Sunteți pe pagina 1din 184

ORGANIZARE GENERALĂ A

CLINICII CHIRURGICALE
• Ambulatorul
• Staţionarul
• Blocul operator
• Unitatea de sterilizare
AMBULATORUL
Este parte integrantă a fiecărui serviciu, asigurând
asistenţa medicală fără internarea bolnavului.

La acest nivel se efectuează consultaţia medicală de


specialitate, se stabileşte diagnosticul (inclusiv prin
explorări paraclinice), se indică şi se aplică (în cazurile
simple) terapia corespunzătoare, iar în cazurile mai
dificile se programează internarea şi chiar intervenţia
chirurgicală, ulterior acest serviciu preluând şi
dispensarizarea postoperatorie a pacienţilor.

Ambulatorul trebuie organizat astfel încât să poată


acoperi toate aceste activităţi, astfel trebuind să cuprindă:
sala de consultaţii, sala de mici intervenţii si o
registratură-arhivă.

Sala de consultaţii trebuie să fie dotată cu o canapea,


o masă ginecologică, o sursă de lumină, un cărucior
AMBULATORUL
• Sala de operaţie din ambulatoriu trebuie să aibă aceeaşi
dotare cu cea din blocul operator (masă de operaţie,
lampă scialitică, masă de instrumente, aparat de
anestezie, aspirator medical, bisturiu electric) şi să
îndeplinească aceleaşi condiţii arhitecturale, de încălzire,
iluminare şi ventilare ca şi aceasta.

• Arhiva trebuie să cuprindă documentele medicale ale


fiecărui pacient care a fost consultat, investigat şi testa la
nivel de ambulatoriu, pentru o corectă dispensarizare
chiar dacă dosarul medical al fiecărui pacient este arhivat
de medicul de familie.

• Medicii care lucrează în ambulatoriu ar trebui să lucreze


şi în staţionar. Ei ar avea un program în staţionar şi un
altul periodic în ambulatoriu. Astfel ei pot consulta
bolnavii, stabili diagnosticul, programa pentru internare
şi operaţie şi dispensariza postoperator.
AMBULATORUL SPITALULUI
UNITATEA DE PRIMIRE URGENŢE A
SPITALULUI
STAŢIONARUL
Sunt de preferat rezervele de 1-2 paturi, iar în cazul
saloanelor mari, boxarea acestora. Rezervele vor avea în dotare
pe lângă pat, noptieră, masă şi scaun, instalaţii pentru „fluidele
medicale” şi alte facilităţi (grup sanitar, telefon, radio,
televizor).
În aceste condiţii nu mai este obligatorie existenţa în staţionar
a sălilor de mese şi nici chiar a celor de pansament. Acestea,
mai ales sălile de pansamente sunt necesare efectuării unor
manevre intervenţionale sau explorări particulare.
Reducerea numărului de paturi în staţionarele noastre poate
fi compensată prin folosirea lor raţională şi prin rulajul rapid al
bolnavilor.
Pentru buna colaborare a celor două sectoare ale serviciului
chirurgical – ambulatorul şi staţionarul – acestea trebuie să
aibă acelaşi personal medical superior.
Staţionarul trebuie văzut ca un spaţiu de cazare (hotelier) de
calitate ridicată, unde bolnavii trebuie să beneficieze de
condiţii optime.
STAŢIONARUL
CLINICII DE CHIRURGIE
SECŢIA A.T.I.
BLOCUL OPERATOR
Element particular în serviciul chirurgical, blocul operator
trebuie organizat şi dotat pentru a corespunde principiilor asepsiei
şi antisepsiei, complexităţii şi eficienţei activităţilor ce se
desfăşoară la cest nivel.
Blocul operator presupune o organizare şi funcţionalitate
complexe care să permită efectuarea intervenţiilor chirurgicale
cele mai diverse şi mai complexe, cu maximum de siguranţă şi
eficacitate. În funcţie de numărul sălilor de operaţii sunt descrise
multiple planuri de construcţie a blocurilor operatorii.
Acesta trebuie să cuprindă încăperi cu destinaţie specială: săli
de operaţii, sală de pregatire a medicilor, cameră de filtru, cameră
de inducţie a anesteziei şi de trezire a bolnavilor, sală de
depozitare instrumente şi materiale sterile şi a celor folosite; să
aibă instalaţii speciale de iluminare, de ventilare şi „fluxuri
medicale”; circuite de evacuare a materialelor sanitare folosite
(deşeurilor) şi mijloace de comunicaţie. La nivelul blocului
operator, accesul este limitat şi restrictiv pentru a reduce la minim
riscurile de contaminare.
BLOCUL OPERATOR

• Camera filtru
• Sala de pregătire medici
• Sala de operaţii
• Sala de inducţie şi de trezire
• Sala de pregătire a instrumentarului
chirurgical
• Camere depozit
Camera filtru

• Este prima încăpere pe circuitul personalului medical


unde acesta îmbracă o ţinută specială, proprie blocului
operator.

• Poate avea rolul şi de cameră de odihnă între operaţii.


Sala de pregătire medici

• Este prevăzută cu chiuvete multiple cu robinete


speciale ce permit folosirea fără atingere manuală.

• Pentru spălarea mâinilor se folosesc antiseptice (săpun,


betadină, clorhexidină).

• Apoi, în aceeaşi sală sau într-o alta, urmează


îmbrăcarea halatului şi a mănuşilor sterile.

• În situaţii particulare (chirurgie de transplant, osteo-


articulară etc.) se folosesc echipamente speciale.
Sala de operaţii
• Condiţii arhitectonice: izolare, dimensiuni, suprafaţă,
materiale de construcţie, instalaţii de iluminare,
ventilaţie, încălzire şi de comunicaţii, circuite ale
personalului şi ale bolnavilor, posibilităţi de curăţenie şi
întreţinere;

• Dotare cu mobilier şi aparatură: masă de operaţie,


lămpi chirurgicale, aparate de anestezie şi monitorizare,
mese pentru instrumente, aspirator, bisturiu electric,
dulapuri/rafturi pentru instrumente, materiale sanitare şi
anestezice.

• Sala de operaţie nu trebuie să comunice direct cu


exteriorul, să aibă dimensiuni astfel încât să permită
amplasarea mobilierului, aparaturii, precum şi a
prezenţei echipei operatorii, medicilor anestezişti şi
personalului sanitar aferent.
Sala de operaţii
• Este contraindicată prezenţa altor persoane în sala de
operaţie. Cei interesaţi (rezidenţi, studenţi) pot urmări
actul operator de la un balcon special sau printr-un
sistem de televiziune cu circuit închis.

• Materialele de construcţie folosite pentru sala de


operaţie (ca de altfel a întregului bloc operator) trebuie
să permită o cât mai facilă şi mai corectă curăţire şi
dezinfectare.

• Instalaţia de iluminare artificială va suplini lipsa luminii


naturale.

• Prin instalaţii centralizate se realizeaza atât admisia de


oxigen cât şi aspiraţia.
Sala de operaţii

• Bolnavul este adus în sala de operaţie după ce a fost adormit în sala de inducţie.

• Instrumentele chirurgicale, materialele sanitare şi cele anestezice sunt pregătite în


sala de operaţie sau în proximitatea acesteia, uşor accesibile. După folosire ele vor urma
un circuit separat către unitatea de sterilizare sau către crematoriu.

• Din prudenţă, materialele sanitare oferite echipei operatorii şi cele folosite vor fi
contabilizate.

• Masa de operaţie este specială, multiarticulată, permiţând poziţii diverse ale bolnavului
în funcţie de necesităţile actului operator. Datorită unor accesorii ea facilitează gesturile
operatorii. Ea trebuie să permită şi efectuarea unor explorări radiologice intraoperatorii.
SALA DE OPERAŢIE
ALTE ECHIPAMENTE

“Turn” pentru chirurgia


minim-invazivă

Aparat pentru examinare


radiologică intraoperatorie
Masa pentru instrumente
Sala de operaţii
• Masa de instrumente permite pregătirea şi etalarea instrumentelor
necesare actului operator.

• Sursa de lumină (lămpi scialitice, faruri) de diferite modele trebuie


să asigure o bună lumină în câmpul operator şi să fie uşor manevrabilă
după necesităţile actului chirurgical.

• Aparatul de anestezie şi monitoarele vor asigura realizarea


anesteziei şi urmărirea parametrilor funcţionali vitali ai pacientului pe
timpul anesteziei şi pentru gesturi de resuscitare.

• Pentru gesturile operatorii sunt necesare aparate de aspiraţie şi


bisturiu electric.

• Sălile moderne de operaţii asigură, prin instalaţii centralizate, atât


admisia de oxigen cât şi aspiraţia.
SALA DE OPERAŢIE
Aparat de anestezie
Racord fluxuri medicale (vacuum, Lampa scialitică
oxigen, electricitate)

Electrocauter
Lampa ultraviolete

Aspirator Aspirator
Masa de operaţie
Sala de operaţii
• Încălzirea şi ventilaţia vor fi realizate prin sisteme de aer
condiţionat care să asigure temperaturi de 20-22°C şi o umiditate
de 40-60% prevenind astfel contaminarea aerului din sala de operaţii.

• Comunicaţiile între diferitele compartimente ale blocului operator şi


cu exteriorul sunt asigurate de telefon, interfon şi diverse sisteme de
semnalizare.

• Curăţirea şi dezinfectarea săli de operaţie trebuie realizată zilnic în


conformitate cu regulile de asepsie şi antisepsie consemnate în
documentele blocului operator.

• Circuitele de acces şi evacuare în blocul operator şi în sala de


operaţie sunt diferite pentru bolnavi şi personalul medical. Ele trebuie
respectate cu stricteţe. Astfel, în sala de operaţie au acces numai echipa
operatorie deja pregătită, personalul sălii (una-două asistente şi o
infirmieră), echipa anestezică.
BLOCUL OPERATOR

CAMERA FILTRU
Sala de inducţie şi de trezire

• Este prima sală pe circuitul bolnavilor, unde acestora


li se efectuează inducţia anestezică (urmând ca apoi să fie
transportaţi în sala de operaţii), iar când nu există sală
separată, tot aici li se asigură trezirea din anestezie.

