SORTIMENTUL DE MOBILĂ.

Spinu Catalin
 La fabricarea mobilei se foloseşte PAL-ul extrudat, presat, melaminat, emailat etc. pentru
obţinerea uşilor, a plăcilor, a pereţilor laterali şi despărţitori, pentru funduri, tavane, poliţe,
feţe-sertar etc.
 PAL-ul şlefuit pentru mobilă trebuie să posede următoarele caracteristici fizico-mecanice şi
chimice:
 densitatea aparentă: pentru grosimi de până la 8 mm inclusiv: 650 kg/m3 şi pentru grosimi de
peste 10 mm: 550 kg/m3;
 umiditatea la livrare: 9±3 %;
 rezistenţa la încovoiere statică: pentru grosimi de până la 12 mm: 20 N/mm2 ; pentru grosimi
de la 12 mm până la 19 mm: 18 N/mm2 şi pentru grosimi peste 19 mm: 16 N/mm2 ;
 rezistenţa la coeziune internă transversală: pentru grosimi de până la 12 mm: 0,40 N/mm2 ;
pentru grosimi de la 12 mm până la 19 mm: 0,35 N/mm2 şi pentru grosimi peste 19 mm: 0,30
N/mm2 ;
 rezistenţa la smulgerea şuruburilor: pentru feţe: min. 750 N; pentru canturi: min. 550 N;
 nu se admit: denivelări, imprimări şi zgârieturi, şlefuiri neuniforme, pete de liant şi urme de
parafină, aşchii de miez în stratul de faţă, ştirbituri, umflături, dezlipiri de straturi şi alte
defecte.
 În cazul semifabricatelor supuse unor tratamente speciale, cum ar fi PAL-ul antiseptizat şi
ignifugat există şi alte caracteristici specifice, de protecţie insectofungicidă şi ignifugă, cum ar
fi:
 indice de rezistenţă micologică: 85%;
 pierdere de masă la încercarea eficacităţii ignifugării: max. 30%;
 rezistenţă la atacul insectelor xilofage prin metoda ingerării forţate: bună etc.
 PAL-ul melaminat destinat construcţiilor de mobilier, în special de bucătărie, prezintă
caracteristici de calitate specifice:
 rezistenţa la smulgerea şuruburilor: perpendicular pe suprafaţa plăcii: min. 750 N; pe cant:
min. 600 N;
 rezistenţa la: vase fierbinţi; vapori de apă; ţigară aprinsă: nu se admite apariţia altor defecte în
afara unei uşoare diminuări a luciului;
 Clasificarea mobilei
Clasificarea mobilei
 Dupa destinatie:
 mobila pentru:-uz casnic -birou
 -stilul romantic -stilul contemporan -
stilul rustic
 Dupa felul ornamentelor 
: -mobila gravata -mobila incrustata
 Dupa modul de asamblare:
 -mobila nedemontabila -mobila demontabila -mobila combinata
 
 Dupa modul de constructie
 -mobila corp -mobila pe rame
Dupa materiile prime utilizate
 -din lemn masiv -din P.A.L. -din P.F.L -din placaj -
din materiale combinate
 Cheresteaua 

