Conferenţiar universitar

Constantin Burnusus
1.
1. Diagnosticul
Diagnosticulsarcinii.
sarcinii.
2.
2. ECHO
ECHO –– înîn primul
primul trimestru
trimestru de
de sarcina
sarcina si
si
marcherii
marcheriiecografice
ecografice
3.
3. ECHO
ECHO––la
la18-22
18-22sa
sa
4.
4. ECHO
ECHO––în
întrimestru
trimestrual
alIII
III
5.
5. Bitest,
Bitest,triplutest
triplutest
6.
6. Diagnosticul
Diagnosticulprenatal
prenatal
7.
7. Colposcopia
Colposcopiasi
sibiopsia
biopsiacolului
coluluiuterin
uterin
8.
8. Amnioscopia
Amnioscopia
9.
9. Cardiotocografia
Cardiotocografia
 Diagnosticul de
Diagnosticul de sarcină
sarcină
se bazează
se bazează pe:
pe:

Amenoree (unul din simptoamele constante la femeile cu ciclul

menstrual normal).
Prezenţa semnelor simpatice de sarcină: (greţuri, vărsături
matinale, somnolenţă polachiurie, constipaţie, meteorism, psialoree).
Sâni destinşi, sensibili, hiperpigmentaria liniei albe, coloraţie
violacee a vulvei şi a vaginului.
Examenul clinic: examinarea colului uterin în valve, examenul
vaginal combinat cu palparea abdominală (vezica urinară goală), vom
determina colul uterin ce este mai mult sau mai puţin rămolit, globulos
(umple fundurile de sac vaginale laterale – semnul lui Noble).
Ramoliria maximă are loc la nivelul istmului – semnul Hegar.
Diagnosticul biologic al sarcinii prin determinarea concentraţia
HCG:
• Orice femeie care doreşte sa devină mamă trebue să fie
conştientă de responsabilitatea pe care si-o asumă, si tocmai
de aceea sa pună pe primul plan sănătatea şi binele copilului
ei. Printr-o supraveghere atentă a perioadei de graviditate şi
efectuarea cîtorva teste cu obligativitate morală, orice risc
poate fi înlăturat chiar de la început.
• Foarte puţine teste şi investigaţii prenatale au caracter
obligatoriu şi sunt suportate de către Compania de Asigurare
Naţională.
• Din păcate, gravida este singură care trebuie să-şi asume
responsabilitatea morală a aducerii pe lume a unui copil
sănătos şi terebuie să facă tot cei stă în putinţă pentru aşi
aduce la îndeplinirea de a fi mămică.
• Principala grijă a medicului în cadrul urmăririi unei gravide
este ceea de a conduce la naşterea unui copil sănătos.
Problemele nou-născutului pot fi cauzate fie de unele
difeciente în relaţia sa cu organizmul matern (complicaţii ale
sarcinilor), fie de undefect genetic.
 Depistarea problemelor genetice
O gravidă ar trebui să-şi facă în timpul sarcinii anumite teste, respectiv 2-ă teste
principale şi alte alternative.
Dublu test de sarcină pentru depistarea precoce a sindromului Down – acest teste
trebuie să fie efectuat tuturor gravidelor, indiferent de vîrstă şi cuprinde:
• Examen ecografic în săptămînile 11-13 ce stabileşte vîrsta sarcinii “măsurarea
diametrelor sacului gestaţional şi a lungimii cranio-caudale” ce permite
supravegherea ulterioară a sarcinii şi dezvoltarea fătului ntrauterin. Diagnosticul
patologii materne ca malformaţiei uterine, chisturi uterine, fibroame uterine.
Depistarea anomaliilor cromozomiale (marcherii ecografici), determinarea
translucenţei regiunii nucale (norma 3mm), higrom chistic nucal. Sunt vizibile
unele anomalii a CV, membrelor, anencefalia, determinarea sarcinii multimple,
molii hidatiforme – cavitatea uterină ocupată în tottalitate de ecouri
asemănătoare unor “fulgi de zăpadă”, sarcinii ectopice.
• Un examen de sînge “dublu test de sînge – HCG, PAP-A pregnancy associated
plasma protein”
• Un calcul statistic riscului de apariţie a acestei patologii.