• Pentru acestea sala este dotată cu pat special de


terapie intensivă, aparat de anestezie şi „fluxuri
medicale”. În spitalele moderne, pacientul este preluat de
la salon pe patul său (prevăzut cu roţi) şi transportat cu
acest pat până la sala de inducţie.
Sala de pregătire a
instrumentarului chirurgical

• Este dotată cu chiuvete sau lavoare pentru curăţirea


mecanică şi chimică a instrumentarului, cu fierbătoare
pentru acestea, cu mese şi rafturi pentru cutiile cu
instrumentar.
Camere depozit

Acestea sunt destinate instrumentarului chirurgical şi


materialelor sanitare de rezervă necesare intervenţiilor
chirurgicale.
UNITATEA DE
STERILIZARE
Absolut obligatoriu, chiar şi în condiţiile actuale
când se utilizează tot mai mult instrumentar şi materiale
sanitare de unică folosinţă, această componentă a
serviciului medical poate exista fie ca unitate
independentă în cadrul spitalului, fie ca o componentă a
blocului operator.

Ea trebuie să cuprindă săli de pregătire a


materialelor sanitare şi a instrumentarului pentru
sterilizare (dacă nu sunt în blocul operator); săli cu
aparate de sterilizat (autoclave, etuve, instalaţii de
producere a vaporilor) şi săli (cu dulapuri şi rafturi)
pentru depozitarea instrumentelor şi materialelor
sterile.

Este de dorit ca o astfel de unitate de sterilizare să


aibă o recepţie pentru primirea şi eliberarea
materialelor sterile, astfel încât accesul în spaţiul
unităţii să fie permis numai persoanelor ce lucrează la
DEFINIŢIE
• Un principiu general ce constă în evitarea sistematică a
contaminării plăgilor operatorii şi a infectării secundare a
arsurilor şi plăgilor
• Include metode şi reguli prin care se previne
contaminarea şi infectarea plăgilor
• Aceste reguli şi metode se adresează tuturor posibililor
vectori ai germenilor microbieni către plăgile operatorii
(instrumentar, material textil, mâini, ţinută vestimentară,
seringi, sonde, medicamente, aerul din sala de operaţie
etc.)
• Metode: sterilizarea, aseptizarea ţesuturilor vii
• Regulile ţin în special de comportamentul personalului
care manipulează materialele sterile: chirurgi, asistente
medicale din blocul operator sau săli de pansamente,
studenţi implicaţi în actul terapeutic sau doar privitori.
STERILIZAREA DEFINIŢIE

• Totalitatea metodelor prin care se realizează distrugerea


completă şi în totalitate a particulelor microbiene, atât a
formelor vegetante cât şi a celor sporulate

• Se poate face prin mijloace fizice şi chimice


STERILIZAREA
MIJLOACE FIZICE
• CĂLDURĂ

• RADIAŢII ULTRAVIOLETE

• RADIAŢII IONIZANTE

• ULTRASUNETE

• FILTRARE
STERILIZAREA
PRIN CĂLDURĂ

• STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ USCATĂ

• STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ


STERILIZAREA PRIN
CĂLDURĂ USCATĂ
• FLAMBAREA

• INCINERAREA

• ETUVA CU AER CALD


FLAMBAREA

• Trecerea prin flacără a obiectelor metalice sau de


sticlă în vederea sterilizării

• Sterilizarea fiolelor înainte de a le aspira conţinutul în


seringă, eprubete, anse metalice (microbiologie)

• Dezavantaj – degradarea rapidă a instrumentelor


metalice, în special a celor tăietoare
INCINERAREA

• Distrugerea completă prin ardere a deşeurilor cu risc


biologic

• Se aplică în crematorii aflate în dotarea tuturor spitalelor


ETUVA CU AER CALD
• Dispozitiv

• Parametri de sterilizare

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje

• Dezavantaje
ETUVA CU AER CALD
DISPOZITIV
• Sinonim: Poupinel (impropriu)

• Conceput ca un dulap metalic cu pereţi dubli şi izolat


termic de exterior

• Uşa este prevăzută cu sisteme de siguranţă care nu


permit amorsarea circuitelor electrice când aceasta este
deschisă

• Componente: sursa de căldură (electrică), sisteme de


siguranţă, termometru, înregistratoare (arată cât timp a
fost menţinută temperatura de sterilizare), sistem de
uniformizare a temperaturii în incintă
ETUVA CU AER CALD
PARAMETRI DE STERILIZARE
• 160° C timp de 1h

• 170 ° C timp de 40’

• 180 ° C timp de 20’

• La noi în ţară: 180 °C timp de 30’-40’


ETUVA CU AER CALD
VERIFICAREA STERILIZĂRII

• Teste termice clasice: caramelizarea celulozei din hârtie


sau vată

• Modern: termocupluri cu înregistrarea temperaturii


ETUVA CU AER CALD
AVANTAJE

• Instrumente uscate la sfârşitul sterilizării

• Instrumentele sunt în cutii sau alte ambalaje închise

• Nu necesită alte manipulări înainte de folosire


ETUVA CU AER CALD
DEZAVANTAJE

• Durata lungă a sterilizării

• Timp de răcire lung înainte de folosire (circa 1 oră)

• Nu se poate utiliza pentru materiale textile, plastice,


cauciuc

• Modifică proprietăţile instrumentarului metalic


STERILIZAREA
PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ
• Este metoda cea mai eficientă de sterilizare.

• Prima formă de sterilizare prin căldură umedă a fost


fierberea, dar aceasta nu realizează temperaturi suficient
de ridicate pentru a distruge sporii bacteriilor.

• AUTOCLAVUL = dispozitivul prin care se realizează


sterilizarea prin căldură umedă, prin obţinerea unei
temperaturi şi presiuni suficient de ridicate care să
distrugă toţi agenţii patogeni.
AUTOCLAVUL
• Dispozitiv

• Parametri de sterilizare

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje

• Dezavantaje
AUTOCLAVUL
DISPOZITIV

• Cu ajutorul unei pompe de vid se evacuează aerul din autoclav care este
rezistent la presiune şi închis etanş realizând o izolaţie termică faţă de mediul
înconjurător

• Printr-o pompă de admisie se introduc sub presiune vapori de apă care se
vor ridica la suprafaţă permiţând evacuarea în etape succesive a aerului care
coboară în partea inferioară a autoclavului

• După obţinerea vidului, se continuă admisia de vapori până la obţinerea
parametrilor de sterilizare setaţi

• Timpul, presiunea şi temperatura sterilizării sunt variabile funcţie de tipul
autoclavului şi a materialelor sterilizate (cantitatea, calitatea şi dimensiunile
acestora)

• La sfârşitul sterilizării pompa de vid va evacua vaporii de apă din autoclav,
introducâdu-se un jet de aer rece filtrat, cu rol de uscare a materialului
sterilizat
Căruţul pentru introducerea
şi scoaterea materialelor din autoclav

Intrarea în sterilizare
Raft pentru depozitarea
Pe uşa din dreapta se introduc materialele nesterile
casoletelor cu materiale medicale
Prin uşa din stânga se eliberează materialele sterile
Depozitarea materialului steril
AUTOCLAVUL
PARAMETRI DE STERILIZARE

• Valabilitate 24 ore

presiune temperatură
1 atm 120°C
2 atm 136°C
3 atm 144°C
AUTOCLAVUL
VERIFICARE

• Metode fizice: bandă test

• Teste biologice

• Metode electrotehnice: înregistrarea pe termocupluri a


variaţiei temperaturii pe toată durata sterilizării
Teste de verificare a sterilizării
AUTOCLAVUL
INDICAŢII DE AUTOCLAVARE

• Material textil (câmpuri, măşti, halate, comprese,


tampoane, fire de sutură, etc.)

• Obiecte din sticlă termorezistentă

• Instrumente metalice (instrumentele tăietoare trebuie să


aibă tăişul protejat cu material moale)

• Medicamente sterile
AUTOCLAVUL
AVANTAJE
• Permite sterilizarea întregului material chirurgical

• Degradarea redusă a materialelor moi sterilizate

• Timp scăzut de sterilizare

• Materialul rezultat din sterilizare este uscat şi preambalat, deci facil de


manipulat

• Costuri reduse

• Conţine şi sursa de vapori

• Nu necesită condiţii speciale de instalare


AUTOCLAVUL
DEZAVANTAJE

• Defecţiuni tehnice

• Degradarea rapidă a instrumentelor metalice oxidabile


STERILIZAREA CU RADIAŢII
ULTRAVIOLETE
• Aceste radiaţii acţionează la nivelul acizilor nucleici =
efect bactericid şi bacteriostatic

• Este necesară spălarea prealabilă a suprafeţelor de


sterilizat (radiaţiile UV au putere mică de penetrare)

• Indicaţii: sterilizarea aerului din sălile de operaţii şi


pansamente, sterilizarea unor suprafeţe de lucru

• ATENŢIE! Sunt nocive pentru om  protecţia


tegumentelor şi ochilor
STERILIZAREA PRIN RADIAŢII
IONIZANTE (GAMMA)
• DISPOZITIV: container cu material preambalat pe care se
proiectează o radiaţie de 2,5 până la 5 Mrad (Cesius 137 sau
Cobalt 60)

• VERIFICARE: măsurarea nivelului de radiaţii

• INDICAŢII: orice material sanitar

• AVANTAJE: se sterilizează cantităţi mari de material


preambalat, cost redus în condiţii de funcţionare continuă

• DEZAVANTAJE: iradierea, formarea de compuşi toxici cu


etilenoxidul

• Utilizată doar în mediul industrial


STERILIZAREA PRIN
ULTRASUNETE

• Ultrasunetele de mare frecvenţă în mediul lichid


 fenomen de cavitaţie
 ruperea mecanică a membranei celulare a
microorganismelor

• Indicaţii: în special pentru sterilizarea


instrumentarului stomatologic
STERILIZAREA
PRIN FILTRARE

• În bacteriologie pentru sterilizarea mediilor de cultură

• Sterilizarea unor medicamente

• Sterilizarea aerului din sălile de operaţii


STERILIZAREA
MIJLOACE CHIMICE

• STERILIZAREA CU VAPORI DE FORMALDEHIDĂ

• STERILIZAREA CU VAPORI DE ETILENOXID

• STERILIZAREA PRIN IMERSIE


STERILIZAREA CU
VAPORI DE
FORMALDEHIDĂ
• DISPOZITIV: container special unde se realizează o depresiune de
50 mmHg timp de 10 minute care evacuează aerul, urmată de
introducerea vaporilor de apă la 90°C ce distrug bacteriile vegetante.
Ciclic, la 90 secunde se introduc vapori de formol care distrug formele
sporulate.

