Bernhard Schlink

ANDRIEȘ MĂDĂLINA
COJOCARU ANDREEA
DUMITRIU IRINA
GHERĂESCU MĂDĂLINA
Gherăescu Mădălina

Copilăria lui Bernhard Schlink

Schlink se vede ca făcând parte din ceea ce a fost numit „a doua generație”. S-a născut în 1944 în micul oraș
Bethel, lângă orașul Bielefeld, care se află spre granița cu Olanda. O sinagogă a fost arsă în Bielefeld în 1937, iar
în timpul războiului, orașul a suferit pagube considerabile din cauza bombardamentelor aliate.

Părinții lui Schlink au studiat teologia, iar tatăl său, Edmund, a devenit profesor în domeniu. A devenit apoi o
victimă a persecuției naziste și a fost concediat în 1937 pentru apartenența sa la Bekennende Kirche [Biserica
mărturisitoare], adepți ai lui Martin Niemöller, pastorul care le-a cerut să se despartă de biserica protestantă. În
semn de protest față de politicile lui Hitler, Edmund a devenit apoi pastor și familia s-a mutat la Heidelberg când
Bernhard avea doi ani.

"Nu asta a fost cariera la care visase tatăl meu", spune Schlink, "dar a fost fericit să fie pastor. Aducea vorba
despre problemele sale, dar nu s-a plâns niciodată. Ca teolog și ca pastor, medita foarte mult asupra lucrurilor."
 Schlink era cel mai mic dintre cei patru copii. Fratele său a fost istoric de artă și cele două surori ale sale erau căsătorite cu
teologi. Își amintește cu bucurie de un ritual de seară după cină, când familia se strângea în jurul mesei și citea Biblia.

Când Schlink terminase școala de gramatică, el spunea că încă nu știa ce voia să facă. "Apoi, un vechi prieten de familie,
care mă învățase limba rusă, a spus că sunt priceput la istorie și la matematică și limbă ar trebui să devin avocat. Așa că
m-am gândit să îi urmez sfatul și cu cât studiam mai mult, cu atât îmi plăcea mai mult.“

Michael Schröter, un istoric, l-a cunoscut pentru prima dată pe Schlink când erau adolescenți într-un weekend de educație
politică și istorică. El își amintește Schlink ca fiind serios, cu abilități de dezbatere bine conturate.

„Avea o inteligență foarte ascuțită și nu ezita să se alăture unui argument - pe care îl câștiga de obicei”, își amintește
Schröter. "Nu am vorbit niciodată despre fete sau ceva de genul acesta. Subiectul nostru a fost modul de a trăi și alte
lucruri înalte, cum ar fi sensul vieții. La prima noastră întâlnire îmi amintesc că am discutat cu el dacă Germania a fost sau
nu vinovată la începutul primului război mondial."
Cojocaru Andreea

Viața de adult, Educație și Carieră

Bernhard Schlink și-a petrecut copilaria în orașul Heidelberg unde a

studiat la Kurfürst-Friedrich-Gymnasium.
Educație și carieră

Bernhard Schlink a studiat Drept la Universitatea Heidelberg (mai exact, Universitatea Ruprecht-
Karls din Heidelberg) și la Universitatea Liberă din Berlin (Freie Universität Berlin), absolvind în
anul 1968.
Schlink este autor, profesor si judecator.
În anul 1988, acesta a devenit judecător la Curtea Constituțională a Statului Federal din Renania de Nord-
Westfalia.
Schlink este și membru al Partidului Social Democrat din Germania (SPD=Sozialdemokratische Partei
Deutschlands).
Pe parcursul carierei lui profesionale, a lucrat ca asistent științific la Universitățile din Freiburg,
Bielefeld și Darmstadt.
A fost cadru didactic (profesor de Drept) în cadrul Universității din Bonn(1982-1991) și la
Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt(1991-1992).
În anul 1922, a predat Drept public și Filozofia dreptului în cadrul Universității Humboldt din Berlin.
Bernhard Schlink ca și scriitor
Cariera de scriitor a început cu o serie de romane de detectivi, având ca personaj principal un detectiv pe
nume Selb. Autorul a locuit cu prietenul său, Walter Popp, timp de 3 luni. Începând de atunci, a scris
trilogia „Crima lui Selb” (Selbs Justiz) publicata în anul 1987. Popp a colaborat împreuna cu Schlink la
primul roman.

