Modul cum culegi, administrezi şi foloseşti

informaţia fac din tine un câştigător sau un

înfrânt în viaţă.
Bill Gates
Componentele unui calculator din punct de vedere structural:
HARDWARE
– partea materială -
Ansamblul elementelor
fizice şi tehnice cu
ajutorul cărora datele
se pot culege, verifica,
transmite, stoca şi
prelucra.
Exemple: monitorul,
tastatura, mouse-ul,
boxele etc
SOFTWARE
– partea logică –
Ansamblul programelor
care controlează
funcţionarea corectă şi
eficientă a elementelor
hard
Exemple:
programele, sistemul de
operare
Tehnologia informaţiei şi comunicării (ICT – Information
and Communication Tehnology) reprezintă totalitatea
procedeelor de colectare, memorare, prelucrare şi transmitere
a datelor în formă digitală, cu ajutorul calculatorului personal, a
reţelelor de calculatoare şi altor echipamente.

Din punct de vedere funcţional, un calculator este alcătuit din:

1. Unitatea Centrală (UC)
2. Dispozitive periferice
3. Interfeţe
4. Medii de stocare
1. Unitatea centrală (UC) este alcătuită din
• Unitatea Centrală de Prelucrare este implementată cu ajutorul
microprocesorului (numit procesor la microprocesoare).
• Unitatea de memorie internă.

Dintre funcţiile procesorului:

• Realizează calculele şi operaţii logice
• Execută instrucţiuni individuale pentru programe şi
controlează operaţiile efectuate de alte componente ale
computerului.
Unitatea de memorie (UM) = memorie internă = memorie
principală este folosită pentru stocarea datelor şi
instrucţiunilor programelor.
Cea mai mică unitate de măsură a informaţiei este Bitul
(binary digit – 0 şi 1).
Cea mai mică unitate de măsură a memoriei este
1 Byte (octet ) = 23 biţi=8 biti
Multipli unui byte:
1 Kbyte (KB)= 210 bytes = 1024 octeţi
1 Mbyte (MB)= 210 KB = 220 bytes
1 Gbyte (GB)= 210 MB = 220 KB = 230 bytes
1 Terabyte (TB)= 210 GB= 220 MB= 230 KB = 240 bytes
1 Petabyte (PB) = 250 bytes
1 Extrabyte (EB)= 260 bytes
Din punct de vedere al volatilităţii memoria este de două
tipuri:
 ROM (Read Only Memory)
 RAM (Random Access Memory)
Memoria ROM ( Read Only Memory)
– memorie care poate fi doar citită.
- scrisă de fabricant
- Capacitatea până la 2MB
- conţine informaţii despre componentele hardware, mici
programe de iniţializare şi configurare a diferitelor dispozitive,
BIOS-ul (Basic input Output System) calculatorului.
- este o memorie nevolatilă - nu îşi pierde conţinutul la
oprirea calculatorului.
- numită memorie permanentă
La pornirea calculatorului, din memorie ROM se verifică
informaţii referitoare la componentele tehnice, adică tipul plăcii
de bază, dimensiunea memoriei RAM, tipul hard disk-ului,
precum şi existenţa dispozitivelor periferice (ex.: monitor,
tastatură, mouse)
Memoria RAM (Random Access Memory)
- este o memorie volatilă - se pierde la închiderea
calculatorului
- poate fi citită dar şi scrisă
- folosită pentru stocarea programelor şi datelor cu care se
lucrează
- numită memorie de lucru, memorie principală, memorie
volatilă.
- În ea se încarcă sistemul de operare şi programele de
aplicaţie.
Memoria RAM beneficiază în plus faţă de alte medii de
stocare a informaţiilor de o viteză extrem de mare.
Memoria cache suplimentează viteza mică de răspuns a
memoriei RAM faţă de cerinţele microprocesorului,
stocând pentru un timp limitat părţi ale programelor sau
datele cele mai des utilizate de procesor.
Dispozitivele periferice se împart în:

 dispozitive periferice de intrare – care permit

introducerea datelor în memoria calculatorului
Exemple: tastatura, mouse, creionul optic, trackball,
scanner, joystick, microfonul

