Sunteți pe pagina 1din 23

INFLUENŢA AERULUI ASUPRA

ORGANISMULUI UMAN
~ CURS I ~

Conf.univ.dr. Monica Tarcea


• Mediul înconjurător poate fi împărţit în patru
compartimente – interconectate prin numeroase şi
variate procese fizice, chimice şi biologice:
– Atmosfera (mediul gazos)
– Hidrosfera (mediul lichidian esenţial)
– Geosfera sau litosfera (solid)
– Biosfera (mediul de viaţă)

• Studiile de mediu examinează în special efectele


activităţii omului (antropogenice) asupra proceselor
naturale ambientale ... de cele mai multe opri
catastrofale datorită dezechilibrului produs → Troposfera
– ex. dezastrul de la Cernobîl Rusia 1986 (explozie centrală
termonucleară, decedaţi 30 şi afectaţi 100.000 şi multe ţări
vecine prin iradiere) şi de la Bophal India 1984 (expunere la
gaze de metilizocianat din pesticide depozitate 3800 morţi şi
300.000 afectaţi)
Atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esenţiali ai
existenţei vieţii pe pământ.

• Influenţa asupra orgs. se realizează prin două aspecte:


– compoziţia chimică
– proprietăţile fizice (temperatură, umiditate, curenţi de
aer, radiaţii, presiune)

• Putem avea:
– influenţă pozitivă (proprietăţi fizico-chimice normale)
– influenţă negativă (poluare şi proprietăţi fizice
necorespunzătoare)
1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ
2. PROPRIETĂŢILE FIZICE
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
Aerul atmosferic este un amestec de :
• gaze, format din azot (78-79%), oxigen (20-21%), bioxid
de carbon (0,03-0,04%) şi alte gaze: argon, xenon,
neon, ozon, heliu, metan, radon etc.
• proporţii variabile de vapori de apă, pulberi, polen,
fungi, bacterii etc.
– cu altitudinea densitatea aerului scade şi ca urmare scade şi
presiunea parţială a gazelor componente
– din punct de vedere sanitar, sunt importante oscilaţiile în
concentraţie ale oxigenului şi bioxidului de carbon, substanţe cu
rol deosebit în schimbul de gaze de la nivelul plămânului
– prin respiraţie, organismul reţine o parte din O2 (15-16%) şi
elimină CO2 (3-4%) şi vapori de apă
– azotul (gaz indiferent pt om la presiune normală) nu exercită
efecte nocive decât în condiţii de presiune crescută (scafandrii,
lucrătorii din chesoane) cu tulburări narcotice de hiperbarism
(decompresie bruscă în momentul ridicării la suprafaţa apei).
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI

OXIGENUL
• cel mai important gaz din aer pentru viaţa şi activitatea
omului
• asigură procesele de oxidare pentru plante şi animale
• menţine respiraţia şi metabolismul la om şi animale
• cantitatea de oxigen folosita de om depinde de: vârstă,
greutate, sex, efortul depus, condiţii de mediu
• cu cât activitatea musculară este mai intensă, cu atât
consumul de O2 este mai mare
• debit respirator în repaus 8-9 litri/minut respectiv în efort
fizic mare ajunge la 80-100 litri/minut
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL
Influenţa asupra organismului:
– poate influenţa sănătatea prin scăderea concentraţiei lui în aer
(camere ermetic închise) sau prin scăderea presiunii atmosferice cu
scăderea presiunii parţiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea
schimbului de gaze (O2 şi CO2) şi oxigenarea sângelui
– fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea
lor depinde de gradul de scădere a presiunii parţiale
– până la 18%, mici scăderi ale concentraţiei O2 în atmosferă sunt tolerate
fără nici o tulburare
– sub 18%, apar semne legate de efortul de compensare a lipsei de
oxigen (creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, creşterea
frecvenţei cardiace, creşterea nr de hematii în sângele periferic)
– sub 15%, aceste simptome devin mai evidente prin tulburări de hipoxie
(cerebrală) şi de dezechilibru acido-bazic (alcaloză), cu greţuri, vărsături,
scăderea capacităţilor intelectuale
– sub 10%, viaţa nu este posibilă
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL

Influenţa asupra organismului:


– scăderea presiunii parţiale a oxigenului se manifestă la
altitudine, fiind uşor compensată până la 3000 m (doar cu
modificări fiziologice respiratorii şi circulatorii de adaptare), între
3000 şi 6000 m poate apare răul de munte la cei neantrenaţi,
iar peste 5000 m pot apare tulburări hipoxice manifeste dacă nu
se administrează oxigen suplimentar
– creşterea concentraţiei oxigenului nu provoacă tulburări decât
cand se asociază cu presiune crescută, situaţie în care apar
fenomene nervoase (convulsii) şi pulmonare (condiţii
accidentale)
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON provine în atmosferă din:

– respiraţia oamenilor şi animalelor


– schimbările gazoase ale plantelor verzi, noaptea
– fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie a substanţelor organice
de pe sol
– arderea combustibilului pentru încălzit şi combustiile industriale
– ţevile de eşapament ale autovehiculelor
– eliminările vulcanice etc.
– în ultimele decenii concentraţia în aerul urban a crescut peste
1% sub influenţa urbanizării şi industrializării progresive (poluare
şi efect de seră)
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON

• Influenţa asupra organismului:


