Portofoliu la istorie

Ivan Mihai
 Istoria orasului Galati
Se pare ca denumirea de Galati deriva de la vechiul nume
de “GALATA” ,dar cu privire la acest subiect s-au formulat mai
multe ipoteze.
In privinta primei sale atestari documentare au fost, de
asemenea, mai multe pareri, dar cert este ca dovezile
arheologice si documentele impugn concluzia ca
targul Galati ia fiinta la inceputulm sec.al XV-lea , ajungand
catre sfarsitul acestuia principalul port al Moldovei.
Strabatand judetul de la un capat la altul, istoria se leaga cu
fostul targ al Tecucilor ,azi un infloritor municipiu; la
Brahasesti se gasesc vestigiile unei cetati geto – dacice din
sec.IV-III i.e.n., iar la Tirighina urmele castrului roman plasat la
rascrucea drumurilor de pamant si de ape ale zonei in care azi
isi are vatra municipiul Galati .Acesta din urma este asezat pe
trei terase successive care ii dau o infatisare de amfiteatru..
Oferta turistica a Galatiului cuprinde si monumente culturale
si istorice, printre care Casa Memoriala “Costache Negri” din
comuna cu acelasi nume ,leagan al intalnirilor revolutionarilor
moldoveni si munteni care au pregatit momentul de la 1848 si
Unirea Principatelor Romane .
 Galați este municipiul de reședință
al județului cu același nume, Moldova, România.
Este singura localitate din România decorată cu
Crucea de Război Franceză, respectiv Italiană,
după rezistența eroică a românilor din oraș
împotriva bolșevicilor și-a Puterilor Centrale
deopotrivă. Se află în apropiere de frontiera
triplă sudică cu Republica Moldova și Ucraina.
Conform ultimului recensământ, municipiul
numără 249.432 de locuitori, în scădere față de
recensământul anterior, din 2002, când fuseseră
numărați 298.861.
Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită
faptului că este plasat pe Dunăre, o importantă
arteră comercial-fluvială europeană. Viața
economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului
Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului
Siderurgic și a Portului Mineralier.
 Monumente istorice din judetul Galati

Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui

Biserica Sfântul Nicolae din Galați

Bustul lui Alexandru Ioan Cuza din Galați

Bustul lui Ion Luca Caragiale din Galați

Casa „Cuza Vodă” din Galați

Casa Simion Gheorghiu

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați

Conacul poetului Costache Conachi

Biserica romano-catolică din Galați

Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați

Palatul de Justiție din Galați

Monumentul lui Alexandru Ioan Cuza din Galați

Monumentul lui Mihai Eminescu din Galați

Muzeul „Casa Colecțiilor” din Galați

Palatul Administrativ Galați

Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați

Palatul Navigației

Parcul municipal „Mihai Eminescu” din Galați

Statuia lui Costache Negri din Galați

Statuia lui Ion C. Brătianu din Galați

 Viata politica in orasul
Galati
Organizarea modernă a administrațiilor
comunelor urbane a fost introdusă prin
aplicarea Regulamentului Organic pe 13
ianuarie 1832. Premergător noii legiuiri, din 6
iunie 1830, orașul a fost administrat de o
Comisie Orășănească formată din spătarul
Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv
Șerban și paharnicul A Oaprișan. Se mai numea
și Comisia Poliției. În decembrie 1831, comisia a
fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3
membri. Primul sfat la Galați a fost alcătuit din
Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan
Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală,
privind organizarea și administrarea comunelor
urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată
în 1864. În baza acestei legi, au fost aleși
primarii și președinții de comisii interimare în
fruntea urbei gălățene.
 Economia orasului Galati
Poziția geo-strategică a județului Galați, aflat la răscrucea principalelor rute comerciale care
traversează Europa, de la Est la Vest și de la Nord către Sud, existența celui mai mare complex de porturi
fluviale pe Dunăre, înalta calificare a forței de muncă reprezintă atuuri demne de atenția potențialilor
investitori străini. Procesul de restructurare și de privatizare al marilor întreprinderi industriale,
comerciale, agricole sau de servicii, oferă numeroase oportunități investitorilor, dată fiind viabilitatea
demonstrată de capacitatea acestora de a-și fi menținut și chiar lărgit piața. Zona Liberă Galați, înființată
în 1993, amplasată pe malul Dunării la sud-est de orașul Galați constituie un argument în plus pentru
atragerea viitorilor investitori în această zonă, prin facilitățile fiscale pe care le oferă. Avantajele oferite
de amplasamentul Zonei Libere Galați (suprafață totală de 137 ha) se constituie în accesul la
importantele magistrale de transporturi fluviale (canalul Rin - Main - Dunăre), de transporturi feroviare
(inclusiv transferul la ecartamentul larg) și rutiere precum și în accesul la chei și la instalațiile portuare,
poziționarea pe Dunărea maritimă la 80 km de Marea Neagră și foarte aproape de frontierele cu Ucraina
și Republica Moldova. În Galați se găsește singurul parc de software din România. Parcul de software de
la Galați a fost inaugurat în martie 2004 și a avut de la bun început un grad de ocupare de 100%. În
prezent, în parcul de software Galati lucreaza 500 de angajați permanenți plus înca aproape 100 de
colaboratori, la un număr de 31 de firme, dintre care patru, Oracle, HP, Microsoft și Sun Microsystems, au
deschis, împreuna cu Universitatea „Dunărea de Jos”, centre de cercetare și dezvoltare. Universitatea
„Dunărea de Jos” este singura instituție din regiune care are o facultate de calculatoare.
Ramuri industriale existente
Industria metalurgică din Galați realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din cea a
producției de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Mai mult de jumătate din
producția metalurgică este exportată.
Industria navală, ramură de mare tradiție în oraș, furnizează flotei fluviale și maritime nave de până la
65.000 tdw (barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) și platforme de foraj marin. Galațiul
este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România, conectat la principalele coridoare de
comunicație europeană: pe cale fluvială la Canalul Main-Dunăre care leagă Marea Nordului de Marea
Neagră; prin căile ferate se asigură transferul de la ecartamentul european către cel folosit în țările ex-
sovietice;
Zona Liberă Galați este un punct strategic în zona de est a orașului, pe teritoriul acesteia întâlnindu-se
toate căile de comunicație enumerate mai sus: rutier, feroviar mixt ruso-european și naval; are stație de
triaj Barboși Triaj în satul Movileni. Transportul rutier se realizează printr-o rețea densă de șosele
naționale și județene. Orașul Galați, amplasat pe malul stâng al Dunării, la 80 km de Delta Dunării, are
patru porturi, un port pentru transportul de persoane și trei pentru transportul de mărfuri. Galațiul este
al doilea port al României, cu posibilitate de conectare la Marea Neagră, de la Galați Dunărea fiind
maritimă. Prin porturile sale se realizează cea mai importantă parte a exportului de cherestea a
României. Cel mai important port la Dunăre, construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de
servicii: facilități de încărcare, descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oțel, aluminiu,
cherestea, bușteni, cereale, mașini și alte încărcături.
Palatul Navigatiei Galati