• PARAMETRI DE STERILIZARE:
• sterilizarea, 90 minute
• etapa de spălare a formaldehidei cu vapori de apă rece,12 minute
• etapa de uscare, 8 minute.

• VERIFICARE: teste biologice, fizice

• INDICAŢII: materiale termosensibile (din ce în ce mai rar utilizate)


STERILIZAREA
CU VAPORI DE ETILENOXID
• Dispozitiv

• Verificare

• Indicaţii

• Avantaje
STERILIZAREA CU VAPORI
DE ETILENOXID
DISPOZITIV

• Etilenoxidul necesită depozitare în recipiente metalice la presiune


mică deoarece fierbe la temperatura de 10,7°C.

• Este utilizat în următoarele combinaţii: 10% etilenoxid + 90%


dioxid de carbon sau 12% etilenoxid + 88% fluorocarbon.

• Containerul este închis ermetic, se introduc vaporii de etilenoxid


sau amestecul de gaze, substanţele având un timp de acţiune variabil
funcţie de producător (30 minute până la câteva ore). Urmează
aerisirea camerei în care se află sterilizatorul, timp de 15 minute şi
ulterior depozitarea materialelor sterilizate într-un container ce să
permită aerisirea acestora timp de 3-6 ore.

• Etilenoxidul se combină cu acizii nucleici ai bacteriilor,


determinând o denaturare a proteinelor printr-un proces de alchilare
ce are ca rezultat distrugerea microbilor.
STERILIZAREA
CU VAPORI DE ETILENOXID
VERIFICARE

• Metode chimice: de viraj, de culoare

• Metode biologice
STERILIZAREA CU VAPORI
DE ETILENOXID
INDICAŢII

• Materiale plastice

• Materiale fragile termice: catetere, endoscoape,


cistoscoape, tuburi din plastic, sonde de aspiraţie, sonde
Blakemore, instrumente oftalmologice, grefoane arteriale

• Lemn, hârtie

• Utilizare industrială sau spitalicească


STERILIZAREA CU VAPORI
DE ETILENOXID
AVANTAJE

• Permite sterilizarea şi utilizarea unor instrumente şi


materiale medicale termolabile

• Obiectele sterilizate sunt preambalate


STERILIZAREA CU VAPORI DE
ETILENOXID
DEZAVANTAJE

• Gazul este iritant pentru ochi şi căile respiratorii


producând cefalee, greaţă, vărsături, vertij celor care vin
în contact direct (personal medical, pacient)

• Necesită o bună aerisire

• Materialele sterilizate prin radiaţii gamma nu pot fi


resterilizate prin vapori de etilenoxid datorită apariţiei
unor produşi toxici
STERILIZAREA PRIN
IMERSIE
• Utilizată în spitale sau dispensare
• DISPOZITIV: instrumentele sunt scufundate pentru un timp minim
în substanţe ce au proprietatea de a distruge chimic microbii
• Glutaraldehida 2%: 10-15 minute distruge formele vegetante ale
bacteriilor şi sporii acestora după 10 ore (bacilii tuberculozei în 20
minute)
• Acidul peracetic: timp de acţiune de minim 10 minute, este
corozivă pentru cupru
• INDICAŢII: instrumente optice, laparoscopice, endoscopice
• AVANTAJE:
• nu necesită instalaţii speciale
• este rapidă
• DEZAVANTAJE:
• materialul rezultat este ud
• necesită clătire cu apă sterilă, glutaraldehida fiind toxică şi
iritantă
Container pentru sterilizarea prin
imersie
Substante antiseptice
din blocul operator:
sekusept pt imersia
instrumentelor optice,
clorhexidina pt maini
ASEPTIZAREA
ŢESUTURILOR VII

• MÂINILE CHIRURGULUI

• PIELEA BOLNAVULUI
ASEPTIZAREA
ŢESUTURILOR VII
MÂINILE CHIRURGULUI

• Se utilizează săpunul lichid, soluţie de săpun cu


clorhexidină sau iodură de povidon.

• Săpun lichid: spălare 5 minute până în treimea superioară


a antebraţului, următoarele 5 minute până la jumătatea
antebraţului şi alte 5 minute doar mâinele chirurgului.

• Săpun cu clorhexidină sau iodură de povidon: aceleaşi


etape fiecare durând doar 2-3 minute.

• Imersia mâinilor chirurgului în soluţie germicidă timp de


câteva minute (unele ţări).

• La final se face badijonarea mâinilor cu alcool concentrat


sau tinctură de iod.
ASEPTIZAREA ŢESUTURILOR
VII
MÂINILE CHIRURGULUI
Burete cu substanţă antiseptică

Soluţie antiseptică
Robinete cu apă sterilă
pentru aseptizarea mâinilor
chirurgului
ASEPTIZAREA ŢESUTURILOR VII
PIELEA BOLNAVULUI

• Va fi pregătită zona supusă inciziei şi larg, tegumentele


din jurul acesteia.

• Soluţii: tinctura de iod, iodura de povidone, clorhexidina.

• Badijonarea de trei ori a câmpului operator, primele 2


etape fiind urmate de uscare cu comprese sterile,iar la
final se aşteaptă uscarea tegumentului ce asigură un timp
de acţiune sufficient.

• Câmpuri transparente autocolante aplicate pe pielea


astfel pregătită, incizia făcându-se prin câmp, creşte
siguranţa asepsiei.
REGULI DE
STERILIZARE

• REGULI PENTRU STERILIZAREA SĂLII DE OPERAŢIE

• REGULI DE PREGĂTIRE A MATERIALELOR PENTRU


STERILIZARE
REGULI PENTRU STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE

• Prevenirea infecţiilor postoperatorii necesită


desfăşurarea intervenţiei chirurgicale într-un mediu cât
mai optim din punct de vedere al asepsiei

• În blocul operator trebuie să existe săli de operaţii


septice şi aseptice. În general astăzi exista o sală pentru
urgenţe unde de
obicei se efectuează şi intervenţiile chirurgicale septice

• Sterilizarea sălii de operaţie presupune: pregătirea


STERILIZAREA SĂLII DE
OPERAŢIE
• Spălarea suprafeţelor de trei ori cu apă şi detergenţi

• Ştergerea prafului de pe aparatură (se vor folosi cârpe cu proprietăţi


antistatice)

• Închiderea ermetică a sălii

• Formolizare (vapori de formaldehidă 4g formol/m² suprafaţă) min 7


ore

• Aerisire cu 2 ore înainte de începerea programului operator

• Ştergerea prafului

• Neutralizarea formolului cu soluţie de amoniac

• Materialele necesare operaţiilor se vor aduce dimineaţă


STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE
PREGĂTIREA AERULUI

• Aerul trebuie să intre în sală din partea superioară şi să


fie evacuat prin partea inferioară. Gura de admisie se află
în centrul sălii, deasupra mesei fără a sufla aerul direct
asupra bolnavului. Evacuarea se va efectua prin părţile
laterale.

• Aerul circulat prin sălile de operaţie necesită un proces


special de filtrare atât la intrarea cât şi la ieşirea din sala
de operaţii. Există aparate performante care pot obţine
chiar aer steril.
STERILIZAREA
SĂLII DE OPERAŢIE
PREGĂTIREA AERULUI
• Se mai utilizează lampa cu ultraviolete care va duce la o
sterilizare a suprafeţelor cât şi a aerului.

• Se utilizează în afara programului operator.

• Se aşează la 150 cm de pereţi şi la 300 cm una faţă de


cealaltă, cu faţa spre perete.

• Controlul sterilizării în sala de operaţii se face cu teste


bacteriologice (cutii Petri aşezate deschis timp de 30 minute în
colţurile sălii de operaţii după care se va urmări ce colonii vor
creşte, tipul şi numărul acestora raportându-se la un standard
naţional).
PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
• MATERIALUL TEXTIL

• INSTRUMENTARUL METALIC

• MĂNUŞI DE CAUCIUC

• INSTRUMENTAR DIN PLASTIC

• PERII ŞI LUFE
PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
MATERIAL TEXTIL

• Spălare

• Călcare

• Pliere conform tehnicii


standard

• Aşezare în casolete metalice


sau împachetat individual în
hârtie
PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
INSTRUMETAR METALIC

• Spălare cu apă caldă


• Fierbere
• Soluţie de perhidrol diluată ce
precipită materiile organice de pe
suprafaţa instrumentarului
• Spălare
• Ştergere
• Uscare
• Îmbrăcarea materialelor ascuţite şi
tăietoare în material textil
• Aşezarea instrumentarului în
casolete metalice
• Autoclavare
PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
MĂNUŞI DE CAUCIUC

• Spălare minuţioasă

• Uscare

• Talcare

• Introducerea în interior a unor mănuşi din material textil

• Autoclavare sau vapori de etilenoxid


PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
INSTRUMENTE DIN PLASTIC SAU CAUCIUC
• Spălare cu detergenţi

• Dezinfectant

• Se ambalează în casolete, coşuri de sârmă sau individual


PREGĂTIREA MATERIALULUI
PENTRU STERILIZARE
PERII ŞI LUFE

• Folosite de către chirurg pentru aseptizarea mâinilor

• Se curăţă, ambalează individual şi sterilizează în cutii


metalice
DEFINIŢIE
• Este metoda care foloseşte o serie de mijloace fizice sau chimice pentru
distrugerea agenţilor saprofiţi şi patogeni, pentru a combate infecţia după ce
aceasta a fost identificată.

