Parazitologie curs 7

- Multumiri Ninei Malaeru

Trichuris trichiura
Tricocefalul

trichocefaloza
• Parazit intestinal specific uman, comopolit

• Geohelmint fără ciclu perienteric

 Morfologie
1. Adultul de 3-4 cm este
localizat în cec şi colon
• Este cilindric cu formă de bici
• 2/3 anterior din corp este efilat,
ca firul de păr („se coase” în
mucoasa intestinului gros)
• 1/3 posterior mai îngroşată
(atârnă în lumen)

• masculul: extremitatea
posterioară este încurbată (în
cârjă), cu spicul copulator
• femelele produc ouă
2. Oul are 50-55 x 23
μm
• formă de lămâie
• 2 învelişuri
• 2 dopuri gelatinoase
la extremităţi
• neembrionat,
neinfectant; necesită
evoluţie pe sol pentru
a embriona
(geohelmint)
 Transmitere
Pe cale digestivă: ouă embrionate de pe sol sunt preluate pe
alimente contaminate cu pământ (legume, fructe)/ apă de
fântână (ouă de Trichuris)/ geofagie (sd. Picca)
 Ciclu biologic
Ou neinfectant ajunge pe sol prin fecale
(embrionează 3 săptămâni)

Oul este înghiţit

În intestinul subţire, larva devine adult (in vilozitate)

Adult intalnit in intestinul gros – cec

Eliberare de oua

Eliminarea oualor

Evolutie pe sol – embrionare

 Manifestari clinice
1. Trichocefaloza asimptomatică (<10 paraziţi adulţi în
intestin)

2. Trichocefaloza medie (câteva sute de adulţi)

- Dureri abdominale cecale
- Diaree mucosanguinolentă/ constipaţie (alternativ)
- Complicaţii: apendicită
3. Trichocefaloza masivă (mii de paraziţi) – mai frecvent
în ţările tropicale, cu nivel igienico-sanitar scăzut
- Dureri abdominale
- Diaree mucosanguinolentă permanentă
- Tenesme
- Prolaps rectal – patognomonic (ieşirea mucoasei
intestinale în afara anusului)
- Anemie
- Moarte (hiperinfecţie, subiecţi malnutriţi)
Diagnostic in trichocefaloza
1. parazitologic:
- Examen cpp direct +/- met concentratiei
- Vedem oua cu aspect de lamaie
 Profilaxie
individuală: colectivă:
- igiena alimentară • a nu se folosi dejecte
umane ca fertilizant în
agricultură
Enterobius vermicularis
Oxiurul

Enterobioza/oxiuroza
 Localizare: cosmopolita

Este un parazit intestinal uman;

nu este geohelmint, nu are ciclu perienteric

 Morfologie:
1. Adultul este localizat în cec
- Cilindric, alb-gălbui
- Ambele sexe prezintă un buton
cefalic cu rol de fixare (expansiune
cuticulară cu conţinut perienteric)
- Esofag rhabditoid

Femela: 1 cm;
• după ce se umple cu ouă, se
îngroaşă

Masculul: 3-5 mm;

• prezintă o extremitate răsucită
E. vermicularis (male adult) xl00
Anterior and posterior parts of female
Enterobius vermicularis
2. Ou 55 x 22 μm
• plan-convex (formă
de ,,seminţe de
dovleac”)
• înveliş dublu,
transparent
• conţine un embrion
giriniform (cu codiţă),
infectant
 Transmitere
Pe cale digestiva prin ingerarea oualor preluate pe
maini murdare.
 Ciclu biologic
Ou embrionat este înghiţit

Trece in stadiul de larvă în intestinul subţire

Devine adult în intestinul gros şi cec

Femela depune ouă embrionate perianal – element particular pentru oxiur

Autoinfecţie
(pruritul perianal determină scărpinare şi astfel ouăle vor fi preluate pe mâini)
Retroinfecţie
(în aprox. 4 ore, din ou iese larva, care merge înapoi prin orificiul anal)
Heteroinfecţie
(de pe zona perianală, ouăle ajung pe haine şi pot contamina ceilalţi membri ai familiei sau ceilalţi copii
din grădiniţă)

