ANTRENAREA SISTEMELOR GENERATOARE DE ENERGIE

Corpul uman este o mașină absolut incredibilă. Consumi mâncare,  de la fructe de pădure proaspete până la un
burger, și în câteva minute o transformi într-o energie utilizabilă.
Când vine vorba de accesarea acestei energii, poți să treci foarte repede de la starea sedentară (ce presupune a citi
acest articol) la sprint (dacă e nevoie).
De asemenea, pe măsură ce alergi mai mult sau îți schimbi ritmul, corpul tău reglează cu uşurinţă modul în care
produce energie pe baza a cât de repede o cere și a surselor de energie disponibile.
▪ Pentru a face acest lucru, corpul uman are trei sisteme energetice primare care conduc toate activitățile. Aceste
sisteme energetice sunt:
• sistemul de energie imediat (adenozin trifosfat [ATP] și creatină fosfat [CP]),
• sistemul aerob;
• sistemul glicolitic (anaerob);
S.anaerob

S. de energie
imediat
 SISTEMUL DE ENERGIE IMEDIAT: ATP / CP
▪ Sistemul ATP / CP acceptă eforturi de mare putere care durează mai puțin de 10 secunde.

▪ De exemplu, o poți folosi dacă ar trebui să sari din faţa unui autobuz în viteză. Din punct de vedere atletic este foarte
important în sporturile de putere, cum ar fi fotbalul.
▪ În alergarea de anduranță, acest sistem este folosit in mare parte pentru mișcări explozive, cum ar fi săriturile peste un
pârâu. În acele câteva secunde, soliciți energie mai repede decât o pot livra sistemele glicolitice sau aerobe.
▪ Sistemul ATP / CP este imediat, deoarece ATP este molecula generatoare de energie produsă de celelalte sisteme.

▪ Rezerva foarte limitată stocată în mușchii tăi poate furniza energie fără acei mai mult de 20 de pași necesari pentru a
produce ATP prin sistemul aerob.
▪ Atleții de anduranţă nu se bazează foarte mult pe acest sistem, de obicei este dezvoltat adecvat prin antrenament normal.
 SISTEMUL
AEROB
▪ Sistemul aerob este primul producător de energie al corpului și este o mașină
extrem de uimitoare.
▪ Poate arde simultan carbohidrați, grăsimi și proteine adică paste, halva și carne.
Sistemul Aerob poate regla amestecul pe care îl arde pe  și a cererii de energie.
▪ Este un motor cu combustibil flexibil , remarcabil de eficient; atunci când sistemul
aerob se obţine cu o moleculă de zahăr, singurele produse reziduale sunt apa și
dioxidul de carbon.
▪ Ca o comparație, sistemul glicolitic produce energie mai rapid, dar foloseşte doar
carbohidrați, produce mai puțin ATP din fiecare moleculă de zahăr pe care o
procesează și de asemenea, produce acid lactic ca produs secundar.
▪ Cele mai importante în sistemul aerob sunt mitocondriile.
▪ Aceste organite sunt centralele electrice ale celulelor musculare:
combustibilul și oxigenul intră, iar ceea ce iese este energia. Pentru
un atlet de anduranta, scopul principal al antrenamentului este de a
creste cantitatea de oxigen pe care organismul o poate livra si
procesa.
▪ Unul dintre cele mai importante principii pentru construirea acestei
capacități de procesare a oxigenului este creșterea densității
mitocondriale sau a mărimii și numărului mitocondriilor în celulele
musculare. Pe măsură ce alergi, având mai multe centrale electrice și
mai puternice funcţionând la capacitate maximă, îți va oferi
capacitatea de a produce în fiecare minut mai multă energie în mod
aerob.
▪ Atunci când antrenamentul creşte viteza la care poţi alerga aerob, poţi
menţine un pace mai rapid înainte să ajungi în punctul în care să ceri
energie mai rapid decât o poate furniza motorul aerob, intensitate
cunoscută şi sub numele de prag lactic.
▪ Însă creșterea pace-ului la pragul  lactic este doar o parte a ecuației.
Cu o pregătire specifică la intensități aflate în apropierea pragului tău
lactic, poți, de asemenea, să crești durata de timp în care vei putea
alerga puțin peste și sub acest prag.
 SISTEMUL DE ENERGIE GLICOLITICĂ
▪ Cererea ta de energie crește, iar pentru ca mitocondriile să producă în continuare
suficientă energie, corpul tău utilizează o scurtătură metabolică numită glicoliză
anaerobă.
▪ O cantitate disproporționată de lactat se acumulează în mușchi și sânge. Această
acumulare este ceea ce căutăm când determinăm pragul lactic al unui atlet.
▪ Lactatul a capatat un sens negativ de ani de zile. A fost acuzat de senzația de arsură
din mușchi atunci când depășiți pace-ul vostru susținut. A fost acuzat de durerea
musculară cu debut întârziat. Oamenii au încercat să-l elimine cu masaj, să-l facă să
dispară sau să-l facă să nu se producă.
▪ Ca atlet de anduranță, una dintre adaptările cheie pe care ar trebui să le cauți este o
îmbunătățire a abilității tale de reintegra acel lactat în procesul normal de producere a
energiei aerobe, astfel încât să poată fi complet oxidat.
▪ Cu cât poți procesa lactatul mai repede, cu atât poți efectua mai multă muncă înainte
ca nivelul de lactat în muşchi şi în sânge să înceapă să crească. Sau, dacă ne
întoarcem la analogia financiară, un sistem aerob mai puternic îți oferă mai mulţi bani
(metabolismul aerob) în buzunar, astfel încât să nu fii nevoit să apelezi  la un credit,
rapid.