Odată ce dublu test este modificat nu se mai recomandă

efectuarea triplului test
 Triplu test pentru depistarea s-dr Down
Triplu test este o baterie de investigaţii care sunt
indicate femeilor după vîrsta de 35 ani şi care din
diverse motive nu au fost testate prin dublu test în I-
ul trimestru de sarcină.
Triplu test de sarcină cuprinde:
• Examen ecografic în săptămîna 16-18 de sarcină
• Examen de sînge – triplu test sanguin (estradiol, β-
HCG, α-fetoproteină)
• Calcul statistic al riscului de apariţie a castei suferinţe
Un alt test genetic obligatoriu este testul pentru
determinarea riscului de fibroză chistică
“mucoviscidoza”. Aceste teste sunt valabile pentru
trisomia 21 (s-dr Down), triosmia 18 (s-dr Edwards) şi
anomaliile tubului neural.
 Metode calitative – rezultatul pozitiv atestă că în eşantionul testat există
o concentraţie a HCG-ului mai mare 25 ui/i. Rezultatul negativ atestă absenţa
HCG-ului la concentraţii mai mari de 25 ui/i şi nu absenţa lui, ceea ce înseamnă
posibilitatea existenţei unei sarcini incipiente.
Metode cantitative: Metoda prin competiţie şi Metoda sandwich.
Permite dedectarea unor cantităţi foarte mice de HCG precum şi supravegherea
evoluţiei nivelelor HCG prin dozări succesive. Metoda este foarte sensibilă ea
poate detecta sarcina la a 10 zi după data presupusă a ovulaţiei, deci înainte de a
avea amenoree. Maximum nivelului HCG-ului se stabileşte la săptămâna 9-a de
amenoree (100000 UI/I) după care are loc o descreştere rapidă până în săptămâna
16-18, când valorile rămân într-un platou ce se menţine până la sfârşitul sarcinii.De un
real ajutor este această metodă în diagnosticul sarcinii molare (HCG >100000 UI/I), şi
prezenţa unei trisomii 21 la o sarcină aparent normală la 16-18 s.g., unde are loc de
asemenea o creştere a nivelului HCG-ului.
Ecografia (USG) – permite diagnosticul de sarcină datorită:
Apariţia sacului ovular la 4-5 s.g.;
Apariţia structurilor embrionale la 7 s.g.;
Apariţia bătăilor cardiace la 6-7 s.g.;
Apariţia mişcărilor active la 8-9 s.g.
 Diagnosticul prenatal al anomaliilor congenitale în ultimii ani s-a perfecţionat mult
datorită progresului citogeneticii pe de o parte şi a progresului tehnic ecografic pe de altă
parte. Aceasta permite ghidarea diferitor intervenţii destinate prelevării şi analizării
diferitor ţesuturi fetale realizate în cei mai mici termeni de sarcină, cu riscuri din ce în ce
mai mici.
Pentru diagnosticul prenatal sunt următoarele indicaţii:
Vârsta avansată a gestantei mai mare de 35 ani, a tatălui – 45 ani.
Anticidente ale naşterii cu anomalii congenitale ale fătului.
Maladii eriditare şi patologii cromozomiale în familie şi la rudenii.
Determinarea sexului fetal în cazul maladiilor X-lincate.
Marcherii ecografici a patologiilor cromozomiale.
Folosirea preparatelor medicamentoase teratogene, narcotice, alcool.
Rentghenografia în primele săptămâni de sarcină.
Anamneza maternă: diabetes mellitus, epilepsia, distrofia mitonică maternă.
