RAZE X (ROENTGEN) (RX)

Röentgen, 1895

Tub Coolidge 10-6 – 10-8 mm Hg 104 – 106 V

A (anticatod) → confectionat din metale usoare (Fe, Cr, Cu), sau din
metale grele (W, Mo)
 Aspect dublu al spectrului de emisie corespunzator RX:

* Spectru continuu, limitat spre  mici (pentru tensiuni de accelerare

joase)

* Spectru de linii, suprapus peste spectrul continuu (pentru tensiuni

de accelerare ridicate)
 Mecanisme de emisie:

* Spectrul continuu → interactiune intre e- emisi de K si nucleele din A

(radiatie de franare)
* Spectrul de linii → interactiune intre e- emisi de K si e- din materialul
tintei (radiatie caracteristica)

a) Radiatia de franare
Forma spectrului corespunzator radiatiei de
0 – valoare de prag franare → nu depinde de natura materialului A

b) Radiatia caracteristica
Frecvenţa radiaţiei caracteristice legea lui Moseley

 – frecvenţa, a – constantă de proporţionalitate, b – constantă cu o valoare dată

pentru toate liniile ce aparţin unei serii spectrale, Z – numar atomic

Forma spectrului corespunzator radiatiei caracteristice → depinde de natura

materialului A
Dependenta intre frecventa unei linii spectrale emise si numarul atomic Z
Proprietatile RX:
* RX se propaga cu viteza luminii in vid

* RX nu sunt deviate in c.e. sau c.m.  RX nu sunt de natura corpusculara

* Von Laue, 1912: RX → radiatii e.m. cu   [0,5; 2] nm

* Produc fluorescenta unor substante (ex.: silicat de zinc, sulfurǎ de cadmiu,

sulfurǎ de zinc → emisie de lumina galben-verzuie)

* Impresioneaza placa fotografica

* Ionizeaza gazele pe care le strabat

* Patrund prin corpurile opace pentru lumina

dure  - mica  putere de patrundere mare

RX
moi
* Sunt absorbite de metale cu densitate mare (ex: plumb). Puterea de pătrundere
a RX = f (masa atomică, grosimea stratului de substanta strabatut)

* Sunt invizibile pentru ochiul uman

* Sunt absorbite dupa o lege exponentiala

Legea de atenuare a RX

 - coeficient global liniar de atenuare <  >SI = m-1

 = f (natura materialului, energia fotonilor incidenti)

 /  – coeficient masic global

<  /  >SI = kg-1·m2
 - densitatea

N  N0 ex legea de atenuare exponentiala a RX

N – numarul de fotoni ce parasesc stratul de substanta; N0 – numarul de

fotoni incidenti pe stratul de substanta; x - grosimea stratului de substanta
strabatut de fasciculul de RX;  - corficient liniar global de atenuare
 
 x legea de atenuare a RX, exprimata cu
N  N0 e ajutorul coeficientului masic global

Grosimea de injumatatire (x1/2): grosimea de material care absoarbe

jumatate din fotonii incidenti

x1/2 = ln2 / 

<x1/2>SI = m
Aplicatii ale RX:

* Informatii asupra structurii cristaline (obtinute prin difractia sau difuzia RX)

Spectre de difracţie (difractograme) ale unor pulberi de

oxizi de fier

* Verificarea calitatii produselor (testarea nedistructiva a unor aliaje

metalice, in anumite faze de productie, in scopul eliminarii defectelor )

* Tratamentul tumorilor canceroase, distrugerea tesuturilor bolnave

* Radiodiagnostic (tomografie, tomodensitometrie)

Substante de contrast (SDC): substante solubile pe baza de iod, sulfat de

bariu insolubil, amestec bariu + aer…
 Tomografie computerizata Tomografie computerizata
genunchi brat

Tomografie computerizata Tomografie computerizata

abdomen abdomen, examinare cu SDC
 ABSORBTIA LUMINII

I0  I R  I A  IT

I0 – intensitatea fasciculului de lumina, incident pe suprafata unui corp transparent;

IR – intensitatea fasciculului reflectat; IA – intensitatea fasciculului absorbit;
IT – intensitatea fasciculului transmis

continua: toate radiatiile sunt absorbite in

proportii ~ egale
Absorbtia luminii
selectiva: absorbtia preferentiala a radiatiilor cu
o anumita lungime de unda → explica culoarea
diferita a corpurilor
 I  I0 ekx legea Lambert-Bouguère

I – intensitatea luminii transmise; I0 – intensitatea luminii incidente; x – grosimea

stratului de substanta strabatut; k – coeficient de absorbtie

0; pentru o substanta perfect transparenta

< k >SI = m-1 k
; pentru o substanta opaca

(1 / k) → transparenta
In cazul unei solutii de concentratie c, a unei substante absorbante
intr-un solvent perfect transparent: k =  · c ( - coeficient de extinctie)

I  I0 e cx

E   c  x extinctie (absorbanta)

E – const. daca c·x – const. Legea lui Beer → riguros valabila daca:

* solutiile sunt diluate

* nu exista interactiuni intre moleculele de solvit si cele de solvent

Pentru o solutie cu mai multi componenti: E = suma extinctiilor fiecarui

component in parte (marime aditiva)
 k = f(λ) → spectru de absorbtie

Spectrele de absorbtie  influentate de: natura substantei, presiune,

temperatura, pH, natura solventului, concentratia solutiei, prezenta
impuritatilor, lungimea de unda a radiatiei folosite…

Probleme ce pot fi rezolvate studiind fenomenul de absorbtie:

• Identificarea unei substante si controlul puritatii acesteia
• Analiza cantitativa a unor substante (dozari spectrofotometrice)
• Obtinerea de informatii asupra configuratiei moleculelor unei substante
complexe
• Urmarirea desfasurarii unor procese fizico-chimice, din cinetica spectrelor
de absorbtie