Personajul principal este un detectiv privat de 68 de ani care primește cu reticență o misiune și se trezește
implicat în realități dure și dureroase.

După tot succesul pe care l-a avut în urma romanului publicat, a scris și mai apoi publicat alt roman, numit „Die
gordische Schleife” care a primit premiul Friedrich-Glause, în anul 1989.

În acest roman, personajul principal este Georg Polger, un fost avocat care a plecat în sudul Franței pentru a
lucra ca traducător. Acesta trebuie să preia o agenție de traducere și trebuie să termine de tradus un proiect lăsat
de proprietar care moare într-un accident misterios.
Schlink încheie trilogia cu romanele Selbs Betrug (1992) și Selbs Mord (2001),
despre detectivul privat Gerhard Selb.
În anul 1995 publică romanul „Cititorul” (Der Vorleser), care de altfel, l-a și consacrat.
Acest roman vizează un adolescent care are o aventură cu o femeie de 30 de ani, care dispare brusc,
dar pe care o întâlnește din nou atunci când este student la Drept. Cartea a fost tradusă în 39 de
limbi, dar și prima carte germană care a ajuns pe locul I în lista celor mai vândute cărți din New York
Times.
În 2008, Stephen Daldry a regizat filmul Der Vorleser, o adaptare a cărții cu același nume.
Bernhard Schlink ca și judecător

A studiat Drept la Universitatea Ruprecht-Karls din Heidelberg și la Universitatea Liberă din Berlin,
iar apoi a lucrat ca asistent științific la 3 universități.
Schlink a primit o bursă în anul 1974 de la Universitatea Stanford din California.
Din anul 1992, a predat Drept public și Filozofia dreptului în cadrul Universității Humboldt din
Berlin si a continuat până în anul 2009, atunci când a ieșit la pensie.
Dumitriu Irina

Opere:

Beletristică Cărți traduse în limba română

• Selbs Justiz, 1987, (împreună cu Walter Popp) • Cititorul, Polirom, 2002, (Der Vorleser, 1995)
• Die gordische Schleife, 1988,
• Selbs Betrug, 1992, • Evadări din iubire, Polirom, 2003, (Liebesfluchten, 2000)
• Der Vorleser, 1995,
• Liebesfluchten, 2000, • Crima lui Selb, Polirom, 2005, (Selbs Mord, 2001)
• Selbs Mord, 2001,
• Die Heimkehr, 2006, • Întoarcerea acasă, 2007, (Die Heimkehr, 2006)
• Das Wochenende,2008,
• Sommerlügen., 2010, • Weekendul, Polirom, 2010, (Das Wochenende,2008)
• Gedanken über das Schreiben. Heidelberger
Poetikvorlesungen., 2011 • Minciuni de vară, Polirom, 2011, (Sommerlügen., 2010)
• Die Frau auf der Treppe. 2014
• Femeia de pe scări, Polirom, 2015, ISBN (Die Frau auf
der Treppe. 2014)
Der Vorleser-Cititorul, 1995

Prăbuşindu-se bolnav pe drum, între şcoală şi casă, Michael Berg, de 15 ani, este salvat de Hanna Schmitz, o femeie de două ori
mai în vârstă decât el, care lucrează ca vatman. Când revine, mai apoi, pentru a-i mulţumi, o relaţie de dragoste pasională şi volatilă
se dezvoltă între cei doi. Sfâşiat între adolescenţa sa şi dorinţa pentru Hanna, Michael este devastat, când ea dispare în mod misterios.
Deşi povestea a fost de scurtă durată, această experienţă îi afectează fundamental modul în care îşi clădeşte propria identitate.
Michael suferă un nou şoc, când o întâlneşte pe Hanna peste mai mulţi ani, într-un tribunal unde erau judecate crime de război
naziste.
Văzând că refuză să se apere, îşi dă seama că Hanna ascunde un secret pe care îl consideră mai umilitor decât crimele. Ca student la
drept şi fostul ei iubit, Michael trebuie să încerce să reconcilieze crimele oribile pentru care este ea acuzată, cu amintirea femeii pe
care a iubit-o.
Schlink, el însuşi profesor de drept şi judecător, se străduieşte să dea un răspuns unor chestiuni etice complexe care apar inevitabil
după trauma genocidului. Dar, în loc să se concentreze asupra victimelor acestuia, Schlink îşi mută atenţia spre cei cărora le-a fost
lăsată moştenirea nazistă.
Cititorul îi îndeamnă pe oameni să analizeze în ce măsură putem considera generaţiile de după război responsabile pentru păcatele
comise de părinţii lor, dacă asemenea atrocităţi pot fi corijate. Demonizarea naziştilor serveşte la pedepsirea comportamentului lor sau
este o măsură egoistă de a crea o falsă demarcaţie între ei şi noi?
 Liebesfluchten- Evadări din Iubire, 2000

