Insuficiența vasculară acută

(Lipotimia, colapsul, şocul)

Insuficienţa cardiacă acută
(edemul pulmonar)
Nursing-ul specific. Asistenţa de urgenţă
în stările acute.
 Planul lecției
1. Definiţie, etiologie
2. Formele clinice
3. Lipotemia
4. Sincopa
5. Colapsul
6. Șocul
7. Formele șocului
8. Edemul pulmonar
9. Asistența de urgență
 BIBLIOGRAFIE
• Negrean M.; Tomulescu L.; Carp l.; Curs de lecții pentru elevii colegiilor dr medicină
Chișinău 2017
• Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial-
Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008
• Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009
• Botnaru V., Elementele de cardiologie Editura, F. E. –P Tipografia Centrală, Chişinău,
2007. BIBLIOGRAFIE
• Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL,
Chişinău, 2008
• Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente
medicale şi moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007.
• Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001.
• Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000.
• Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.
• WWW. msmps.md
 Definiție
• Insuficienţa circulatorie și
vasculară acută– reprezintă o stare
patologică în volumul sanguin este
scăzut pronunțat în legătură cu
micșorarea fracției de ejecție, în
rezultatul scăderii contractibilității
miocardice și presarcinii scăzute.
• Insuficienţa circulatorie acută poate
fi de origine cardiacă și/sau de
origine periferică.
 Cauzele insuficienței circulatorii acute:
• Hemoragii acute, stres
• Afecțiuni cardiace: IMA, disritmii cardiace
• Anafilaxia, produse toxice
• Afecțiuni ale SNC
• Obstrucție extracardiacă circulatorie: embolie
pulmonară
• Insuficientă de oxigen
Formele de insuficienţa circulatorie
acută sunt:
• lipotimia
• colapsul
• șocul
 Lipotimia
• Definiţie: Lipotimia sau lesinul este o
pierdere de cunostinţă usoară, incompleta,
determinată de insuficienţa vasculară
tranzitorie ( micşorarea bruscă a
vascularizării cerebrale ) care apare la
persoane emotive, cu labilitate psihica.
Etiologia:
• supraoboseala; emoţii puternice; încăperile
neaerisite; anemie; frica.
 Simptome:
• Pacientul se afla intr-o stare de obnubilare, fără pierderea
completă a cunostinţei și fară dispariția totală a funcţiilor
vegetative; pulsul, bataile cardiace şi respiraţia sunt
perceptibile, iar tensiunea arterială măsurabilă; este
precedată de ameţeli, tegumentele palide acoperite cu
transpiraţii reci, tulburări vizuale, bolnavul având timp să
se aşeze înainte de a se prăbuşi; durează cîteva
minute.Este un proces reversibil.
•
 Asistenţa de urgenţă:
• Primul gest terapeutic este asezarea pacientului în
decubit cu picioarele uşor ridicate ( se combate
mecanismul de producere- hipotensiunea arterială,
ortostatismul).
• Nu se administrează lichide pe cale orală, dar se
stropeşte pacientul cu apă rece.
• Eliberăm pacientul de hainele ce îl strîng
• Îi dăm pacientului să miroase cîteva picături de
Amoniac pe un tifon
  
Colapsul
• Colaps este o formă de prăbușire acută
ale funcțiilor circulatorii, ce include
vascularizarea inadecvată a organelor
vitale în special creier, cord, ce poate
genera leziuni organice.
• Colapsul este o stare patologică însoțită
de căderea bruscă a TA.
• Cauzele colapsului sunt variate: boli
infecțioase mai ales în perioadele febrile,
hemoragiile masive, traumatisme,
deshidratarea organizmului după vome
abundente sau diaree, intoxicații
alimentare, șoc anafilactic, arsuri intense,
durere violentă.
 Manifestările clinice
• Starea de colaps se manifestă prin slăbiciune
bruscă, sau lipotemie în rezultatul ischemiei
cerebrale, transpirații reci, vertij, stare de rău.
Obiectiv se apreciază paliditatea sau cianoza
tegumentelor, trăsăturile fieții ascuțite, ochii
își pierd luciul, răcirea extremităților, puls
mic și filiform, scăderea tensiunii arteriale,
scade temperatura corpului, apar tulburări de
respirație.
 Asistenţa de urgenţă
• Starea de colaps necesită intervenția urgenta a
medicului. Pînă la sosirea acestuia, bolnavul va fi
culcat în poziție orizontala, fără pernă sau cu capul
mai coborat decît membrele inferioare.
