FUNCŢII DERIVABILE:

LEGĂTURA ÎNTRE CONTINUITATE

ŞI DERIVABILITATE,
DERIVATE LATERALE,
DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR
1 Introducere

2 Derivata unei funcţii într-un punct

3 Derivate laterale

4 Derivatele unor funcţii elementare şi compuse

5 Operaţii cu funcţii derivabile

6 Derivate de ordin superior

7 Concluzii

8 Bibliografie
 INTRODUCERE

Noţiunea de derivată a fost introdusă şi folosită în

matematică de savantul Isaac Newton (1642 – 1724) în
legătură cu studiul mecanicii.

Problema vitezei instantanee a unui mobil

 viteza medie a mobilului în intervalul de timp [t0, t] este:

s t   s t 0 
.
vm 
t  t0
 viteza instantanee a mobilului în momentul t0 (fixat), t0 > 0 este:
s  t   s t 0 
v t 0   lim
tt 0 t  t0
 acceleraţia mobilului la momentul t0 fixat este:

v  t   v t 0 
a  t 0   lim
tt 0 t  t0
 Aproape în acelaşi timp şi savantul Gottfried Wilhelm
Leibniz (1646 – 1716) a introdus noţiunea de derivată în
legătură cu studiul tangentei la o curbă într-un punct al
acesteia.

Problema tangentei la o curbă

Fie f:(a,b)R, o funcţie continuă şi M0(x0;f(x0)) pe graficul, Gf al lui f.
Panta secantei M0M reprezintă tangenta trigonometrică a unghiului format
de aceasta cu sensul pozitiv al axei Ox.
f  x  f  x0 
tg 
x  x0
Panta sau coeficientul unghiular al tangentei în punctul M0
la curba Gf este:
m  lim
 
f x  f x0  
(1)
x x 0 x  x0
Tangenta în punctul M0(x0,f(x0)) este dată de ecuaţia: y  f  x 0   m x  x 0 
f  x  f  x0 
Relaţia (1) se notează: f  x 0   lim
'
xx0 x  x0
şi se numeşte derivata funcţiei f în punctul x0.
 I.DERIVATA UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT

Fie funcţia f:DR, DR, x0 Є D un punct de acumulare mulţimii D.

 Se spune că funcţia f are derivată în punctul x0 Є D dacă există limita:

f  x  f  x0 
lim în R
x x 0 x  x0
 Această limită se numeşte derivata funcţiei f în punctul x0, şi se notează:

f  x  f  x0 
f  x 0   lim
'
xx 0 x  x0
 Se spune că funcţia f este derivabilă în punctul x0 Є D dacă limita de mai
jos există şi este finită:
f  x  f  x0 
f  x 0   lim
'
xx0 x  x0
 DERIVABILITATE ŞI CONTINUITATE

Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.

Observaţii:
 O funcţie numerică poate fi continuă într-un punct fără a fi şi derivabilă în acel punct.

Exemplu: Funcţia modul f : RR, f(x) =|x| este continuă

în x0 = 0 şi nu este derivabilă în punctul x0 = 0.

 Orice funcţie discontinuă într-un punct nu este derivabilă în acest punct.

 Există funcţii discontinue într-un punct şi care au derivată în acel punct.

Exemplu: Funcţia f : RR, dată mai jos, este discontinuă în x0 = 0 iar f’(0) = + ∞.
 1
arctg , x  0
f  x   x
0, x0
 II. DERIVATE LATERALE

Fie funcţia f:DR şi x0 Є D.

f  x  f  x0 
 DERIVATA LA STÂNGA: f  x 0   lim
s
'
xx 0
xx
x  x0
0

f  x  f  x0 
 DERIVATA LA DREAPTA: f  x 0   lim
'
d
xx 0
xx
x  x0
0

Funcţia f are derivată şi este derivabilă în x 0 dacă şi numai dacă are

derivate laterale şi este, respectiv, derivabilă la stânga şi la dreapta în x0 şi:

fs'  x 0   f d'  x 0   f '  x 0 

 INTERPRETAREA GEOMETRICĂ
A DERIVATELOR LATERALE

f s'  x 0  există.

f d'  x 0  există.
 PUNCTE REMARCABILE ALE GRAFICULUI FUNCŢIEI
Fie funcţia f:DR şi x0 Є D.

PUNCTE DE ÎNTOARCERE
Punctul x0 Є D se numeşte punct de întoarcere
al funcţiei f dacă funcţia este continuă în x0 şi
are derivate laterale infinite şi diferite în
acest punct.

PUNCTE UNGHIULARE
Punctul x0 Є D se numeşte punct unghiular al
funcţiei f dacă funcţia este continuă în x0
şi are derivate laterale diferite în acest
punct şi cel puţin una este finită.

