HOCHEI PE GHEAȚĂ

Hocheiul pe gheaţă este un sport de iarnă, olimpic, de echipă, jucat pe

gheaţă, în care două echipe de patinatori folosesc crose pentru a
introduce un puc tare de cauciuc în porţile adversarilor. Este un sport
rapid şi captivant.
Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi
și englezi. În Bretonia, hoquet însemnau bucățile de lemn răsucite la
capăt purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de
 hook ar putea să fie strămoșul hocheiului de azi.
Hocheiul este unul dintre cele patru sporturi naţionale din America
(alături de baschet, baseball şi fotbal american). Este, de asemenea,
sportul naţional al Canadei, unde hocheiul pe gheaţă este practicat
intensiv.
ISTORIC
O rudimentară formă de hochei a fost atestată în secolul
XVII în Olanda, unde un grup de oameni, pe patine, se
jucau cu un mic disc pe canalele înghețate. O altă teorie
sugerează faptul că hocheiul își are originea pe continentul
american, derivând din jocul similar al americanilor lacrosse.
În Anglia există dovezi ale primelor jocuri de hochei pe
gheaţă ce datează din anii 1700.
În anul 1825, John Franklin a scris că “hocheiul jucat pe
gheaţă este sportul de dimineaţă”. De asemenea, el şi oamenii
lui jucau hochei pe Lacul “Great Bear”.
Universităţile din Montreal şi Quebec, Canada, au adoptat jocul de hochei pe
gheaţă, jucând un rol considerabil în dezvoltarea acestui joc, începând cu
fondarea primului club şi stabilirea primelor reguli de bază ale jocului.
După cum se arată pe site-ul celor de la www.cineainventat.ro în anul
1877, mai mulţi studenţi de la Universitatea “McGill” au pus bazele
regulilor de hochei, iar în acelaşi an s-a înfiinţat şi primul club de hochei “McGill
University Hockey Club”.
 REGULAMENT
 Scopul jocului este de a trimite pucul (care poate atinge
viteze până la 190km/h)în plasa echipei adverse. Un gol este înscris doar în cazul în
care pucul a traversat complet linia porţii. Aici nu există „goluri proprii”, ceea ce
înseamnă că punctul este înscris de ultimul jucător din ofensivă care a atins pucul.
 Durata unui meci este de 60 de minute, fiind împărţită în trei reprize a câte 20 de
minute fiecare. Din cauza unor întreruperi,când ceasul este oprit, meciul, în cele mai
multe cazuri, durează mai mult.
 O echipă are, în general, 22 de jucători. În timpul meciului, doar şase jucători din
fiecare echipă se pot afla, simultan, pe gheaţă, de obicei 5 jucători de teren şi un
portar. Schimbul de jucători este permis atât în timpul întreruperilor, cât şi pe parcursul
jocului în sine.
Jocul
Tactici ofensive importante sunt „dump’n’chase” (aruncă şi urmăreşte),
contraatacul, precum şi alte strategii de pasare în care pucul poate ajunge la
un jucător îndepărtat. Tacticile defensive sunt aşa-numitele backchecking,
stickchecking, sweepchecking sau pokechecking, care sunt folosite foarte des
în
diferite combinaţii. Oficialii sunt divizaţi în oficialii de pe gheaţă: arbitri şi tuşieri,
şi cei din afara terenului de gheaţă: arbitrii porţii, arbitru pentru cronometrare,
arbitru pentru reluarea video, arbitri pentru penalităţi, statisticieni şi arbitrii
pentru înregistrarea scorurilor. Hocheiul pe gheaţă este un sport destul de
violent, în care este permisă împingerea oponentului din calea pucului prin
aşa-numitele „body checks”. Pentru a preveni accidentările, un echipament
protector greu este obligatoriu.
HOCHEIUL ÎN ROMÂNIA
Primele intenții hocheistice în România sunt consemnate la București, în anul 1910,
conform volumului „Sportul românesc de-a lungul veacului”,îngrijit de autorii Emil
Ghibu și Ion Todan. Atunci sunt organizate mai multe echipe de școlari, dar
ideea nu prinde cheag din pricina lipsei de organizare. Același motiv avea să fie
regăsit și în coloanele „Revistei Automobile”, în numărul său din decembrie 1910,
unde se susține că „lipsa de organizare a echipelor de școlari a făcut ca un
campionat de hochei să nu se dispute”.
Totuși, notăm ca element de pionierat această încercare nedusă până la capăt de a
implementa hocheiul în România în acest prim deceniu al secolului XX.
Primele echipe de hochei pe gheață din Brașov au
apărut în zonele unde se practica și patinajul, respec-
tiv
în Dîrste-Noua (unde lacurile erau, iarnă de iarnă,
amenajate pentru patinaj) și Centru-Schei, unde, la
baza
sportiva Tenis Club, actualmente Olimpia, pe
terenurile de tenis, iarna se amenaja un patinoar de
mari
dimensiuni. Între anii 1917-1922 cele două echipe ju-
cau iarna aproape săptămânal câte un meci prin ro-
tație la
Tenis-Club și Noua lac. Astfel, în scurt timp, numărul
de
jucători a început să crească, iar calitatea jocului să
fie
Actualmente, la nivel de seniori există șase echipe: Corona Brașov,
Sport Club Miercurea Ciuc, Steaua București, Progym Gheorghieni,
Dunărea Galați și Sportul Studențesc. Primele două evoluează nu doar
în competițiile interne, ci și în Liga Mol, alături de formații din Ungaria
și Slovacia. Echipa națională este în a patra divizie valorică.
Există arene funcționale, pentru seniori, la Brașov, Galați,
Miercurea Ciuc și în comuna harghiteană Cârța.  
RESURSE BIBLIOGRAFICE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hochei_pe_ghea%C8%9B%C4%83
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povestile-de-inceput-ale-hocheiulu
i-romanesc
https://jurnalspiritual.eu/istoria-hocheiului-pe-gheata/
https://www.bonusbonusbonus.ro/sports-bettings/sports/ice-hockey/
https://monclubsportif.com/en/blog/history-of-ice-hockey/