 dispozitive periferice de ieşire – care permit

extragerea datelor ce au fost prelucrată de microprocesor
Exemple: monitorul, imprimanta, plotter, boxele, căştile

 dispozitive periferice de intrare / ieşire - care permit

introducerea datelor în memoria calculatorului dar şi
extragerea rezultatelor
Exemple: modem-ul, faxul, touchscreen
3. Interfeţe de conectare - componente ce asigură o
conexiune unitatea centrală şi dispozitivele periferice
Interfeţele (porturile) pot fi de mai multe tipuri:

a) Seriale - sunt interfeţe universale care

permit transmiterea datelor bit cu bit;
(ex.: modem-ul sau un alt calculator);

b) Paralele permit transmiterea

simultană a 8 biţi (= 1 octet); se
folosesc, îndeosebi (ex.: imprimanta);

c) USB (universal Serial Bus)

permit conectarea oricăror periferice.
 d) FireWire – Interfaţă ce permite rate
mari de transfer al datelor de până la
400Mbps; se pot conecta diferite
periferice.
e) Portul de reţea – face posibilă
conectarea calculatorului cu alte
calculatoare din reţeaua locală sau
Internet

4. Mediile de stocare – reprezintă suportul fizic pe care se

stochează informaţia: hard disk, CD, DVD, memory stick,
memory card. Ele reprezintă o memorie suplimentară. Pentru
accesarea mediilor de stocare se folosesc unitatea CD-ROM,
unitatea DVD-ROM
Componentele unităţii Centrale (UC)

placa de bază
unitatea de floppy

hard discul
unitatea de CD-ROM
sursa de alimentare

porturile
ventilatorul
 DISPOZITIVE PERIFERICE DE INTRARE
Dispozitive de intrare sunt dipozitivele care permit introducerea informaţiei
în memoria calculatorului.
Tastatura

Grupele de taste sunt:

1. Taste funcţionale – F1…F10
2. Taste cu litere a…z
3. Taste cu cifre 0..9
4. Taste de editare şi poziţionare : săgeţile, Page
Up, Page Down, End, Home, Delete, Insert
5. Taste speciale care se clasifică în
• pasive – Ctrl, Alt, Shift
• active : Space, Tab Caps Lock, Num Lock, Enter,
Escape, Backspace, Delete, Print Screen,

Tastatura flexibila
Mouse-uri

Trackball
Touchpad-uri

Joystick
 Scanner
Scanner-ul este un dispozitiv periferic de intrare
ce permite transformarea imaginilor (de pe
suport material: hârtie, fotografii) sub formă de
date recunoscute de calculator. Scanner-ele
moderne au capacitatea de a recunoaşte textul
cu ajutorul unor programe de tip OCR (Optical
Character Recognition) care convertesc
imaginea scanată în şiruri de caractere ce pot fi
prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text.
Scanner-ul este caracterizat de:
•rezoluţia care reprezintă numărul de puncte pe
unitate de lungime ( dots per inch ) pe care le
poate citi scanner-ul.
•numărul de culori reprezintă setul de culori care
sunt codificate de scanner. Calitatea imaginii
creşte odată cu numărul de culori;
•viteza de scanare este viteza de lucru a
scanner-ului adică viteza de prelucrare a imaginii.
 Creionul optic
Creionul optic este un dispozitiv
asemanator unui creion, avand
in varf un senzor optic. Ofera
posibilitarea desenarii si scrierii
direct in calculator prin
intermediul unor monitoare
speciale .
Dispozitive periferice de iesire