• Tot pentru a obține o mai buna irigare cu sânge a
centrilor nervoși se înalță patul în dreptul picioarelor
bolnavului poziția Trendelenburg.
Tratamentul colapsului urmarește combaterea
dilatației vasculare și administrare de lichide prim
perfuzii.
• Transportarea bolnavului culcat pe
brancardă chiar în poziţie declivă, cu
capul mai jos, pentru a favoriza irigaţia
sistemului nervos central.
• înlăturarea cordonului, cravatei,
descheierea cămăşii.
• îndepărtarea mucozităţilor din cavitatea
bucală şi faringiană.
• Oxigenoterapia.
Administrarea de băuturi calde (ceai,
cafea).
Încălzirea treptată şi cu prudenţă prin
învelirea cu pături încălzite, termofoare,
sticle cu apă caldă în jurul corpului.
!!! Caldura aplicată rapid şi intens ar putea
accentua stările de vasodilatatie, deci şi
colapsul.
• Se va efectua puncţia la una sau două
vene accesibile
• Asistenta va institui perfuzia (transfuzia)
cu soluţiile indicate de medic: în
hemoragii = sânge; în transsudate =
plasmă sau substituenţi (soluţii coloidale:
Dextran, Marisang), ser fiziologic, soluţie
glucoză 5%, sol. Ringer etc..
• Asistenta va avea pregătite
medicamente vasopresoare
(adrenalină, noradrenalină, isuprel,
dopamină, hemisuccinat de
hidrocortizon).
• Pentru micşorarea permeabilităţii
vasculare se pregătesc vit. C, clorură
de calciu.
•      După ieşirea din colaps bolnavul va fi
supravegheat atent de asistentă şi în
următoarele 24 ore, prin măsurarea şi
înregistrarea pulsului, T.A. la 20-30
minute, respiraţiei, temperaturii, diurezei.
• La nevoie, se asigură permeabilizarea
căilor respiratorii, oxigenoterapia şi
încălzirea bolnavului cu termofoare,
plapome
 ŞOCUL
• Defininiţie: Șocul este un sindrom clinic
cu etiologie variată , caracterizată printr-o
insuficienţă circulatoie acută , având ca
manifestare clinică prăbuşirea tensiunii
arteriale .
• Şocul trebuie deosebit de colaps.
Șocul este o manifestare
hemodinamica si metabolică, o
perturbare gravă si durabilă , iar
colapsul o manifestare exclusiv
hemodinamică , scăderea TA , de
obicei tranzitorie . Cu alte cuvinte
colapsul este răsunetul hemodinamic al
şocului .
 Dupa etiologie se
deosebesc:
• -  Șoc hipovolemic, consecinta a pierderii
de sange, plasma sau lichide din organism
si apare in pancreatite, ocluzii, diaree
grava, coma diabetica, insuficienta
suprarenala acuta, arsuri mari, deshidratari,
hemoragii externe sau interne, procese
anafilactice (șoc anafilactic);
• Șocul septic, care apare in diferite
infectii cu poarta de intrare urinara,
genitala, digestiva, biliara,
pulmonara, meningiana.
• Mai frecvent este șocul endotoxic,
cauze interne.
• - socul septic, endotoxic,, care debuteaza
brusc, cu frison, hipertermie, hiperpnee,
anxietate, hipotensiune, oligurie, extremitati
reci, confuzie, obnubilare, moarte; este
provocat de mediatorii chimici eliberati de
bacilii gramnegativi, vii sau morti: evolutia
socului continua chiar dupa sterilizarea
infectiei, iar mecanismul patogenic consta in
scaderea debitului cardiac si cresterea
rezistentei periferice;
• Șocul hipoxic, produs de afectiuni
pulmonare care produc hipoxemie;
• Șocul neurogen, care apare in traumatisme
craniene, anestezii - embolia gazoa­sa,
intoxicatii cu barbiturice sau neuroleptice;
•  Șocul cardiogen, produs de: infarctul
miocardic, aritmii cu ritm rapid,
tamponada cardiaca, embolie pulmonara
masiva, anevrism cardiac
• Caracteristica pentru începutul şocului este
fie reducerea masei sanguine circulante , fie
reducerea debitului cardic . Dar şi într-un caz
şi în altul , rezultatul este acelaşi – scăderea
Tensiunii arteriale. Organismul intervine
prin mecanismele sale compensatoare:
vasoconstricţie generalizată , cu
redistribuirea sângelui spre organe de
importanţă vitală (coronare, creier) si
tahicardie, cu menţinerea TA la un nivel care
permit aprovizionarea creierului si a inimi cu
oxigen.