• SCOP ŞI PRINCIPII

• INDICAŢII

• CONTRAINDICAŢII

• ANTISEPTICE
SCOP ŞI PRINCIPII
• Scopul antisepticelor este de a distruge agenţii
infecţioşi la nivelul plăgilor sau a tegumentelor

• Mod de acţiune: dizolvă membrana bacteriană sau


modifică macromoleculele de la acest nivel determinând
distrugerea microorganismului

• Tipuri de antiseptice:
• Citofilactice: respectă integritatea celulelor
organismului
• Citotoxice: distrug celulele organismului
SCOP ŞI PRINCIPII
• ANTISEPTICUL IDEAL:
1. Hidrosolubil

2. Netoxic şi neiritant pentru ţesutul viu

3. Spectru bacterian larg

4. Acţiune bacteriostatică şi bactericidă

5. Să fie stabil biochimic

6. Să nu producă compuşi toxici în urma metabolizării

7. Efectul bactericid să nu fie condiţionat de forma de


prezentare

8. Efect bactericid şi în prezenţa lichidelor organismului

9. Ieftin
INDICAŢII
• Aseptizarea pielii din jurul plăgilor

• Aseptizarea plăgii cu distrugerea bacteriilor

• Aseptizarea pielii bolnavului (câmpul operator) înaintea


intervenţiei chirurgicale

• Spălarea şi antiseptizarea mâinilor chirurgului

• Dezinfectarea instrumentelor

• Dezinfectarea suprafeţelor din blocul operator

• Dezinfectarea instalaţiilor sanitare


ANTISEPSIA
CONTRAINDICAŢII
• Utilizarea substanţelor alcoolizate , iritante sau toxice în plagă (alcoolul
determină denaturarea proteinelor cu apariţia unui film proteic ce
permite dezvoltarea infecţiei prin împiedicarea pătrunderii antisepticilor
în plagă).

• Utilizarea numai a substanţelor indicate la nivelul mucoaselor


(nazofaringiană, bucală, oculară),întrucât acestea pot fi absorbite în
circulaţia sistemică,ducând la intoxicaţii sau şoc anafilactic.

• Spălăturile vaginale si clismele se vor efectua numai cu substanţe


recomandate,având risc de iritaţii sau ulceraţii.
Antisepsia
CONTRAINDICATII

• Nu se vor folosi,pentru sterilizarea


instrumentarului,substanţe care distrug doar formele
vegetante ale bacteriilor,nu şi sporii bacterieni.

• Pacienţii cu teren atopic necesita atenţie deosebită în


alegerea antisepticului care se va utiliza (ex.: alergie la
iod)

• Antisepticele cu iod nu se folosesc la nou-născut şi


copilul mic (capacitate mare de absorbţie a iodului).
ANTISEPTICE

• CLASICE

• MODERNE
ANTISEPTICE
CLASICE

• Antiseptice cu conţinut alcoolic

• Antiseptice care degajă clor

• Antiseptice care degajă oxigen

• Compuşi ai metalelor grele

• Permanganatul de potasiu
ANTISEPTICE CU
CONŢINUT ALCOOLIC
• ALCOOL ETILIC 70°:
• Indicaţii: aseptizarea tegumentului;
• Avantaje: are putere osmotică, pătrunzând în straturile profunde ale
epidermului şi în glandele sebacee;
• Dezavantaje: acţiune scăzută,când se aplică pe tegumentele umede.
• TINCTURA DE IOD
• Indicaţii: aseptizarea tegumentului;
• Are putere de pătrundere mai bună decât a alcoolului simplu;
• Compoziţie: iod 1g, iodură de potasiu 1g, alcool 90° -100g;
• Avantaje: indică zona aseptizată prin coloraţia galben;
• Dezavantaje: toxic,dacă e mai vechi de 6 zile (prin producerea de iodiţi);iritant
pentru zonele acoperite de păr (axilă, scrot); nu se aplică în plăgi.
• Alte produse: ALCOOLUL IODAT, BENZINĂ IODATĂ, ETER IODAT .
• ETERUL SULFURIC: aseptizarea seroaselor (peritoneală, articulară)
• GOMENOLOL: infecţii rinofaringiene şi urologice.
ANTISEPTICE CU CONŢINUT
ALCOOLIC

Alcool etilic 70° Produse pe bază de iod


ANTISEPTICE
CARE DEGAJĂ CLOR
• Au acţiune bactericidă prin degajare de clor în stare
născândă

• SOLUŢIA DAKIN (HIPOCLORITUL DE SODIU):


• “Bisturiul chimic” al sfacelurilor şi puroiului
• Se administrează în irigaţii intermitente sau continue
• Dizolvă şi elimină sfacelurile, cheagurile şi puroiul

• SOLUŢIA DE CLORAMINĂ B 0,2-2%


• Acţiune mai puternică decât soluţia Dakin
• Aplicaţii locale, lavaj continuu sau intermitent, băi
locale
ANTISEPTICE CARE DEGAJĂ CLOR

Tablete de cloramină Soluţie de cloramină


ANTISEPTICE CARE
DEGAJĂ OXIGEN
• Sunt substanţe care degajă rapid o cantitate mare de oxigen sau în timp, o cantitate
constantă dar în volum mai mic.
• Determină formarea peroxidului de hidrogen care duce la distrugerea
microorganismelor.
• OXIGENUL:
• Este antiseptic citofilactic, hemostatic;
• Topeşte şi elimină sfacelurile.
• APA OXIGENATĂ:
• Este soluţie citofilactică, hemostatică;
• Prin efervescenţă,poate determina eliminarea corpilor străini din plagă;
• Dezavantaje: lizează catgutul, întârzie cicatrizarea plăgilor.
• ACIDUL BORIC:
• Degajează oxigenul treptat;
• Formă de prezentare:
• Cristale: indicat in plăgi infectate cu piocianic;
• Soluţie 1-4% ca antiflogistic în oftalmologie şi dermatologie
COMPUŞI AI METALELOR GRELE

• Săruri de mercur:
• OXICIANURA DE MERCUR-pentru
lavajul mucoaselor;
• BICLORURA DE MERCUR
(SUBLIMATUL) pentru aseptizarea
tegumentelor;
• NITRATUL DE ARGINT: aseptizează
plăgile, acţiune cauterizantă asupra
plăgilor granulate şi epitelizantă asupra
plăgilor atone. Soluţiile au utilizare
largă în dermatologie;
• COLARGOLUL 1%, PROTARGOLUL 2%.
PERMANGANAT DE
POTASIU
• SOLUŢIE DE PERMANGANAT DE POTASIU 2-4 %o:

-Antiseptic citofilactic;

-Singurul din grupul coloranţilor care a rămas în uz;

-Indicaţii: spălarea plăgilor anfractuoase cu sfaceluri,


cavităţilor şi conductelor (uretră, vezică), băi
dezinfectante.
ANTISEPTICE
MODERNE
• Antiseptice pe bază de fenoli şi derivaţi

• Compuşi cuaternari de amoniu

• Antiseptice cu biguanide

• Hipocloriţi şi dicloroisocianuraţi

• Ioduri şi iodofori
ANTISEPTICE PE BAZĂ
DE FENOLI ŞI DERIVAŢI
• FENOLUL: nu mai este utilizat fiind coroziv şi iritant
pentru căile respiratorii

• PRINTOLUL: dezinfectant pentru suprafeţe

• CLEARSOLUL: detergent pentru curăţirea suprafeţelor

• HEXACLOROFENUL
• În combinaţie cu săpunul este folosit pentru
aseptizarea mâinilor chirurgului;
• Dezavantaje: toxic, leziuni cutanate.
COMPUŞI QUATERNARI
DE AMONIU
• Sunt antiseptice citofilactice;

• Au acţiune detergentă,favorizând prin spuma pe care o


produc,eliminarea resturilor celulare şi a corpilor străini;

• Denumiri :CETAVLON, BROMOCET, CETAZOLINĂ, CETRIMIDE BP,


SAVLON

• Indicaţii: spălarea plăgilor, arsurilor, dezinfecţia suprafeţelor (in funcţie


de concentraţia soluţiilor).
ANTISEPTICE CU
BIGUANIDE
• CLORHEXIDINA:
• Indicaţii: aseptizarea mâinilor chirurgului, aseptizarea plăgilor,
dezinfecţia în urgenţă a instrumentarului medical termolabil
(clorhexidină 10% + alcool 70° timp de 10 minute);
• Avantaje: poate fi diluat la concentraţia dorită, nu e alergenic;
• Dezavantaje: nu este activ pe bacilii tuberculoşi, spori, şi unii viruşi,
nu se combină cu săpunuri;
• Este dintre cele mai utilizate antiseptice în chirurgie.

• CLORURA DE BENZALCONIU:
• Are efect bactericid;
• Indicaţii: spălarea plăgilor, a vezicii urinare, aseptizarea mâinilor
chirurgului;
• Avantaje: nu este iritant pentru piele.
HIPOCLORIŢI ŞI
DICLOROISOCIANURAŢI
• Sunt antiseptice active pe bacterii (şi spori), ciuperci si viruşi.

• Au acţiune rapidă.

• Formă de prezentare-soluţii concentrate (la utilizare necesită


diluare).

• Indicaţii: sterilizarea instrumentarului si dezinfecţia suprafeţelor.

• Dezavantaje: are miros neplăcut, iritant si este coroziv pentru


instrumentarul metalic.
IODURI ŞI IODOFORI

• IODOFORMUL (IODURA DE POVIDON)


• Eliberează iod activ, distruge ciupercile, bacteriile şi sporii
acestora.
• Forma de prezentare: cristale (galbene cu miros puternic),
soluţii de concentraţii diferite sau în asociere cu detergenţi
pentru creşterea efectului de spălare, spray.
• Indicaţii: spălarea plăgii, pregătirea preoperatorie a
tegumentului bolnavului, lavajul cavităţilor naturale şi al
conductelor, meşe iodoformate, stomatologie.
• Avantaje: nu necesită alcool pentru dizolvare, nu este iritant
pentru piele şi mucoase, nu pătează ţesăturile cu care vine în
contact, îndepărtându-se uşor prin spălare.
IODURI ŞI IODOFORI
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL

Deşi operaţia, în sine, poate fi “MINORĂ”


pentru echipa operatorie, pentru bolnav ea este
întotdeauna “MAJORĂ”
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL

• CHIRURGIA DE URGENŢĂ
• CHIRURGIA ELECTIVĂ - “LA RECE”
• CHIRURGIA DE O ZI

EVALUAREA PREOPERATORIE
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE URGENŢĂ
Urgenţă chirurgicală

Camera de gardă Deces Prosectură

Resuscitare cardiorespiratorie

ATI Resuscitare reuşită


Continuare resuscitare
Staţionar
Stabilizare
Investigaţii Investigaţii
Pregătire pentru operaţie Pregătire pentru operaţie

Sală operaţii
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL
Afecţiune chirurgicală CHIRURGIA ELECTIVĂ