Femela iese noaptea prin anus şi îşi depune ouăle perianal; ele sunt
învelite într-o substanţă lipicioasă şi pruriginoasă.
 Manifestari clinice
1. oxiuroza:
• dureri abdominale cecale
• prurit perianal (patognomonic)
• leziuni cutanate perianale (în
urma gratajului = scărpinatului)
• agitaţie, insomnie
2. complicaţii:
• apendicită
• vulvo-vaginită prin migrarea în tract urinar (datorită migrării
eratice, femelele pot să ajungă în altă parte decât în intestinul
gros, unde se fixează cu butonul cefalic în zona vaginului si
vezicii urinare)
• enurezis (eliminare involuntară de urină)
 Diagnostic in oxiuroza
1. Parazitologic
a. Metoda amprentei anale Scotch testul – se recomanda
dimineata, fara toaleta prealabila, inainte de defecatie
b. Examen cpp – nu da rezultate pozitive decat in 10% din
cazuri – cand femela a murit in tubul digestiv unde s-a
si degradat
c. Adulti ce se elimina periodic deasupra fecalelor – sunt
albi si mobili
 Profilaxie
individuală: colectivă:
cuparea ciclului biologic igiena personală şi a
(toaleta riguroasă, tăiatul colectivităţilor de copii
unghiilor) (izolare, tratament de masă în
colectivităţi de copii)
Trichinella spiralis

trichineloza
• Localizare cosmopolita

• Gazde: porc, mistreţ, urs, şobolan, om

NB: Întreg ciclul evolutiv are loc la aceeaşi gazdă (adultul
în intestinul subţire şi larvele în muşchii striaţi)
 Morfologie
1. Adultul este localizat în
intestinul subţire al gazdei
• masculul: 1,5 mm x 30-40
μm diametru
• femela: 3-4 mm x 40-60 μm
diametru
- este vivipară (depune
larve în mucoasa
intestinului subţire)

• longevitate: 5-6 săptămâni

• extremitate anterioară
efilată
• cuticulă chitinoasă, striată
2. Larva:
• tânără are 100 x 5-6 μm
• matură 0,8-1 mm
Trichinella spiralis Human case. Three larvae are seen in three separate
cysts. There is a marked inflammatory reaction in the surrounding muscle
Trichinella spiralis. In feces
Male:  The posterior tip of the male contains two structures called alae,
used in mating.  Adult males are about 1.2 mm in length.
Female:  This photo shows the mid-section of a female containing
larvae.  Adult females are about 2.2 mm in length
Larva de Trichinella
 Transmitere
Transmitere digestivă: carne de la altă gazdă, insuficient
prelucrată termic, infectată cu larve de Trichinella spiralis
închistate în fibrele musculare.
 Ciclu evolutiv
Cale digestivă: ingestie de carne ce conţine larve închistate ce dechisteaza
in 18-24h

Eliberate în intestin cu formarea de adulţi

Acuplare → masculul dispare, iar femela pătrunde în peretele intestinului;

Ziua 5: ponta larvară – 1000-2000 larve/zi, 6000-10 000/femela

Cale sangvină, limfatică → diseminare în organism: prezintă tropism

pentru muşchii striaţi (dar când sunt în număr foarte mare se răspândesc şi
în alte organe);

Pseudochist infecţios (rezistă infecţios 3 luni postinfecţie); aspect de

lămâie, 500 x 250 μm, paralel cu fibra musculară

Calcificare spontana la 6 luni – 2 ani post-terapie

 Manifestari clinice
În funcţie de intensitatea infecţiei:
• Asimptomatică;
• De gravitate medie;
• Severă;

1. Faza de debut/ intestinală

- după 1-2 zile de la ingerare
- diaree abundentă, vomă, dureri în epigastru
2. Faza de diseminare a larvelor/ acută – faza tipică a
trichinelozei
- săpămănile 1-6 (atât timp depun femelele larvele)
- febră în platou: 40-41 ºC
- hemoragii conjunctivale şi sublinguale; edeme periorbitale
şi faciale (de aici denumirea populară de „boala capetelor
umflate”) – aceste semne se produc prin mecanism alergic
- erupţii cutanate - urticariene
- mialgii
- hipereozinofilie marcată (70-80% din formula
leucocitară); scade brusc în infecţiile severe, fiind un
indicator de mare gravitate