 Manifestarile clinice
Depind de tipul șocului și cauzele lui. Bolnavul
acuză:oboseală, slăbiciuni generale, dispnee,
durere retrosternală, palpitație, sete, greță, vomă
dureri abdominale, diaree. La inspecția
bolnavului se constată tegumente palide sau
marmorate, turgescența jugularelor, extremități
reci, polipnee, tahicardie sau bradicardie
• DIAGNOSTICUL Se bazeaza
pe circumstanta declansatoare ,
starea bolnavului , valorile
tensiunii arteriale .
• 
 Tratamentul
• Supravegherea pulsului , diurezei , a TA si a
presiunii venoase centrale este obligatorie .
• Se va trata corect cauza , iar bolnavul va fi asezat
pe spate , cu capul mai jos decat picioarele.
• Temperatura trebuie sa fie constantă si mediul
liniştit . Tratamentele generale constau , dupa caz
și stare. Masaj cardiac extern , însoţit de respiraţie
artificială “gură la gură” , ventilaţie asistată ,
administrare de O2 , compensarea acidozei prin
bicarbonat de sodiu . Pentru combaterea
hipovolemiei se foloseste , dupa caz , soluţie de
NaCl , 1000 – 1500 ml solutie Ringer lactat ,
gelatinol , sânge , plasmă sau albumină .
 Protocol de tratament în șocul
hipovolemic
• Poziție Trendelenburg
• Poziție în pat cu ridicarea extermităților
inferioare
• Flux de oxigen
• Soluții perfuzabile: glucoză5%, ser fiziologic
0,9%, ringer, trisol, dextran , gelatinol.
 Protocol de tratament în șocul
septic
• Poziție în pat cu ridicarea extermităților
inferioare
• Flux de oxigen
• Antibioticoterapia
• Hormonoterapia
• Soluții perfuzabile antișoc: Glucoză 5%, Ser
fiziologic 0,9%, Ringer, Trisol, Dextran ,
Gelatinol.
 Protocol de tratament în șocul
hipoxic
• Poziția bolnavului anti Trendelenburg
• Flux de oxigen
• Administrarea dobutaminei i/v în
perfuzie
• Intubație endotraneală și ventilarea
mecanică dirijată
 Protocol de tratament în șocul
neurogen
• Poziția bolnavului cu ridicarea extremității
cefalice
• Flux de oxigen
• Administrarea de dextran, dopanimă, ser
fiziologic, ringer i/v în perfuzie
• Intubație endotraneală și ventilarea mecanică
dirijată
• Diuretice, antibiotice
 Protocol de tratament în șocul
cardiogen
• Poziția bolnavului anti Trendelenburg
• Flux de oxigen
• Administrarea Dobutaminei și Dopaminei i/v în
perfuzie
• Analgezia cu fentanil și droperidol i/v lent, sau
morfină cu atropină i/v lent
• Intubație endotraneală și ventilarea mecanică dirijată
• Diuretice
• De reţinut !!! Rolul asistentei medicale este
important. In ceea ce priveşte primul ajutor , in afara
spitalului , trebuie să calmeze bolnavul , să combată
durerea cu analgetice , să-l aşeze în poziţie declivă ,
să acopere bolnavul, dar să nu utilizeze mijloace de
incalzire energetică. Să controleze T/A si să anunţe
ambulanţa sau pe cel mai apropiat medic . In spital
trebuie sa transporte pacientul la serviciu de terapie
intensivă , dezbracându-l cu grijă şi asezîndu-l cu
capul în poziţie declivă . Asistenta trebuie sa
pregatească tot ce trebuie pentru tratamentul
bolnavului : perfuzie cu noradrenalină , analgetice .
Urmărirea evoluţiei bolnavului este o îndatorire
fundamentală
 Insuficienţa cardiacă acută
• Insuficienţa cardiacă este definită ca un sindrom
clinic caracterizat prin incapacitatea inimii de a
asigura ţesuturile cu oxigen.