Risc rasial sau etnic.
 Amniocenteza este o metodă de diagnostic prenatal, ce se realizează cu
ajutorul Ecografiei. Se poate efectua de la săptămâna a 16-a de amenoree până
la a 22-a s.a., vârsta optimă când celulele cutanate fetale descuamate în lichid
amniotic cresc cel mai bine în cultură.
Tehnica: Amniocenteza constă în prelevarea lichidului amniotic, traversând
peretele abdominal matern, cu ajutorul unui ac special. Ideal se preferă să nu se
traverseze placenta şi să se evite capul şi corpul fetal.
După alegerea locului de puncţie, abdomenul este dezinfectat cu soluţie
antiseptică şi în funcţie de dorinţa pacientului şi de preferinţa medicului se
efectuează sau nu anestezie locală injectată subcutanat. Se prelevează 15-20 ml
într-o seringă de unică folosinţă. După retragerea acului, ecografic se verifică
absenţa hematomului la locul puncţiei, precum şi statusul fetal.
 Sângele fetal poate fi examinat prin aspirarea percutană din vasele
ombilicale (se preferă vena ombilicală) utilizând ghidarea ecografică. Tehnica
de prelevare este similară celei pentru amniocenteză. Ea poate fi repetată de
mai multe ori în timpul sarcinei.
Se efectuează în special în ultimele două trimestre de sarcină.
Cu ajutorul unui ecograf de mare performanţă se reperează cordonul
ombilical la nivelul inserţiei placentare. Se aspiră ~ 3ml de sânge fetal în
tuburi speciale conţinând anticoagulant. Această tehnică permite diagnosticul
următoarelor afecţiuni:
Boli determinate genetic şi anomalii cromozomiale.
Hemoglobinopatii: beta-talasemii, drepanocitoză;
Hemofiliile A şi B
Defecte metabolice congenitale.
 Această tehnică se efectuează de la a 8-a până la a 11-a săptămână
amenoree.
Biopsia de trofoblast constă în prelevarea unui fragment de trofoblast
de
la nivelul corionului.
Aspirarea vilozităţilor coriale în I trimestru de sarcină permite
efectuarea
Cariotipului fetal. Vilozităţilor trofoblastice pot fi obţinute atât prin
abordare
transabdominală cât şi transcervicală. Abordul transabdominal este
asemănător
cu amneocenteza. Zona trofoblastică este repetată cu ajutorul
ecografului.
În planul imaginii este introdus un ac de 9 cm în direcţia trofoblastului. Se
extrage mandrenul acului şi cu ajutorul unei seringi
se aspiră vilii corionici ~ 5mg.
 Sub ghidaj ecografic, pensa de biopsie este
introdusă, traversând endocolul. Pensa este dirijată
spre zona cea mai groasă a corionului, cel mai aproape
posibil de membranele ovulare. După recoltarea unui
mic fragment pensa se extrage lent.
Principalele indicaţii ale biopsiei de trofoblast
sunt:
Studiul ADN-ului;
Studii cromozomiale.
 Este o lupă binoculară montată pe un stativ.
Are aceleaşi indicaţii ca în afara sarcinii: leziuni vizibile la inspecţia
colului, zone iod-negative, frotiuri vaginale aparţinând claselor a III-a – a
V-a. Joncţiunea scuamo-cilindrică (dintre epiteliile exo- şi endocervicale)
este vizibilă la gravide, pe întreaga s-a întindere. Măreşte câmpul de
examinare de la 5-15 ori.