- complicaţii în formele grave: miocardită (aici larvele nu se

închistează, dar dau necroză), encefalită, pneumonie, toate
avand un risc ridicat de fatalitate.
BOALA CAPETELOR UMFLATE
 3. Faza de închistare a larvelor/ cronică ce apare dupa
săptămâna 8
• mialgii (persistă ani de zile),
• fenomene alergice (persistă şi ele),
• psihoze (larvele spoliază organismul gazdă de
neurotransmiţători)
 Tratament
A) Cazuri severe şi B) Cazuri benigne,
moderat severe asimptomatice
- spitalizare - antihelmintice
- antihelmintice - antiinflamatoare
- glucosteroizi nesteroidiene
(antiinflamatoare
steroidiene)
- antialgice
- echilibrare hidro-
electrolitică (prin perfuzii)
 Diagnostic in
trichineloza
Respecta anumite criterii:
1. Epidemiologic – prin consumul de care infectata preparata
termic
2. Clinic – decurge intr-o anumita ordine prestabilita
3. Para-clinic: eozinofilie marcate si enzime musculare crescute
(LDH, CK-MB)
4. Electrofiziologic: anomalii pe EMG
5. Imunologic: teste WB si ELISA ce identifica in serul pacientului
Ac anti-Trichinella spiralic (IgG)
NB: in unele cazuri, aceste reactii dau rezultat fals-pozitiv tardiv
(cam la 6 saptamani post-infectie)

6. Parazitologic- de certitudine:
• Biposie musculara – cel mai frecvent afecteaza mm intercostali
• Fragmentele musculare se strivesc intre lama si lamela, apoi se
observa la MO larvele in fibrele musculare
NB: O biopsie musculara negativa in contex epidemiologic, clinic,
paraclinic sugestive pentru trichineloza NU INFIRMA
DIAGNOSTICUL.
 Profilaxie
individuală: colectivă:
• consum de carne bine - deratizare în fermele de
prelucrată termic porci şi abatoare
- control trichineloscopic al
cărnii de porc, urs, mistreţ
- distrugerea prin ardere a
cărnii infectate
- congelarea cărnii (-20 ºC cel
puţin 3 săptămâni); dar unele
specii de
Trichinella nu se inactivează
prin această metodă
28. Ankylostoma duodenale
Necator americanus
viermi cu cârlig
ANKYLOSTOMIAZA/ NECATOROZA
 Patologia asociată

Distribuție
Transmitere
geografică
geohelminţi cu ciclu
paraziţi intestinali aflaţi
perienteric, hematofagi
mai frecvent în zone cu
- transcutanată activă: climat umed tropical/
pătrunderea larvelor galerii de mină
strongyloide prin tegumentul
intact la contactul cu solul
infectat
1. Adult:
Morfologie
- localizare în intestinul subţire
- alb-roz, cilindrici
- capsula bucală puternică, prevăzută
cuȘ
- 2 perechi de dinţi la
Ankylostoma duodenale
- 2 lame tăioase, ascuţite,
chitinoase, semicirculare la Necator
americanus
- glandele salivare secretă o substanţă
anticoagulantă

masculul: 5-10 mm; extremitate

caudală etalată (în evantai), pe un
schelet rigid, cu o bursă copulatoare
femela: 9-10 mm
2. Oul:
- ovoid, cu înveliş subţire
- la Ankylostoma duodenale: 56-60 μm, 2-4 blastomere
(celula-ou deja intrată în diviziune)
- la Necator americanus: 70-80 μm, cu 8 blastomere
fecundat, neembrionat, neinfectant
- evoluţie pe sol
Larvă filariformă
 Anterior:
A. duodenale Note the N. americanus
ventral teeth
in the buccal
capsule of A.
duodenale. 
N.
americanus
has ventral
cutting
plates.

