sfera din otel
cu pereti foarte grosi.Restul carcasei este plina cu un lichid cu
densitatea mai mica decat a apei.Coborarea lui se face folosind un
lest din fonta care este aruncat atunci cand batiscaful revine la
suprafata.
Aplicatii
ale lui
Arhimede
in gaze
 Aerostatele
Sunt alcatuite din anvelope foarte usoare, umflate cu un gaz cu
densitatea mai mica decat a aerului inconjurator(hidrogen,heliu,aer
cald).Volumul acestei anvelope fiind foarte mare, forta arhimedica
este mai mare decat greutatea totala a aerostatului
(anvelopa+gaz+nacela.Densitata aerului scade cu altitudinea si de
aceea forta arhimedica scade pe masura ce balonul se ridica, el
atingand la un moment dat altitudinea maxima.
Balonul cu aer cald a fost inventat de fraţii Montgolfier
, Joseph şi Étienne, în 1782, şi a fost denumit de ei
"mongolfière".
Prima experienţă publică de ascensiune a unui aerostat
fără pasageri a avut loc pe 4 iunie 1783 la Annonay
(departamentul Ardèche).
Pe 19 septembrie, în acelaşi an, la Versailles, în
prezenţa regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei, a
avut loc prima ascensiune cu "pasageri", adică cu un
cocoş, o oaie şi o raţă.
Primii călători umani, care au zburat cu un balon cu aer
cald au fost Jean-François Pilâtre de Rozier şi
Marchizul d'Arlandes, la Paris, pe 21 noiembrie 1783.
Balonul cu gaz mai uşor decât aerul a fost inventat de
fizicianul Jacques Charles, în acelaşi an cu primul zbor
public cu balonul cu aer cald al fraţilor Montgolfier.
Balonul cu gaz mai uşor decât aerul a fost denumit
"charlière", prin derivare din numele inventatorului său.
Pe 1 decembrie 1783, împreună cu Nicolas Robert, Jacques
Charles a executat primul zbor, pornind pe deasupra grădinilor
Tuileries din Paris şi aterizând la Nesles-la-Vallée. Încă de la
primul zbor, Jacques Charles şi-a dotat balonul cu echipamentul
care se foloseşte şi în prezent: învelitoare impermeabilă, plasă de
fixare a nacelei din răchită, sistem suplimentar de umflare, supapă de
presiune, balast şi ancoră. A transportat cu el şi diverse instrumente
ştiinţifice.
Pentru a se înălţa, este necesar să se arunce din balast, de obicei
nisip, transportat în saci legaţi împrejurul nacelei. Pentru a coborî,
se deschide supapa, pentru a elibera gaz. În partea de jos a
învelitorii impermeabile se găseşte un apendice prevăzut cu o supapă,
atât pentru umflare cât şi pentru eliberarea gazului care se dilată
odată cu creşterea altitudinii. Pentru cazul în care la aterizare este
un vânt puternic, pentru a se evita târârea balonului pe sol pe distanţe
lungi, este prevăzută şi o supapă pentru evacuarea rapidă a gazului.
La început, se folosea hidrogenul pentru umflarea baloanelor, dar
datorită pericolului de incendiu s-a trecut ulterior la heliu.
 Dirijabilele
Au anvelopa prelungita si un motor ce pune in
miscare o elice.Construite initial pentru
traversarea Atlanticului (in jurul anului
1930) in prezent sunt folosite mai ales in
scopuri publicitare
 Zeppelinele
Zeppelinele au fost primele aerostate dirijabile
folosite cu succes în aeronautică purtând denumirea
constructorului Ferdinand Graf von Zeppelin. Erau
folosite între anii 1900 - 1940 la transportul de
persoane sau mărfuri, cât şi în scopuri militare.
Succesul în comparaţie cu alte tipuri de dirijabile a
fost aşa de mare încât constructorul a avut un număr
mare de simpatizanţi, şi investori, mărind dimensiunile
zeppelinului.
