MANIFESTĂRI ALERGICE

CUTANATE
PRURIGOURI
• erupţie papulo-veziculoasă pruriginoasă -
excoriaţii acoperite de cruste hematice
Prurigo acut al copilului (prurigo strophulus)
• copii între 2-8 ani, vara şi toamna
• r. alergice la înţepături de insecte
• papule eritematoase izolate, diseminate, intens
pruriginoase - veziculă în general mai mare
decât papula , înconjurată de un halou
eritematos - pete hipo şi hiperpigmentate.
Tratamentul : schimbarea mediului, dezinsecţia
locuinţei, antihistaminice, antiseptice şi
dermatocorticoizi (local).
Prurigo subacut al adulţilor
• femei de vârstă medie
• tulb. emoţionale (“prurigo neurotic”), uneori cu
antec.atopice
• se asociază frecvent cu afecţ. interne (diabet,
insuf.renală, limfoame), sarcina (prurigoul gravidic :
regresează la naştere, reapare la sarcinile următoare).
• lez. diseminate simetric pe trunchi, membre şi
faţă, - cicatrici atrofice : centrul depigm. şi periferia
hiperpigm.
Tratament : general (antihistaminice, sedative,
estrogeni la femei în premenopauză, corticoterapie
în cură scurtă în cazurile rebele) şi local (loţiuni şi
mixturi antipruriginoase, antiseptice, dermatocorticoizi)
Prurigo cronic
Prurigo nodular : femei de 40-60 de ani, factori
favorizanţi descrişi la prurigoul subacut
• papule, papulo-vezicule şi noduli inflamatori,
hiperpigmentaţi
Prurigo senil : după 60 de ani, aparent fără cauză
(posibil datorită xerozei accentuate)
• papule eritematoase, extrem de pruriginoase -
pete depigm. central şi periferia hiperpigm.
• evoluţie cronică, necesită tratament aproape
continuu.
Tratament : general (antihistaminice, sedative,
Dapsonă) local (dermatocorticoizi oclusiv şi
injecţii sublezionale în prurigo nodular).
VASCULARITE ALERGICE
• diverse entităţi clinice - mecanism patogenic
comun : depunerea de complexe imune
circulante în endoteliul capilarelor dermice şi
ţesutul conjunctiv din jur cu iniţierea unei reacţii
inflamatorii imune
• fact. etiologici : infecţii virale banale, streptococi,
mycoplasme, medicamente, colagenoze şi
neoplazii
• histopatologic : infiltrat pericapilar cu PMN
neutrofile
• datorită extravazării hematiilor prin peretele
capilar afectat, erupţiile purpurice însoţesc
constant vascularitele alergice.
Vascularita alergică Gougerot – Ruiter
• cea mai comună formă de vascularită
• numeroase peteşii şi mici papule eritematoase şi
purpurice, localizate pe extremităţi (unde
predomină circulaţia de tip terminal care favorizează
depunerea de complexe imune) – eritem,papule, purpura
• f. grave : papulo-veziculoase, papulo-buloase cu
conţinut hemoragic, ulcerate sau necrotice.
Purpura reumatoidă Hennoch-Schonlein
• apare la copii sau tineri
• papule eritematoase şi purpurice, peteşii şi mici
echimoze, localizate simetric pe membrele inferioare.
• edeme ale m. inferioare, dureri articulare, tulb. gastro-
intestinale (diaree, vărsături, dureri abdominale -
confuzie cu apendicita, peritonita, colici) , rar hemoragii
(gingivoragii, metroragii, epistaxis)
Eritemul nodos
• debut : febră, artralgii
• nodozităţi dermo-hipodermice roşii-violacee,
bob de mazăre - nucă, consistenţă fermă, nr.
variabil (1-2, zeci), dureroase spontan şi la
palpare - pusee succesive pe gambe şi mai rar
pe antebraţe şi fese
• evol. 2-3 săptămâni - culoarea nodulilor virează
de la roşu-violaceu la brun, verzui, gălbui (fazele
unei echimoze) = dermatită contuziformă
• etiologie : TBC, streptococică, infecţioasă
(septicemii, meningită, febră tifoidă), sarcoidoză
(asociat cu adenopatie mediastinală şi IDR la
tuberculină negativ = sindromul Löfgren),
medicamentoasă (sulfamide)
Eritemul polimorf
• persoane între 15 şi 30 de ani
• etiologie virală (herpes-în aproximativ 50% din cazuri,
hepatita B, gripă, etc.), microbiană, medicamenoasă,
autoimună (lupus eritematos) sau necunoscută
• forme clinice :
I.Eritemul polimorf forma minoră
1.Forma eritemato-papuloasa
• erupţie eritemato-papuloasă, simetrică (pe dosul
mâinilor, picioarelor, coate, genunchi, uneori şi pe faţă).
