IMUNOGLOBULINELE

Structură şi funcţie
IMUNOGLOBULINELE = Molecule
glicoproteice din fracția γ-globulinelor,
sunt produse de plasmocite dirivate din
limfocite B activate ca răspuns la un
imunogen
= ANTICORPI

Se desting:
1. Ig membranare (BCR) – conține regiuni
hdrofobe care străbat MC + scurtă regiune
citoplasmatică, prin care este ancorată în
structura membranelor
2. Ig solubile (secretate, Ac ca atare)
În 1970, prin consens între specialisti, OMS a stabilit ca substantele cu
proprietati de anticorp, sa fie grupate în categoria imunoglobulinelor,
pornind de la faptul ca toate substantele din acest grup au functie
imunitara si sunt cuprinse în fractia globulinica a serului.
Anticorpii nu sunt numai gamaglobuline. Exista si alte globuline cu
functie de anticorp, dupa cum exista si gamaglobuline care nu au
activitate de anticorp

+ -
albumin
Amount of protein

globulins

1    Immune serum
2 Ag adsorbed serum

Mobility
 Funcţii generale
• Legare Ag extracelulare
- Bacterii
- Toxine microbiene
- Virusuri
• Funcţii efectoare
– Fixare complement (atît in vivo cît și in vitro)
– Legare de celule - Phagocytic cells, lymphocytes, platelets,
mast cells, and basophils have receptors that bind
immunoglobulins. This binding can activate the cells to
perform some function. Some immunoglobulins also bind to
receptors on placental trophoblasts, which results in
transfer of the immunoglobulin across the placenta. As a
result, the transferred maternal antibodies provide
immunity to the fetus and newborn
STRUCTURA
Unitatea de bază –
imunoglobulina
monomeră –
moleculă
tetrapeptidică
simetrică=
•2 lanţuri grele
(Heavy)
•2 lanţuri uşoare
(Light)
•Punţi disulfidice
– Între lanţuri
– În cadrul lanţului
 Lanțul ușor (L) Lanțul greu (H) Balama

g.m. 25-23 kDa 53-73 kDa

Nr. AA 216 AA 450 AA 15
Variabilitatea maxima a secventei de aminoacizi a catenei L se concentreaza în
pozitiile 24-34, 50-55, 89-97, iar a catenei H, la secventele 30-36, 50-56, 86-91 si
95-100. Aceste secvente formeaza regiunile hipervariabile sau regiunile
determinante de complementaritate (RDC), fata de configuratia spatiala a
epitopului. Aminoacizii acestor secvente intra în alcatuirea situsului de combinare
al moleculei de Ig.
Secventele relativ invariante se numesc regiuni cadru (RC) si formeaza 80-85%
din regiunea variabila a moleculei de Ig. Variatia secventei aminoacizilor la
nivelul regiunilor cadru este limitata la 5%.
Secventa regiunilor cadru si a celor determinante de complementaritate
alterneaza astfel: RC1, RDC1, RC2, RDC2, RC3, RDC3, RC4, RDC4.
Structura stabilă, bilaterală și simetrică este determinată de:
1.punțile dislfidice intercatenare, nr. lor variază în dependență de clasa și sub
clasa Ig
2.Legături necovalente
3.Componentul(ele) glucidic împiedică interacțiunea prea puternică proteină-
proteină.
 REGIUNILE IMUNOGLOBULINELOR
• Regiune Variabilă
– VL & VH Papain

• Regiune Constantă
– CH & CL
• Regiune balama
• Domeniile
Disulfide bond
• Oligozaharide