Dragostea mutilată prin trădări și în continuă frondă faţă de sistemul societăţii germane, care face totul „aşa cum trebuie”, se
află în miezul colecţiei de povestiri care alcătuiesc „Evadări din iubire”. Bernard Schlink este ca un chirurg care taie în miezul
sentimentelor umane pentru a căuta exact această noţiune care, deşi abstractă, dă peste cap de atâtea ori şi sub atâtea forme
rigoarea vieţii de fiecare zi a germanilor obişnuiţi din mici orăşele de provincie ale anilor `50.
Personajele masculine pe care le creionează Schlink în „Evadări din iubire” sunt marcate de frustrare, depresie, închistare
emoţională. Nici bucuria nu-i mai poate bucura, într-atât de adânc a pătruns în ei ideea că trebuie să se reprime. Unii luptă ca
bărbatul care decide într-o zi că frumoasa lui carieră de architect şi familia lui „comme il faut” nu îl reprezintă şi se avântă într-
o carieră artistică; are chiar succes (până într-acolo încât îşi permite două amante…). Şi totuşi… ceva lipseşte: când împlineşte
49 de ani, este inundat de idealismul studenţesc care îl mânase cândva să lupte pentru o societate mai bună şi ezită între a
reintra în lumea idealurilor politice sau a-şi mai lua o amantă, de data aceasta „o femeie emancipată, care poartă ochelari”.
Un altul este judecător; ghinionist în dragoste, se apropie de un cuplu berlinez până la punctul în care
romantismul şi politica înceţoşează un soi de triunghi afectiv cu ipotenuza prea flexibilă: soţia îşi
înşeală soţul, care are la rându-i o aventură cu… poliţia secretă, iar judecătorul află, moralizează şi
rămâne tot nefericit, exact ca la început. Îndrăzneaţa povestire „Circumcizia” îl introduce în scenă pe
Andi, student german la Drept în America, înfocat cercetător al conceptului de lege şi ordine în
societatea de peste ocean. Iubita lui, Sarah, este programator pe calculator şi… evreică; nu se poate
abţine să-l întrebe pe tânărul tot mai stânjenit despre Germania şi germani, cu o naturaleţe
devastatoare, ca şi cum vorbeşte despre vreme. Cu toată fericirea de cuplu din perspectivă sexuală,
relaţia se va prăbuşi ca un castel de cărţi de joc mai ales după vizitele reciproce la familiile celor doi,
care devin ca nişte vizite la istoria însăşi, cea plină de răni.
Poate cel mai interesant aspect al cărţii este opoziţia dintre personajele robuste, raționale, logice,
treze şi pragmatice care cred că fericirea nu există nici când îi loveşte în nas şi, în paralel,
sentimentul pe care se chinuie o viaţă întreagă să-l dispreţuiască şi să-l minimalizeze: iubirea. În
toate formele în care îi ajunge din urmă în vieţile lor ordonate şi prestabilite, aceasta le întoarce
lumile interioare pe dos cu o viteză şi o uşurinţă care fac cititorul să se întrebe de ce s-or fi chinuit
aceşti oameni toată viaţa să-şi construiască inutile „apărătoare” de suflet…
Selbs Mord-Crima lui Selb, 2001