Male Posterior:

The copulatory
bursa is used
by the males
for grasping
the female
during mating. 
Females lack a
copulatory
bursa.
Adults:  Adults are about 12 mm in length with the males (bottom)
smaller than females.
Egg: Eggs cannot be
separated
morphologically
between these two
species.  They are
about 40 x 70 um
with a thin shell,
and are undeveloped
 Ciclul biologic
OU → sol (geohelminţi); 14-37 ºC, umiditate, oxigen
→ ziua 1-5: LARVA RHABDITOIDĂ (esofag rhabditoid = dilatare la
nivelul esofagului, în timp ce restul tubului digestiv este mai îngust), 175
μm; năpârleşte de 2 ori
→ ziua 5-10: LARVĂ STRONGYOIDĂ (esofag strongyloid – tub
digestiv lipsit de bulb esofagian), 500-700 μm; larvă închistată,
infectantă:
- termotropism (larvele sunt atrase de temperaturi
asemănătoare celei a corpului uman)
- hidrotropism (larvele sunt atrase de umezeală)
- histotropism (larvele sunt atrase de ţesuturi vii)
- geotropism negativ (larvele pot să urce, deci pot ajunge
de pe pământ pe pereţii galeriilor de mină)
→ penetrare cutanată activă (piele glabră, folicul pilos, mucoase) →
cale sangvină/ limfatică (ciclu perienteric) → cord drept → alveole
→ trahee → urcă pe căile respiratorii, prin înghiţirea sputei
ajungând în stomac → duoden → ADULT (ziua 13)
→ săptămâna 5 – ADULT MATUR
→ ponta săptămâna 5-6; femela elimină OUĂ
Ciclul biologic
 Manifestări clinice
1. FAZA DE PENETRARE A LARVELOR
STRONGYLOIDE PRIN TEGUMENTUL INTACT
- leziuni cutanate: SINDROM DE LARVA MIGRANS
CUTANATĂ – traiecte liniare,
eritematoase,pruriginoase; se produc şi în infecţiile
tegumentului uman cu orice tip de larve strongyloide
ale Ankylostomelor animalelor (A. caninum – la câine;
A. brasiliense – la tigru/ leopard), caz în care larvele
nu-şi pot continua ciclul, rămânând blocate în
tegument: parazitoază în impas, producându-se doar
leziuni cutanate în infecţia cu Ankylostome animale
2. FAZA DE MIGRARE A LARVELOR ÎN CICLUL
PERIENTERIC
- reacţii de hipersensibilitate (numai dacă migrează un număr
mare de larve)
- SINDROMUL LOFFLER, uneori estompat
- hipereozinofilie
3. FAZA DE LOCALIZARE A VIERMILOR ADULŢI ÎN
INTESTINUL SUBŢIRE
- se fixează cu capsula bucală, lezând mucoasa intestinală şi
producând sângerări
(hematofagi)
- dureri în epigastru, greaţă
- diaree sanguinolentă
- anemie: paloare, astenie, tahicardie, dispnee de efort
Diagnostic in akilostomiaza:
1. Parazitologic
a. In faza de migrare a larvelor prin plamani sau in ciclul peri-enteric
• Se face ecamenul microscopic al spuitei (se observa larve mobile)
NB: nu pune diagnosticul de specie, ci doar certifica infectia recenta
cu nematode