– papule mari, rotunde, cu o proeminenţă
centrală cianotică sau purpurică, un şanţ
depresiv periferic şi o bordură mai înaltă : aspect
“în ţintă” sau “în cocardă” = “eritem iris”(semn
patognomonic).
 2. Forma eritemato-papulo-veziculo-buloasa
• în centrul plăcilor papuloase - veziculă sau bulă
cu conţinut sero-citrin, înconjurată de cercuri
concentrice veziculoase (aspect de “herpes iris”)
• leziunile cutanate se pot însoţi de leziuni erozive
ale mucoaselor bucale şi genitale.

II. E.P forma majoră =Sindromul Stevens-Johnson

– forma clinică cea mai gravă (afecţiuni
buloase).
 REACŢII ADVERSE POSTMEDICAMENTOASE
• orice răspuns nedorit apărut ca o consecinţă a
folosirii medicamentului respectiv
• se pot manifesta sub toate formele de reacţii
imune cuprinse în clasificarea lui Gell-Coombs
• AB,Sulfamide, AIN, Antialgice, etc
• forme de alergie posmedicamentoasă :
1. erupţii de tip urticarian, edem Quincke, şoc
anafilactic;
2. erupţii de tip eczematos ;
3. eriteme (exanteme) rozeoliforme,
scarlatiniforme, rujeoliforme;
4. eritrodermii;
5. vascularite
6. erupţii buloase (pemfigoide)
7. erupţii papuloase lichenoide
8. eritem polimorf eritemato-papulos sau
veziculo-bulos sau sindrom Stevens-
Johnson: biseptol, sulfamide, antiinflamatoare
nesteroidice, etc.
9. sindrom Lyell : sulfamide, barbiturice, uneori
la oxacilină etc.
10. necroze cutanate : trat.cu cumarinice
11. erupţii acneiforme . halogeni, izoniazidă,
corticosteroizi ;
12. alopecii : citostatice, antitiroidiene, retinoizi ;
13. hipertricoză : minoxidil, fenitoin ;
14. tulburări de pigmentare : antimalaricele -
brun, estrogenii - cloasma ;
15. fotosensibilitate : sulfamide, tetracicline etc.
16. erupţii lupus-like : HIN, Penicilină, griseo.
17. eritemul fix medicamentos
- una sau mai multe plăci eritemato-violacei,
rotund-ovalare, bine delimitate,, pruriginoase
- localizare pe tegument sau mucoasa bucală
sau genitală
- se vindecă după întreruperea medicamentului,
cu hiperpigmentare reziduală
- reapar pe acelaşi loc la o nouă administrare
- sulfamidele (biseptolul), laxativele (tip
fenolftaleină) şi antialgicele.
- uneori veziculoase sau buloase
Eritem fix medicamentos
18. dermatita livedoidă şi gangrenoasă Nicolau
- embolie arterială produsă prin injecţii cu
substanţe uleioase sau suspensii microcristaline
(Moldamin, Fenilbutazonă)
- durere bruscă la locul injectării
- după câteva minute sau ore - cianoză locală,
care este înlocuită de o gangrenă -ulceraţie -
ţesut de granulaţie şi cicatrizare
- se poate complica prin leziuni nervoase det. de
embolii la nivelul unor artere ale măduvei
spinării (sindromul Nicolau neuro-paralitic)
- trat. de urgenţă : infiltraţii cu xilină, care reduc
spasmul supraadăugat ; pansam. epitelizante
BOLI CU MECANISM
AUTOIMUN
 Autoimunitatea = apariţia unei reacţii
imune cu formare de autoanticorpi
împotriva propriilor antigene (celule,
membrane, ţesuturi, organe) datorită
pierderii toleranţei imunologice faţă de
“self” (structurile proprii)
• Lupusul eritematos
• Sclerodermia
• Dermatomiozita
 COLAGENOZELE (bolile ţesutului conjunctiv)
LUPUSUL ERITEMATOS
• colagenoza majoră cel mai frecvent întâlnită
• afectează atât pielea cât şi organele interne
• etiologie necunoscută şi mecanism patogenic
autoimun complex :
predispoziţia genetică – cazuri familiale şi apariţia
la gemenii homozigoţi ;
dezechilibrul sistemului imunitar – nr. mare de
autoatc. împotriva tuturor struct.conjunctive;
factori declanşatori sau factori externi (de mediu) :
radiaţiile UV şi luminoase, frigul, traumatismele,
infecţiile, unele medicamente (griseofulvina,
tetraciclinele, sulfamidele, fenitoina, izoniazida,
anticoncepţionalele).