Cheresteaua   este un 

material lemnos, cu cel
puţin două feţe plane şi
paralele, rezultat din
tăierea buştenilor la gater şi
folosit de obicei în
construcţii. Cheresteaua
este utilizată atât pentru
fabricarea clădiri în
construcţie sau în reparaţii
cât şi pentru obţinerea 
În funcţie de specia lemnoasă, cheresteaua poate fi de: răşinoase, foioase tari şi foioase
moi, având grosimile cuprinse între 12-50 mm, lăţimile între 6-30 cm, iar lumgimile între
0,45-3 m (în funcţie de specia lemnoasă respectivă).
După modul de tăiere, cheresteaua poate fi: tăiată în plin sau direct (se obţin scânduri în
formă trapezoidală, cu muchii lungi, teşite); tăiată în prismă (prisma este ulterior tăiată
la alt gater în scânduri cu patru muchii), tăiată în sferturi; tăiată semiradial; tăiată radial
. tangenţial.
şi tăiată
La fabricarea mobilei este folosită cherestea de fag aburită, de frasin, de paltin, de ulm,
de stejar, de răşinoase etc. în special pentru fabricarea elementelor de rezistenţă,
legături, frize, picioare, cornişe, socluri etc.
Pentru a fi folosită în industria mobilei, cheresteaua din lemn de foioase prezintă
următoarele condiţii de admisibilitate a defectelor:
nu se admit: coajă înfundată, gelivură, găuri, galerii, inimă şi măduvă a lemnului,
crăpături nestrăpunse şi străpunse, mucegai, pungi de răşină, coloraţii anormale, noduri
parţial concrescute sau crăpate, căzătoare şi putrede;
fibră înclinată: se admite o deviere de max. 10%;
fibră creaţă, ondulată şi încâlcită: se admite numai dacă nu influenţează aspectul şi
rezistenţa mobilei;
noduri sănătoase, concrescute: maxim 1 nod de max. 10 mm pe un reper de 1 m
lungime.
 Furnirul estetic
Furnirul estetic, a cărui grosime variază
între 0,2-1 mm, este realizat dintr-o esenţă
valoroasă, indigenă sau exotică şi se aplică
în general pe suprafaţa unui lemn masiv,
inferior sau de-asupra unui strat de furnir
tehnic, în vederea ridicării valorii estice a
acestora. Unele dintre furnirele estetice
indigene pot fi înnobilate prin presare, în
desenul furnirelor unor specii exotice
(furnir de fag înnobilat).
Realizarea din lemn masiv a unor
suprafeţe similare celor furniruite este greu
de realizat din mai multe motive: produsul
ar fi foarte scump, de multe ori nu s-ar
putea pune în evidenţă luciul datorită
planului şi al metodei de debitare iar
rugozitatea ar putea fi mai ridicată.
De asemenea, furnirele estetice sunt folosite şi pentru a realiza decoraţii deosebite ale
diferitelor piese de mobilier, prin intermediul mozaicurilor, al marchetăriilor şi al
intarsiilor.
Mozaicurile pot acoperi întreaga suprafaţă a piesei de mobilier (mozaic tip parchet) sau
parţial (sub formă de benzi sau de rozete).
Marchetăria îşi are originea în epoca Renaşterii italiene şi constă în aranjarea, după
anumite modele prestabilite, a unor piese mici şi de esenţe exotice colorate diferit. În
acest fel se obţin decoraţii complicate, sub formă de flori, peisaje, coşuri cu flori etc.
Intarsiile sunt incrustaţii realizate în exclusivitate din furnir, atât fondul cât şi
compoziţia realizându-se în totalitate separat de zona de aplicare, peste care se dispun
ulterior. Intarsia este alcătuită dintr-un furnir de fond din specii de culoare deschisă, o
compoziţie din furnire din specii de culoare intermediară, un fileu şi o ramă de
încadrare din furnire din specii de culoare închisă.
Furnirul lamelin este obţinut prin suprapunerea, lipirea şi presarea unui număr mare de
foi de furnir din esenţe diferite, care apoi sunt debitate în acelaşi mod ca şi furnirul
obişnuit. În acest fel se obţin desene divers colorate, corespunzătoare culorii speciilor
folosite.
Alte tipuri de furnire sunt aplicate pe un suport textil ţesut sau neţesut şi sunt destinate
acoperiri diferitelor profile.
Furnirele pot fi înlocuite cu hârtie decorativă texturată care imită furnirele estetice,
precum şi cu o serie de folii PVC.
 Panelul 
 Panelul este un alt semifabricat din lemn realizat dintr-un miez de şipci,
acoperit pe ambele părţi, prin încleiere cu un adeziv sintetic, cu furnir
tehnic aşezat cu direcţia fibrelor perpendiculară pe direcţia fibrelor
miezului.
 Panelurile se clasifică pe baza mai multor criterii:
 specia furnirului: panel cu feţe din foioase tari (fag) şi panel cu feţe de
foioase moi: plop, tei, paltin etc.;
 direcţia fibrelor furnirurilor exterioare: panel longitudinal, pătrat şi
transversal;
 structura miezului: panelul cu structură compactă sau cu miez de şipci, cu
structură celulară, semicelulară, şi cu şenţuleţ;
 tipul de finisare: panel şlefuit, lustruit, etc;
 după grosime: diferite tipuri de panel, cu grosimi cuprinse între 14-22 cm
şi cu grosimea straturilor de furnir de 2,1 mm.
 Panelul prezintă condiţii de admisibilitate diferite pentru semifabricatul
în sine, pentru furnirul straturilor exterioare şi pentru miez.
 Pentru furnirul straturilor exterioare, clasa A sunt admise următoarele
defecte:
 noduri sănătoare: dacă nu depăşesc 10 mm sau cu mărimea maximă de 15
mm, cu condiţia ca suma mărimilor cumulate să nu depăşească 30 mm;
 crăpături nepătrunse: la fiecare margine, cel mult 2 buc/m2, cu o lungime
maximă de 200 mm;
 nu se admit: noduri parţial concrescute, crăpături pătrunse, găuri se
insecte, coajă înfundată, fibră înclinată, asperităţi provenite din derulare,
îmbinări deschise, reparaţii cu dopuri sau petice, reparaţii cu pene.
 Placajul

 Placajul este alcătuit dintr-un număr impar de

furnire tehnice, presate şi lipite între ele cu
ajutorul unor cleiuri sau răşini sintetice.
Straturile de furnir sunt dispuse în direcţii
diferite, cu fibrele straturilor consecutive
alternativ perpendiculare unele pe celelalte,
astfel ca placajul rezultat să dispună de aceleaşi
rezistenţe în toate direcţiile şi să fie tot atât de
durabil ca şi lemnul.
 Placajul prezintă proprietăţi superioare
lemnului masiv: umflarea şi contragerea sunt
reduse, fiind mai stabil la variaţiile de
temperatură şi de umiditate şi ca urmare se
deformează mai greu, are rezistenţe mecanice
superioare, proprietăţile de prelucrare sunt mai
bune, nu crapă şi suprafeţele sunt mai uniforme
decât ale lemnul masiv