b. Examen cpp. direct +/- metoda de concentrare – evidentiaza ouale

cu blastomere

c. Metoda larvoscopica (metoda de laborator care respecta ciclul

parazitului, evidentiind eclozarea larvelor din ouale ankilostomidelor
in conditii de laborator care mimeaza solul umed)
d. Metoda cpp pe carbune in cutii inchise:
•Pe o placa petri se adauga carbune ce imita pamantul, si pe
el se pun materiile fecale suspecte; se astupa cu un capac s se
pune la termostat 305 zile la 26-28 de grade;
•Pe partea interna a capacului apar picaturi de apa prin
condensare, iar pe carbune se vad larve care merg spre varf
(antigravitational);
•Larvele se aglomereaza in apa din capac => prin
examinarea cu lupa se observa larvele mobile
2. In functie de semnele clinice apar:
• Anemie feripriva
• Eozinofilie – migrarea leucocitelor in circulatia perienterica
• Test de hemoragii ocualte in scaun pozitiv
 Tratament Profilaxie
Antiparazitar (Mebendazol, - individuală: evitarea
Albendazol etc.) combinat contactului tegumentelor cu
cu tratament pentru solul (încălţăminte,
corectarea anemiei (sulfat echipamente de protecţie)
feros)
- colectivă: igiena fecală
(latrine şi fose septice),
ventilarea şi asanarea
galeriilor de mină şi a
zonelor de lucru în mediu
umed
 Strongyloides
stercoralis
vierme cu cârlig
STRONGYLOIDOZA
 Patologia asociată
- Produce STRONGYLOIDOZA
Distribuție
Transmitere
geografică
- parazit intestinal specific cosmopolită, (dar mai
uman, geohelmint cu ciclu
perienteric, oportunist frecventă în zonele
tropicale)
- Transmitere transcutană,
activă: pătrunderea larvelor
strongyloide prin
tegumentul intact
1. Adult: Morfologie
- localizare în intestinul
subţire
femela: 2-3 mm
masculul: 1-1,5 mm
- cilindrici, cuticulă fin
striată
- femela depune ouă în
grosimea mucoasei
intestinului subţire (ouăle
nu se vor vedea deoarece
se află în mucoasă)
2. Ou:
54 μm,
cu înveliş subţire, transparent

3. Larve:
- larva rhabditoidă: 225 μm, esofag
rhabditoid
- larva strongyloidă: 700 μm, esofag
strongyloid; termotropism,
hidrotropism,
histotropism, geotropism negativ
Strongyloides stercoralis Formed larva in egg.
Strongyloides stercoralis. Egg showing larva
Strongyloides stercoralis. Filariform larva with
forked tail
Strongyloides stercoralis Rhabditiform larva
in stool.
Strongyloides stercoralis. High power view of adult in lumen
of bowel.
Esophagus of Strongyloides stercoralis. x200.
 Ciclul biologic
LARVA STRONGYLOIDĂ (transcutanat, activ) → circulaţie (ciclu
perienteric) – cord drept – pulmon → efracţie alveolară; ajunge la
joncţiunea aero-digestivă → înghiţită cu sputa → intestinul subţire →
ADULŢI (după 2 săptămâni);
→ ponta – OUĂ în mucoasă → LARVE RHABDITOIDE în fecale; de aici
sunt mai multe posibilităţi:
- autoinfecţie internă: chiar în lumenul intestinal, larvele
rhabditoide se transformă în LARVE STRONGYLOIDE, care penetrează
înapoi mucoasa intestinală şi intră în circulaţie
- autoinfecţie externă: larvele rhabditoide ajung cu fecalele în
zona perianală, unde se transformă în LARVE STRONGYLOIDE ce
penetrează tegumentele perianale şi intră în circulaţie - LARVELE
RHABDITOIDE ajung cu fecalele pe sol (geohelmint); de aici:
a) o parte din larvele rhabditoide devin LARVE
STRONGYLOIDE pe sol (ciclu extern scurt)
b) altă parte din larvele rhabditoide → ADULŢI LIBERI pe sol;
după acuplare, FEMELA produce ouă pe sol, din care ies LARVE
RHABDITOIDE, o parte din ele devenind LARVE STRONGYLOIDE, iar
altă parte ADULŢI LIBERI (ciclu extern lung)
 Manifestari clinice
1. Faza de penetrare a larvelor prin tegument
- Leziuni cutanate: Sindrom de larva migrans cutanată/
larva currans – traiecte liniare, eritematoase, pruriginoase,
fugace, 5-10 cm/oră, apoi intră în circulaţie
2. Faza de migrare a larvelor în ciclul perienteric
- Reacţii de hipersensibilitate
- Sindrom Loffler, ce corespunde cu larvele prezente în plămân
- Hipereozinofilie
3. FAZA DE LOCALIZARE A ADULŢILOR ÎN
INTESTINUL SUBŢIRE
- dureri epigastrice, însoţite sau nu de greaţă
- diaree (consecutivă iritaţiei terminaţiilor nervoase)
- malabsorbţie (ca urmare a leziunilor mucoasei intestinului
subţire)
La imunocompetenţi:
- în infecţiile cronice apare un echilibru între gazdă şi parazit
- poate rezista în organism şi 30-40 de ani
- înmulţirea parazitară (autoinfecţia) e oarecum îngrădită,
omul nefiind capabil să-l elimine complet
La imunodeprimaţi:
- înmulţirea parazitară (autoinfecţia) nu mai e îngrădită
- Sindrom de hiperinfecţie: manifestări pulmonare cronice,
ajungându-se La fibroză pulmonară
- Strongyloidoza diseminată, mai frecventă la bolnavii de
Diabet insulino-dependent:
larvele strongyloide migrează prin circulaţie la distanţă,
inclusiv în SNC; de obicei e mortală
 Diagnostic in
strangiloidoza
Doar parazitologic:
a. Examen cpp- identifica larvele rabidoide mobile in scaun.
b. Examen cpp pe carbune in cutii inchise – se citeste la 24-48 de h pt ca in
fecale sunt deja larve
c. Examen MO al sputei – apar larve mobile (nu este un diagnostic specific)