Ferdinand, conte de Zeppelin (Graf von
Zeppelin) părăseşte timpuriu cariera militară în
anul 1890 la vârsta de 52 de ani, ca să se poată
consacra proiectului său, construirea unui dirijabil,
care va lua numele inventatorului său: Zeppelin.
 Eforturile sale au fost încununate de succes, astfel la
data de 13 august 1898 i se acordă patentul imperial
pentru construirea primului balon dirijabil cu motor.
Schiţa dirijabilului patentată la 31 august 1895, are
următoarele caracteristici mai importante:
1. un schelet din bare subţiri rigide de aluminiu, cu inele şi bare
intermediare de sprijin
2. spaţiul pentru gaz împărţit în mai multe celule cilindrice
3. separat două gondole (Gondel) legate între ele printr-un
schelet rigid
4. nava era propulsată de o elice (Propeller) montată la
înălţime, unde rezistenţa aerului atingea valoarea maximă
posibilitatea de a putea cupla în lanţ mai multe nave (ca la tren),
lucru care n-a fost pus niciodată în practică
1.posibilitatea dirijării navei cu ajutorul unor braţe (vâsle)
verticale şi orizontale
Baloanele cu aer cald
Au fost primele aerostate
construite.Aerul cu care se umfla
anvelopa era incalzit prin arderea
paielor umede.Azi,ele utilizeaza
flacara obtinuta prin arderea
propanului.Baloanele cu aer cald sunt
folsite de pasionatii care participa la
diferite competitii.
Unul din primii pioneri ai zborului cu
balonul a fost fizicianul francez
Jacques Charles. Acesta a
experimentat diferite amestecuri de
gaze, reuşind la 1 decembrie 1783 să
efectueze în Paris un zbor cu un
balon umplut cu gaz.
Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost
fizicianul francez Jacques Charles. Acesta a experimentat
diferite amestecuri de gaze, reuşind la 1 decembrie 1783 să
efectueze în Paris un zbor cu un balon umplut cu gaz.
În acelaşi an, la data de 4 iunie Joseph-Michel şi
Jacques-Étienne Montgolfier zboară cu primul balon cu
aer cald din lume.
În 1784 Johann Andreas von Traitteur experimentează cu
un balon cu aer cald, iar James Glaisher şi Henry Tracey
Coxwell ating înălţimea de 9000 de metri de cu un balon al
Institutului de metereologie din Greenwich. În timpul
zborului ambii îşi pierd cunoştinţa, neavând echipamentul
necesar pentru această înălţime, dar au noroc căci balonul a
coborât şi ambii au scăpat cu viaţă.
Înălţimea cea mai mare într-o nacelă deschisă, 11300 m, a
fost stabilită de Alexander Dahl, care cu această ocazie,
reuşeşte să fotografieze în infraroşu curbura lunii. Acest
zbor a fost făcut împreună cu meteorologii Dr. Galbas şi
Popp, la 31 august 1933, într-un balon special botezat
„Bartsch v. Sigsfeld“. Acest record al zborului cu o
nacelă deschisă n-a fost doborât până în zilele noastre.
Fizicianul Auguste Piccard, în 1932 zboară pentru prima
oară cu balonul echipat o cabină etanşă, atingând 16201 m
(măsurătoare după presiunea atmosferică) şi 16940 m
(măsurători geometrice).
Recordul de înălţime îl deţin Malcolm D. Ross şi
Victor E. Prather, care în 1961 deasupra Golfului Mexic
ating 34668 m înălţime.
Recordul mondial al balonului fără echipaj este înscris
în Guinness-Book în anul 1991 şi este de 51,8 kilometri.
A fost stabilit de un balon Winzen cu un volum de 1,35
milioane m3, fiind lansat în octombrie 1972 in Chico,
California, Statele Unite. Această înălţime a fost
depăşită doar de rachete.
Sondele spaţiale sovietice „Vega 1” şi „Vega 2”
lansează în 1984 două baloane metereologice în atmosfera
planetei Venus care au putut fi urmărite timp de două
zile de pe sondă.
 Elevii:
Duta Diana
Grigorescu Ana-Maria
Negoi Andreea
Toma Andra