Gerhard Selb, un detectiv particular bine trecut de 60 de ani îl cunoaşte întâmplător pe bancherul Welker și pe
"câinele credincios" al acestuia, Gregor Samarin. Welker îl angajează pe Selb să găsească un urmaş al unui
partener discret din trecut care a ajutat banca să supravieţuiască sfârşitului secolului trecut. Acesta începe să
caute în arhive şi ajunge să-l cunoască pe arhivarul băncii care moare într-un mod surprinzător în faţa uşii
detectivului particular. Imediat după aceasta, instinctul de detectiv îl determină pe Selb să urmărească mai atent
afacerile lui Welker, mai ales după ce arhivarul mort i-a lăsat detectivului o valiză plină ochi cu bani. Ce
descoperă Selb? Înşelătorii, trădare, crime, intervenţia mafiei ruseşti pe piaţa germană reunificată.
Acesta nu este un om extrem de activ care urmăreşte cu logică şi perseverenţă pistele. Gerhard Selb este un om
obişnuit, cu probleme cardiace, un bătrân obosit care visează la linişte alături de concubina sa Brigitte. Ajuns la
bătrâneţe acesta visează la vacanţe prelungite şi soare. Cu toate acestea, viaţa nu-l lasă să se odihnească,
obligându-l să rezolve încă un caz.
Die Heimkehr-Întoarcerea acasă,
2006

„Vacanțele copilăriei mi le-am petrecut la bunici, în Elveția.” Așa își începe povestea personajul principal al
romanului, Peter Debauer, a cărui copilărie a fost zdruncinată de anii împovărați de după cel de ‑al II-lea Război
Mondial. Peter crește cu convingerea că tatăl său a murit pe câmpul de luptă dar imaginea se schimbă atunci
când, într-una dintre vacanțele sale la bunici, descoperă pe spatele foilor pe care desena, un fragment dintr-un
roman în care se vorbea despre o întoarcere acasă, mai exact întoarcerea unui soldat de pe front după multe
peripeții petrecute alături de camarazii săi.
Măcinat de ideea că povestea care o știa despre propria familie este determinat să caute deznodământul
romanului ajutându-se de informațiile din viața reală. Căutările lui Peter au dus la o adevărate muncă de
cercetare prin istoria Germaniei și al familiei dar toate astea l-au maturizat și l-au învățat dificila lecție a
implicării. Confruntat cu figura pe cât de carismatică, pe atât de periculoasă a tatălui, trebuie să renunțe la
postura de martor tăcut al spectacolului istoriei și să ‑și afirme cu tărie propriile opțiuni morale și existențiale.
Das Wochenende- Weekendul, 2008

Protagonistul, Jorg, este un fost terorist al Rote Armee Fraktion (gruparea BaaderMeinhof), grațiat
după douăzeci și trei de ani de închisoare, la care a fost condamnat pentru cele patru crime săvârșite
în numele unei revoluții în care nu mai credea aproape nimeni. Având ca scop subminarea unui
sistem corupt, acela al Germaniei anilor ’70, Jorg ajunge să plătească în fața justiției în numele
căreia, de fapt, lupta. Problema moralității acțiunilor sale și ale prietenilor săi din tinerețe este
dezbătută printr-o confruntare directă cu Henner, Andreas, Ilse, Ulrich și Karin, cei alături de care
împărtășise idealurile sale revoluționare, în timpul unui weekend petrecut la conacul surorii lui ,
Jorg, Christiane. Însă mult mai dureroasă este confruntarea dintre Jorg și fiul sau, Ferdinand, tânărul
care a purtat întreagă viață stigmatul unui tată criminal și al unei mame sinucigașe.
Sommerlügen-Minciuni de vară, 2010

Este o colecţie de nuvele, iar cele şapte povestiri sunt construite ca tot atâtea revelaţii ale minciunilor, mici
sau mari, neintenţionate sau deliberate, neînsemnate sau hotărâtoare, din care poate fi ţesută viaţa de zi cu zi.

Extrasezon– El, un flautist, venit în Code în vacanţă. Ea, Susan, are o casă frumoasă pe insulă. Cei doi
se întâlnesc, stau de vorbă şi au o relaţie sexuală. El motivează vacanţa din extrasezon, lipsei timpului, nu
lipsei de fonduri. Ea are banii, lucrează la o fundaţie, dar nu îi place aglomeraţia.

