POEZIA LUI

MARIN SORESCU
Agafiței Manuela-Loredana
N uțu Cons tantin
Șalvari D enisa
Date generale
Născut- 29 februarie 1936 în Bulzești;
Decedat- 8 decembrie 1996;
A publicat un număr de 24 de volume. Tradus în peste
30 de limbi.
Pe lângă prolifica sa carieră literară, Marin Sorescu
avea drept hobby pictura.
Face parte din generația șaizecistă a literaturii române.
Cunoscut pentru folosirea satirei și parabolei atât în
poezie cât și în teatru.
Shakespeare
Shakespeare a creat lumea în șapte zile.
Atunci au sosit și niște indivizi care întârziaseră.

Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,

În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești Și le-a spus că nu le rămâne de cât să se facă

În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele Critici literari

Și celelalte sentimente – Și să-i conteste opera.

Ziua a patra și a cincea le-a rezervat râsului.

Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
A dat drumul clovnilor
lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Sa facă tumbe,
Lui Othello și altora, Sa le stăpânească, ei și urmașii lor,
Si i-a lăsat pe regi, pe împărați
În vecii vecilor.
Și pe alți nefericiți să se distreze.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
În ziua a șasea a rezolvat unele probleme administrative:
Si i-a învățat gusturile: A pus la cale o furtună,
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii, Si l-a învățat pe regele Lear
Gustul geloziei, al gloriei si așa mai departe, Cum trebuie sa poarte coroană de paie.

Până s-au terminat toate gusturile. Mai rămăseseră câteva deșeuri de la facerea lumii

Și l-a creat pe Richard al III-lea(…)