Monitoare cu tub
catodic

Monitoare cu cristale
lichide

Monitoare cu plasma
Caracteristici monitorului sunt:
1. Dimensiunea ecranului. Este dată de lungimea ecranului,
exprimată în unităţi de ˝ (inch, 1 inch = 2,54 cm).
2. Rezoluţia. Defineşte fineţea de afişare a monitorului. Se
exprimă ca produs al numărului de puncte de imagine (pixeli)
afişabile pe orizontală şi a celor pe verticală.
3. Frecvenţa de împrospătare (rata de refresh). Indică numărul
de reîmprospătări ale ecranului, adică de câte ori se
regenerează imaginea pe ecran, deci cu cât frecvenţa este mai
mare cu atât calitatea imaginii este mai bună. Este măsurată în
Hz (Hertz).
4. Nivelul de radiaţie emis. Monitoarele moderne emit o radiaţie
redusă (Low Radiation), având un efect neglijabil asupra
organismului.
 Imprimata
Imprimanta este un dispozitiv de ieşire prin care calculatorul comunică
rezultatele obţinute în urma prelucrării prin intermediul unui suport de
hârtie.
Caracteristici:
1. rezoluţie care reprezintă numărul de puncte pe inch afişate (dpi (dots
per inch))
2. viteza de imprimare care se măsoară în caractere pe secundă (cps)
sau pagini pe minut (ppm);
3. dimensiunea maximă a hârtiei este dată de formatul pe care poate
să scrie imprimanta: A4, A3, etc;
4. memoria proprie reprezintă capacitatea de memorare proprie
imprimantei în care sunt transferate informaţiile ce urmează a fi tipărite.
Viteza de prelucrare a procesorului este mult mai mare decât viteza de
imprimare. Memoria imprimantei permite stocarea informaţiilor până în
momentul în care vor fi tipărite, evitând blocarea magistralei de date.
Imprimanta matriciala au un cap Imprimanta laser se bazează pe principiul
de serie format din mai multe ace copiatoarelor. Razele laser polarizează
care apăsă o bandă tuşată, electrostatic un cilindru care atrage o substanţă
generând caracterul printr-o numită toner. Acesta se depune pe cilindru în
matrice de puncte. conformitate cu informaţia care trebuie tipărită.
Tonerul de pe cilindru este transferat apoi pe
hârtie.

Imprimanta cu jet de cerneala Imprimanta termica tipăresc informaţia

scriu pe hârtie trimiţând un jet de prin fixare termică a vaporilor de cerneală
tuş cu o anumită intensitate. pe o hârtie specială (principiul Fax-ului)
 Plotter
Plotterul este un dispozitiv de ieşire
prin care calculatorul desenează pe
hârtie imagini de mare precizie:
hărţi, desene tehnice, etc.
Caracteristici :
hârtia poate fi parcursă în ambele
sensuri;
acceptă formate mai mari de
hârtie;
precizia desenelor este mult mai
mare, având o rezoluţie de 2400
dpi.
Tehnologiile de imprimare sunt cu
seturi de tocuri, cu jet de cerneală,
cu laser sau electronic.
 Dispozitive de intrare – ieşire
Modemul permite calculatorului să
transmită informaţii pe liniile de
comunicaţie. Rolul modemului, cum
arată şi numele (modulator –
demodulator), este să moduleze
semnalul digital, transformându-l în
semnal analogic, respectiv să
demoduleze semnalul analogic sosit
de pe linia telefonică, transformându-l
în semnal digital utilizabil de
calculator.

Touch screen-ul – un ecran acoperit cu o folie transparentă rezistentă şi sensibilă

la atingere. Selectarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele.
Multifuncţionale – înglobează în acelaşi echipament: imprimanta,
scanner-ul, copiatorul şi fax-modemul.
 Dispozitive de stocare

Timpul de acces la informaţia de pe hard disk este mult

mai mare decât timpul de acces la memoria internă.
Caracteristicile tehnice care determină viteza unui hard
disk sunt:
Timpul de acces la date – timpul necesar pentru accesul
la un sector ( 85 până la 65 ms)
Viteza de transmisie a datelor- cantitatea de informaţii
citite într-o secundă.

Capacitatea unei dischete este de 1.44 Mb.

Dischete Zip sunt dispozitive de stocare având o

capacitate 100, 250 şi 750 MB
 Discheta JAZ sunt dispozitive de stocare având o
capacitate de 1GB şi 2GB

Există două tipuri de CD – uri imprimabile:

• CD-R care pot fi scrise o singură dată;
• CD-RW care pot fi scrise de mai multe ori;

DVD-ul are capacitatea de 4,7 GB. Sunt şi DVD-uri

double-layer care au capacităţi de 9,4 GB.