Noaptea din Baden-Baden- El, autor de piese plecat cu lansarea unei piesei. Anne, prietenă de şapte ani pe
care se pare că încearcă să o mintă. Ea află că în seara din Baden-Baden el a fost însoţit de o femeie. De aici
certitudinea ei că a înşelat-o dar el se pare că nu are remuşcări. De înşelat, a înşelat, oare va mai merge
relaţia lor?
 Casa din pădure- El un scriitor, acum familist, se ocupă de familie, de fetiţa sa Rita, de soţia Kate. Kate, o scriitoare de
succes cu deplasări multe, turnee de promovare, lansări de carte. El, încearcă în ultima instanţă să îşi izoleze soţia şi fiica în
căsuţa din pădure, altfel cei trei vor petrece mai mult timp împreună. Minciuna lui este descoperită în sfârşit de către soţie,
ceea ce nu iese tocmai bine…

Străin în noapte- O excursie în Kuweit, ea o doctoriţă blondă frumoasă, el prietenul ei. Se pare că prietena sa este răpită şi
abia după un an reuşeşte să fugă, unde va fi ucisă accidental de fostul prieten. Oare aşa stau lucrurile? El are în cont 3 mil. de
dolari în urma răpiri ei, cearta lor, când ea cade de la balcon, este văzută de o martoră. Nu este ceea ce pare…

Ultima vară- El, un fost profesor universitar pensionar. Strângerea familiei sale la un loc, atenţiile pentru soţia sa, discuţiile
cu copii, joaca cu nepoţii, se pare că au un scop. Are de gând să se sinucidă, atunci când durerea va fi de nesuportat. Când soţia
află de cocktail-ul pe care vrea să îl bea, discuţiile se încing. Ea nu vrea să fie o figurantă la moartea sa…

Johann Sebastian Bach pe insula Rugen- Un fiu vrea să le facă o surpriză părinţilor aşa că îi invită la un concert de Bach
pe insula Rugen. Discuţiile dintre tată-fiu au menirea de a afla mai multe informaţii, de ai apropia, pasiunea pentru Bach se
pare că îşi face efectul, sau nu?

Călătorie spre sud- Ea, se pare că o irită orice, mai ales proprii ei copii. Deşi s-au realizat bine toţi, parcă dragostea de
mamă a dispărut, mirosul a dispărut, gustul i-a dispărut. Copii ei nu ştiau nimic, se prefăcea că totul este în ordine. Se prefăcea
că a trecut peste abandonul soţului în favoarea asistentei lui. Are chef să plece spre sud, poate nepoata Emilia, cea care are
grijă de ea o va însoţi…
Die Frau auf der Treppe- Femeia de pe
scări, 2014

Un tablou celebru, de care nimeni n-a mai auzit multă vreme, reapare în împrejurări misterioase. Este o surpriză
pentru lumea artei, dar și o lovitură pentru bărbatul care, pe când era un tânăr avocat, a mediat un conflict între
autorul și proprietarul tabloului. Aflat la mii de kilometri de casă și la decenii după momentul în care tabloul și
femeia pe care o înfățișează îi schimbaseră destinul, bărbatul spera că apariția neașteptată a lucrării e semnul că
nici cea care i-a fost model nu poate fi prea departe. Pleacă așadar în căutarea femeii de care în tinerețe se
îndrăgostise orbește, iubind-o într-un fel niciodată lămurit, și care îl împinsese la gesturi inexplicabile. Căutarea
devine prilej de a desfășura ghemul încâlcit al trecutului și de a-și pune întrebări despre făgașul pe care a apucat-o
viața lui. Drumul memoriei îl poartă din Frankfurt până în Sydney, apoi într-un orășel îndepărtat de pe coasta
australiană.
Premii literare
1989- Friedrich-Glauser-Preis pentru romanul „Die gordische Schleife”
1993- Deutscher Krimi Preis, pentru romanul „Selbs Betrug”(Cel mai renumit premiu
literar german de literatură polițistă)
1995- Stern des Jahres a ziarului Abendzeitung (München) pentru romanul „Cititorul”
1997- Premio Grinzane Cavour (Italia) pentru romanul „Cititorul”
1997- Prix Laure Bataillon (Franța) pentru romanul „Cititorul”
1998-Hans-Fallada-Preis, pentru romanul „Cititorul” (Premiu literar al orașului
Neumünster)
1999-WELT-Premiul literar, pentru întreaga sa operă literară
2000-Evangelischer Buchpreis pentru romanul „Cititorul”
2000-Premiul special de cultură a cotidianului japonez Mainichi Shimbun, pentru
romanul „Cititorul”
2004- Crucea Federală de Merit
2014- Premiul Park Kyong-ni
Mădălina Andrieș