Investigaţii uzuale

Consult chirurgical şi anesteziologic

Internare Investigaţii suplimentare


Pregătire specifică

Staff Staff

Sală operaţii
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE O ZI

• Motivaţia:
• Financiară: costul ridicat al spitalizării, consum de materiale
medicale scumpe
• Personală: dorinţa pacientului de fi în mediul familial şi nu în
spital, reintegrarea socio-profesională cât mai devreme
• Medicală: pacienţi cu o bună educaţie sanitară
EVALUAREA BOLNAVULUI
CHIRURGICAL
CHIRURGIA DE O ZI

Bolnav complet investigat

Internare în dimineaţa operaţiei

Pregătire locală

Premedicaţie

Sala operaţii

Supraveghere postoperatorie externare


Supraveghere la domiciliu
câteva ore
EVALUAREA PREOPERATORIE

• Orice bolnav internat va avea foaie de observaţie


care trebuie completată după o examinare clinică
completă
• Sunt necesare explorări paraclinice corespunzătoare
fiecărui caz în parte, evaluarea tuturor afecţiunilor
asociate, stabilirea riscului anestezic şi alegerea
conduitei terapeutice (momentul operator, tipul de
anestezie precum şi tipul de intervenţie chirurgicală
la care va fi supus bolnavul)
• Ar fi foarte util ca medicul de familie să aibă un
dosar medical pentru fiecare pacient, dosar la care
să poată avea acces medicul curant, la internare
EVALUAREA
PREOPERATORIE
FOAIA DE OBSERVAŢIE

• Foaia de observaţie (FO) este un act medico-legal care trebuie să reflecte o


imagine cât mai exactă şi completă a stării bolnavului la internare, a
evoluţiei acestuia pe parcursul internării, date cât mai complete care să
conducă spre diagnosticul corect de boală.
• Conform evoluţiei menţionate în foaia de observaţie se vor face şi indicaţiile
terapeutice, precum şi recomandările la externare
• FO trebuie să ofere date exacte legate de identificarea pacientului
• FO constituie un act medico-legal care poate să apere sau să acuze medicul
în cazul unei confruntări judiciare cu unul dintre bolnavi
• Este un document util în cercetarea ştiinţifică (studii retrospective, etc.)
• Probabil că şi în ţara noastră se va opta pentru a se face pentru fiecare
pacient un dosar cât mai amănunţit în fiecare dintre serviciile prin care
acesta trece de-a lungul vieţii, aceste dosare având o valoare ştiinţifică mult
mai mare, permiţând o evaluare mai bună a pacientului precum şi stabilirea
unei terapii corecte
EVALUAREA
PREOPERATORIE
FOAIA DE OBSERVAŢIE

Componentele foii de observaţie:

• DATE GENERALE
• DIAGNOSTICUL
• ANAMNEZA
• EXAMENUL FIZIC GENERAL
• EXPLORĂRI PARACLINICE
• INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ
• TRATAMENTUL ŞI EVOLUŢIA
• EPICRIZA
• FOAIA DE TEMPERATURĂ
EVALUAREA
PREOPERATORIE
DATE GENERALE

Cuprind:
• Date de identificare: nume, prenume, sex, data naşterii,
vârstă, adresă, număr de telefon, loc de muncă
• Locul internării: spitalul, clinica
• Perioada internării: data internării, data externării
• Alergic la ...
• Grup sanguin şi Rh
EVALUAREA
PREOPERATORIE
DIAGNOSTICUL

Diagnosticul are trei etape:

• Diagnostic la internare
• Diagnostic la 72 de ore
• Diagnostic la externare: trebuie să cuprindă diagnosticul
bolii de bază, stadiul evolutiv, forma clinică, complicaţii
• Diagnostice secundare: diagnosticele tuturor bolilor
asociate
• Diagnostic în caz de deces:
a. Cauza directă a decesului
b. Patologia iniţială
c. Afecţiuni asociate
d. Stări morbide asociate
EVALUAREA
PREOPERATORIE
ANAMNEZA

• Trebuie efectuată în aşa fel încât să obţinem încrederea pacientului pentru a ne relata
până şi cele mai mici informaţii.
• Motivele internării: se vor enumera toate acuzele obiective şi subiective pe care le
relatează bolnavul
• Antecedentele personale fiziologice: sunt importante în special în cazul femeilor, furnizând
informaţii legate de prima menstruaţie, data ultimei menstruaţii, numărul de sarcini,
numărul naşterilor şi a avorturilor (spontan, terapeutic sau la cerere), starea feţilor la
naştere, lactaţia
• Antecedente personale patologice: vor trebui obţinute date de la pacient legate de orice
afecţiune de care acesta a suferit anterior (alergii, infecţii, intervenţii chirurgicale, boli
degenerative, neoplazii)
• Antecedente heredocolaterale: prezintă o importanţă deosebită în special în cazul bolilor
cu transmitere sau predispoziţie genetică (atopii, neoplazii, boli metabolice, infecţii)
• Condiţii de viaţă, obiceiuri şi muncă: locuinţa (importantă în cazul unei familiei în care un
membru are o boală transmisibilă - tuberculoza), obiceiuri alimentare (predispoziţia spre
anumite patologii – obezitate), fumatul (numărul de ţigări pe zi şi perioada de când
fumează), consumul de alcool (grame alcool 100% exprimate pe zi sau săptămână),
droguri, anticoncepţionale sau locul de muncă (mediu toxic, substanţe alergice,
carcinogene, efort fizic intens)
EVALUAREA
PREOPERATORIE
ISTORIC

Trebuie să fie cât mai amănunţit, să indice data debutului afecţiunii,


modul de debut (acut, insidios), simptomatologia prezentă la debut
precum şi evoluţia simptomatologiei până în prezent.
De asemenea trebuie precizat dacă în acest interval de timp pacientul
a mai fost examinat de un medic sau dacă a efectuat eventuale
investigaţii, care sunt rezultatele acestora, ce tratament a urmat şi
care sunt modificările din ultima perioadă de timp ce au determinat
internarea.
O anamneză corectă duce la un diagnostic prezumptiv care va orienta
examenul fizic al pacientului şi explorările paraclinice ulterioare.
EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL

• Necesită o cameră de consultaţii care să ofere intimitate pacientului


• Se efectuează cu pacientul în clino-, ortostatism şi în mers
• Trebuie făcut comparativ cu organul sau segmentul controlateral
• Cuprinde:
1. Inspecţie
2. Palpare
3. Percuţie
4. Ascultaţie
• Modalităţi de efectuare:
• PE APARATE ŞI SISTEME
• PE SEGMENTE ALE CORPULUI

EXAMENUL LOCAL
EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL
PE APARATE ŞI SISTEME
• Starea generală
• Tegumente şi mucoase
• Ţesut celular subcutanat
• Sistemul limfo-ganglionar
• Sistemul muscular
• Sistemul osteo-articular
• Aparat respirator
• Aparat cardiovascular
• Aparatul digestiv şi glandele anexe
• Aparatul genito-urinar
• Sistemul nervos, organe de simţ şi glande endocrine
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME
STAREA GENERALĂ
• Poate fi: gravă, influenţată, bună
• Aspectul bolnavului: pacient speriat, chinuit de
durere - peritonită
• Atitudinea: paralizii, opistotonus – tetanos,
sprijinirea membrului traumatizat cu cel
sănătos
• Faciesul: hipocratic (palid, cu cearcăne, nas
ascuţit, bărbia proeminentă) - peritonită
• Mersul: ataxic – leziuni tabetice
• Starea de nutriţie: denutrit, normoponderal,
obezitate (IMC=Gx100/T²)
• Starea de conştienţă: cooperant, orientat
temporospaţial, somnolent, obnubilat, comă
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

TEGUMENTE ŞI MUCOASE
• Culoare: cianoză – insuficienţă cardiacă
cronică, bronhopenumopatii, palide –
hemoragii, anemie, galbene - icter
• Cicatrice postoperatorii: plagă normal
cicatrizată, cicatrice cheloidă
• Elasticitate: pliu cutanat abdominal leneş –
deshidratare
• Mucoase: mucoasă jugală cu aspect prăjit –
deshidratare
• Leziuni: peteşii, echimoze – tulburări de
coagulare, escoriaţii – agresiune, traumatism
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT

• Precizează gradul de nutriţie


• Se va măsura pliul cutanat pe faţa antero-laterală
a abdomenului şi toracelui – normal cca. 2 cm
EVALUAREA PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL LIMFO-GANGLIONAR
Sistemul ganglionar superficial
• Trebuie semnalată prezenţa adenopatiilor: localizare,
număr, consistenţă, mobilitate, prezenţa durerii spontan
sau la palpare, momentul apariţiei şi evoluţia lor
• Regiuni examinate: occipitali, retroauriculari,
submandibulari, mentonieri, laterocervicali,
supraclaviculari, axilari, epitrohleeni, inghinali
Sistemul limfatic: edem localizat sau generalizat –
insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală, hipoproteinemie
Sistemul venos superficial: circulaţie venoasă superficială
periombilicală “cap de meduză” – ciroză hepatică
decompensată vascular
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL MUSCULAR

• Tonusul: hipoton, normoton, hiperton


• Dezvoltarea musculaturii
• Efectuarea mişcărilor: normokinetic
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR

• Deformări osoase: “mătănii costale” – rahitism


• Continuitatea reliefurilor osoase: discontinuitate însoţită
de crepitaţii – fracturi
• Mobilitatea articulară activă şi pasivă: imobilă, mobilitatea
parţială, mobilitate normală, articulaţie hiperlaxă
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME
APARAT RESPIRATOR
• Conformaţia toracelui: normal, sechele de rahitism, torace
emfizematos
• Amplitudinea mişcărilor respiratorii: tiraj, cornaj
• Dispnee: inspiratorie, expiratorie, mixtă
• Transmiterea vibraţiilor vocale: se percepe prin palparea
toracelui în momentul în care pacientul rosteşte “33”
• Percuţia: sonoritate normală, submatitate sau matitate –
pleurezie, pneumonie, hipersonoritatea – pneumotorax
• Ascultaţia: raluri crepitante – pneumonie, subcrepitante –
bronhopneumonie, sibilante – astm bronşic, romflante –
tabagism cronic
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARAT CARDIOVASCULAR
• Anamneza: poate evidenţia dispnee de efort, dispnee nocturnă, durere
presternală de efort
• Culoare tegumente, mucoase, extremităţi: cianoză în insuficienţă cardiacă cronică
• Palparea
• Şocului apexian: normal - spaţiul V intercostal stâng linia medioclaviculară
• Pulsului periferic: artera temporală, artera carotidă, artera radială, artera
femurală, artera poplitee, artera pedioasă
• Ascultaţie: zgomote cardiace, ritm, frecvenţa centrală
• Ascultaţia carotidei, femuralelor, aortei abdominale, arterei renale
• Percuţia: matitate cardiacă (rar utilizată azi)
• Măsurarea tensiunii arteriale: clino- şi ortostatism
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME
APARATUL DIGESTIV ŞI GLANDELE ANEXE
• Anamneza: apetitul, scădere ponderală, greaţă, vărsături, durere, tranzit
intestinal
• Inspecţia: cavitatea bucală, mişcările abdomenului cu respiraţia, prezenţa
cicatricelor sau a altor leziuni tegumentare (echimoze, hematoame, leziuni de
grataj, escoriaţii)
• Palparea
• Superficială: hiperestezia cutanată: peritonită
• Profundă: palparea ficatului şi a splinei, tumori, uter
• Percuţia: matitate hepatică, hipersonoritate – ocluzie
• Ascultaţie: absenţa zgomotelor hidroaerice – ocluzie, sufluri – tumori
• Tuşeul rectal - obligatoriu la orice examinare: tegumente perianale (fistulă
perianală, veruci, hemoroizi externi), tonus sfincter anal (hipo-, normo-
hiperton), forma, limitele şi consistenţa prostatei, supleţea peretelui rectal,
prezenţa sau absenţa materiilor fecale, a sângelui proaspăt sau a melenei sau
a altor leziuni tumorale
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARATUL GENITO-URINAR
• Anamneza: frecvenţa micţiunilor, simptomatologie asociată micţiunii
(durere, usturime, jet întrerupt), culoare urinei, diureza (cantitatea de
urină pe 24 ore), prezenţa nicturiei – adenom de prostată,
incontinenţă urinară
• Inspecţia: zonelor lombare (cicatrice postoperatorie, deformări –
tumoră renală), conformaţia organelor genitale externe
• Palpare: punctele ureterale, zona lombară
• Percuţie: manevra Giordano pozitivă – durere vie la percuţia lombelor
– suferinţă acută
• Examenul vaginal digital şi examenul vaginal cu valve: inspecţie,
palpare
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE APARATE ŞI SISTEME

APARATUL GENITO-URINAR
• Anamneza: frecvenţa micţiunilor, simptomatologie asociată micţiunii (durere,
usturime, jet întrerupt), culoare urinei, diureza (cantitatea de urină pe 24 ore),
prezenţa nicturiei – adenom de prostată, incontinenţă urinară
• Inspecţia: zonelor lombare (cicatrice postoperatorie, deformări – tumoră renală),
conformaţia organelor genitale externe
• Palpare: punctele ureterale, zona lombară
• Percuţie: manevra Giordano pozitivă – durere vie la percuţia lombelor – suferinţă
acută
• Examenul vaginal digital şi examenul vaginal cu valve: inspecţie, palpare
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL

PE SEGMENTELE CORPULUI
• O metodă de examinare a bolnavului mai cursivă şi mai
elegantă decât examenului clasic pe aparate şi sisteme
• Modalităţi de realizare
• Poziţie şezândă
• Clinostatism
• Ortostatism
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

POZIŢIE ŞEZÂNDĂ
• Extremitatea cefalică: tegumente, mucoase,
conjunctive,fanere, ganglioni, reflexul fotomotor,
puncte sinusale (frontale şi maxilare), cavitate
bucală (mucoasă, dentiţie, proteze, amigdale),
glanda tiroidă
• Torace: aparat respirator, ascultaţia cordului,
explorarea glandei mamare, adenopatii (axilare,
supraclaviculare), coloană vertebrală
• Lombe: aparat urogenital, examinarea coloanei
vertebrale lombare
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

CLINOSTATISM
• Torace: aparat cardiovascular
• Abdomen: aparat digestiv, punctele slabe
abdominale, regiunea inghinală
• Regiunea lombară: palparea lojilor renale, puncte
ureterale
• Membre: inspecţie, mobilitatea pasivă şi activă,
reflexe osteo-tendinoase, puls şi sensibilitate
periferică
• Tuşeu rectal şi vaginal
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL FIZIC GENERAL – PE SEGMENTE ALE CORPULUI

ORTOSTATISM
• Echilibru
• Mersul
• Varice
• Regiuni herniare
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXAMENUL LOCAL

• Este foarte important, furnizând date despre regiunea sau


aparatul afectat
• Cuprinde anamneza, inspecţie, palpare, percuţie,
ascultaţie
• Trebuie descrise caracteristicele leziunii: număr, formă,
dimensiuni, limite, suprafaţă, consistenţă, sensibilitate,
mobilitate
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE

• Pentru bolnavul care necesită intervenţie chirurgicală de


rutină este de dorit ca investigaţiile paraclinice să fie
făcute în ambulatoriu. Dacă acest lucru nu este posibil
atunci ele se vor efectua cât mai repede de la momentul
internării
• Explorări de rutină
• Explorări speciale
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE
EXPLORĂRI DE RUTINĂ
• Biologice
• Hemoleucograma (hemoglobină, hematocrit, trombocite, leucocite, formulă leucocitară)
• Glicemie, uree, creatinină
• Probe de coagulare (timpi de:sângerare, coagulare, protrombină; produşi de degradare
ai fibrinei)
• Probe hepatice, proteine totale
• RBW (REACTIA BORDET-WASSWERMANN-pt.sifilis), serologie virală pentru HIV
(HUMAN IMUNODEFICIENCY VYRUS) şi hepatită (HBs,C,D)
• Sumar urină (albumina,glucoza,sediment-hematii,leucocite,bacterii),eliminări urinare pe
24h
• Imagistice şi funcţionale
• Radiografia pulmonară
• Radiografia abdominală simplă
• Ecografia abdominală
• EKG
EVALUAREA
PREOPERATORIE
EXPLORĂRI PARACLINICE
EXPLORĂRI SPECIALE
• Trebuie să fie cât mai “ţintite” şi să ofere o imagine completă şi clară a fiecărui
bolnav
• Biologice:
• Ionograma: Na+, K+, Cl -, rezerva alcalină
• Probe hepatice: sdr. de hepatocitoliză (TGP, TGO, GGT, fosfataza alcalină,
sideremia), sdr. hepatopriv (fibrinogen, lipide totale, colesterol),
electroforeza proteinelor serice, funcţia biliară (bilirubina totală, directă şi
indirectă)
• Amilazemie, amilazurie
• Hemoculturi, uroculturi
• Imagistice şi funcţionale:
• Ecocardiografia, probe respiratorii, radiografia eso-gastro-duodenală cu
substanţă de contrast, irigografie, fistulografie, cavitatografie, CT, IRM,
scintigrama, endoscopia, puncţie biopsie, laparoscopie diagnostică
INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ

Se va nota:
• Numărul protocolului operator
• Diagnosticul operator
• Descrierea operaţiei
• Tipul anesteziei
• Echipa operatorie
TRATAMENTUL ŞI EVOLUŢIA

• Se precizează zilnic medicamentele administrate, doza (g/zi),


fracţionarea dozelor, modul de administrare (p.o., i.m., p.i.v,
etc.)
• Evoluţia trebuie să cuprindă: temperatura, pulsul, tensiunea
arterială, starea generală, evoluţia postoperatorie (aspectul
pansamentului şi a plăgii, drenajul, reluarea tranzitului
intestinal, reluarea alimentaţiei), diureza
• Pentru tratamentul chirurgical se stabileşte: indicaţia
operatorie, pregătirea preoperatorie, riscul operator şi
anestezia, momentul operator, îngrijirile postoperatorii,
dispensarizarea
EPICRIZA

Este un rezumat al întregii fise de observaţie şi


trebuie să cuprindă:
• Motivele internării
• Explorările efectuate şi rezultatele acestora
• Tratamentele efectuate (medicamentoase şi
chirurgicale)
• Evoluţia
• Recomandări la externare
FOAIA DE TEMPERATURĂ

• Reprezintă o descriere completă a stării şi


evoluţiei bolnavului
• Se vor nota zilnic:
• Temperatura corpului
• Pulsul
• Tensiunea arterială
• Diureza
• Cantitatea de lichide drenate
• Aspiraţia digestivă
• Medicaţia administrată
DEFINIŢIE

• Totalitatea gesturilor şi a manevrelor prin care se urmăreşte aducerea


bolnavului în condiţia de a suporta o intervenţie chirurgicală

• SCOP ŞI PRINCIPII

• INDICAŢII

• CONTRAINDICAŢII

• ETAPE
SCOPUL

• Scopul pregătirii preoperatorii este de a pregăti bolnavul pentru


intervenţia chirurgicală.

Pacientul trebuie informat asupra patologiei de care suferă,


posibilei terapii (câteva date referitoare la intervenţie), riscurile şi
beneficiile tratamentului, eventuale mutilări sau infirmităţi, despre
posibilele modificări ale stilului de viaţa postoperator.

De asemenea, trebuie furnizate informaţii referitoare şi la


prognosticul imediat şi la distanţă al bolii.
PRINCIPII

• Pregătirea fizică a pacientului are scopul de a


aduce pacientul într-o condiţie fizică suficient
de bună pentru a suporta cât mai uşor
intervenţia chirurgicală.
• Pregătirea trebuie făcută etapa cu etapă,
pacientul fiind intr-o stare cât mai bună pentru
intervenţie la momentul operator.
• Orice pacient va trebui să îşi exprime acordul
scris pentru investigaţiile şi terapia de care
urmează să beneficieze.
INDICAŢII operatorii

• Orice intervenţie chirurgicală presupune riscuri, de


aceea,este necesar ca orice bolnav ce urmează a fi supus
unei intervenţii chirurgicale,să aibă o pregătire
psihologică şi fizică specifică patologiei şi operaţiei la care
va fi supus.
CONTRAINDICAŢII operatorii
• Contraindicatiile nu sunt absolute, referindu-se în special la bolnavii care
necesită tratament chirurgical în urgenţă.Unde nu este timpul necesar
pentru o pregătire psihologică sau fizică ideală, acestea se fac din mers,in
funcţie de starea generală a pacientului.

