Cicero

 Epistulae ad familiares
• 58 de discursuri (81-43 a. Chr.)
• Vasta corespondenta, peste 800 de scrisori
(68-43 a. Chr.)
• Ad Quintum, frate
• Ad Atticum, prietenul sau
• Si alti alti apropiati
 Cicero si Catilina
Campania electorala
• 63 a. Chr. Cicero este consul si descopera
conspiratia lui Catilina (provine dintr-o familie
nobila de patricieni si  declarat hostis publicus)

• Campania electorala pentru consulatul din 63

s-a desfasurat in anul 64, iar lansarea
candidaturii – 65 Cicero isi depune
candidatura pe 17 iulie.
Cicero- campania electorala
 Commentariolum petitionis
• Campania electorală a lui Cicero, încununată de discursul ţinut în ajunul
alegerilor, a aplecat balanţa în favoarea acestui homo novus.
• În campanie, Cicero  a fost ajutat de sfaturile competente  ale fratelui său
mai tânăr, Quintus, care cunoscând ambiţia lui Cicero, îi aşterne în scris, în
formă epistolară, un veritabil manual de campanie electorala–
Commentariolum petitionis, în care formulează  o serie de sfaturi, observaţii şi
mai ales îndemnuri animate  de un spirit pragmatic, rece şi lipsit de scrupule.
• În cele ce urmează vom afla principalele aspecte pe care Cicero le-a urmărit
în campania electorală pentru a accede la cea mai importanţă funcţie în stat.

• 65 a.Chr. Cicero anunta candidatura la consulat

• 64.- are loc campania electorala+ alegerile
• 63 Cicero este consul
 Quintus- despre campania electorala a lui
Cicero
• -sfaturi privind cadidatura
• -un plan al campaniei
• -incurajari
• -informatii despre adversarii politici- Catilina (65 a. Chr.): 
"om harnic, sarguincios, fara pata, elocvent" -Cicero
• "s-a maturizat ucigand concetateni,si-a facut intrarea in viata
publica omorand cavaleri romani.....nelegiuri.....indrazneala
….nerusinare...  "- Catilina
• Tema: Identificati termenii de mai sus care se regasesc in
Exordium ex abrupto. Se foloseste Cicero de acest scrut
portret al lui Catilina, facut de fratele sau?
 Dobândirea sprijinului prietenilor
• Campania electorală se bazează pe două strategii: dobândirea
sprijinului prietenilor şi dobândirea favorii poporului.
• În cadrul strategiei pe care Cicero trebuie să o urmeze, sunt
tratate pe larg  mai întâi modalităţile de a menţine şi de a câştiga
cât mai mulţi “prieteni”, ca eventuali sprijinitori ai campaniei.  În
cazul campaniei electorale, noţiunea de prietenie trebuie înţeleasă
într-un sens mai larg decât în viaţa cotidiană. Astfel pe lângă
prietenii devotaţi, Cicero trebuie să mai câştige şi alţii “prin
discursuri electorale cameleonic adaptate felului de a gândi şi
năzuinţelor  lor” şi “ademenindu-i cu speranţa în avantaje şi
favoruri care vor urma”. 
• “Apoi trebuie să-ţi faci prieteni de tot soiul: ca ornament, vor
servi oamenii iluştri prin demnităţile avute şi prin numele lor;
chiar dacă nu te vor ajuta să câştigi voturi, aceştia vor da un
anume lustru campaniei tale electorale”. 
• Recomandarea următoare priveşte extinderea
propagandei la nivelul întregii Rome şi la triburile din
provincie, graţie agenţilor electorali: “Apoi să ai în vedere
toate colegiile electorale. Dacă îi vei câştiga pe fruntaşii
lor, prin aceştia vei avea la îndemână mulţimea
alegătorilor Ai grijă să-ţi facă propagandă în localităţile
lor ca şi cum ar candida în numele tău”.
• Urmează abordarea unui subpunct de mare importanţă,
anume însoţirea, escortarea candidatului de cât mai mulţi
oameni, pentru a dovedi prestigiul de care se bucură.
Quintus distinge trei categorii: “nehotărâţii” care se duc în
egală măsură şi la concurenţi, cei care îl însoţesc în mod
regulat şi însoţitorii continui, din obligaţie.
 Dobândirea favorii poporului.

