MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII DIN RM

DIRECȚIA EDUCAȚIE, TINERET, SPORT ȘI TURISM CĂUȘENI

IET «PRICHINDEL» S. FÎRLĂDENI

”DACĂ VISUL UNORA A FOST SĂ AJUNGĂ ÎN COSMOS,

EU VIAȚA ÎNTREAGĂ AM VISAT SĂ TREC PRUTUL”

Realizat: Gangan Natalia

S-A NĂSCUT PE 14 FEBRUARIE
1935,
ÎN SATUL PERERÎTA,
A ÎNCETAT DIN VIAȚĂ
PE DATA DE 18 IANUARIE 2009
 A LĂSAT PENTRU GENERAŢII ÎNTREGI,
CĂRŢI, POEZII DE SEAMA, ABECEDARUL,
ALBINUŢA, SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ, SPUNE-I
SOARELUI O POEZIE, LITERATURA
ARTISTICĂ VARIATĂ.
LA ÎNTREBAREA: ,, CARE A FOST CEA MAI
MARE BUCURIE A VIEȚII SALE”, GRIGORE
VIERU A RĂSPUNS:
,,AM AVUT NU UNA SINGURĂ, CI TOCMAI
ȘASE.
- MAI ÎNTÂI SCĂPASEM, PESTE TREI ANI, DE
BLESTEMATA BOSLĂ DE PLĂMÂNI.
- APOI A FOST
APARIȚIA PRIMEI CĂRȚI ,,ALARMA”, PENTRU
COPII.
- NAȘTEREA CELOR DOI COPII TUDOR –
CĂLIN.
- CONFERIREA TITLULUI DE MEMBRU DE
ONOARE AL ACADEMIEI ROMÂNE
- PROPUNEREA CANDIDATURII DE CĂTRE
ACEIAȘI ACADEMIE LA PREMIUL NOBEL”.
GRIGORE VIERU POET AL SIMBOLURILOR ARTISTICE
NAȚIONALE, SCRIE POEZII DESPRE:
 GRIGORE VIERU POET AL SIMBOLURILOR
ARTISTICE NAȚIONALE, SCRIE POEZII DESPRE:

"Am o casă printre ramuri

Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru, o câmpie
Am un grai ce-mi place mie.
Am un plai ca din poveste,
Albinuţa Puișorii
Altul mai frumos nu este.
Albinuţa, zum-zum-zum, - Pui golași cum stați în cuiburi
El mi-i drag până la stele
A pornit din nou la drum. Fără plăpumioare ?
Şi pân dincolo de ele."
La o margine de sat - Ne’nvelim cu ale mamei
Pe-o floare s-a aşezat. Calde aripioare
Floricica galbenă - Dar când mama nu-i acasa
Cetinel se leagănă. Si ploița cerne?
Ce te legeni, floricea? - Ne-velim atunci cu frunza
Te legăn pe dumneata. Ramurii materne
Că eşti, că eşti harnică - Daca n-o sa vina mama
Şi eşti şi eşti darnică. Si-o sa cada frunza?
Nu prea am miere, nectar, - Cum sa nu mai vina mama ?
Hai să te legăn măcar! - Cum sa cada frunza ?
 POEZIILE SALE VOR BUCURA SECOLE ÎNAINTE SUFLETELE OMENEŞTI
Buc că-ave ă atun ate. beas ai s vo cică ă,
Tata
– Măi copile, nu eşti mic,
Ţii de mână pe tătic.
– Aşa-l ţin, nu că sunt mic,
Dar mi-e drag al meu tătic.
Pâinea
Pâinică frumoasă,
Din cuptor scoasă,
Pâiniţă cuminte,
Cu faţa fierbinte
Cu faţa măicuţei,
Cu mâna tăicuţei,
Ca soarele-n vară,
Ca bulgăru-n ţară!
Am
i, Gur o s o S Limba noastră cea română
e l e u nc E a
t r r o
Fra măi p e – Ş a nu ei – ă m ra Sărut vatra şi-al ei nume
, t t i
aţ i -vă de toa zâm ie nu ştie o flo c-m Care veşnic ne adună,
ur ţi ci m să r i i c Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
v
Nu uraţi- i un fr c ă ă rb e .
ţ . as Cânt a patriei fiinţă
u c
B da v e că
, Şi-a ei rodnică ţărână
Cân Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Toba ariciului
Un arici avea o tobă,
Bum-bum-bum,
Toată ziua dă în tobă,
Bum-bum-bum.
Ariciul cu tobă-n spate,
Bum-bum-bum,
Prin livadă se abate,
Bum-bum-bum.
Cartea Mere multe adunase,
Albinele se lasă Bum-bum-bum,
Pe florile din tei. Toba sub un măr uitase,
Se lasă ochii noştri Bum-bum-bum!
Pe floarea literei. Şi pe tobă-ntreaga noapte,
Albina miere dulce Bum-bum-bum,
Adună de pe flori.
Tot picau la mere coapte,
Noi strângem ale cărţii
Dumnezeiești comori.
Bum-bum-bum!
O scară este cartea Iepuraşul mititel,
Ce duce către stele. Bum-bum-bum,
Urcând pe ea, copile, N-a închis ochii defel,
Afla-vei toate cele. Bum-bum-bum!
 MAMA E PRIMA ȘI VEȘNICA IUBIRE, EA ESTE ÎNTRUCHIPAREA
DRAGOSTEI DIVINE.MAMA E FEMEIA ÎN FAȚA CĂREIA ÎNGENUNCHEZI
ȘI-I ȘOPTEȘTI:
,,VEȘNIC SĂ TRĂIEȘTIˮ.

Tu, iarbă, tot ai mamă?

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă: Ghicitoare fără Sfârșit
Atunci când înverzești,  Ce izvor
De ea îţi amintești. Se ia după om?
Tu, floare, tot ai mamă? Glasul mamei.
De ai, de bună seama: Ce e dulce
Atunci când înflorești,  Si nu se aduce?
De ea îţi amintești. Buzele mamei.
Tu, steaua, tot ai mamă? Care spice cresc
Mama De ai, de bună seama: Cu vârful in jos?
Mama ne mângâie, Atunci când te ivești,  Bratele mamei.
Soarele luceşte, De ea îţi amintești. Care stele pe cer
Soarele e unul, Cad amândouă odată?
Ochii mamei.
Mama una este
Ce se ara
Cu lacrima?
Chipul mamei.
Ce este nemărginit
Făptura Mamei Si nu calca iarba străină?
Ușoară, maică, ușoară,  Cuvântul MAMA Sufletul mamei
C-ai putea să mergi călcând Pruncii îl zuruie.
Pe semințele ce zboară Bătrânii îl visează.
Între ceruri și pământ. Bolnavii îl șoptesc.
În priviri c-un fel de teama,  Mutii îl gândesc.
Fericită totuși ești  Fricoșii îl strigă.
Iarba știe cum te cheamă, Orfanii îl lacrima.
Steaua știe ce gândești. Răniții îl cheamă.
Iar ceilalți îl uita.
O, Mamă! O, Mamă!
 Mamă, de-ai fi o stea
Mamă, de-ai fi o stea-n cer lină,
Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
“Când dormi, maică, dumneata?”
De te-ai face spic secară,
Te-aș găsi după povară
Și te-aș întreba tot eu :
“Nu ți-i, măiculița, greu?!”
De-ai fi-n codru-o păsăruica,
După glas afla-te-aș, muică,
Zice-as ud de roua ta:
“Ce dor ai de cânți asa?!”
De te-ai face-n vai o floare, Mama
Te-aș găsi după suflare, Foicică dulce poamă
Spune-ți-aș vorbe cerești: Toată lumea are mamă, 
“Maică, tot frumoasă ești !” Melcul, iedul, ursulică, 
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare 
Că din nou e dimineață
Şi-şi vede mama la faţă.
A CÂNTAT CU DOR PĂRINȚILOR ...

