Procesul de elaborare a politicilor publice:

formularea alternativelor
Formularea de alternative presupune:
 dezvoltarea unui plan, a unei metode
 dezvoltarea de alternative de politici publice

 Sub-activităţile asociate formulării alternativelor sunt:

• stabilirea criteriilor de luare a deciziei
• identificarea alternativelor posibile
• analizarea alternativelor din perspectiva criteriilor de luare a deciziei
• determinarea a ceea ce este fezabil - adesea prin proiectarea sprijinului si prin testarea
fezabilităţii se rafinează propunerile
• selectarea – se face selecţia acelor alternative fezabile si se continuă identificarea de noi
alternative
Formularea de alternative include:

 planificarea raţională
 reacţii subiective

 stabilirea acţiunilor care sunt / nu sunt posibile

 se iau in calcul actorii importanţi si valorile importante la nivelul societăţii
 Rolul consultarilor actorilor si beneficiarilor

 Scopul consultarilor
 cresterea transparentei
 acumularea de informatii utile despre propunerea de politici publice
 oferirea de sugestii pentru optiuni de rezolvare, potentiale beneficii si costuri sau riscuri pe care le implica
implementarea unei anumite optiuni

 Consultarea principalilor actori si beneficiarilor politicii este utila atat in etapa de formulare cat si in cea de
implementare
Procesul de consultare

 Include:
 Departamentele de specialitate din cadrul institutiei initiatoare a politicii
 Departamentul economic (previziuni bugetare, analize cost-beneficiu etc.)
 Departamentul juridic (evitarea suprapunerii de reglementare etc.)
 Alte institutii publice
 Grupuri de interese
 Organizatii din afara administratiei publice
Analiza grupurilor

 Analiza tuturor celor care au un interes, sunt beneficiari sau afectati de politica respectiva

 Pentru a identifica:
 Interesele diferitelor grupuri care ar putea beneficia/ar putea fi afectate
 Riscurile/consecinte neprevazute care se pot rasfrange asupra lor
 Roluri pe care grupurile le pot juca: masura in care vor putea contribui calitativ la imbunatatirea
optiunilor
 Matricea actorilor interesati
Grup Interesul Resurse Capacitatea de Pozitia grupului
grupului in disponibile a mobiliza asupra
politica resurse problemei
respectiva respective
Denumirea Estimarea Suma resurselor Estimarea Estimarea
grupului gradului de detinute de modului in care pozitiei grupului
interes pe care il grupurile grupul poate asupra problemei
are grupul respective mobiliza resurse
(informatii de
natura
financiara, status
etc.)
Matricea actorilor interesati
Putere mare NU SUNT VIZATI, DAR CASTIGAREA SI MENTINEREA
INTERESELE NU POT FI SPRIJINULUI LOR ESTE
IGNORATE, SUNT PUTERNICE ESENTIALA, DECI SE VA
ACORDA ATENTIE DEOSEBITA
CONSULTARII ACESTUI GRUP

Putere mica NU VOR FI DIRECT VIZATI DE REPREZINTA O PRIORITATE SI

ACEASTA ACTIVITATE, DAR AR VOR NECESITA ATENTIE
PUTEA FI NECESAR SA EXISTE DEOSEBITA PENTRU A-SI
UN ANUMIT GRAD DE PROTEJA INTERESELE
MONITORIZARE

Interes mic Interes mare

Matricea partilor interesate
• A – legitimitate
• B – putere
• C - urgenta
exercitiu

• Construiti matricea actorilor interesati in cazul reformei sistemului

de pensii!
 Formularea alternativelor:
 Poate avea loc:
 fără o definire clară a problemei
 fără ca cei responsabili de formulare să aibă prea mult contact cu grupurile afectate
 Pot exista:
 mai multe seturi de actori
 soluţii complementare
 Solutii ce se află in competiţie
 perioade lungi de timp
criterii de analiză a alternativelor

 Scopurile se referă la enunţuri generale privind ceea ce se doreste a se implini pe termen

lung
 „Dorim să incurajăm dezvoltarea economică la nivelul comunităţii noastre”

 Obiectivele sunt enunţuri formulate concret despre scopuri, cuprinzand de obicei populaţia
ţintă si un cadru de timp
 “In următorii 4 ani vom aloca resurse in vederea incurajării dezvoltării IMM-urilor in cadrul comunităţii
noastre”.
criterii de analiză a alternativelor

 Criteriile sunt dimensiuni ale obiectivelor care vor fi evaluate, ele pot fi: costuri, beneficii,
eficacitate, eficienţă, risc, fezabilitate politică, legalitate, incertitudine, echitate, stabilirea
momentului potrivit in timp.