Data cartridge sunt casete magnetice folosite aproape în

exclusivitate pentru salvarea informaţiilor de tip backup,
altfel spus pentru realizarea unor copii de rezervă.
Capacitatea lor de stocare, la ora actuală, este cuprinsă
între 2 GB şi 36 GB, în funcţie de lungimea benzii (90m –
170m). Prin comprimare se poate dubla această
capacitate.
Memorii flash sunt memorii speciale, portabile, de
capacitate peste 32MB, folosite pentru stocarea datelor.
Aceste memorii sunt indispensabile pentru memorarea şi
transportul imaginilor în cazul camerelor digitale. Au forme
şi denumiri diferite (Memory Stick, Compact Flash, Smart
media, etc.).

Flash Pen Drive USB este un dispozitiv de stocare care

se poate conecta la calculator prin interfaţa USB. Au
capacitatea cuprinsă între 32MB şi 16 GB.
Tipuri de calculatoare
1. Microcalculatoarele = calculatoare personale (Personal Computer
- PC)
2. Minicalculatoarele sunt calculatoare de dimensiuni medii,
compuse din module structurate cu funcţii specifice.
3. Mainfraime operează cu viteze ridicate şi administrează un volum
foarte mare de date. Permit acces multiutilizator (pot suporta sute
şi chiar mii de utilizatori simultan). În general ele funcţionează fără
întrerupere, ceea ce presupune accesul controlat de date şi un
sistem de protecţie adecvat.
4. Supercalculatoarele sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe
sisteme electronice de calcul, care pot executa peste un bilion de
instrucţiuni pe secundă. Au procesorul format dintr-un număr mare
de microprocesoare (de ordinul miilor.)
 Tipuri de calculatoare personale
Din punct de vedere al mărimii, vitezei de lucru, costuri, utilizări specifice
calculatoarele personale sunt:

Desktop
Tower Laptop
(notebook)

Tablet PC calculator personal portabil cu funcţii şi

caracteristici similare laptop-ului, ce utilizează un
ecran tactil ca dispozitiv principal de introducere a
datelor; în general este folosită o tastatură virtuală
şi un stilou ca înlocuitor de mouse.
Palm PC – utilizat ca bloc notes, agendă
telefonică, calculator de buzunar, calendar.
Facilităţi
• Posibilitatea transferului de date prin PC
• Recunoaşterea scrisului de mână
• Accesarea la internet
Datorită dimensiunilor reduse procesarea textelor
este destul de dificilă.

PDA (Personal Digital Assistant)

combină facilităţile de calcul, telefon/fax
cu cele de reţea
•Folosesc un stilou special în locul
tastaturii (recunoaşterea scrisului de
mână)
Alte dispozitive portabile:
Smartphone – telefon mobil cu funcţii avansate de
calculator, ce au un sistem de operare ce permite
instalarea aplicaţiilor şi conectarea cu alte dispozitive.
Majoritatea acestor dispozitive vă permit să trimiteţi şi să
primiţi e-mail-uri, să navigati pe web, să deschideţi
documente, să ascultaţi muzică şi să vizionaţi videoclipuri
şi fotografii.

Telefon mobil – folosit pentru a iniţia şi primi apeluri telefonice.

Player multimedia – dispozitiv ce stochează şi deschide muzică,

videoclipuri, fotografii. Poate avea funcţii de radio şi de înregistrare a vocii.
Performanţa unui calculator

Aprecierea performanţelor unui calculator electronic,

în procesul de utilizare, depinde de indicatorii de performanţă
ai componentelor, cum ar fi:
• viteza de lucru a procesorului (frecvenţa);
• dimensiunea memoriei RAM;
• dimensiunea hard disk-ului;
• dimensiunea memoriei cache;
• viteza de transmitere a comenzilor şi a datelor pe
magistrala de date.
 Tipuri de software

Software = ansamblul programelor care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a

elementelor hard ale unui calculator personal.