Ulise
Când mă gândesc ce mă așteaptă și acasă, - Unde-ai putut să fii până acum?
Porcii aceia de pețitori, - Am făcut războiul Troii, nu fii scorpie…
Beți chiori, slinoși pe armurile din cuier - Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei
Cum de-a scăpat mai devreme, că a și putrezit
Jucând toată ziua table
până acuma,
Până li se înmoaie și mușchii și zarurile, N-ați avut toți același război?
de-a valma, - Am rătăcit zece ani pe mare, întrucât Neptun…
Că numai de însurătoare nu mai sunt buni - Fără Neptun, te rog, spune clar
Chiar de-ar cere în căsătorie o babă Cu cine?
Mai ceva decât Penelopa Și chiar până acum?
(O fi îmbătrânit, într-adevăr și ea?) Chiar până acum?
Ce mare-a fost aia?
Și femeia aceea, plângăreață, pe de altă parte,
Of, să-mi fac o căsuță
Care țese-n neștire, de nervi, Aici pe valuri,
De zgripțuroaică ce este, să încurce ea toate Să-mi ridic un cort în colțișorul ăsta
firele de pe lume! Mai ferit
Parcă văd că mă ia de la poartă-n primire: Între Scyla și Caribda.
Retroversiune
◦ Susțineam examenul Pe la genunchi
La limba moartă, Am început să mă bâlbâi.
Si trebuia să mă traduc În dreptul inimii mi-a tremurat mana
Din om in maimuță.
Și-am făcut o pată de soare.
Am luat-o de departe,
Traducând mai întâi un text Am încercat eu să o dreg
Dintr-o pădure. Cu părul de pe piept.
Dar m-am poticnit definitiv
Retroversiunea devenea însă La suflet.
Tot mai dificilă,
Cu cât mă apropiam de mine.
Cu puțin efort
Am găsit totuși echivalente mulțumitoare
Pentru unghii și părul de pe picioare.
Adam
Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Si primului om atât de mult i-a plăcut aceasta
minune
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Eva răsărise in fata lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
"Asta e viața! " - a oftat Adam
Și-a mai creat înca una.
Si tot așa, de câte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau plecă la piața după aur, smirnă si tămâie
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Această creație deșănțată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeiește
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
Nudism
Car nămol cu o căldare Uneori mă apucă din senin
La femeile care fac nudism. O poftă grozavă de înjurat.
În tinerețe aveam o părere mai bună Dumnezeii tăi de viața
Despre femei; De tinerețe
Dar trebuie sa facă cineva De bătrânețe
Și treaba aceasta. De fericire
De iubire
Ele nu se mai feresc de mine De căsătorie
Mă numesc "cel care aduce nămol" De ideal.
Și-și văd înainte de nudismul lor. Toți acești dumnezei
De fapt eu nici nu le mai bag în seamă, Se prefac in nămol de bună calitate.
Le numesc "femeile care se înnămolesc" În orice caz femeile îl găsesc foarte bun
Și mă gândesc la ale mele. Și se ung cu el.
 Duminica oamenii n-au porecle
Duminica oamenii n-au porecle,
Li se spune curat pe numele cele bune.
Care nu li se potrivesc deloc, ca hainele de moarte,
Păstrate cu mare grijă în lacră.
Poate că lumea simte nevoia de primeneală după o Săptămână
pe câmp,
Ori în pleavă şi praf la spatele maşinii de treierat,
Când strâng paiele cu furca şi cară plastele, legate cu Lanţul.
Se stă la poartă sau la fereastră, dar ochiul e pe drum:
Cine mai trece la deal sau la vale ?
- Uite-1 şi pe Nea Dumitru Seder, zice Nea Florea, plecă de
Dimineaţă. Ăsta iar tocmeşte niscai boi. Bun giambaş.
„Aşa devreme, Nea Dumitre ? Te duci parcă vii.“
- Bag‟ samă, vinde al lui Păsărică boii şi mă
reped să-l Ajut să-i tocmească.
- De ce-i zici Nea Dumitre? Ăsta nu e Bag-
Seamă? întreb eu, nedumerit.
- Ei, râde Nea Florea, asta e porecla, dar pe el îl
cheamă Dumitru Seder, de ispravă om!
Ştii unde stă? Aci de la vale de fântână, în
hardughia aia;
Are sania în casa cu focul şi doarme pe-o uşă
dărâmată, Anica i-a umplut casa cu cloţe,
Când am intrat odată nu ştiu cum s-au speriat, uite
aşa Săreau de pe cuibare, toate în toate părţile, ca
liliecii - „Fir-aţi ale naibii!“ zicea Anica.
„Hopa, că vine şi Primăvara“ - se mira cineva.
De la cotitură apărea Cucu, înalt, cam dejghinat,
Dar bănuţul tot strălucitor la ureche.
- I-a murit un frate şi ca să nu ajungă moartea
Şi la el, că e singurul moştenitor, i s-ar stinge neamul, Şi-a pus banul ăla
gălbui la urechea stângă. Vezi Că i-a purtat noroc, n-a căzut de pe căpriori.
Mă, uite, cât e el de jigărit, a scobit toate lemnele Şi-a făcut satul din nou.
Bun maistor.
- Bună ziua, Nea Ioniţă, te dedeşi jos de pe coşmelie, Nu vrei să sai ca
Manole deloc, ai ?
- Păi, fir-ar să fie, mă ţin bine, eu merg pe case ca Pe şuşea,
Nici nu mai bag de samă, dacă de mic tot pe la cucumele
- Da‟ i-auzi ce-ntreabă copilul ăsta,
Banul ăla al dumitale mai merge ?
- Merge, merge, că doar nu merge de-a tuturiga,
Zice, şi se duse vesel la vale.
Aflu o mulţime de nume noi, şterse, care nu spun nimic, Nume
de pomelnic, n-au nici o legătură cu frumuseţea Poreclelor.
Pe Şoalda lui Cazacu o cheamă Ţaţa Floarea,
Pe Spânzu - Ion Pe Focu - tot Ion Pe Dârmon - Fane Dragu Pe
Boc - Titu Seder
Pe Ciuşe, ăl cu căciula mare ţuguiată care trece l udul în
picioare în căruţă
Prin sat, de i se pare nevesti-si de stă Impopoţonată alături că
toate muierile se Uită la el
Şi când ajunge acasă se pune de le face farmece, îl Cheamă
Nete
Adică nu, asta e tot poreclă - îl cheamă Popescu
(Unii au câte două, trei),
Pe Civică — Amărăzeanu Pe Guiţ, Gogu,
Tot felul de nume pocite. Astea sunt ca apa
sălcie, Zicea Nea Florea,
Apa aia de nu spală şi nu fierbe fasolea.
Dar duminică e păcat să porecleşti lumea.
Să se bucure toţi, e zi de odihnă.
De pe linie de la deal apare Ioncica lui Mutu,
Cu furca-n brâu, torcând,
„Asta de unde o fi având atâta lână? O să toarcă
şi-n Mormânt.“
- Gagă Ionică, nu te mai hodineşti ?
- Şi pe Mutu ei, cum îl mai cheamă? întrebam eu,
Să aflu totul până la capăt.
- Păi,... tot Mutu. Ăstuia n-ai ce-i mai face,
Aşa l-a lăsat Dumnezeu.
E mut şi-n ziua de Paşti, săracul!
Svejk
Înainte de a-i lua,
Moartea le face recruţilor săi
O vizită medicală foarte minuţioasă.
Le controlează cu nişte ciocănele de lemn
Articulaţiile genunchilor,
Îi pune să zică 33,
Îi întreabă dacă au avut vreo măsea cariată
Şi cum doresc să moară:
De sabie ori de cancer?
Le mai pune şi alte întrebări.
La toate întrebările morţii
Švejk a răspuns aşa:
"Să mă pupi în fund".
După ce i-a admis la vizita medicală,
Moartea le spune tuturor
Să se prezinte pe lumea cealaltă
Bărbieriţi proaspăt
Şi cu hrană rece pe trei zile.
Acolo le dă echipament şi arme noi,
Le ţine un discurs
Despre interesele vitale ale morţilor
Şi-i pune să lupte pentru ele.
...Numai bravul soldat Švejk
Stă deoparte,
Rezemat de puşca sa ruginită
încă din primul război mondial,
Şi la toate argumentele foarte solide
Ale morţii
Răspunde şi acum stereotip:
Am zărit lumină
Am zărit lumină pe pământ
Si m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place ca tu știi s-o faci
Amară.