PUNCTE DE INFLEXIUNE
Punctul x0 Є D se numeşte punct de
inflexiune al funcţiei f dacă funcţia
este continuă în x0, are derivată în
acest punct (finită sau infinită), iar
funcţia este convexă (concavă) de o
parte a lui x0 şi concavă (convexă) de
cealaltă parte a lui x0.
III. DERIVATELE UNOR FUNCŢII
ELEMENTARE ŞI COMPUSE
 IV. OPERAŢII CU FUNCŢII DERIVABILE

Fie funcţiile f,g:DR şi x0 Є D punct de acumulare a lui D. Dacă

funcţiile f şi g sunt derivabile în punctul x 0 Є D, atunci funcţiile f + g, f∙g
şi f/g, dacă g(x0)≠0, sunt derivabile în punctul x0, şi au loc următoarele
reguli de derivare:

 f  g  x 0   f  x 0   g  x 0 
' ' '
 f  g '  f '  g'

 f  g   x 0   f '  x 0   g x 0   f  x 0   g '  x 0 
'
 f  g '  f '  g  f  g'
'
f  x 0   g x 0   f  x 0   g  x 0 
'
f  ' '  f  f '  g  f  g'
   x 0   , g x 0   0   
g  x0 
2
g
2 g
  g
 DERIVAREA FUNCŢIEI INVERSE
ŞI A FUNCŢILOR COMPUSE
Fie I şi J intervale oarecare şi f:IJ o funcţie continuă şi bijectivă.
Dacă funcţia f este derivabilă în punctul x 0 Є I, f’(x0)≠0, atunci funcţia
inversă f–1:JI este derivabilă în punctul y0 = f(x0) şi

f   y0   f '  x 
1 ' 1
0
Fie I şi J intervale de numere reale şi funcţiile u:IJ,f:IJ. Dacă u este
derivabilă în punctul x0 Є I,iar f este derivabilă în punctul u(x0)=y0 Є J,
atunci funcţia compusă (f◦u):IJ este derivabilă în punctul x0 şi are loc
relaţia:

 f  u   x 0   f  u x    u  x 0 
' ' '
f  u '

 f u u
'
 '

Dacă u,v:IR sunt funcţii derivabile pe I şi u(x)>0, x Є I. Atunci funcţia

uv este derivabilă pe I şi derivata este:

u   v  u
v ' v 1
 u '  u v ln u  v '
V. DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR

f  x 0   lim
'' f '
 x   f '
 x0 
xx0
xV  V  x 
x  x0
0
 CONCLUZII
Studiul funcţiilor în general, al funcţiilor continue, derivabile în special,
necesită dezvoltarea unor competenţe generale şi specifice reflectate în:
 Identificarea grafic/vizual, a proprietăţilor unei funcţii numerice, privind:
mărginirea, continuitatea, tendinţa asimptotică, derivabilitatea;
 Asocierea de date, extrase dintr-o situaţie problemă, cu proprietăţi ale
funcţiilor numerice studiate, de tipul: teoreme de convergenţă, operaţii cu
limite, limite tip, tabele de derivare;
 Aplicarea unor algoritmi specifici, calculului diferenţial, în rezolvarea unor
probleme şi modelarea unor procese specifice, unor domenii de activitate;
 Exprimarea în limbajul analizei matematice, a unor teoreme concrete,
modelabile prin funcţii numerice;
 Interpretarea pe baza lecturii grafice, a proprietăţilor unor funcţii, care
reprezintă exemple din domeniul economic, social, ştiinţific;
 Verificarea experimental a rezultatelor, deduse prin calcul, pentru
probleme practice exprimabile matematic;
 Determinarea unor optimuri situaţionale, prin aplicarea calculului
diferenţial, în probleme practice sau specifice unor domenii de activitate.
 Aplicaţii utile ale derivatei unei funcţii
 determinarea intervalelor de monotonie pentru o funcţie dată
(funcţia este crescătoare sau descrescătoare) – acest lucru se face
studiind semnul derivatei întâi a funcţiei;
 determinarea punctelor de extrem pentru o clasă extinsă de funcţii
numerice – acest lucru se face studiind semnul derivatei întâi a
funcţiei;
 rezultatele teoretice asupra monotoniei şi punctelor de extrem ale
unei funcţii permit obţinerea unor inegalităţi care, cu ajutorul
metodelor elementare ar fi greu de demonstrat;

 determinarea intervalelor de convexitate sau concavitate ale unei

funcţii – acest lucru se face studiind semnul derivatei a doua a
funcţiei;
 cu ajutorul derivabilităţii se poate stabilii ordinul de multiplicitate
ale rădăcinilor unei ecuaţii polinomiale sau a intervalelor în care se
găsesc rădăcinile unei ecuaţii asociate unei funcţii polinomiale.
 BIBLIOGRAFIE

 Gheorghe Cârjă, Ovidiu Cârjă – Analiză matematică, Culegere de

probleme rezolvate şi comentate, Editura GIL, Zalău, 2003;

 Lia Aramă, Toader Morozan – Culegere de probleme de analiză

matematică, Editura Universal Pan, Bucureşti, 1997;

 Marius Burtea, Georgeta Burtea – Matematică, manual pentru

clasa a XI-a, Editura Carminis, Piteşti, 2006;

 Mircea Ganga – Probleme rezolvate din manualele de matematică

pentru clasa a XI-a, Editura MATHPRESS, Ploieşti, 2006.