Lupusul eritematos cronic
• L.E.discoid
• leziuni exclusiv cutanate, cu sediul pe zonele
expuse la lumina solară: faţă (obraji, nas),
urechi, gât, decolteu, pielea păroasă a capului.
• triada : eritem, scuamă şi atrofie cicatricială.
1. plăci sau placarde unice sau multiple, bine
delimitate, de culoare roşie-violacee
2. scuame foarte aderente, care pe faţa
profundă prezintă dopuri keratozice (prelungiri
cornoase în foliculii pilo-sebacei) cu aspect de
“limbă de pisică”
3. atrofia cicatricială se constituie progresiv, fără
ulceraţii prealabile (lez.localizate în pielea
păroasă = alopecie cicatricială definitivă)
• L.E. tumid - plăci reliefate, consis. edematoasă,
scuame abia vizibile, fără atrofie (există o formă
agravată de frig, cu lez. eritemato-edematoase,
cu aspect de degerătură – chilblain lupus )
• L.E. telangiectazic - teleangiectazii şi edem
(pomeţi, nas)
• L.E. hipertrofic sau verucos –hiperkeratoză
foarte accentuată, uneori verucoasă
• L.E. profund – lez.discoide şi de paniculită
nodulară lupică : cicatrici atrofice profunde
(lipoatrofie).
• L.E. cronic diseminat – nr. foarte mare de lez.
diseminate pe gât, spate, membre
• Sindr. Rowell – lez. discoide şi o erupţie de tip
eritem polimorf veziculo-bulos.
Lupus eritematos cronic diseminat
Tratament
• evitarea expunerii la soare (UV), frig, vânt,
traumatisme
• utilizarea preparatelor fotoprotectoare în
perioadele însorite ale anului.
General:
- antimalarice (Clorochin sau Hidroxiclorochin 1
caps/zi timp de 1 lună) sau
- corticoizi în cure scurte în asociere cu
antimalarice.
Local :
- dermatocorticoizi de potenţă medie sau mare
sub formă de creme sau intralezional.
 Lupusul eritematos sistemic

Manifestări generale
• stare febrilă, astenie musculară, artralgii (debut)
Manifestări cutanate
• erupţie eritematoasă, infiltrată, difuză, în
“vespertilio” la nivelul feţei
• eriteme violacee şi teleangiectazii ale repliului
unghial la nivelul mâinilor şi picioarelor
• eritem reticulat, marmorat (livedo reticular) pe
membre
• alte manif : purpurice, uricariene, maculo-papuloase sau
nodulare pruriginoase, ulcero-necrotice, veziculo-
buloase, alopecie difuză necicatricială, sindr. Raynaud,
tromboflebite profunde etc.
Manifestări bucale
• peteşii, bule hemoragice, eroziuni şi ulceraţii
dureroase ale palatului dur şi moale.
Manifestări articulare
• articulaţiile interfalangiene, metacarpofalangiene
şi radiocarpiene, genunchi
• dureri, tumefacţii sau hidartroze.
• Manifestări viscerale
• renale (glomerulonefrite), pulmonare (fibroză
pulmonară), cardio-vasculare (endocardită,
miocardită, pericardită)
Examene de laborator
• VSH crescut
• anemie, leucopenie, trombocitopenie;
• prezenţa celulelor lupice (PMN care au
fagocitat nucleul unui alt polinuclear);
• hipergamaglobulinemie, complement seric
scăzut, complexe imune circulante;
• prezenţa unei constelaţii de autoanticorpi
(antinucleari, anti ADN dublu catenar etc).
