Anxietatea la copii

şi adolescenţi

Efectuat: Cosciug Doina gr.3

Cucereavii Anastasia gr.4
Ungureanu Mihaela gr.10
• Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută
de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos
precum a păși înapoi sau înainte, tulburări somatice și ruminația.
• Anxietatea nu este același lucru cu frica
• Frica – reacţia naturală a organismului la un pericol prezent. (1)
• Anxietatea – reacţia la un pericol posibil, o frică anticipativă (2)
• Anxietatea poate creşte performanţele noastre

 Frica exagerată şi nejustificată

în raport cu pericolul real şi
care devine cronică -
--înseamnă tulburare de
anxietate.
 Semne specifice:
 evitarea excesivă a stimulilor
consideraţi periculoşi
 reacţii fiziologice crescute
nejustificate
 atenţie focalizată pe pericole şi
îngrijorări faţă de viitor
 frica faţă de frică – lipsa de
control a fricii
 Cum normalul devine patologic?

a. genetica şi temperamentul nostru

b. prin învăţare – experienţe directe, indirecte sau informare. exemple
c. experienţe de viaţă negative – lipsa de control – nelinişte, nesiguranţă
cronică.
d. stresul – suprasolicitări care scad resursele personale.
e. stimuli cu potenţial ridicat de pericol - lipsa mamei, străini, păianjeni,
şerpi, cuţite etc.

 Frica şi anxietatea - arsenalul speciei umane în faţa pericolelor.

• Devin patologice când intensitatea creşte exagerat, apar în contexte
neadecvate şi se cronicizează.
 Tulburările de anxietate
Tulburarea de anxietate
Fobia specifică
Tulburarea de panică
Agorafobia
Fobia socială
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Stresul posttraumatic
Tulburarea de anxietate generalizată
Tulburarea de anxietate de separare
Caracteristici esenţiale
Teama pronunţată şi persistentă de obiecte şi situaţii specifice. Tipuri frecvente: animale,
injecţii, mediul înconjurător, altele.
Prezenţa unui atac de panică recurent şi neaşteptat (ex. perioade de frică intensă,
însoţite de simptome somatice şi cognitive).
Apar preocupări persistente legate de posibilitatea de a face un nou atac precum şi
îngrijorări cu privire la implicaţiile sau consecinţele atacului de panică.
Anxietatea legată de prezenţa în locuri sau situaţii din care este dificil să ieşi sau în care
nu poţi primi ajutorul de care ai nevoie (de pildă în cazul în care ar surveni un atac de
panică sau apar simptome specifice).
Teama pronunţată şi persistentă de situaţii sociale sau care presupun performanţă.
Obsesii recurente şi/sau compulsii.
Obsesiile sunt idei persistente, gânduri, impulsuri sau imagini trăite ca fiind intruzive şi
inadecvate, ceea ce generează o anxietate pronunţată.
Compulsiile sunt comportamente sau acte mentale repetitive care au scopul de a reduce
anxietatea.
Urmează expunerii la un eveniment traumatic extrem care determină o frică intensă,
neajutorare sau groază. Persoana dezvoltă un tipar caracteristic al simptomelor care
include: retrăirea ev. traumatic, evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma, o
activare crescută psihofiziologică.
Anxietate şi îngrijorare excesive şi de durată în legătură cu anumite evenimente sau
activităţi.
Anxietate excesivă ce apare în legătură cu separarea de casă sau de persoanele de care
copilul este ataşat.
 Studiile longitudinale au arătat că persoanele care au
prezentat anxietate semnificativă, netratată, au dezvoltat
ulterior depresii
 Comorbidităţi şi diagnostic diferenţial

 Diagnostic diferenţial – în funcţie de vârstă:

– preşcolari – anxietate difuză, frici de animale şi creaturi
imaginare, îngrijorări legate de starea fizică. Nu e posibilă
stabilirea unui diag. diferenţial.
– şcoala primară – nu e uşor de stabilit, există oarecare
suprapunere dar totuşi este posibil de realizat.
– adolescenţi – lucrurile stau similar cu situaţia adulţilor – este
recomandat să se facă diag. diferenţial.
 Metode de intervenţie