• În cazul în care pacientul nu este conştient, trebuiesc purtate discutii cu


familia,referitor la starea bolnavului.

• Obţinerea acordului scris pentru operaţie trebuie obţinută şi în urgenţă de


la pacient (sau rudele acestuia,în cazul în care bolnavul nu este conştient).
PREGATIREA BOLNAVULUI

• PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

• PREGĂTIREA FIZICĂ

• MOMENTUL OPERATOR
PREGĂTIREA PREOPERATORIE
• Informarea va fi făcută de către medicul curant (medicul care
va efectua intervenţia chirurgicală).

• Informarea pacientului trebuie să fie foarte obiectivă,


informând atât asupra riscurilor cât şi a beneficiilor fără a
încerca să convingem pacientul să se opereze.

• Decizia de a beneficia de tratament chirurgical îi aparţine în


totalitate bolnavului, care va hotărî singur pentru viaţa sa.

• Pentru a ajuta pacientul în luarea unei decizii referitoare la


gestul chirurgical se recomandă bolnavului şi consultarea unui
alt medic , pentru a avea acces şi la un alt punct de vedere.
PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

• Pregătire psihologică trebuie să informeze pacientul şi asupra


modificărilor care vor surveni în urma operaţiei.
• Astfel pot apare unele mutilări (anus iliac), infirmităţi (amputaţie de
coapsa) care să necesite ulterior protezare, pierderea potenţii sexuale
tranzitorie sau definitive sau tulburări metabolice sau psihice
(intervenţii pe glande endocrine).
• Un subiect dificil de abordat este prognosticul sever, situaţia variind de
la pacient la pacient. Unii bolnavi insistă să cunoască datele reale cu
privire la evoluţie şi prognostic, pe când altii,nu prezintă interes faţă de
acest aspect. Este indicat să se răspundă conform dorinţei pacientului
de a şti mai mult sau mai puţin referitor la patologie de care suferă.
PREGĂTIREA FIZICĂ

Cuprinde:
• PREGĂTIREA GENERALĂ
• PREGĂTIREA SISTEMICĂ
• PREGĂTIREA LOCALĂ
• PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

• Echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic


• Pregătirea nutriţională
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC


• Echilibrul hidro-electrolititc prezintă două aspecte: umplerea
patului vascular şi echilibrul electrolitic.
• Umplerea patului vascular se monitorizează cu ajutorul tensiunii
arteriale în clino- şi ortostatism, măsurarea diurezei, precum şi
presiunii venoase centrale.
• In funcţie de aceste constante,se va calcula bilanţul hidric al
organismului (aportul şi pierderile) şi se va tenta corectarea
dezechilibrului,folosind diverse soluţii (ser fiziologic, soluţia Ringer, ser
glucozat 5% sau 10%),la care se mai pot adăuga diferite cloruri (în
cazul unei deshidratări) sau macromolecule (în cazul hemoragiei).
• Soluţiile utilizate trebuie să fie normotone, cele hipertone având
indicaţii limitate (pacienţi cu afectări cerebrale severe).
• Reumplerea patului vascular se face gradat în perioada
preoperatorie,având rolul de a preveni căderile tensionale sau chiar
colapsul vascular şi exitus în timpul intervenţiei chirurgicale.
ECHILIBRUL HIDRO-
ELECTROLITIC ŞI ACIDO-
BAZIC
• Dezechilibrul electrolitic şi acido-bazic necesită echilibrare conform
ionogramei şi a pH-ului sanguin. În cazul în care funcţia renală este
afectată poate fi utilă dializa preoperatorie care va restabili echilibrul
electrolitic şi acido-bazic.

• În cazul hemoragiilor cu pierderi foarte mari de sânge,este necesar


nu numai refacerea volumului circulant,dar,totodată şi refacerea
cantităţii de hemoglobină,care să asigure un transport de oxigen
adecvat la nivelul ţesuturilor(“pragul chirurgical” la care se poate
interveni în condiţii de securitate este de 10g hemoglobina/100ml
sânge).
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ
• Reprezintă un aspect important al pregătirii preoperatorii întrucât
un bolnav denutrit nu va putea cicatriza iar sistemul imun va fi
deficitar, neputându-se apăra de infecţii.
• Este indicat ca,ori de câte ori este posibil preoperator,statusul
nutritiv al pacientului să fie adus într-un stadiu cât mai bun.
• În situaţiile de urgenţă,când viaţa pacientului depinde de
intervenţia chirurgicală, refacerea nutritivă se va realiza postoperator.
• Refacerea nutriţională se poate realiza pe două căi: calea
parenterală şi cea enterală.
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ – CALEA


PARENTERALĂ
• Utilizează soluţii de glucoză, soluţii nutritive
speciale pentru administrarea parenterală.
• Este indicată în cazurile cu deficit nutriţional
minor.
• Se poate utiliza şi la pacienţii cu diabet,folosind
ca suport energetic glucoza tamponată cu
insulină.
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA GENERALĂ

PREGĂTIREA NUTRIŢIONALĂ – CALEA ENTERALĂ


• Se utilizează substanţe hipercalorice (Fresubin).
• Se poate utiliza în situaţia în care tubul digestiv
este funcţional, permiţând absorbţia şi digestia
principiilor alimentare, în caz contrar utilizându-
se calea parenterală.
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

Necesită evaluarea şi susţinerea tuturor aparatelor şi


sistemelor:
• Aparatul cardiovascular
• Aparatul respirator
• Funcţia renală
• Funcţia hepatică
• Neurologic
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

APARATUL CARDIOVASCULAR
• Scorul pentru stabilirea
riscului de morbiditate şi mortalitate
cardiacă postoperatorie (tabel).
Scorul maxim este 53 puncte.
Un scor peste 28 de puncte
necesită temporizarea intervenţiei chirurgicale.
• Alţi factori de risc: fumatul,diabetul zaharat,
hipertensiunea arterială,hiperlipemiile,angina
pectorală instabilă, tulburările de ritm,valvulopatiile
ISTORIC
>70 ani 5p
Infarct Miocardic Acut în ultimele 6 10p
luni
EXAMEN CLINIC
Galop S3 sau distensia venei jugulare 11p
Stenoză aortică semnificativă 3p
EKG
Sistole atriale premature sau ritmuri 7p
nesinusale
> 5 sistole ventriculare premature pe 7p
minut
OPERAŢiE
In urgenţă 4p
Intraperitoneală,intratoracică sau 3p
aortică
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

APARATUL RESPIRATOR
• Este utilă la pacienţii cu afecţiuni pulmonare preexistente,
bătrâni, obezi, bolnavi ce vor necesita o imobilizare prelungită
• Se vor utiliza bronhodilatatoare, antibioterapie ţintită
• Gimnastică respiratorie este indicată în special la pacienţii
care urmează a suporta o intervenţie chirurgicală pe etajul
abdominal superior sau torace. Aceasta presupune respiraţii
ample, inspir profund urmat de exuflarea aerului inspirat într-
o sticlă cu apă cu ajutorul unui tub de perfuzor, tapotaj cu tuse
eficientă pentru a elimina secreţiile
• Fumatul este interzis cu cel puţin o săptămână preoperator
(fumătorii prezintă o stare de hipoxie cronică)
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

FUNCŢIA RENALĂ
• O funcţie renală afectată preoperator presupune o eliminare
renală mai dificilă a drogurilor (anestezice, antibiotice
nefrotoxice), necesitând o ajustare a dozelor utilizate.
• La pacienţii care prezintă afecţiuni la nivelul căilor urinare
inferioare, în cazul intervenţiilor chirurgicale laborioase, din
sfera genitală sau patologie rectală este indicată
cateterizarea vezicii urinare pe masa de operaţie după ce
bolnavul a fost adormit. Acest cateter se va menţine până la
reluarea spontană a micţiunilor.
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

FUNCŢIA HEPATICĂ
• Tulburări ale funcţiei hepatice se manifestă prin
tulburări de coagulare a sângelui, tulburări legate de
nutriţie care vor determina o cicatrizare deficitară
precum şi tulburări de metabolizare a diferitelor
substanţe cu eliminare hepatică
• Este necesară evaluarea excreţiei hepatice, a citolizei
hepatice, sinteza proteică, probe de coagulare, etc.
• Factori de risc: denutriţia, ascita, bilirubina >3mg
%ml, albumina < 3mg%ml
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA SISTEMICĂ

NEUROLOGIC
• Este importantă identificarea patologiei neurologice care
ar putea fi agravată de anestezie
• Pacienţii cu deficit motor important prezintă risc mai mare
de complicaţii postoperatorii
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREGĂTIREA LOCALĂ

• Pregătirea locală: în dimineaţa intervenţiei chirurgicale se va


epila zona unde urmează a se inciza tegumentul, urmat de
antiseptizarea largă cu alcool iodat a zonei respective
• Pregătirea stomacului: în cazul stenozelor duodenale este
indicat lavajul şi aspiraţia pe sondă nazo-gastrică pentru a goli
stomacul de resturi alimentare şi secreţii
• Pregătirea colonului: se va face la toţi bolnavii care vor fi supuşi
unei intervenţii chirurgicale prin efectuarea a două clisme (în
seara dinaintea operaţiei şi una în dimineaţa operaţiei).
• Pacienţii care vor fi supuşi unei operaţii la nivelul colonului
necesită o pregătire mai laborioasă care să asigure o evacuare
completă a tubului digestiv de reziduuri alimentare.
• Astfel în ziua dinaintea operaţiei pacientul va avea un regim
hidric, se vor administra 4 plicuri de Fortrans urmate de doua
clisme (una seara şi cea de a doua în dimineaţa operaţiei)
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

• Pregătirea preoperatorie are un rol extrem de important


în prevenirea complicaţiilor postoperatorii
• Cele mai frecvente complicaţii postoperatorii sunt:
infecţiile, trombembolia şi insuficienţa organică
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