 Costul: Există, in prezent, condiţiile necesare pentru a atrage investiţii in IMM-uri la nivelul
comunităţii? Dispune comunitatea de infrastructura necesară (accces rutier, cale ferată, avion?)
Cat de dezvoltată este reţeaua de comunicaţii (telefon, cablu, acoperirea reţelelor de telefonie
mobilă)? Trebuie făcute investiţii suplimentare pentru modernizarea infrastructurii? Dacă da, de
unde se pot atrage fonduri in acest sens?
criterii de analiză a alternativelor

 Măsurile sunt definiţii operaţionale ale criteriilor; fiecare criteriu are asociate mai multe
măsuri, care pot fi utilizate in mod comparativ pentru evaluări ex-ante si ex post sau pentru
compararea situaţiilor similare care se desfăsoară in locaţii geografice diferite.

 reţeaua rutieră este intr-o stare proastă, insă este la mai puţin de 10 km de un nod important de
cale ferată, iar accesul pe cale ferată este foarte bun
Identificarea alternativelor

 Patton si Savicky (1993): de a identifica un număr cat mai mare de alternative, pentru ca
apoi să se poată delimita, in funcţie de anumite criterii utile

 Capcane:
 identificarea unor alternative marginale (diferenţele intre ele sunt minime)
 eliminarea timpurie a unor alternative care nu par fezabile sau par inacceptabile din punct de
vedere politic sau al costurilor
 Eliminarea timpurie a unor alternative foarte noi si la care se asteaptă un nivel ridicat de
rezistenţă
Identificarea alternativelor

 Patton si Savicky (1993) propun ca metode:

 aplicarea metodelor de cercetare clasice (chestionare sau interviuri)
 analiza status-quo-ului, adică realizarea de prognoze asupra a ceea ce s-ar intampla in cazul
continuării tendinţelor curente
 comparaţii cu o stare ideală
 contactarea unei reţele de experţi in domeniu
 analiza literaturii de specialitate
 comparaţii cu alternative aplicate in practică pentru identificarea situaţiilor similare
 consultarea modelelor de succes aplicate deja in alte părţi
 Inregistrarea alternativelor sugerate de alţii
Tipuri de alternative:

1) Nici o schimbare a situației actuale, adică menținerea unui status quo – opțiunea
de a nu face nimic;

2) Îmbunătățirea situației actuale prin dezvoltarea elementelor deja existente ale

sistemului;

3) Formarea unor noi componente ale sistemului și integrarea acestora în sistemul

curent;

4) Crearea unui nou sistem.

Principii generale de identificare a alternativelor

1. Trebuie să se definească și să se analizeze mai multe soluții pentru o problemă

2. Trebuie să se ia în considerare opțiunea de a nu face nimic (scenariul de inerție)

3. Soluțiile trebuie să corespundă problemelor și obiectivelor

4. Corelarea obiectului politicii publice și a dimensiunii acesteia

5. Alternativele trebuie să fie cuprinzătoare

Tipuri de instrumente

Instrumente de reglementare (stabilesc drepturi, obligatii,

restrictii, standarde)
Instrumente financiare (subventii, deduceri, conditii
preferentiale)
Instrumente informative (diseminare informatii, cursuri de
formare, publicatii)
Instrumente institutionale (creare/reorganizare institutii
publice)
Constrângeri

 Constrângeri instituţionale

 Tipare diferite de comunicare in interior, cu exteriorul

 Lipsa de inovatie
 Mijloace specifice

 Constrângeri tactice
 Coordonare intre diferite niveluri de guvernamant
 Oportunitate
 Sincronizare
Bibliografie:

Secretariatul General al Guvernului României, Manual de metode folosite în planificarea

politicilor publice şi evaluarea impactului, Bucureşti, 2006, pp. 57-66