La imunocompetenti: La imunodeprimati:
-pozitiv doar cand larvele circula prin - Diagnostic pozitiv tot timpul
plamani in ciclul perienteric (au mereu larve in plamani)

- Apare eozinofilia ondulanta (eozine cand multe, cand putine)

- In infectiile cronica, apare autoinfectia: adultii au eozinopenie, iar copii au
eozinofilie
- Apare malabsorbtia : femela se ingroapa in mucoasa, iar larvele penetreaza
spre lumen
 Tratament Profilaxie
Albendazol, Mebendazol, - individuală: evitarea
Tiabendazol, Ivermectina contactelor tegumentului cu
solul

- colectivă: igiena fecală

(latrine şi fose septice); a nu
se folosi fecale umane pentru
fertilizarea solului
Filarii limfatice
FILARIOZĂ LIMFATICĂ
 Patologia asociată
- produce FILARIOZĂ LIMFATICĂ
1. WUCHERERIA BANCROFTI
- cea mai răspândită Transmitere
- specific umană
- în sud-estul Asiei, Africa
intertropicală, Oceania, America de vectorială, de tip inoculativ
Sud, nord-estul Australiei, sudul
Europei (sporadic) - insecte vector din genul:
Culex, Anopheles, Aedes,
2. BRUGIA MALAYI
- prezentă la om, maimuţă, câine, pisică
Mansonia - doar femelele
- în Asia sunt hematofage şi orarul
prânzului lor hematofag
3. BRUGIA TIMORI coincide cu periodicitatea
- prezentă la om, maimuţă, câine, pisică microfilaremiei
- în insula Timor şi în Indonezia
1. Adult:
Morfologie
- habitat în sistemul limfatic
- cilindric, alb
- longevitate 5-10 ani
masculul: 2,5-4 cm, extremitatea
terminală în cârlig, 2 spiculi
inegali
femela: 5-10 cm

2. Microfilariile:
- 250-300 μm
- se găsesc în permanenţă în limfă
şi cu periodicitate nocturnă în
sânge (noaptea, între orele 22 şi 3,
se revarsă în sângele periferic)
Wuchereria bancrofti Adults in a lymphatic duct of the epididymis. The
parasite presents as dark blue material in the upper portion of the
picture
Wuchereria bancrofti Multiple sections of the worm are seen i n a dilated
lymphatic vessel.
Wuchereria bancrofti At higher power, the developing microfilariae and
cuticle are seen
 Ciclul
biologic
FEMELĂ FERTILĂ;
ganglionii axilari,
inghinali →
MICROFILARII (larve
mobile), longevitate 1
an → circulaţie –
periodicitate nocturnă
(fără semne clinice) →
vector: ţânţar → LARVE
INFECTANTE fără
multiplicare în vector
(10 zile) → aspect
de ,,cârnăcior” în
musculatura toracică →
LARVĂ zveltă, mobilă,
filariformă → inocul la
un prânz hematofag
 Patogenie
FILARIOZA LIMFATICĂ se manifestă diferit la subiecţi ce trăiesc în
condiţii identice – probabil că la originea acestei diversităţi de manifestări
se află diferite expresii ale conflictului imunologic dintre paraziţi şi
gazdă.