Frotiurile Papanicolau
Clasa a I-a = citologie absolut N. (absenţa oricăror celule atipice).
Clasa a II-a = citologie atipică fără semne de malignitate.
Clasa a III-a = celule sugerând malegnitate, fără ca aceasta să fie
evidentă.
Clasa a IV-a = celule susţinând cu mare probalitate malignitatea.
Clasa a V-a = citologie sigur malignă.
 Frotiul vaginal şi evaluarea gradului de puritate

Gradul Celule Leucocite Bacil Coci PH

de epiteliale Doderlein Gram vaginal
puritate +
Gradul I + - +++ - Reacţie acidă
4-4,5
Gradul + + ++ - Reacţie slab acidă
II 5,0-5,5
Gradul ++ ++ + + Reacţie neutră sau slab
III alcalină
6,0-7,2
Gradul + +++ - ++ Reacţie alcalină
IV >7,2

+ unice
++ în cantitate moderată
+++ în abundenţă
 Vizează zonele suspecte la examenul colposcopic. Biopsia este mai
sângerândă decât în afara sarcinii. Tomponamentul vaginal este de regulă
suficient pentru a stopa sângerarea.
La 15-20% din gravide, apar modificări histologice ale epiteliului
cervical, similare celor întâlnite în leziunele displazice din afara sarcinii. În
94% din cazuri, aceste modificări histologice dispar pe parcursul primelor
6 luni de la naştere. Displaziile severe diagnosticate în sarcină dispar, la
rândul lor, în proporţii de 50-75% din cazuri, iar carcinomele in situ, în
20-50% din cazuri.
Din aceste considerente în displaziile severe şi carcinomele in situ,
diagnosticate pe parcursul sarcinii, conduita se rezumă la supravegherea
citologică, iar dacă este necesar, la repetarea biopsiei. După naştere,
leziunele acestea vor fi reexaminate reconsiderate, din punt de vedere
diagnostic şi terapeutic.
 De la termenul de sarcină 22-24 s.a., se efectuează
ecografia Doppler obstetrical.
Principiul Dopplerului obstetrical este de depistare a
modificărilor anormale de rezistenţă vasculară periferică,
care poate fi determinată prin 2 indici:
Indexul de Purchelot = (S-D)/S
Indexul Diastolic = D/S
unde S – viteza sangvină la picul sistolic
D – viteza sangvină în telediastola
Se efectuează Dopplerul arterei uterine, umbilicale şi
cerebrale (a.cerebrală anterioară şi medie şi a.carotidă
internă).
 RMN fetal – monitorizare radiologică a fătului

• RMN-ul fetal este un examen de imagistică prin rezonanţa

magnetică, realizată fătului, în completarea unui examen
ecografic normal. RMN permite mai bună diferenţiere şi
caracterizare a structurilor anatomice fetal, fără a fi
condiţionată de unele condiţii particulare cum este cantitatea
redusă de lichid amniotic.
RMN-ul fetal nu înlocueşte examenul ecografic, deşi are
avantajele lui, ecografia rămîne principala metodă de
investigaţie a fătului. RMN-ul se realizează întriemstrul 3 de
sarcină, dar ar putea fi realizată şi mai devreme, dar nu
înainte de 20 săptămîni. Este indicat atunci cînd apar semne
de apel la ecografie, precum dilataţia entriculară, anomalii
cerebrale, dilataţii intestinale, hernii diafragmatice, patologia
toracică, examninarea CV.
 Indicaţiile şi interpretarea velocimetriei doppler

Indicaţiile sunt următoarele:

- Antecedente a patologiei vasculare (hipertensiune arterială,

RCIU, moartea antenatală a fătului, hematom retroplacentar).
- Patologia actuală a sarcinii (hipertensiune arterială, RCIU).
Velocimetria Doppler este o metodă de diagnostic, dar rolul cel
mai important îl arecapacitatea de pronostic.
Alterarea indicelor are loc succesiv, mai întâi la nivelul vaselor
uterine apoi umbilicale şi în sfârşit cerebrale.
 Un Doppler umbilical patologic, atunci când dopplerul uterin este
normal, trebuie de făcut concluzia de lipsa unei patologii vasculare în
favoarea unor schimbări malformative sau cromozomiale.
Dacă Dopplerul uterin şi umbilical este patologic ce înseamnă un
retard de creştere intrauterină severă şi cu riscul dezvoltării unui
accident acut, mai ales când fluxul diastolic este nul (IP = 1 sau ID =
0) sau negativ.
În cazul Dopplerului umbilical şi uterin patologic, se determină
pronosticul prin determinarea Dopplerului cerebral.
Când Dopplerul cerebral este N., accidente acute vor lipsi timp de
o săptămână, în caz contrar, mai puţin de o săptămână. Se poate de
sensibilizat acest examen prin determinarea indexului cerebral –
placentar, care este raportul IP cerebral/IP umbilical: acest raport este
permanent mai > 1, patologic este egal sau inferior de 1.
 Obiectivul examinării este determinarea vitalităţii şi creşterea intrauterină a
fătului.
Stabilirea greutăţii fetale:
Făt macrosom (4000gr) corespunde următoarelor parametre ecografice:
DAT ≥ 115mm
BIP + DAT ≥ 210mm
Perimetrul abdominal ≥ 39,5 cm
Această definiţie corespunde la 2 tipuri de feţi diferiţi :
- Statura înalt constituţională – biometria armonioasă mărită pentru toate
segmentele corporale.
- Diabet şi prediabet matern.
Dimensiuni mărite la nivelul abdominal, cât BIP şi femurul nu sunt atât de
mărite.
- Făt gigant ce duce la complicaţii ca distocia de umăraşe (≥4500gr).
DAT ≥ 120mm, şi mai evident când
DAT depăşeşte cu 25mm şi mai mult diametrul BIP
divizează:
- RCIU armonios sau simetric unde toate parametrele sunt atince. În cazul dat
RCIU
apare mai precoce, mai sever, poate fi provocat de o anomalie cromozomială
sau
malformaţie.
- RCIU disarmonios sau asimetric, care este provocat de malnutriţie sau factori
vasculari.
Retard segmentar – caracteristic pentru diametru BIP:
Un BIP fiziologic;
Eroare de măsurare;
Statură mică;
Dolinocefalee, mai des în prezentaţia fesieră;
Craniostenoză (maladia lui Cruzon);
Microcefalie veritabilă.
Localizarea placentei şi gradul „maturităţii”;
Moartea intrauterină a fătului;
Depistarea unei game largi de malformaţii fetale;
Determinarea sexului fetal;
Diagnosticul de prezentaţie şi poziţie;
Aprecierea LA: LA – normal, unde patul Licidian este de 2-
8cm.
Hidramnios – patul licidian >8cm
Oligoamnios:
Sever <1cm a patului licidian
 (scorul vitalităţii fetale)
A fost propus de Manning în 1981 şi constă în aprecierea a
5 propuneri, dintre care 4 se determină ecografic.
- Dacă timp de 10 min. 4 criterii sunt normale, examenul se
termină.
- Dacă unul din parametrele ECHG este anormal, scorul se
completează cu înregistrarea RCF.
- Scorul 8-10 normal – cu un pronostic liniştitor timp de 7
zile, în afara termenului de supramaturare.
- Scorul 6 – este suspect şi trebuie efectuat fiecare 24 ore
- Scorul 4 – este necesar de întrerupt sarcina, riscul
majorat al unei suferinţe fetale.
 Determinarea Normal = 2 Anormal = 0
parametrilor în 30 min

Mişcările respiratorii ≥ 1 episod în 30 Absent sau mic un

fetale min episod în ≥ 30 sec.
Mişcările totale fetale ≥ 3 mişcări ≤ 2 mişcări
active fetale
Tonusul fetal ≥ 1 mişcare Absent sau mişcări
activă de lente
extensie - flexia
LA normal Oligo-amnios (patul
amniotic ≥ 1 cm)
RCF ritmul cardiac fetal ≥ 2 acceleraţii < 2 acceleraţii
 Se efectuează la sfârşitul sarcinii pentru a vizualiza calitatea LA.
Amnioscopia este realizată cu ajutorul unui tub numit amnioscop
(metalic, sterilizabil, sau tub de folosire unică).
Se introduce în canalul colului uterin până la orificiul intern ca să fie
în contact cu membranele amniotice, deaceia colul uterin trebuie să fie
dilatat.
LA curat sau cu conţinut de vernix cazioza.
Gălbui
Tentat verziu
Foarte tentat sau miconială
Verziu, dens (aspect a unei pure de prăsadă)
LA hemamnios.
Înregistrarea continuă şi simultană a
frecvenţei cardiace fetale, contracţiilor
uterine şi a mişcărilor fetale,în perioada
antepartum sau intrapartum
 Traseul CTG are 4 caracteristici:
rata bazală
variabilitatea
acceleraţiile
deceleraţiile

Toate caracteristicile traseului trebuie evaluate înainte de a

clasifica CTG drept normală, suspectă sau patologică.
Reprezintă nivelul mediu al ratei cardiace fetale atunci
cănd aceasta este stabilă, cu excluderea acceleraţiilor şi
deceleraţiilor.
Rata bazală este identificată desenând o linie prin
punctele mijlocii ale zig-zagurilor care reprezintă rata
cea mai comună, după excluderea acceleraţiilor şi
deceleraţiilor.
Este determinat într-o peroadă de timp de 5 sau 10
minute şi este exprimat în bătăi pe minut.