– primele tulburări apar în jurul concentraţiei de 3%, manifestată
prin tulburări respiratorii (accelerarea respiraţiei)
– peste 4% apare cianoză, tahicardie, HTA, vărsături, agitaţie
psihică, dureri de cap, senzaţia de constricţie toracică, leşin
– peste 8-10% apare pierderea conştienţei şi moartea prin oprirea
respiraţiei
– concentraţia peste 20% duce la deces în câteva minute prin
blocarea centrului respirator, iar intoxicatul îşi recapătă
conştienţa după câteva minute, cu urme de cefalee, sete, stare
generală proastă, remanente pană a doua zi
– creşteri importante pot să apară în încăperi bine închise în care
se găsesc oameni, animale, surse de ardere, cu fermentaţii, în
mine, în zone declive (gropi adânci, puţuri părăsite) (cu caracter
accidental)
– dpdv igienic, bioxidul de carbon are valoare de indicator al vicierii
1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ
2. PROPRIETĂŢILE FIZICE
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE AERULUI ŞI
SĂNĂTATEA
Din punct de vedere igienico-sanitar, microclimatul poate fi
considerat ambianţa interioară determinată de acele
proprietăţi fizice ale aerului care condiţionează schimbul de
căldură dintre organism şi mediul său, adică:
• temperatura,
• umiditatea,
• curenţii de aer
• radiaţiile calorice
• presiunea atmosferică
• ionizarea

iar ca şi condiţii de confort cerute pentru interior se adaugă:


• iluminatul şi
• zgomotul.
POLUAREA AERULUI
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

• Înţelegem prin poluarea aerului, prezenţa în atmosferă a


unor substanţe străine de compoziţia normală a aerului,
care în funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune
provoacă tulburări ale sănătăţii omului, creează disconfort
populaţiei dintr-un teritoriu, afectează flora şi fauna sau
alterează mediul de viaţă al omului.
1. NATURA AGENŢILOR POLUANŢI
2. SURSELE DE POLUAREA A AERULUI
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

• 1. Pulberi (suspensii) sau aerosoli


• 2. Gaze (şi vaporii toxici)
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

• 1. Pulberi (suspensii) sau aerosoli


– sunt formaţi din particule lichide sau solide cu dimensiunea cuprinsă
între 100 m şi 0,001 m
– aprecierea nocivităţii se face complet determinând cantitatea, natura
chimică şi dimensiunile.

Efectul asupra sănătăţii, este foarte divers:


 efecte iritante
 cancerigene (hidrocarburi policiclice aromatice, As, Cr, azbest)
 alergizante (polen, fungi, acarieni, praf de casă)
 fotodinamice (antracen, smoală, parafină)
 infectante (praf bacterian)
 fibrozante (Si)
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
NATURA AGENŢILOR POLUANŢI

• 2. Gazele şi vaporii toxici


– reprezintă poluanţii prezenţi în atmosferă sub formă gazoasă.
– foarte diverşi din punct de vedere al naturii chimice, au stabilitate
mare în atmosferă, şi mare putere de difuziune
– aprecierea nocivităţii depinde de natura chimică a substanţei,
concentraţia şi timpul de acţiune.

Efectul asupra sănătăţii:


 gaze iritante (SO2, NO2, NH3, Cl2 etc.);
 gaze asfixiante (CO2, CO etc.);
 gaze toxice specifice;
 gaze cu efect narcotic.
1. NATURA AGENŢILOR POLUANŢI
2. SURSELE DE POLUAREA A AERULUI
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
SURSELE DE POLUARE A AERULUI

• A. Sursele naturale (erupţii vulcanice, descompuneri


naturale ale materialului organic, erodarea solului, furtunile
de praf, incendiile forestiere etc.).
• B. Sursele artificiale sunt cele mai importante poluatoare,
urmare a activităţii umane.

Cele mai importante surse antropogene de poluare


exterioară sunt reprezentate de:
1. procesele de combustie
2. procesele industriale diverse
3. transporturile
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
SURSELE DE POLUARE A AERULUI

1. Procesele de combustie
– principala sursă de poluare a aerului
– folosite pe scară largă în vederea obţinerii energiei electrice,
termice sau mecanice pentru procese industriale sau încălzirea
locuinţelor
– principalii combustibili folosiţi în prezent sunt cei fosili (cărbune,
petrol, gaze naturale), energia atomică si cea solara
– poluarea produsă de procesele de combustie în surse
staţionare prezintă în primul rând riscul iritant (suspensii, SO2,
NO2, aldehide) şi cel cancerigen (prin hidrocarburile policiclice
aromatice - HPA).
POLUAREA AERULUI ŞI ACŢIUNEA SA
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
SURSELE DE POLUARE A AERULUI
2. Procesele industriale diverse
– contribuie în funcţie de profil şi proces tehnologic la poluarea atmosferică
printr-o diversitate de produşi poluanţi, ca suspensii sau gaze
– in funcţie de profilul industriei, de procesele tehnologice şi de eficienţa
sistemelor de epurare, volumul şi natura emisiilor poluante sunt foarte
diferite
3. Transporturile
- sunt surse mobile de combustie şi deci de poluare a mediului
– reprezentate de mijloacele de transport rutiere, feroviare, aeriene sau
maritime
– ca substanţe poluante, formate dintr-un număr foarte mare de agenţi, pe
primul loc se situează gazele de eşapament

• Din totalul substanţelor eliminate în atmosferă, următoarele sunt considerate


caracteristice acestui tip de poluare: CO, oxizii de azot, aldehidele,
plumbul şi hidrocarburile, cu principale efecte iritante, asfixiante şi
cancerigene !