Palatul Navigației este o clădirea neoromânească care

datează din anul 1912 și a fost proiectată de
arhitectul Petre Antonescu (cel care a proiectat și alte
cladiri reprezentative, cum ar fi Primăria
Capitalei sau Facultatea de Drept din București). E clasat
ca monument istoric, cu codul GL-II-m-B-03064. Palatul e
situat pe Strada Portului numărul 34, Județul Galați,
municipiul Galați.
Construită din zidărie de cărămidă, cu planșee de
beton armat, clădirea s-a realizat, datorită terenului de
loess, pe fundații de piloți, are șarpanta acoperișului din
lemn, învelită cu ardezie, cu streașina pe console și
căpriori de stejar. Tencuiala exterioară este din piatră
artificială. Ușile și intrarea pe peron au acoperiș protector
susținut de console de stejar, ornamentate cu motive
geometrice.
Este prima constructie din Romania la care s-a folosit
un schelet monolit din beton armat;
In prezent, este sediul mai multor institutii, precum
"Administratia Porturilor Dunarii Maritime" sau
"Compania de Navigatie Fluviala Romana Navrom"
 Casa Cuza Voda
Casa „Cuza Vodă” este un monument istoric situat în
municipiul Galați. El adăpostește astăzi muzeul cu același nume.
Asociația "Casa Cuza Vodă", constituită în anul 1937 din inițiativa
unor gălățeni, a cumpărat cu fondurile strânse prin subscripție
publică, donații și contribuția autorităților locale și centrale, fosta
casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1939, aici
a fost inaugurat Muzeul "Casa Cuza Vodă", dedicat prezentării
personalității reprezentată de domnitorul Unirii. Totodată,
exponatele arătau și dezvoltarea orașului Galați în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea, ca
centru comercial, economic și cultural al României moderne.
În curtea muzeului se află un alt monument istoric, bustul lui
Alexandru Ioan Cuza realizat la 1886, înscris în lista monumentelor
istorice la cod LMI GL-III-m-B-03127. De asemenea, și în rotonda din
fața Grădina Publice se găsește un monument al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza (cod LMI GL-III-m-B-03129).
Muzeul a cunoscut mai multe reorganizări expoziționale:
1994-1995 - a fost reorganizată expoziția permanentă din corpul
central;
2003 - a fost amenajată clădirea anexă folosindu-se principii de
expunere și de documentare contemporane. S-a realizat o expoziție
de colecții - filatelie, numismatică, medalistică;
2014 - expoziții găzduite de Casa Cuza Vodă au fost relocate la
Muzeul „Casa Colecțiilor”.
 Comisia Europeana a
Dunarii
În anul 1847 ca urmare a unei secete grave care a afectat Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei, dar și datorită invaziei gândacilor de Colorado, problema
aprovizionării cu alimente a populației britanice se punea cu acuitate. În
consecință, legea protecționistă numită „Corn Law” a fost abolită, deschizându-se
posibilitatea importului de cereale din Europa. Principatele Dunărene dispuneau
de importante stocuri de cereale, însă accesul la Marea Neagră era controlat
de Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Principala rută continentală care ar fi permis
transportul unor mari cantități de cereale era fluviul Dunărea, fiind în interesul
Regatului Unit, dar și al tuturor puterilor occidentale ca circulația pe fluviu să fie
liberă, accesul la Marea Neagră să nu fie îngrădit iar adâncimea apelor să fie
suficientă pentru a permite accesul navelor cu pescaj important. Încă din
vremea domniei lui Barbu Știrbei (1851), au fost lansate studii pentru construirea
unei căi ferate care să lege Dunărea de porturile de la Marea Neagră și, eventual,
construirea unui pod feroviar peste fluviu. Una dintre variante presupunea
construirea unui pod la Giurgiu, care ar fi asigurat legătura cu portul Varna.
După Războiul Crimeii, Moldova și, apoi, după 1859, Principatele Unite, au obținut
ieșirea la Marea Neagră prin sudul Basarabiei (adică județele retrocedate
de Imperiul Rus: Cahul, Bolgrad și Ismail), evitând traversarea teritoriului aflat sub
ocupația otomană. Așa se face că unul dintre proiectele domnitorului Alexandru
Ioan Cuza a fost construirea unei căi ferate și a unui pod peste Dunăre care să lege
portul Galați de teritoriile retrocedate și un viitor port la Marea Neagră, „Gibran”.
Mai mult, s-a propus și construirea unui canal navigabil care să lege brațul Chilia de
mare. Costurile foarte mari ale proiectului, deși aprobat de parlamentul României
în 1868, l-au făcut pe domnitorul Carol I să nu promulge legea corespunzătoare.
Acest proiect a avut însă darul să deblocheze mari fonduri bănești din partea
Marilor Puteri occidentale și să asigure succesul Comisiei Europene a Dunării, care
a activat cu un succes deosebit, timp de 82 de ani.
 Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20
martie 1820, Bârlad, Moldova – d. 15
mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost
primul domnitor al Principatelor Unite și al statului
național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei,
la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859,
a fost înfăptuită Unirea celor două principate.
Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică
și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării
Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și
Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea
Unirii Principatelor
Române prin înfăptuirea unității constituționale și
administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când
Moldova și Țara Românească au format statul român unitar
modern, adoptând oficial numele de România, cu capitala
la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii,
cunoscută sub denumirea de Monstruoasa Coaliție din
cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au
forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice.
 Complexul Muzeal de Științele Naturii
„Răsvan Angheluță”