Este definit drept normal un ritm bazal în limitele 110-

160 b/minut.
 Creşterea constantă a frecvenţei cardiace fetale > 160 bpm timp de cel puţin
10 minute
moderată 160-180 bpm
severă > 180 bpm

Cauze:
 activarea simpaticului fetal prin stimuli externi,
 medicamente-betamimetice,
 parasimpaticolitice,
 stress matern-catecolamine,
 tahicardie paroxismală fetală
 infecţie amniotică,
 extrasistolie,
 bloc AV
 hipoxie fetală

Acţiuni: - excluderea infecţiei amniotice (Leucocitoză, proteina C reactivă)

- excluderea hipoxiei fetale (criterii adiţionale, Doppler)
 Diminuarea frecvenţei cardiace fetale <110 bpm timp de peste 3
minute
Uşoară 110-100 bpm
Severă <100 bpm
Cauze:
 bradicardie esenţială (tonus vagal crescut),
 cauze materne (sdr de venă cavă, hiperventilaţie, dereglare de
ortostatism),
 hiperstimulare cu oxitocină sau prostaglandine cu diminuarea
perfuziei placentare
 bloc AV,
 acidoză persistentă cu bradicardie terminală

Acţiuni:
 - excluderea cauzelor materne (decubit lateral) şi iatrogene
(tocoliză, oxigen)
 - finalizarea urgentă a naşterii în caz de bradicardie terminală
este gradul în care oscilează ritmul bazal, după
exculderea acceleraţiilor şi deceleraţiilor
Indică integritatea sistemului nervos autonom al
fătului
Se apreciază: frecvenţa oscilaţiilor şi amplitudinea
oscilaţiilor
Se determină într-un segment de 1 minut
160
150
140
130
120
110
100
90
Saltatorie – amplitudinea > 25 bpm (făt foarte activ,
cauză ombilicală sau placentară - alterarea perfuziei,
hipertensiune intracraniană fetală)

Ondulatorie (normală) – 5- 25 bpm (CTG reactivă)

Silenţioasă < 5 bpm (perioade de somn fetal, hipoxie,

medicamente narcotice, epidurală). Încercăm să trezim
fătul. Dacă nu se normalizează timp de 40 minute –
hipoxie – acţiune: pH scalp, tocoliză, O2, rezolvarea
sarcinii: ventuză/cezariană.
Amplitudinea oscilaţiilor

saltatorie

silenţioasă
Somn fetal (până la 40 minute)
Hipoxie
Prematuritate
Medicamente (sedative, antihipertensive cu
acţiune asupra SNC, anestezice)
Malformaţii congenitale (SNC)
Aritmii cardiace
Anemie fetală
Infecţie fetală
 Acceleraţia este definită drept o creştere a ratei cardiace fetale cu
cel puţin 15 b/minut sau mai mult cu o durată de cel puţin 15
secunde pe o durată de 10 minute.

 Înregistrarea a cel puţin două acceleraţii într-o perioadă de 20

minute este considerată drept traseu reactiv.

 Acceleraţiile sunt considerate un semn favorabil pentru sănătatea

copilului: fătul răspunde la stimuli şi reflectă inegritatea
mecanismelor sale de control a cordului.

 Acceleraţiile lipsesc în caz de somn fetal, influienţa unor

medicamente, infecţii şi hemoragie intracerebrală.
 - sporadice - nu au legătură cu contracţiile uterine
- determinate de: - mişcările fetale
- activarea simpaticului fetal

 - periodice: - în timpul contracţiilor uterine

- determinate de: - diminuarea perfuziei placentare
- accentuarea tonusului simpatic

- compresiunea cordonului
ombilical (creştere şi restabilire
bruscă)
Descreşterea frecvenţei cardiace cu cel puţin 15 bpm timp de
cel puţin 15 secunde într-un interval de < 3 minute

Uşoare: < 30 bpm; < 30 sec

Medii: 30-60 bpm, < 60 sec
Severe: > 60 bpm, > 60 sec
Sporadice – în afara contracţiilor