INFECŢIILE
• Determină o evoluţie postoperatorie anevoioasă cu apariţia
întârzierii cicatrizării, prelungirea convalescenţei sau chiar apariţia
septicemiei.
• Acestea pot fi prevenite printr-o pregătire preoperatorie
corespunzătoare funcţie de operaţia care urmează a se efectua
(pregătire pielii, colonului, etc.)
• Factori de risc: vârsta înaintată, obezitatea, malnutriţia, terenurile
neoplazice, diabetul zaharat şi complicaţiile sale, tratament
corticosteroid sau imunosupresor, alte infecţii, radioterapia,
insuficienţa adenocorticală
• Pregătiri necesare: refacerea statusului nutriţional, echilibrarea
diabetului (glicemia sub 1,2g%ml), tratarea infecţiilor
concomitente, rezolvarea insuficienţei adrenocorticale, profilaxie cu
antibiotice, raderea câmpului operator în dimineaţa operaţiei, etc
PREGĂTIREA FIZICĂ
• Indicaţiile antibioprofilaxiei:
• Chirurgia gâtului şi a capului cu deschiderea căilor
aeriene superioare
• Chirurgia esofagului (excepţie hernia hiatalaă)
• Chirurgia gastro-duodenală în afara hiperacidităţii
necontrolate
• Chirurgia căilor biliare la pacienţi cu colecistită acută,
peste 70 ani, intervenţii care presupun coledocotomie
• Rezecţii intestinale
• Apendicită acută gangrenoasă sau cu peritonită
• Chirurgia ginecologică
• Operaţii de protezare pe diferite organe: cord, şold,
genunchi, valve, vase
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

TROMBO-EMBOLIA
• Riscul apariţiei trombemboliilor creşte cu: durata
intervenţiei mai mult de o oră, obezitatea,
hipercoagulabilitate sanguină, tromboze
vasculare în antecedente, intervenţie pe pelvis,
tratament cu anticoncepţionale orale
• Prevenţia: feşi elastice la nivelul membrelor
inferioare care asigură o presiune de retur mai
mare, mobilizare precoce postoperator, profilaxie
cu anticoagulante (doză normocoagulantă)
PREGĂTIREA FIZICĂ
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII

INSUFICIENŢA ORGANICĂ
• Aparat respirator: pneumonii, bronhopneumonii, insuficienţă
respiratorie, sindromul de detresă respiratorie
• Aparat cardiac: tulburări de ritm, insuficienţa cardiacă, infarct
miocardic
• Funcţia hepatică: tulburări de coagulare, insuficienţă hepatică
• Sistem renal: insuficienţă renală acută
• Sistem neurologic: comă
• Evaluarea preoperatorie corectă permite identificarea
factorilor de risc pentru aceste posibile complicaţii şi totodată
prevenirea apariţiei acestora prin măsuri specifice fiecărui
sistem
MOMENTUL
OPERATOR

Stabilirea momentului operator diferă pentru


chirurgia electivă şi cea în urgenţă
MOMENTUL OPERATOR
CHIRURGIA ELECTIVĂ

• Stabilirea momentului operator este foarte importantă în


chirurgia electivă
• Alegerea acestuia depinde de pacient, chirurg şi
anestezist
• Pacientul trebuie să fie pregătit având o stare generală
fizică şi psihică, suficient de bună pentru a putea suporta
intervenţia chirurgicală şi o evoluţie postoperatorie şi
recuperare cât mai rapidă
• Din punct de vedere a medicului operator este necesar ca
acesta să fi parcurs toate etapele pregătii preoperatorie şi
să fi stabilit tehnica operatorie
• Aceleaşi cerinţe sunt necesare şi pentru medicul
MOMENTUL OPERATOR
CHIRURGIA ÎN URGENŢĂ

• Funcţie de gravitatea situaţiei pregătirea


preoperatorie poate lipsi (hemoragii masive) sau
poate fi efectuată parţial în preoperator şi
continuată în postoperator (ocluzii intestinale)
• Astfel putem avea:
• Urgenţe imediate
• Urgenţe amânate precoce – 24 ore
• Urgenţe amânate tardiv – până la 7 zile
ÎNGRIJIRILE
POSTOPERATORII
DEFINIŢIE
SCOP ŞI PRINCIPII
DEFINIŢIE
• Variază funcţie de tipul de anestezie: locală, rahianestezie, generală
• Perioade postoperatorii:
• Imediată (postanestezică): bolnavul îşi recapătă cunoştinţa şi funcţiile
vitale sunt stabile
• Intermediară: durează de la completa revenire după anestezie şi până
la externare
• Tardivă (convalescenţa): începe la externare când bolnavul are funcţiile
vitale stabile şi plaga cicatrizată şi continuă la domiciliu
• Îngrijirile postoperatorii implică monitorizarea clinică şi paraclinică a
bolnavului
• Monitorizarea reprezintă observarea, înregistrarea şi detectarea prin
observaţie clinică sau metode paraclinice starea bolnavului
SCOP ŞI PRINCIPII

• Monitorizarea se realizează cu scopul de a detecta


orice modificare a stării bolnavului atât spre o posibilă
complicaţie cât şi spre o evoluţie favorabilă, precum şi
luarea măsurilor necesare, compensatorii sau de
susţinere pentru a rezulta o vindecare cât mai rapidă
• Principiul cel mai important este monitorizarea atentă
şi completă a stării bolnavului ce va permite adoptarea
măsurilor necesare pentru o evoluţie favorabilă
MONITORIZAREA
CLINICĂ
• Începe de pe masa de operaţii şi continuă până la
externarea bolnavului
• Se va efectua după un anumit orar care va permite o
distribuţie temporală a parametrilor clinici pe parcursul
zilei
• Parametri urmăriţi: starea de conştiinţă, faciesul, limba,
culoarea tegumentelor şi a mucoaselor, pliul cutanat,
frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei, frecvenţa pulsului
central şi periferic, tensiunea arterială, diureza pe 24 ore,
aspectul plăgii operatorii, drenajurile (debit, aspect),
funcţionarea cateterelor venoase, mobilizarea pacientului,
reluarea tranzitului intestinal pentru gaze şi materii fecale
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ

• Definiţie:reprezintă un ansamblu de măsuri prin


care se urmăreşte starea bolnavului
• Indicaţii:
• Este utilă întrucât un bolnav chirurgical prezintă risc pentru
complicaţii de gravitate diferită, care trebuie prevenite
• O monitorizare specială necesită pacienţii inconştienţi care nu pot
descrie eventualele schimbări care survin în evoluţia lor
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
• Contraindicaţii: orice pacient necesită să fie
monitorizat, singura contraindicaţie fiind
reprezentată de criteriul economic (costuri foarte
mari)
• Materiale necesare: sunt necesare diferite
dispozitive şi aparate care să permită măsurarea
greutăţii corporale, a temperaturii, tensiunii
arteriale, frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor,
cantitatea de lichide ingerate, analize sanguine
(ionogramă, ph-ul sanguin), electrocardiograma,
sfigmograma, etc.
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
• Pacientul este aşezat în pat într-o poziţie cât mai
apropiată de cea anatomică, fiind necesară
dezbrăcarea acestuia astfel încât accesul la orice zonă
anatomică să fie cât mai facil
• Se montează toţi senzorii şi cateterele necesare
• Monitorizarea standard presupune: măsurarea
tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii corpului, a
frecvenţei respiratorii, diurezei şi a stării de conştiinţă
• Monitorizări speciale variază funcţie de patologia
bolnavului
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD

TENSIUNEA ARTERIALĂ
• Valori normale: sistolică – 90-160mmHg, diastolică – 60-90mmHg
• Tehnică: manual cu tensiometru şi stetoscop sau cu ajutorul unui aparat electric

PULSUL
• Valori normale: 60-80 bătăi / minut
• Tehnică: manual prin palpare directă sau cu un senzor al sfigmometrului; se
măsoară pentru minim 30 secunde, concomitent cu ascultaţia cardiacă
• Tahicardie = puls > 100 bătăi / minut
• Bradicardie = puls < 60 bătăi / minut
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD
TEMPERATURA CORPULUI
• Valori normale: 36-37°C
• Cea mai fidelă este măsurarea temperaturii
intrarectală
• Cea mai utilizată metodă este măsurarea
temperaturii în zona axilară

• FRECVENŢA RESPIRATORIE
• Valori normale: 10-16/minut
• Tehnică: numărare directă sau senzor nazal
• Tahipnee = peste 20 respiraţii/minut
• Bradipnee = sub 8 respiraţii/minut
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
STANDARD

• DIUREZA
• Debit normal 1ml/kgc/h
• Tehnică: se măsoară cantitatea de urină acumulată într-un colector
gradat care este racordat la sonda urinară
• Oligurie =sub 400 ml/24h
• Anurie = sub 200ml/24h

• STAREA DE CONŞTIENŢĂ
MONITORIZAREA
PARACLINICĂ
MONITORIZĂRI SPECIALE

• Tulburări cardiocirculatorii: presiunea venoasă centrală, presiunea


medie din artera pulmonară, presiunea la limita capilarelor pulmonare,
osmolaritatea plasmatică, valorile hemoglobinei şi hematocritului,
saturaţia sângelui arterial în oxigen
• Funcţia respiratorie: culoarea buzelor, agitaţie psihomotorie,
capnometrie, cantitatea de oxigen şi dioxid de carbon din sânge,
valoarea rezervei alcaline şi a lactaţilor serici
• Funcţia renală: valoarea ureei şi a creatininei serice, osmolaritatea
urinei şi a sângelui, clearence-ul creatininei, ionograma
• Aprecierea funcţionării ţesuturilor necesită o evaluare a utilizării
oxigenului la nivelul ţesuturilor, fiind un proces ce necesită aparatură
complexă
• Instrumentarul folosit pentru monitorizarea bolnavului trebuie
îngrijit în anumite condiţii:
• Toate materialele utilizate vor fi sterile, de unică folosinţă
• Sonda de intubaţie orotraheală va fi aspirată şi schimbată
periodic
• Cateterele vasculare vor fi menţinute permeabile prin
spălare cu heparină
• Sonda de aspiraţie digestivă va fi aspirată şi spălată periodic
şi la nevoi repoziţionată sau schimbată
• Sonda urinară va fi spălată periodic cu soluţii antiseptice
• Pacientului îi trebuie asigurată o igienă locală şi generală
riguroasă, care să prevină apariţia complicaţii (escare de
decubit, etc.)
• Nutriţia pacientului se va face funcţie de starea bolnavului:
parenterală sau oral