• Insuficienţa cardiacă acută ( ICA) reprezintă o
instalare rapidă a simptoamelor şi semnelor unei
funcţii cardiace anormale. Aceasta poate apărea
în prezenţa sau lipsa unei boli cardiace
precedente şi se datorează disfuncţiei sistolice
sau diastolice cardiace.
 Cauzele:
• 1. Infecţii pulmonare, febră, tahicardie, reducerea de oxigen
în sânge şi creşterea cerinţelor metabolice, creşterea sarcinii
miocardului, declanşarea insuficienţei cardiace.
2. Boala ischemică cronică şi infarctul de miocard pot spori
disfuncţia ventriculară stângă
3. Creşterea bruscă a tensiunii arteriale, de asemenea, creşte
sarcina miocardului
4. Inflamaţia miocardului (miocardita), precum şi
reumatismul
• 5. Aritmia reduce timpul diastolei, încălcând coordonarea
între ventricule, creşte presiunea în atrii, reduce debitul
cardiac,
• 6. Activităţile fizice intense, consumul mare de produse
alimentare sărate, stresul
 Edemul pulmonar
• Definiţie. Edemul pulmonar se
caracterizează prin creşterea acută a
presiunii pulmonare şi încărcarea de
volum a circuitului mic cu trecerea de
lichid din ţesutul pulmonar în alveole.
 Cauzele:
• Cauze cardiace: infarct al miocardului,
hipertensiunea arterială ( în special criza
hipertensivă), tulburări de ritm,
valvulopatii,cardiomiopatia.
• Edem pulmonar extracardiac:
hipoalbuminemia, hiperhidratarea, intoxicaţiile,
toxinele bacteriiene, alergia, hipoxia, după
drenajul unui revărsat pleural mare, leziuni ale
sistemului nervos central.
 Manifestările clinice
• Semnele principale sunt: dispnee
pronunţată, asfexiantă, dureri în
regiunea cordului, palpitaţii, cefalee,
vertij, se intensifică senzaţie de
sufocare, apare tusea cu eliminări de
spută abundentă spumoasă de
culoare roză, sangvinolentă
 Date obiective:
• Pacientul cu o stare de anxietate (frica de
moarte), poziţia pacientului ortopnee
( semişezîndă cu picoarele lăsate în jos.
Tegumentele – palide cu cianoză, transpiraţii
reci, turgescenţa jugulară, hipo sau
hipertensiune. La auscultaţia plămînilor
respiraţie zgomotoasă cu multe raluri.
• Auscultaţia cordului, tahicardie, ritm de galop,
zgomotul II accentuat, sufluri patologice.
 Diagnosticul:

• Istoricul bolii şi examinarea fizică;

• Electrocardiograma;
• Radiografia toracelui
• Ecocardiografia etc.,
 Asistenţa de urgenţă
În caz de edem pulmonar acut:
• Poziţia pacientului – semisezîndă, garouri la membrele
inferioare( cu scopul de a reduce staza pulmonară)
• Restabilirea permeabilităţii căilor aeriene – înlăturarea
sputei spumoase
• Oxigenoterapia, aerosoli antispumanţi: alcool etilic
30% sau Antifomsilan 10% 0, 5 – 1 ml.
• Nitroglicerină – sublingval 0, 5mg fiecare 5 min.
( max. – 3 prize) ,infuzie i/v
• Furasemid 0, 5- 1 mg i/v în bolus
• Morfină 5- 10 mg i/m sau i/v.
 De reţinut !!!
• Edemul pulmonar este o complicație gravă, care
necesită transportare de urgenţă la spital!
• există multiple cauze care pot duce la apariţia sa,
dar cea mai frecventă e reprezentată de
insuficiență cardiacă stangă(stenoză mitrală,
inf.miocardic)
• odata cu îmbătrînirea populaţiei, există o
incidenţă tot mai mare a bolilor cardiace și a
cazurilor de edem pulmonar.
Edeme periferice
Ascită
 BIBLIOGRAFIE
• Negrean M.,Tomulescu L., Carp L., Curs de lecții pentru elevii Colegiilor de medicină
Ediția a II, Chișinău 2017
• Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial- Poligrafic
Medicina, Chişinău, 2008
• Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009
• Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000
• Botnaru V., Elementele de cardiologie Editura, F. E. –P Tipografia Centrală, Chişinău, 2007.
BIBLIOGRAFIE
• Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL, Chişinău,
2008
• Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente medicale şi
moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007.
• Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001.
• Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000.
• Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.
• MSMPS Protocoale clinice naționale