Managementul în domeniul

kinetoterapiei.
Necesitatea kinetoterapiei în
societatea Românească.

Adrian Nagel
 1. Tendinţe şi motivaţii în recuperarea
medicală mondială

 Croaţia, specialitatea de Medicină Fizică şi Recuperare a fost

recunoscută din 1952, fiind inclusă atât în serviciile de tip spital
cât şi în unităţi ambulatorii.
 Când un pacient are nevoie de recuperare, iniţial acesta este
evaluat clinico-funcţional (dacă este indicat se apelează la
electrodiagnostic), organizându-se un program complex ce include
şi celelalte aspecte medicale; în urma bilanţului se stabileşte
programul fizical-kineto, un specialist de recuperare având în
echipă patru sau cinci colaboratori (fizioterapeuţi şi
kinetoterapeuţi).
 Echipa de recuperare învaţă pacientul să depăşească fiecare etapă
de recuperare, să se reintegreze în activitatea cotidiană şi să
prevină complicaţiile.
 Polonia
 sunt dezvoltate centre de recuperare pe diferite categorii de patologie
(departamentul posttraumatic de tip ortopedic sau neuro-chirurgical,
departament de recuperare a mâinii, centre pentru terapia durerii), din
echipa de recuperare făcând parte specialistul de recuperare,
fizioterapeutul şi kinetoterapeutul, asistentul de terapie ocupaţională,
psihologul, logopedul şi asistenta socială.

 Finlanda sunt servicii de tip ambulator, clinici de recuperare şi

structuri particulare de fizioterapie. Fiecare pacient este analizat din
punct de vedere clinico-funcţional şi este supus unui program adaptat
de recuperare pe termen mediu şi lung, în funcţie de patologie, fie în
centre medicale bugetare fie în sectoare particulare. Din patologia
locomotorie extrem de frecvent se înregistrează probleme legate de
sindroame dureroase cervicale şi lombare sau sechele posttraumatice
după traumatisme cervicale prin accidente rutiere.
 Spania
 toate spitalele publice generale prezintă serviciu de recuperare sub
îndrumarea unui grup de specialişti de recuperare, programele
terapeutice prescrise executându-se de asistenţii de fizioterapie şi
terapie ocupaţională. Unele cazuri se tratează în serviciul de spital,
asistenţa medicală de recuperare fiind platită integral de Sistemul
Naţional pentru Sănătate, iar alte cazuri se tratează în clinici
particulare, plata fiind suportată de companii particulare de asigurare.

 Franţa sectorul de recuperare medicală beneficiază de o atenţie

specială notându-se dezvoltarea diferitelor sectoare de recuperare în
centre înalt specializate, cum este Centrul de Recuperare din Nancy,
adevarată staţie-pilot pentru diferitele categorii de patologie
(neurologie centrală şi periferică, ortopedie, reumatologie, recuperarea
mâinii), precum şi un important centru de organizare a programelor de
recuperare pentru pacienţi cu handicap. De menţionat că întreaga
activitate a Institutului de Recuperare se desfăşoară sub patronatul
Casei Regionale de Asigurări Medicale din nord-estul Frantei
(CRAM).
 Romania
 beneficiul prezenţei factorilor naturali de cură (apele minerale
terapeutice, lacurile sărate sau termale, gazele naturale terapeutice) s-a
materializat în acumularea unei bogate experienţe şi tradiţii în domeniul
balnear care, progresiv, şi-a extins activitatea pe diferite profile de
recuperare. Astfel, nu trebuie uitată activitatea sanatoriilor de recuperare,
profilate pe diferite patologii atât ale adultului, cât şi ale copilului
(exemple: cardiovascular - Covasna, posttraumatic şi reumatismal -
Clinica de Recuperare Eforie Nord sau Sanatoriul Balnear Techirghiol,
Clinica de Recuperare Felix) sau a unor secţiuni de recuperare din
staţiunile balneare (Călimăneşti, Olănesti, Herculane etc.).
 Tot acest context impune un program monitorizat eficient şi eficace, prin
triumviratul Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate şi
Colegiul Medicilor urmărindu-se concomitent atât aspectele economico-
financiare şi administrative (pe plan local, la nivel judeţean), cât şi
aplicarea aspectelor metodologice în diferitele secţiuni de recuperare
(centralizarea datelor).
 2. Tipuri de centre de recuperare
 a) După tipul capitalului:
 publice;
 privat.

 b) După forma de organizare:

 Ambulator
 Staţionare
 Ambulator:

 1) cabinete medicale:
 independente (ex. S.C. Excentric S.R.L.);

 în cadrul instituţiilor cu staţionare (ex.

Clinica de Balneofizioterapie)
 2) cabinete de servicii conexe actului
medical

 cabinete individuale de KT şi FKT,

 ca persoană fizică autorizată
3) centre pentru persoane cu handicap:

 centre de îngrijire şi asistenţă;

 centre de recuperare şi reabilitare;

 centre de pregătire pentru o viaţă

independentă;
 centre de zi;

 centre care acorda servicii de îngrijire şi de

asistenţă la domiciliu.
 Staţionare:
 1) clinici de recuperare (Spitale de recuperare, ex. Dezna);
 2) secţii de recuperare pe lângă secţiile de specialitate (ex. secţia de
recuperare Ortopedie, secţia de recuperare Gataia);
 3) sanatorii de recuperare pentru bolnavii cronici şi sechelari (ex. Gura
Ocniţei-pentru distrofii musculare);
 4) staţiuni balneoclimaterice:
 a) staţiuni de interes general (Buziaş, Sovata, Borsec, Vatra Dornei etc.);
 b) staţiuni de interes local (Lacul Sarat, Lipova, Ocnele Mari etc.);
 c) localităţi cu izvoare minerale (Biborţeni, Poiana Negri etc.) reprezinta
60% din apele minerale ale Europei.
 c) După patologia căruia i se adresează:

 cabinete de recuperare generale (ex. S.C.

Excentric S.R.L.);
 cabinete de recuperare de specialitate, după
patologii (ex. – recuperare ortopedie,
traumatologie).