Principalele tipuri de produse software sunt:

software de bază (programele de sistem);
software de aplicaţii

Softul de bază are ca sarcină gestiunea resurselor hardware ale calculatorului şi anume:
timpul de prelucrare, memoria internă şi externă, dispozitivele periferice, legăturile de
comunicaţie.
El cuprinde următoarele categorii de programe:
Sistemul de operare;
Programele translatoare efectuează traducerea în limbaj maşină a programelor scrise
în limbaje de programare;
Programele utilitare realizează gestiunea datelor (crearea şi întreţinerea fişierelor) şi
operaţiile de rutină cu acestea (sortare, afişare, listare).
Programele de comunicaţii realizează comunicaţiile atât între unitatea centrală şi
perifericele sistemului de calcul cât şi între calculatorul respectiv şi alte calculatoare sau
alţi utilizatori aflaţi la distanţă. ;

Interfaţa grafică cu utilizatorul (GUI = Graphical User Interface) foloseşte în locul

comenzilor: ferestre, pictograme (iconuri), meniuri şi cursorul grafic (mouse).
Sistemul de operare al unui calculator cuprinde un set de programe care oferă
utilizatorilor posibilitatea de a folosi eficient resursele sistemului de calcul.

Funcţiile sistemului de operare

• Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în execuţie a

programelor de aplicaţie
• Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută, a necesarului de
memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
• Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor încărcate în memorie şi
grupează fişierele pe diferiţi utilizatori;
• Facilităţi puse la dispoziţia utlizatorului referitor la compresia datelor, sortarea,
etc. Aceste facilităţi se referă la programele utilitare care pun la dispoziţie
utilizatorilor o serie de programe pentru defragmentare, comprimare sau
devirusare.
•Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii (timp de execuţie, priorităţi
etc.) astfel încât unitatea centrală să fie utilizată eficient.
•Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe prin urmărirea modului
de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor, lansarea în execuţie
a operaţiilor de intrare/ieşire.
•Asistarea execuţiei programelor de către utilizator, printr-o referinţă atât la nivel
hardware, cât şi software.
Exemple:
Windows, Linux, Unix, Novell.

Aplicatii software
Sunt programele ce sunt realizate pentru utilizatori cu scopul de a folosi
calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.
Aplicaţii care se pot folosi la birou sau acasa:
1.Programe de procesare de text: Word, WordPerfect, AmiPro
2.Programe de calcul tabelar: Excel, Lotus 123
3.Programe de gestiune a bazelor de date: Visual FoxPro, Access, Oracle.
4.Program de prezentări: PowerPoint
5.Programe de navigare pe internet: Internet Explorer, Opera, Mozilla
6.Programe de poştă electronică: Outlook Express, Yahoo etc
7. Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor: MS-DOS, Windows Explorer
 REŢELE
O reţea de calculatoare este formată dintr-un ansamblu de calculatoare conectate
între ele.
Calculatoarele pot să facă schimb de date şi pot folosi în comun resursele
(imprimanta, aplicaţii).
CLASIFICAREA REŢELELOR

În funcţie aria de acoperire reţelele se pot clasifica în:

1. Reţele locale (LAN - Local Area Network) - se întind pe o suprafaţă relativ
mică, cum ar fi o singură clădire sau un campus.
2. WLAN (Wireless LAN) – reţea locală fără fir
3. Reţele metropolitane (MAN - Metropilitan Area Network) - acoperă suprafaţa
unui oraş;
4. Reţele de largă acoperire (WAN - Wide Area Network) - reţea teritorială (WAN)
cuprinde multiple reţele LAN care se află în locuri geografice diferite.
5. Reţele globale (GAN-Global Area Network) - reţelele au o arie de răspândire
geografică de mărimea unui stat sau continent.

