Relația dintre două personaje în

comedia „O scrisoare pierdută”

Cuplul Zoe Trahanache și Ștefan Tipătescu
 Elementele specifice comediei

 Opera literară „ O scrisoare pierdută” (1884) de

I.L.Caragiale este o comedie de moravuri , având ca
temă satirizarea aspectelor societății contemporane
autorului: aspecte din viața politică( lupta pentru putere
în contextul alegerilor pentru Cameră) și de familie
( relația dintre Tipătescu și Zoe) a unor politicieni
corupți.
Titlul

 Pune în evidență conflictul comic dintre aparență

și esență.
 Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează,
de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument
al șantajului politic „ o scrisoare pierdută”-
pretextul dramatic al comediei.
 Conflictul dramatic principal

 Constă în confruntarea pentru puterea politică a două forțe

opuse.
 Intriga pornește de la o întâmplare banală: pierderea unei
scrisori intime ,compromițătoare pentru reprezentanții locali ai
partidului aflat la putere și găsirea ei de către adversarul politic,
care o folosește ca armă de șantaj. Acest fapt ridicol stârnește o
agitație nejustificată și se rezolvă printr-o împăcare generală și
neașteptată.
 Prezentarea statutului inițial și a tipului
uman reprezentat de cele două personaje
 Scriitorul depășește cadrul comediei clasice și individualizează
personajele, prin combinarea elementelor de statut social și
psihologic , dar și prin modalități și procedee de caracterizare
directă sau indirectă.
 Cuplul din comedia O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale este
format din Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache
 Statutul personajelor

 Ștefan Tipătescu este prefectul județului, dar și tipul donjuanului.

 Zoe Trahanache este tipul femeii cochete.Unicul personaj feminin al comediei
apare ultima pe lista cu Persoanele de la începutul piesei.Autorul îi fixează
statutul social prin raportare la soțui ei , Zaharia Trahanache, cel mai important
om politic al județului :„ soția celui de mai sus”.În ciuda faptului că femeile nu
aveau drept de vot la acea epocă, Zoe îi poate manevra pe ceilalți după voința sa ca
pe niște marionete , folosindu-se de poziția de primă doamnă a micului orășel de
provincie . De aceea îi promite lui Cațavencu :
„ eu te aleg, eu și cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea...”.
 Zoe și Tipătescu nu fac greșeli de exprimare. Amorezii sunt personaje
„ cu carte”, ironizate prin comicul de nume: Zoe- Joițica,Ștefan-
Fănică.
 Stâlpi ai puterii locale, Ștefan Tipătescu și Zaharia Trahanache alcătuiesc
un triunghi conjugal împreună cu Zoe , soția adulterină, fapt care le
consolidează relația politică.
 Soțul „încornorat” observă această situație cu naivitate:
„ Pentru mine să vie cineva să bănuiscă pe Joițica , ori pe amicul Fănică ,
totuna e...E un om cu care nu trăiesc de ieri , de alaltăieri, trăiesc de opt
ani , o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim
împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica
rău”.
 Evoluția relației dintre cele două personaje

 Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanșează acțiunile contradictorii ale

amorezilor, care evidențiază raportul neașteptat caracter tare( Zoe) –
caracter slab ( Fănică). Dacă prefectul îi cere polițaiului Pristanda arestarea
lui Cațavencu și percheziția locuinței pentru a găsi scrisoarea, Zoe ,
dimpotrivă, ordonă eliberarea lui, iar apoi se folosește de mijloacele de
convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susțină candidatura
avocatului din opoziție, în schimbul scrisorii.
 Principala trăsătură a prefectului este impulsivitatea , observație
făcută de Trahanache în mod direct: „ E iute!n-are cumpăt.Aminteri
bun băiat,deștept, cu carte, dar iute, nu se face pentru un prefect. ”
 În fond , Tipătescu , de dragul unei femei , pe care este nevoit să o
împartă cu altcineva, sacrifică o carieră promițătoare la București ,
așa cum remarcă același Trahanache:„ Credeți d-voastră că ar fi
rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu
stăruiam eu și cu Joițica ... Și la drept vorbind, Joițica a stăruit mai
mult...”.
 Zoe , în schimb , în ciuda văicărelilor , a leșinurilor, dar și a
faptului că e considerată o „ damă simțitoare”, este în realitate
„ femeia bărbată”, stăpână pe sine , care știe foarte bine ce vrea și
care îi manipulează pe toți după propriile dorințe.
 Deși face paradă de iubire pentru Tipătescu și de sacrificiile făcute
pentru el:„ Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care am jertfit
totul pentru tine...”, îi reproșează ea prefectului, încercând să-l
determine să susțină candidatura lui Cațavencu.
 Dincolo de aparențe,în cuplul pe care Zoe îl formează cu
Tipătescu, femeia este polul rațional, puternic și care deține
controlul asupra relației.
 Onest politic , Tipătescu refuză inițial compromisul și îi propune
lui Zoe o soluție disperată și romantică, arătându-se gata să
renunțe la tot de dragul ei: „Să fugim împreună...”. Ea
intervine însă energic și refuză , pentru că nu dorește să renunțe cu
niciun preț la poziția de primă doamnă a orașului de provincie. De
aceea îi răspunde ferm prefectului „Ești nebun ? Dar Zaharia?
Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe
urmele noastre?...”.
 Izbucnirea scandalului o îngrozește mai tare decât pierderea
bărbatului iubit:
„Cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să
râză!... O săptămână, o lună, un an de zile n-o să se mai vorbească
decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și
copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar
încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! ce scandal! ce
cronică infernală!...”.
 Replica ei la întrebarea amorezului Tipătescu „ Zoe! Zoe! mă
iubești...” lămurește ipocrizia relației condiționate „Te iubesc, dar
scapă-mă.”
 În confruntarea dintre cei doi cu privire la susținerea
candidaturii lui Cațavencu , prefectul este caracterul slab pentru
că cedează până la urmă de dragul lui Zoe: „În sfârșit, dacă
vrei tu... fie!... Întâmple-se orice s-ar întâmpla... (cu hotărâre)
Domnule Cațavencu, ești candidatul Zoii, ești candidatul lui
nenea Zaharia... prin urmare și al meu! Poimâine ești
deputat!...”.
 În actul al IV-lea , după ce apare Dandanache și confundă
gazdele, crezând că Zoe e soția lui Tipătescu , Zoe devine foarte
agitată de teama lui Cațavencu.
 Tipătescu încearcă să o liniștească cu îndemnuri ridicole „ Nu fi
copilă!” și „ Zoe !Zoe , fii bărbată...”.
 Odată ce reintră în posesia scrisorii compromițătoare, Zoe devine
triumfătoare, se comportă ca o adevărată doamnă, în timp ce
Tipătescu se retrage în umbra ei.
 Finalul comediei aduce împăcarea ridicolă a adversarilor, fără a se
schimba cu ceva situația inițială ( triunghiul conjugal)
„(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se
mișcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui
Dandanache, care se strâng în brațe, în mijloc. Dandanache face
gestul cu clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte
mișcarea. Cortina cade repede asupra tabloului)”
 Concluzie

 Lumea eroilor lui Caragiale acționează după principiul „ Scopul

scuză mijloacele”.
 Cuplul Zoe-Tipătescu trăiesc fără mustrări de conștiință, cei
doi se preocupă doar de păstrarea aparențelor.
 Imoralitatea casnică se îmbină cu cea politică în comedia O
scrisoare pierdută de I.L.Caragiale.