Carbohydrate

Fc

CL Fab
VL

CH2 CH3
CH1
Hinge Region
VH
 Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie
A) Regiune Variabilă = fragmentul Fab (Antigen biding
fragment)
– VL & VH - determină specificitatea
-situate la extrimitatea NH2 terminală
-situsuri de combinare ale Ac prin formarea unei cavități
tridimensionale – centru activ (paratopul, 5-7 AA sau 3-4
reziduri glucidice) - care reacționează specific cu epitopul
Ag
–Valenţa = determinată de nr. de paratopi (1 - paratop - Ac
incomplet, 2- ... – Ac complet)
Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie
B) Regiune Constantă = Fragmentul Fc (crystalizable, cytotropic,
compliment binding Fragment)
– CH & CL
– purtător de receptori,
– responsabil de activitatea biologică a Ig
– formează extremitățile carboxil-terminale
– asigură uniformitatea structurală și funcțională a unei clase de Ig
– transportul transplacentar al Ig
– fixează complementul
– fixarea proteinei A a stafilococilor
– definește clasele și subclasele de Ig (specificitatea antigenică a
catenei H)
 Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie
C) Regiune balama (lipsește la IgM și IgE)
– La mijlocul lanțurilor H
– 15 AA, Punți intercatenare S-S (Cys)
– Asigură flexibilitatea moleculei

Domeniile moleculei de Ig se formeaza prin plierea fiecareia din

cele 4 catene polipeptidice si prin rasucirea lor în spirala.
Domeniile sunt regiuni globulare ale moleculei, legate între ele
prin secvente lineare scurte. Domeniile se pliaza într-o
conformatie stabila, conferita de secventa proprie de
aminoacizi. Comparativ cu secventele lineare, domeniile pliate
sunt mai rezistente la proteoliza.
Catena L are doua domenii: unul corespunzator regiunii
variabile (VL) si altul corespunzator regiunii constante (CL).
Catena H are 4 domenii: unul corespunzator regiunii variabile
(VH) si trei domenii ale regiunii constante: CH1, CH2, CH3.
Componenta glucidica a imunoglobulinei
îndeplineste urmatoarele functii;
- realizeaza si mentine o conformatie a moleculei
de imunoglobulina, esentiala pentru secretie;
- mareste solubilitatea moleculelor de
imunoglobulina;
- are rol de spatiator între domeniile unui lant si
între catenele moleculei;
- participa la functiile citotrope ale moleculei de
imunoglobulina;
- are rol în legarea C1q, componenta a sistemului
complement .
Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie

Legare Ag

Legare complement
Legare receptori Fc

Transfer
placentar
PROTEOLIZA IMUNOGLOBULINELOR
Papaina scindeaza molecula de imunoglobulina la nivelul
regiunii balama (aminoacidul 224) si elibereaza doua
fragmente Fab (Fragment antigen binding) si fragmentul Fc
(cristalizabil). Fiecare fragment Fab (50 kD) contine un lant
L întreg si jumatatea N-terminala a lantului H, notata cu Fd
(difficult), care cuprinde domeniile VH si CH1. Fragmentul
Fab poate fi scindat transversal si rezulta fragmentul Fv
(variabil) format din domeniile VL si VH, separat de
domeniile CL si CH 1.
Fragmentul Fc (50 kD) este format din jumatatile
C-terminale ale celor doua catene H, unite printr-o legatura
S-S si prin legaturi necovalente.
Pepsina cliveaza lan-turile H sub regiunea balama si
elibereaza fragmentul Fc’, mai mic decât fragmentul Fc
papainic si doua fragmente Fab’ legate între ele (Fab’)2,
prin punti S-S intercatenare.
 Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie
• Fab conține:
– regiunile V (variabile ale catenelor L și H)
– regiunea constantă a lanțului L (CL)
– regiunea constantă a lanțului H (CH1)
• Fc conține:
– Porțiunea mai mare a lanțului H
 Fragmentele Ig: relaţii structură/funcţie
• Glucidele Ig:
– Component oligozaharidic heterogen
– Localizare – regiunea C
– Forma – catene laterale (simple, complexe, Nr, tipul
situsul de legare dieferă și este caracteristic pt
fiecare clasă.)
– Comp. ch. – glucoză, galactozamină, manoză, fucoză,
ac. sialic.
– Conținutul 3%(IgG)-13%(IgE)
– Fixarea – în urma trecerii Ig prin RER a complexului
Golgi sub acțiunea transglicozidazelor
Organizarea conformaţională a
moleculelor Ig