În funcţie de tipul de arhitectură reţelele se pot clasifica în:

1. reţele punct la punct (peer to peer) - fiecare calculator are acces direct la
celelalte calculatoare.
2. reţelele client/server – fiecare calculator este legat de un calculator principal
(server):
 În funcţie topologia reţelei (aranjarea spaţială a nodurilor reţelei) avem:
1. Topologia liniara sau magistrală (Bus Topology).
- un singur canal de comunicaţie la care sunt conectate toate calculatoarele
- Cablul de legătura formează o linie de legătura de la un capăt la altul al reţelei.
- Fiecare calculator este conectat la canalul de comunicaţie şi transmite mesaje în
reţea. Fiecare mesaj are un antet care conţine adresa calculatorului destinaţie.
2. Topologia inelară (Ring Topology)
- calculatoarele sunt conectate circular.
- mesajele circulă de la un calculator la altul, pe un traseu interior, până când un
calculator recunoaşte mesajul transmis.
- Defectarea unui calculator înseamnă întreruperea canalului de comunicaţie.
3. Topologia stea (Star Topology) - un calculator central (server) la care sunt legate
toate celelalte calculatoare (workstations). Toate mesajele sunt schimbate prin
intermediul calculatorului central, care are rol de dispecer şi distribuie mesajele în
funcţie de adresa utilizatorului.

Topologia liniara Topologia inelară Topologia stea

Avantajele folosirii reţelelor de calculatoare sunt:
• mai mulţi utilizatori pot folosi în comun şi simultan resursele hardware şi
software ale reţelei (partajarea resurselor);
• este asigurată comunicarea şi schimbul de date între utilizatorii reţelei;
• se asigură accesul rapid la colecţiile de date;
• se poate face economie de resurse hardware (imprimate, memorii externe), de
resurse software (aplicaţii instalate pe un singur calculator) şi de personal folosit
pentru administrarea acestor resurse;
• accesarea de la distanţă a unor aplicaţii de interes general (aplicaţiile WEB);
• crearea condiţiilor pentru teleworking (lucru la domiciliu);
• organizarea unor videoconferinţe.

Intranet-ul este o reţea privată a unei companii ce utilizează tehnologia Internet

Extranet-ul este o extensie a unei reţele Intranet
Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de
comunicaţii.

Prin firewall („zid de apărare a incendiilor”) se înţelege o combinaţie de

hardware şi software care formează un sistem de securitate, prin care se interzic
accese neautorizate din exterior în interiorul reţelei proprii de tip LAN.
 Ergonomie = elementele care duc la crearea unui mediu sănătos de lucru, şi
anume:
• Păstrarea unei distanţe optime faţă de monitor (recomandat 60 de cm),
pentru a evita afectarea ochilor;
• Utilizarea ecranelor de protecţie;
• Poziţionarea adecvată a monitorului, mouse-ului şi tastaturii;
• Utilizarea unor scaune reglabile;
• Tastatură ergonomică cu un design ce permite o poziţionare corectă a
mâinilor;
•Luminozitate şi aerisire bună a încăperii;
•Pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute în faţa calculatorului.
Norme de siguranţă
• folosire UPS (sursă continuă de curent)
• folosire dispozitiv pentru avertizare creştere tensiune
• salvare fişiere în mod regulat
• realizare backup
Back-up – copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar de stocare pentru a avea
copii de siguranţă ale fişierelor în cazul defectării sistemului

Norme de securitate
adoptare politici de securitate
criptare date
folosire programe anti-virus
restricţionare acces la calculator
Virus – program creat de oameni cu scop distructiv. Se transmit prin
descărcarea fişierelor de pe Internet, a fişierelor ataşate e-mailurilor sau de pe
dischete şi CD-uri.

Modalităţi de protejare împotriva viruşilor:

• instalarea unui program antivirus, actualizat periodic
• scanarea dispozitivelor de stocare de provenienţă necunoscută
• nerularea programelor de provenienţă necunoscută
• dezactivarea macrocomenzilor existente în majoritatea aplicaţiilor

Copyright-ul este modalitatea legală de protejare a lucrărilor literare,

ştiinţifice, artistice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca
aceste lucrări să aibă o formă tangibilă.

Licenţă – software achiziţionat de la autor, pentru care se plăteşte un drept de

folosire. Licenţa nu acordă drept de comercializare şi distribuţie.

Shareware – software folosit gratuit pentru o perioadă, după care, pentru

continuarea utilizării, trebuie plătită o taxă
Freeware – software difuzat gratis de autor, dar care nu pot fi vândut fără
acordul autorului
Open source – software pentru care codul de programare este disponibil
pentru oricine doreşte să dezvolte programul