Tratament
• Corticoterapia sistemică este principalul
mijloc terapeutic
- doze mari de atac (care să reducă
afectarea sistemică, titrul atc. anti-ADN şi
să normalizeze nivelul complementului)
• Citostaticele de tipul Ciclofosfamidei se
administrează când există afectare renală.
• Antimalaricele de sinteză au efect
favorabil asupra leziunilor cutanate.
 SCLERODERMIA
• colagenoză majoră, cu evoluţie cronică, de
etiologie necunoscută, cu mecanism patogenic
autoimun
• afect. ţ.conjunctiv lax (proliferarea fibrelor de
colagen la nivelul tegumentului şi viscerelor -
fibroză) şi microcirculaţiei, (obliterarea vaselor
sanguine)
2 forme clinice:
• forma localizată
• forma sistemică.
 Sclerodermia localizată (morfeea)
• rolul infecţiei cu Borellia Burgdorferi, spirochetă
inoculată prin înţepătură de căpuşă, morfeea -
stadiu tardiv al bolii Lyme
• scleroză cutanată mai mult sau mai puţin
extinsă, de forme şi dimensiuni variabile
Sclerodermia în plăci
• plăci sau placarde de aspect rotund sau ovalar,
cu tegumentul indurat, infiltrat şi scleros, de
culoare albă-sidefie sau galben ceroasă,
aderente de planurile profunde
• în formele vechi, pe o placă sau placard = toate
cele trei stadii de evoluţie : atrofia centrală,
scleroza şi un chenar liliachiu la periferie (lilac
ring).
Sclerodermia în bandă sau liniară
• caractere clinice ca precedenta, leziunile având
însă o dispoziţie liniară şi alte localizări (mai ales
la nivelul membrelor)
Forme particulare
• la nivelul frunţii - sclerodermia în lovitură de
sabie
• pe traiectul unui nerv periferic - sclerodermia
zoniformă
• circular la nivelul membrelor - sclerodermie
inelară (localizarea la nivelul degetelor de la
mâini sau picioare poate determina amputaţia
falangelor prin avansarea inelului scleros în
profunzime)
Sclerodermia în picătură sau gutată
• leziuni mici, rotund-ovalare, culoare albă sidefie,
strălucitoare, izolate sau cel mai frecvent
grupate
• localizare în special pe torace
• prezenţa unui chenar eritemato-violaceu la
periferie le diferenţiază de lichenul sclero-atrofic,
dar prezenţa acestui semn este foarte rară,
motiv pentru care în literatură aceste două
afecţiuni sunt cunoscute şi sub numele de boala
petelor albe sau white spot disease.
Tratament
General :
• penicilina în cure prelungite (acţiune pe borellia,
eventual prin metabolizare în D penicilamină
care are efect antiscleros)
• antimalaricele
• fenitoina, colchicina şi corticoizii
Local :
• fizioterapie (folosind ultrasunete cu
hidrocortizon)
• injecţii intralezionale cu corticosteroizi depot,
hialuronidază
• aplicţii de unguente heparinate
 Sclerodermia sistemică
- evoluţie severă, caracterizată prin simptome
cutanate şi variate manifestări sistemice
I. Manifestările cutanate
Sindromul Raynaud
- poate preceda cu ani de zile instalarea
sclerozei.
- vasoconstricţie arteriolară paroxistică
- simetric la degetele mâinilor, picioarelor,
călcâi, maleole externe, nas, pavilioanele
urechilor
- favorizat de frig sau efort.
Scleroza tegumentară
începe cel mai frecvent la nivelul pulpei degetelor
mâinilor -sclerodactilie-
• pielea = indurată, uscată, aderentă la straturile
subiacente, de culoare gălbuie-ceroasă
• degetele devin ascuţite, efilate, cu multiple
leziuni trofice (ulceraţii necrotice greu
vindecabile, cu aspect de “muşcătură de
şoarece”, căderea unghiilor)
• tumefiere, rigiditate şi anchiloze articulare, cu
fixarea degetelor în poziţii vicioase
Succesiv sau concomitent -scleroza
tegumentelor feţei-
• ştergerea ridurilor, nas efilat, buze subţiri,
retractate, pleoape retractate, mimica
inexpresivă =“icoană bizantină”
Alte modificări tegumentare :
• teleangiectazii (la nivelul feţei)
• calcinoza cut.(noduli ce pot ulcera:degete,
antebraţe, coate, genunchi)
• tulburări de pigmentaţie ( hiper/hipopigm.)
