IMAGINEA

SATULUI ÎN
LITERATURA
ROMÂNĂ
Realizat de Iuzvac Anastasia, Cliovan Alina și Ungureanu
Cătălina, elevele clasei a XII-a „A”
MOTTO

„Țăranii nu sunt proletari, nu sunt salahori, nu sunt

simpli chiriași pe moșiile noastre, ci sunt fiii țării!”
—Mihail Kogălniceanu
PROBLEMA BANULUI, PERSISTENTĂ ÎN „MOROMEȚII”

• „Bălosu nu mai zise nici el nimic, apoi după câteva clipe schimbă
vorba:

— Mă întâlnii pe la prânz cu Jupuitu. Zicea că mâine dimineață o

pornește prin sat după fonciire. [...] Moromete rămase nemișcat. ”

• „— Care carte, mamă, care carte? Nici Citirea n-a vrut să-mi
cumpere tata. De unde să iau, că nimeni nu mi-o dă. Dacă m-ar
lăsa să mă duc la scoală...”
PROBLEMA BANULUI, PERSISTENTĂ ÎN „MOROMEȚII” 2

• „— Nu știu dacă tu te-ai gândit până acum, reîncepu Moromete.

Anul trecut am făcut căruța și d-aia am rămas cu fonciirea
neplătită... Acuma, ăsta vrea să se ducă la București cu oile. Bine,
să se ducă, să-l vedem ce face. […] Dacă el vine la toamnă și-mi
întinde șase mii de lei în mână, și nu douăzeci, cum se laudă el,
păi atunci mai dau și vreo două căruțe de grâu și am scăpat anul
ăsta și de bancă și de fonciire.”

• „—Ai auzit ce zicea mama: (Moromete tresări când îl auzi vorbind

astfel) ar fi bine să se ducă... Dacă face ceva, ne mai cumpărăm și
noi... mai păstrăm grâul...”
DEPORTĂRILE, ABORDATE ÎN „TEMĂ PENTRU ACASĂ”

• „La început instanţa vorbi despre ei, cei prezenţi acolo, că s-

au făcut vinovaţi de crime grave la adresa poporului, de acte
de sabotare a procesului de industrializare a agriculturii, de
trădarea patriei lor noi – URSS (în care, de altfel, unii nu
reuşiseră să trăiască decât câteva ore până a fi arestaţi), de
agitaţie antisovietică, de conspiraţie contra statului, toţi
urmând să fie condamnaţi conform articolului 66 al Codului
de procedură penală al Ucrainei…”
DEPORTĂRILE, ABORDATE ÎN „TEMĂ PENTRU ACASĂ” 2

• „Trenul ducea noaptea cu el. Era o închisoare pe roţi, care

nu oprea în gări decât rar.”

• „Erau garnituri alcătuite din zeci de vagoane pentru vite,

care aveau în partea de sus guri de aerisire protejate cu
gratii metalice, ca să nu poţi scoate capul printre ele.
Probabil că întreg trenul duhnea rău, de vreme ce aerul
care venea de afară era tot aerul dinlăuntru, ce nu putea fi
nici el respirat decât cu silă.”
PATIMA PĂMÂNTULUI ÎN „ION”
• „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe
cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: trebuie
să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai
drag ca o mamă.”

• „Apoi încet, cucernic, fără să-și dea seama, se lasă în genunchi,

își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud și-n
sărutarea aceasta grăbită simți un fior rece, amețitor...”

• „Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o

chemare, copleșindu-l. Se simțea mic și slab, cât un vierme pe
care-l calci în picioare sau ca o frunză pe care vântul o vulturește
cum îi place. ”
PATIMA PĂMÂNTULUI ÎN „ION” 2

• „Își înfipse mai bine picioarele în pământ, ca și când ar fi vrut

să potolească cele din urmă zvârcoliri ale unui dușman
doborât. Și pământul parcă se clătina, se închina în fața
lui...”

• „Vasile Baciu, simțindu-se gâtuit, plesnea de mânie și, ca să

se răcorească, găsi un clenci Anei și o bătu iar până când o
umblu de sânge...Toată noaptea și a doua zi fu crâmpoțit de
gânduri negre. Înțelegea acum lămurit ceea ce bănuise de
când a prins de veste că feciorul Glanetașului umblă să
sucească mintea Anei: „Vasăzică vrea să-mi ia
pământurile!”.”
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!