Satul meu

Realizat de:
Șișcanu Adriana
Cum să nu iubesc acest mic paradis,
care simt că mă primește mereu cu
brațele deschise?
Cum să nu-i duc dorul prin lume
știind că pe ulițele sale îmi
aleargă copilăria?
Cum să nu-mi fie drag, când acolo 
mama coace în fiecare sâmbătă pâine
rumenă ca obrajii fiebinți ai soarelui?
Mi-e drag de la un capăt la altul, căci
crește și pornește prin lume
oameni harnici și viteji, cărora nu le
este rușine să rostească numele
baștinii lor.
Pe stâncile mărețe unde a ales să-și
crească generațiile, satul meu ne-a
ferit de rele în vremurile de cumpănă,
căci știe mai bine decât oricare altul
să-și ocrotească poporul.
În fiecare dimineață, satul meu, Heleșteni, își spală fața în râul Nârnova ,ce
curge neobosit la picioarele lui. Aici satul se spală de rele, iar apele repezi îi
duc grijile undeva departe. Aici mi-am scăldat și eu copilăria, aici ne-am
bălăcit cât e ziulica de lungă și tot aici uitam că m-a lăsat mama să pasc
boboceii.
Pe malul acestui râu frumos e încrustată hărnicia localnicilor, a cărei sevă
se trage din cele trei izvoare dătătoare de viață, ce taie setea trecătorilor și-i
încarcă cu energie herculeană.
Când urc pe aceste stânci mărețe îmi văd fericirea la picioare  și mă simt
mai aproape de Dumnezeu.
Iar seara, satul e sfințit de o liniște tulburătoare, nu mai există griji, nu mai
există oboseală, ci doar un sentiment de siguranță și pace. E ca o cetate
acest sat, căci niciun dușman nu-i poate tulbura echilibrul.
Dar, oricât de adânci nu mi-ar fi înfipte rădăcinile în țărâna lui, oricum
uneori trebuie să-i las brațele libere să legene și alți copii, m-a
răsfățat din plin pe mine. Mirosul acela de plăcinte abia scoase din cuptor și
de flori parfumate de tei, merg pas la pas cu mine, oriunde în lume
Pe stâncile seculare care au ținut piept atâtor vremuri de răstriște, stă
satul meu frumos și drag. Stă mândru în zile de sărbătoare, când se
prind flăcăii și fetele-n joc, iar în zi de muncă, clocotește de oameni ce
aleargă în toate părțile. Care pleacă la câmp să cosească, care pleacă
să prășească via, care zidește o casă, care văruiește pereții.
Satul în care m-am născut

Şi-atâţia ani mi-am petrecut,

Multe amintiri mă leagă

Din viaţa mea întreagă.

Mult iubesc acest pământ

Pe care primii paşi am făcut,

De-aş trece şi peste hotare

Nu-i găsesc asemănare.

Sat frumos şi renumit

În livezi, grădinărit,
Satul meu privit de
departe,
A rămas o poveste-ntr-o
carte,
Cu poiene şi lumea de vis,
Satul meu, un etern
Paradis…
Satul meu cu fântâni si
poveşti,
Tot te caut, unde eşti,
unde eşti?
Cu părinti, cu bunici, cu
vecini,
Cu colinde si lătratul de
câini…
 In satul meu de langa rau
Imi place tot ce este viu:
Gradini cu foarte multe flori,
Livezi cu pomii roditori.