II.Manifestări viscerale :
• digestive: dismotilitate esofagiană prin scleroza
musculaturii (esofag “în tub de sticlă” la ex.
baritat), urmată de esofagită, ulceraţii
• pulmonare (fibroză pulmonară)
• renale (scleroză renală)
• cardiace (tulburări de conducere, insuficienţă
cardiacă etc.).
Diagnosticul şi examinările de laborator
• aproape exclusiv pe baze clinice
• în cazurile controversate : capilaroscopia
unghială ( anse capilare rare, capilare dilatate,
uneori hemoragii şi edem)
• pentru aprecierea existenţei şi severităţii
afectării viscerale : VSH, hemogramă,
radiografie pulmonară şi probe funcţionale
respiratorii, examen radiologic al tubului digestiv,
proteinuria, creatinina, ureea, EKG şi ecografia
cardiacă
• investigaţiile imunologice relevă uneori
complement seric scăzut, prezenţa anticorpilor
antinucleari (care sunt nespecifici)
Tratament
General:
• substanţe vasoactive (nifedipin, pentoxifilin,
xantinol nicotinat, tolazolin, captopril – în leziuni
renale),
• subst. antifibrozante (D-penicilamină, vit. E),
• corticosteroizi şi imunosupresive.
Local:
• evitarea frigului şi microtraumatismelor,
• fizioterapie (ultrascurte, ionizări cu xilină),
• pansamente antiseptice epitelizante (în cazul
tulburărilor trofice).
 DERMATOMIOZITA
- b.autoimună rară şi gravă
- asociază un sindr. inflamator cutanat cu unul
muscular de tip polimiozitic
Sindromul cutanat
• eritem şi edem pe zonele expuse la soare : faţă,
mâini, decolteu (periorbital “în ochelari” sau în
“vespertilio”)
• eritem papulo-scuamos la niv. proemin. osoase
ale artic. metacarpofalangiene şi interfalangiene,
coate, genunchi (semnul Gottron)
• lez.nesp: poikilodermie (eritem, atrofie,
teleangiectazii, hipo/hiperpigm.), bule,
nodozităţi, ulceraţii, necroze,calcinoze cut. etc.
Sindromul muscular
• fatigabilitate marcată la cele mai mici eforturi
(ridicarea mâinilor, urcatul scărilor)
• mialgii (în special la nivelul muşchilor centurii
scapulare şi pelviene)
• infiltraţie musculară (consistenţa păstoasă)
urmată de atrofie şi scleroză musculară.
- afectaţi şi muşchii faringelui, laringelui şi
diafragmul (disfagie, disfonie, tulb. respiratorii)
Cele două sindroame se pot însoţi de artralgii,
tulburări cardio-vasculare, renale etc.
Starea generală este alterată, cu febră, scădere în
greutate, tahicardie.
Există cazuri cu evoluţie lentă, discretă - leziuni
cutanate de tip poikilodermic.
Diagnosticul
• dozarea enzimelor de orig. musculară (LDH,
CPK, aldolaza), creatinei urinare, mioglobinei
urinare = crescute datorită citolizei musculare
• ex. histopat. al musc.afectate : degenerescenţa
fibrelor musculare striate, scleroză;
• electromiograma : degradarea fibrelor
musculare striate
• capilaroscopia : prezenţa megacapilarelor
• imunofluorescenţa directă : prezenţa IgG în
vasele musculaturii striate
• imunofluorescenţa indirectă : prezenţa în ser a
numeroşi autoanticorpi (anti MI,anti ADN, anti
ribonucleoproteine (RNP)
• depistarea unei neoplazii maligne - până la 50%
din cazuri, se poate asocia cu o tumoră malignă
(mamar, tub digestiv, pulmonar, genital).
Tratamentul
Asociere :
• corticosteroizi (prednison sau metilprednisolon)
în doze mari
• citostatice (metotrexat, ciclofosfamidă,
azatioprină)
• anabolizante (Decanofort)
In unele cazuri, prognosticul este sever.