Der Vorleser
-Recenzii-

”Der Spiegel” a scris că a fost unul dintre cele mai mari triumfuri ale literaturii germane de la
”Toba de tinichea” de Günter Grass. A vândut 500.000 de exemplare în Germania și a fost listată pe
locul 14 din cele 100 de cărți preferate ale cititorilor germani într-un sondaj de televiziune în 2007. A
câștigat premiul german Hans Fallada în 1998 și a devenit prima carte germană în topul celor mai
vândute liste de cărți din New York Times. Aceasta a fost tradusa în 45 de limbi diferite și a fost
inclusa în programele de cursuri la nivel de colegiu din literatura Holocaustului și limba germană și
literatura germană.
A fost adaptată de David Hare în filmul cu același nume din 2008, regizat de Stephen Daldry. Filmul
a fost nominalizat la cinci premii Oscar, Kate Winslet câștigând premiul pentru portretizarea ei din
rolul Hanna Schmitz. Așadar, atât romanul cat și filmul s-au bucurat de un real succes. A primit mai
multe premii literare și multe recenzii favorabile.
 Criticul Rainer Moritz a scris in ziarul ”Die Welt” că a preluat ”contrast artistic între privat și
public spre absurd”.
Werner Fuld a scris în „Focus” că ”nu trebuie să lăsăm temele mari să se deruleze, când se poate
scrie cu adevărat despre ele”.

In ”The New York Times”, Richard Bernstein l-a numit „impresionant, elegant din punct de vedere
filozofic și (complex) din punct de vedere moral”.

Suzanne Ruta a spus în ”New York Times Book Review” că „fuziunea îndrăzneață a modelelor post-
romantice, post-basme din secolul al XIX-lea, cu istoria îngrozitoare a secolului al XX-lea, face un
lucru emoționant, sugestiv și în cele din urmă muncă de nădejde”.
 O altă recenzie a cărții a fost facută de către Erin Collazo Miller, critic de carte independent, care ne
spune că: ”Dacă sunteți în căutarea unei cărți care să fie citită rapid și un adevărat page-turner care să vă
lase dorința altora să discute despre ambiguitatea ei morală, atunci „Cititorul” de Bernhard Schlink este o
alegere excelentă. Cartea este bine scrisă și rapidă, deși este plină de introspecție și întrebări morale.
Merită toată atenția pe care a primit-o. Dacă aveți un club de carte în căutarea unui titlu pe care nu l-au
explorat încă, este o alegere bună”.
Dr. Barbara Honrath de la Goethe Institute, organizația responsabilă cu promovarea culturii
germane în străinătate, spune că romanul a avut un succes deosebit în lumea vorbitoare de limbă
engleză. "Scrierea germană contemporană a fost considerată serioasă și dificilă și nu o citire
deosebit de bună. Aceasta s-a schimbat acum, iar răspunsul pozitiv la cartea lui Schlink a ajutat ca
editorii să fie mai deschiși către alți scriitori noi."
• Scriitoarea și critica Cynthia Ozick a afirmat faptul că romanul ”este produsul conștient sau nu al
unei dorințe de a abate [atenția] de la vinovăția unei populații educate normal într-o națiune
renumită pentru Kultur”. Așadar, din majoritatea recenziilor primite, ni se oglindează faptul că
opera lui Bernhard Schlink a avut parte de un real succes, a fost bine primită de către cititori, un
adevărat triumf al literaturii germane.
Bibliografie.

• https://www.theguardian.com/books/2002/feb/09/fiction.books
• https://azicitesc.com/intoarcerea-acasa-bernhard-schlink/
• https://www.cartepedia.ro/carte/fictiune-literatura/literatura-contemporana/bernhard-schlink/weekendul-6686.html
• https://literaturapetocuri.ro/minciuni-de-vara-de-bernhard-schlink-editura-polirom.html
• http://www.bookblog.ro/x-woodisor/crima-lui-selb/
• https://moldova.europalibera.org/a/24732352.html
• https://www.bookuria.info/recenzie-evadari-din-iubire-bernard-schlink/
• https://de.wikipedia.org/wiki/Bernhard_Schlink
• https://www.inhaltsangabe.de/autoren/schlink/
• https://en.wikipedia.org/wiki/The_Reader