La cei ce trăiesc în zone endemice, boala nu e la fel de gravă ca la cei recent

intraţi în aceste zone, apărând ipoteza că cei născuţi în zonele endemice
devin toleranţi faţă de antigenele parazitare încă din uter: „toleranţă
imunologică” – hiporeactivitate faţă de antigenele parazitare.

Există şi situaţii în care apare o hiperreactivitate faţă de antigenele

parazitare: formare de leziuni cronice limfatice şi sindrom de
hipereozinofilie tropicală (PLĂMÂNUL EOZINOFILIC TROPICAL).
 Manifestari clinice
• 1. Subiecţi „sănătoşi”
- nu au nicio manifestare clinică sau parazitologică a bolii – e
dificil de spus dacă e vorba de un fenomen de rezistenţă
naturală la parazit sau de o infecţie subclinică

• 2. Subiecţi cu microfilaremie asimptomatică

• - persoane ce prezintă în sângele circulant microfilarii,
lipsite de manifestări clinice
• - aceşti purtători sănătoşi sunt numeroşi şi reprezintă
rezervorul natural al infecţiei, contribuind la perenizarea
bolii
3. Subiecţi simptomatici:
a) manifestări acute:
- febră mare
- limfangită dureroasă, cu evoluţie centrifugă (din centru către
periferie), fugace dar recidivantă
- a vaselor limfatice de la nivelul membrelor sau sânului
- a vaselor limfatice profunde
- adenită: ganglionii inghinali, axilari
- accidente genitale acute: orhită (inflamaţie testiculară),
hidrocel (lichid în sacul scrotal), limfangita scrotului,
epididimită
b) manifestări cronice
- consecinţa unei staze limfatice deasupra obstacolului produs de
viermii adulţi → varice limfatice, care se pot rupe, iar limfa se
revarsă în diverse teritorii, cu producere de: - ELEFANTIAZIS
– limfa infiltrează dermul şi hipodermul: membrele
superioare şi
inferioare, scrot, vulvă, sân
- chiluria (urina cu limfă; aspect albicios, lăptos)
- chilotorax (limfă între foiţele pleurale)
- ascita chiloasă (în abdomen)
4. Sindromul de hipereozinofilie tropicală/ plămânul
eozinofilic tropical
- Tuse
- Dispnee astmatiformă
- Evoluţie cronică → fibroză interstiţială pulmonară
Pe radiografie: opacităţi miliare (multe şi mici)/ nodulare
bilaterale
Biologic (analize):
- Hipereozinofilie constantă
- Microfilarii absente în sângele periferic şi prezente în
plămâni, ganglioni, splină
 Diagnostic in filarioze
1. parazitologic:
a. Biopsie de ganglioni limfatici hipertrofiati (mai frecvent cei axilari si inghinali)
• La adulti apar viermi cilindrici, albi, subtiri, aglomerati
b. Examen microscopic al sangelui recoltat NOAPTEA
• Examinarea directa a unei picatui de sange nativ intre lama si lamela
o Apar microfilarii mobile
o NU pune diagnosticul de specie
• Frotiu colorat Giemsa – permite diagnosticul de specie, dupa morfologia
microvilariei
• Picatura groasa calibrata – permite calcularea microfilaremiei
• Cu cat o persoana este mai infectata, cu atat doza initiala de tratament
antihelmintic este mai mica pentru a nu risca o reactie alergica potential
letala la momentul degradarii simultane a unui numar mare de microfilarii
c. Daca exista chilurie/limfurie se poate centrifuga – examinare
microscopica a sedimentului
- Directa
- Dupa colorarea in prealabil cu Giemsa
(ambele evidentiaza microfilariile mereu prezente in limfa)
 Tratament Profilaxie
1. Antiparazitar – nu e activ - individuală: evitarea
în elefantiazis contactelor cu vectorii: plase
de ţânţari, substanţe
2. Simptomatic repelente,
- antialergic/ antiinflamator insecticide
- antibiotic
- colectivă: insecticide,
3. Chirurgical larvicide, educaţie sanitară,
tratamente periodice de masă