Periodice – în timpul contracţiilor

Prelungite – durează 1-3 minute

- timpurii
- tardive
- variabile
Au legătură cu contracţiile uterine
Sunt o reflectare “în oglindă” a contracţiei uterine
Debutează o dată cu contracţia
Vârful deceleraţiei coincide cu vârful contracţiei
Cauze: compresiunea capului fetal cu hipoperfuzie
cerebrală, activarea vagului şi creşterea frecvenţei
cardiace
De obicei sunt benigne şi nu reprezintă un motiv de
alarmă
Dacă durează peste 30 minute, reprezintă un semn
periculos şi necesită acţiune: stoparea
stimulării,tocoliză, pH sânge scalp fetal.
Deceleraţiile timpurii
-debutează cu 20-90 sec după contracţia uterină

Semnifică hipoxie fetală (hiperactivitate uterină,

insuficienţă placentară)

Acţiuni: modificarea poziţiei mamei, tocoliză,

cezariană
Deceleraţii tardive
 1. acceleraţie scurtă
înainte şi imediat după
deceleraţie

fiziologic

3. Restabilire rapidă

2. fluctuaţii la baza
deceleraţiei
 1. lipsa acceleraţiei 6. Se păstrează o acceleraţie lentă
înainte de deceleraţie compensatorie după deceleraţie

5. Nu atinge nivelul ritmului bazal

fiziologic iniţial

4. restabilire lentă

patologic 3. două sau mai multe

deceleraţii rotunjite

2. lipsa fluctuaţiilor la baza

deceleraţiei
Sunt în relaţie cu contracţiile uterine, dar variază de
fiecare dată ca mărime şi formă şi pot indica o hipoxie
fetală sau o compresiune de cordon ombilical
I perioadă a naşterii: timp de 30 minute la interval
de 2 ore
II perioadă a naşterii – înregistrare continuă

Atenţie la: - vârsta mamei

- poziţia mamei
- medicaţia folosită
- viteza de înregistrare pe hârtie
cm/minut
Parametru Normal Suspect Patologic
Ritm bazal, bpm 110-160 <110 <100
>160 >180
Amplitudinea 5-25 < 5 (<40 min) <5 (90 min)
oscilaţiilor, bpm >25 (>10 minute)
CTG Sinusoidală
10 minute
Acceleraţii  2 / 20 min absente (40 min)

Deceleraţii Absente Sporadice (de orice tip, - periodice,

cu excepţia celor sporadice sau
severe) variabile severe,
- deceleraţii tardive
Deceleraţii prelungite pe o perioadă de
unice <3 minute 30 minute;
- Deceleraţii
prelungite >3
minute
Normală : toate cele 4 criterii sunt normale
Suspectă : dacă 1 criteriu este suspect, celelalte
fiind normale – înregistrare continuă cu
evaluare a CTG peste fiecare 30 minute
Patologică : cel puţin un criteriu patologic sau cel
puţin 2 criterii suspecte – înregistrare continuă a
CTG cu evaluare la fiecare 10 minute + acţiune
(modificare poziţiei materne, administrare de
soluţii iv, Ph scalp fetal, tocoliză etc.)
 “CTG suspectă”

- monitorizare continuă

- teste adiţionale pentru a garanta

sănătatea fătului
 “CTG patologică”

- teste adiţionale sau

- naştere
în dependenţă de situaţia clinică
Dacă 1 criteriu este patologic şi NU există factori
clinici de risc fetal ca RDIU, sarcină supramaturată, LA
meconial, infecţie se întreprind acţiuni de
posibilă remediere cu evaluarea traseului pe termen
scurt (fiecare 10 minute)
Dacă:
Există factori clinici de risc fetal
2-3 criterii patologice
Acţiunile de remediere nu corectează traseul CTG

Determinare pH sânge scalp fetal

Finalizarea naşterii
1. Guerin DU MASGENT, B.Bailleux, Y. Ardaens „Echographie en
pratique obstetricale”. Paris, 1992.

2. Pascal Diensaert „Guide pratique des analyses medicales” Paris,

2005

3. N.Perrot, I.Frey „Echographie endovaginale. Doppler couleur en

gynecologie - obstetrique”. Paris, 2004.

4. Florin Stamatian „Obstetrică şi ginecologie” vol.1. Cluj-Napoca,

1998.

5. UNICEF – Moldova „Carnet medical perinatal”. 2002

Vă mulţumesc!