Management Restructurare
comportamental cognitivă

Anxietate

Expunere Relaxare
 Expunerea
• Metoda presupune expunerea intenţionată şi repetată la stimulii (obiecte, situaţii,
senzaţii, persoane) care provoacă anxietate sau frică şi menţinerea acestui contact
până când persoana se convinge în mod direct că nu apar consecinţele extrem de
negative de care se teme, iar nivelul de anxietate scade simţitor.
• Foarte simplu spus înseamnă “a te confrunta cu propriile temeri şi a învăţa pe propria
piele că frica nu este justificată în acele situaţii”.
• Versiuni de expunere: în imaginar, prin tehnici de realitate virtuală, in vivo.
• Expunere gradată, desensibilizare progresivă, implozivă, expunere
interoceptivă.
 Management comportamental
 Ţinta: comportamentul părintelui – comportamentul copilului
 PAŞI:
1. Evaluarea şi analiza funcţională a situaţiei curente
2. Crearea şi menţinerea unei relaţii pozitive cu copilul.
3. Normalizarea reacţiilor - oferirea de explicaţii şi informaţii despre
problemele cu care se confruntă.
4. Intervenţie la nivel de antecedente: stabilirea de reguli, aranjarea
mediului, stabilirea unui program săptămânal, dezvoltarea
autoeficacităţii, dezvoltarea motivaţiei pentru schimbare, modelarea
comportamentelor dezirabile etc.
5. Intervenţie la nivelul consecinţelor comportamentale:
a. întărirea comportamentelor de confruntare a fricii, de tolerare a
incertitudinii şi a disconfortului
b. reducereaşi penalizarea comportamentelor de evitare, de
îngrijorare, efectuarea compulsiilor etc.
 Relaxarea
 Relaxarea înseamnă eliberarea voluntară a tensiunii musculare sau a tensiunii
psihice.
 Metode de relaxare:
• respiraţie abdominală lentă,
• imagerie dirijată,
• relaxare progresivă,
• training autogen etc.

 Practicarea relaxării aduce cu sine o serie de modificări benefice la nivel

fiziologic:
– Reducerea tensiunii musculare
– Reducerea tensiunii arteriale
– Reducerea ritmului cardiac
– Reducerea ratei metabolisnului şi a consumului de oxigen
– Scăderea nivelului de hormoni care măresc răspunsul de tip anxios
– Reducerea ratei transpiraţiei
– Reducerea ratei respiraţiei.
 Restructurarea cognitivă
• Combaterea perfecţionismului. Tehnica contrapunctului.
• Excelenţă versus Perfecţionism.
EXCELENŢĂ
Excelenţa înseamnă asumarea riscului.
Excelenţa înseamnă efort.
Excelenţa presupune deschidere şi
acceptare a faptului că poţi greşi.
Excelenţa înseamnă spontaneitate.
Excelenţa înseamnă implicare.
Excelenţa înseamnă încredere.
Excelenţa este o călătorie.
Excelenţa înseamnă acceptare.
Excelenţa înseamnă a încuraja.
PERFECŢIONSIM
Perfecţionismul înseamnă frică.
Perfecţionismul înseamnă furie şi frustrare.
Perfecţionismul înseamnă necesitatea de a
avea mereu dreptate.
Perfecţionismul înseamnă control.
Perfecţionismul înseamnă presiune.
Perfecţionismul înseamnă îndoială.
Perfecţionismul este o destinaţie.
Perfecţionismul înseamnă judecată,
evaluare.
Perfecţionismul înseamnă a critica.
 Sugestii pentru adulţi

• Dezvoltaţi-vă propria toleranţă la frustrare

• Nu vă aşteptaţi la prea mult, prea repede; lucrurile vor
evolua sinusoidal.
• Nu încercaţi să lucraţi cu toate problemele în
acelaşi timp – paşi mici dar siguri
• Lucraţi în echipă. Colaborarea şi consecvenţa sunt
cheia reuşitei.