Frumoşi ca sfinţii
O, ce frumoşi ne sunt părinţii,
Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sunt numai sfiinţii,
Numai fiinţa lacrimii!
Putem trăi în voie bună
Şi fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin eşti fără de părinţi.
Noi ştim că ei de dragul nostru
Îşi poartă crucea bucuroşi,
Viaţă lungă dă-le, Doamne,
Şi ţine-i veşnic sănătoşi.
 POETUL A FOST UN NEOSTENIT LUPTĂTOR PENTRU PACE
PRIN POEZIILE,CÂNTECELE ȘI CHIAR LEGENDELE SALE.
Legenda ,,Pasărea păciiˮ
Era odată un împărat.Într-o zi,ce-i dă în gând?
Pune la cale un război.
-Tra-ta-ta! -Tra-ta-ta!sunau trâmbitele.
Îndată s-au adunat oștenii.Aveau coifuri,aveau
sulițe și erau gata de luptă.Împăratul și-a prins
sabia la șold. Dar la război nu te duci cu capul
gol. Când a dat să-și ia coiful,l-a găsit
răsturnat.Ce-i văd ochii?
O porumbiță albă își făcuse cuib în coiful
împăratului. Mult s-a mirat împăratul și a căzut
pe gânduri. Poate că pasărea îi apără viața?
Apoi le-a spus oștenilor:
-Război nu va fi. Întoarceți-vă pe la casele
voastre.
De atunci porumbelului i se spune pasărea
păcii.
 MULŢUMIM PENTRU PACE

Mama pâine albă coace,

Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cântăm duios.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
 GRIGORE VIERU-REGELE CUVÂNTULUI,ÎNGERUL
GRAIULUI,COMOARA NEAMULUI,NU MAI ESTE PRINTRE
NOI.NE LIPSEȘTE MULT POETUL, DAR ÎMPREUNĂ
CÂNTÂND VERSURI CU DOR, ÎL FACEM NEMURITOR.
Pentru ea
Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră
Pentru ea ninsori se cern din spații
Pentru ea puternici sunt Carpații
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei
Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre
El a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre
Pentru ea noi văruim pereții
Pentru ea mai sunt răniți poeții
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba țării
A CÂNTAT FĂRĂ ÎNCETARE MAMA

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunză o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
CASA-MUZEU „GRIGORE VIERU” Casa părintească
Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:
E păcat, nu-i drept şi nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toţi avem copii şi vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aştepta?!
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da şi vor schimba lăcată
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca şi noi cândva din viaţă
Şi părinţii sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.
DOAMNE, NU-NCHIDE CARTEA POETULUI CU
NEPĂSARE,
CI LAS-O DESCHISĂ PENTRU COPIII MEI,
SĂ SE PĂTRUNDĂ DE-NŢELEPCIUNEA
ATOTŞTIUTOARE
ŞI DE IUBIREA DIN OCHII TĂI
SĂ AVEȚI MEREU PE MASĂ-POEZIA LUI VIERU!
SĂ CITIȚI MEREU ÎN CASĂ-POEZIA LUI VIERU!
SĂ VĂ FIE SFÂNTĂ CARTEA-POEZIA LUI VIERU!
SĂ CINSTIȚI A NEAMULUI COMOARĂ
POEZIA LUI VIERU!
 NOROS ORI CLAR CA O AMIAZĂ,
EU SUNT POETUL ACESTUI NEAM
ȘI-ATUNCI CÂND LIRA ÎMI VIBREAZĂ,
ȘI-ATUNCI CÂND CÂNTECE NU AM.
GRIGORE VIERU
VĂ MULȚUMESC PENTRU
TIMPUL ACORDAT!