• Modalităţile de a dobândi popularitatea, deci favoarea masei

alegătorilor, ocupă un loc privilegiat în strategia campaniei:
cunoaşterea numelor alegătorilor, linguşirea lor, propaganda
stăruitoare, generozitatea, bună reputaţie şi fastul campaniei:
• “Oamenilor le place nu numai să li se facă promisiuni, mai cu
seamă în campania electorală, ci aşteaptă să li se promită cu
generozitate şi cu cinste. Oare ar fi mai bine să refuzi pe un ton
amabil, sau să nu refuzi ceea ce nu poţi face? Prima atitudine se
potriveşte unui om bun, iar cea de-a doua unui candidat bun. În
ultimul rând, încearcă să dai campaniei tale mult fast, să fie
strălucitoare, splendidă, să fie populară, de mare efect şi
distincţie”.
 Generozitate
• La Roma se ducea o luptă acerbă împotriva corupţiei, însă legile în
acest sens rămăseseră fără eficacitate. Quintus îi recomandă tocmai
depăşirea cadrului legal al generozităţii, care trebuia să se limiteze la
membrii tribului de care ţinea candidatul, întrucât distribuirea de
cadouri în cadrul altor triburi echivala cu subminarea şanselor
concurenţilor. Cadourile electorale constau, pe lângă oferirea
ospeţelor, în împărţirea de cereale, de bani, de acordarea de locuri la
spectacole. Pentru toate acestea existau agenţi specializaţi.
• Odată ales consul, Cicero va promulga o lege care agrava pedepsirea
unor astfel de practici, de care usaze el însuşi în campania electorală.
Ba chiar un an mai târziu, Cicero îl apără pe un prieten acuzat cu probe
clare de a-i fi corupt pe alegători în timpul campaniei sale.
 Cultivarea renumelui propriu
• După scurta recomandare a organizării unei campanii fastuoase,
Quintus îi propune câştigarea popularităţii prin cultivarea renumelui
propriu, ocupându-se de reputaţie cu mare grijă şi insinuează
utilitatea denigrării concurenţilor în funcţie de slăbiciunea fiecăruia
dintre ei: “Dacă va fi posibil, trezeşte în privinţa rivalilor tăi
suspiciunea că sunt nelegiuiţi, desfrânaţi sau corupţi, în funcţie de
moravurile fiecăruia”.
• Cu siguranţă, fără să urmărim îndeaproape campania electorală ce
tocmai s-a încheiat, vom constata cu uşurintă că aceste recomandări,
formulate cu peste două mii de ani în urmă, s-au aplicat întocmai de
căţre candidaţii noştri: campanii fastuoase, implicarea primarilor în
teritoriu, cadouri electorale, asumarea unor merite imaginare,
denigrarea adversarilor. Nihil sub soli novum!
• Suntem îndreptăţiţi să credem că o campanie electorală este un
eveniment marcant al democraţiei dintr-un stat modern, însă aţi
fi surprinşi să aflaţi că de fapt nimic nu e nou sub soare, după cum
ne avertizează Ecleziastul.
• De vreme ce democraţia a fost specifică statelor Atena şi Roma nu
credeţi că cetăţenii erau martorii unor campanii electorale ce nu
se deosebeau cu mult de cele din vremea noastră? Ba chiar am
putea spune, că atunci, deşi poate mulţi candidaţi moderni nu
bănuiesc, s-au puz bazele teoretice ale unei campanii electorale de
succes. Si în cele ce urmează vă veţi convinge de faptul că anticii
au intuit foarte bine care sunt cerinţele unei astfel de acţiuni ce
are ca trăsături definitorii manipularea şi persuasiunea maselor.
• Literatura latină ne-a lăsat moştenire un “Mic manual de
campanile electorală”!
• La Roma alegerile guvernanţilor aveau loc anual, în condiţiile unei
aspre campanii electorale ce se desfăşura chiar şi pe parcursul
unui an întreg.
• Lucrarea enunţată mai sus are legătură cu celebrul orator roman Cicero,
care a fost şi filozof, moralist, epistolograf dar şi om de stat. Graţie
transmiterii unei importante părţi din monumentala sa operă, ne este
cunoscută configuraţia politică a Romei, şi anume succesiunea
evenimentelor din ultimele decenii ale existenţei regimului republican,
curmat de lovitura de stat şi de instaurarea puterii dictatorială a lui Iulius
Caesar.
• Ascensiunea politică a lui Cicero a culminat cu obţinerea consulatului în
anul 63 î.Hr., în urma unei campanii electorale interesante, avându-l ca
principal adversar pe renumitul Sergius Catilina. Catilina şi celălalt rival,
Caius Antonius, se bazau pe o masă de cetăţeni nemulţumiţi, care
fuseseră ruinaţi de criza de durată a anilor 70 şi care acum erau animaţi
de dorinta unei masive răsturnări sociale în favoarea lor. Acestora, Catilina
le promitea ştergerea datoriilor şi redistribuirea proprietăţilor.