Complexul Muzeal de Științele Naturii „Răzvan Angheluță” este un muzeu județean

din Galați, amplasat în Str. Regiment 11 Siret nr. 6A, aproape de faleza Dunării, fiind denumit
și Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic. Grădina domină malul stâng al Dunării, ocupând
o suprafață de 18 hectare. Actualmente, în structura sa se află și Grădina Zoologică din
Pădurea Gârboavele, județul Galați.
Muzeul s-a înființat în anul 1956, într-o clădire situată central, pe baza unei colecții de
geologie - mineralogie privată (colecția Pasha), la care s-a adăugat o expoziție de faună
prezentată dioramatic și un acvariu cu pești exotici. În 1972, expoziția a fost dezafectată din
cauza stării necorespunzătoare a clădirii și colecțiile au fost depozitate într-o școală, până în
1976, când muzeul a primit un nou sediu. În 1978, în sediul din str. Domnească 91 s-a deschis
expoziția de bază, ce trata probleme de ecologie ale păsărilor din zona de sud-est a României.
Din 1990, muzeul s-a transformat într-o instituție complexă, cu următoarea structură: muzeu,
acvariu, planetariu, grădină botanică, grădină zoologică.
Din 1992 a început construirea complexului muzeal actual, situat de-a lungul falezei Dunării.
Complexul a fost dat în circuit public în anul 2003 și cuprinde: acvariu, depozitele științifice și
laboratoare (la demisol), Auditorium de 150 de locuri și spațiu de expoziții temporare (la
etajul I), planetarium (la etajul II).
Planetariul are o cupolă cu diametrul de 7 metri, vizitatorul având aici posibilitatea de a
călători imaginar în toate colțurile Universului vizionând proiecții precum: "Sistemul Solar",
"Gigantii Sistemului Solar", "Nebuloase și Roiuri stelare". De asemenea, in cadrul planetariului
se desfășoară foarte multe programe educaționale, precum Astroclubul "Calin Popovici" sau
programul "Să cunoaștem Soarele", adresat elevilor claselor V-XII.
Observatorul astronomic din Galați, din cadrul aceluiași Complex, este unul dintre cele mai
importante din Sud-estul Europei. Inaugurat în martie 2010, acesta era la acea vreme singurul
din România prevăzut cu un acoperiș tractabil și cu un telescop principal cu sistem optic
Ritchey - Chretien cu diametrul oglinzii principale de 400 mm. Pe terasa de observații
astronomice, cea mai mare din România, cu o suprafață de 250 mp, se vor organiza observații
cu publicul, folosind diverse instrumente: 2 telescoape cu diametrul oglinzii principale de 300
și de 400 mm, 2 telescoape cu diametrul oglinzii de 200 și de 250 mm pentru observațiile
nocturne, sau luneta Coronado SolarMax cu diametrul obiectivului de 60 mm - unică în
România - pentru observații solare în H-alfa, pe timpul zilei. Activitatea desfășurată aici a dus
și la succese: în colaborare cu Astroclubul «Călin Popovici» au fost descoperite două stele
variabile, numite „Galați V1” și „Galați V2” 
 Palatul Episcopal
Construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul Episcopal găzduieşte astăzi Muzeul Istoriei, Culturii şi
Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Frumoasa clădire a fost ridicată în faţa Grădinii Publice şi a
reprezentat pentru o lungă perioadă de timp simbolul Galaţiului modern.
Construcţia Palatului Episcopal din Galaţi a început în urmă cu 119 ani şi a fost posibilă datorită
eforturilor depuse de chiriarhii vremii. Atunci, eparhia Dunării de Jos avea jurisdicţia canonică şi asupra
ţinuturilor din sudul Basarabiei, iar reşedinţa acesteia se afla în oraşul Ismail. În 1878, după pierderea
sudului Basarabiei în favoarea ruşilor, în urma Congresului de pace de la Berlin, reşedinţa episcopală s-a
mutat la Galaţi. Pentru construirea palatului de aici a fost alocată impresionanta sumă de 200.000 lei,
însă lucrările au fost începute mult mai târziu.
În acelaşi an, în cadrul unei şedinţe la care a participat şi P.S.S. Parthenie, delegat al Episcopiei, a fost
desemnat locul pentru construirea Palatului, şi anume piaţa Ştefan cel Mare. La începutul anului 1888,
Episcopia a solicitat Primăriei tot acel teren (33.184 m²), deoarece Palatul Episcopal avea să fie un
monument public.
La 24 septembrie 1899, când Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a comunicat P.S. Parthenie că
lucrările la construcţia Palatului Episcopal sunt terminate, localul a fost luat în primire de Minister. Atunci,
Episcopia s-a adresat Prefecturii judeţului Covurlui pentru a cere pază. În acelaşi timp, a fost solicitat şi un
credit în valoare de 125.000 lei, contractat pentru atenase, îngrădit, pictură şi introducerea apei şi gazului
la Palatul Episcopal. Pentru a înfrumuseţa locul, în jurul Palatului Episcopal au fost plantaţi 248 de arbori,
200 de brazi de la domeniul coroanei, a fost ajustată şi aşezată tâmpla  în paraclisul noului Palat
Episcopal. De asemenea, sume importante de bani au fost cheltuite şi pentru vopsit şi poleit, candelabre,
lămpi, fire şi braţe pentru iluminatul Palatului Episcopal.
Pentru a uşura trecerea de la stradă până la Palatul Episcopal pe ambele părţi din faţă, Episcopia s-a
adresat Primăriei Galaţi la finalul anului 1900. S-a cerut astfel construirea unui semicerc de şosea cu
trotuare, iar Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a aprobat suma de 10.000 lei pentru executarea
lucrărilor rămase.
În perioada 23 noiembrie 1900 şi 8 decembrie 1900, Ministrul Cultelor a arătat că s-au cheltuit 9.000
lei pentru mobilier, 1.800 lei pentru mobilierul de la Paraclis: 28 străni (scaune fixe lucrate din lemn
lustruit şi orante cu sculptură şi poleială, un jeţ arhieresc şi strană pentru cântăreţi). Chiar şi aşa, a mai
fost nevoie de bani pentru mobilierul din sala de mese, cel din camerele de musafiri, precum şi pentru a
se instala fir telefonic.
Prin talentul pictorului Gheorghe Popescu, profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, pereţii au fost
înfrumuseţaţi cu portretele în bust ale membrilor familiei regale: regele şi regina împreună cu odrasle
Principele Carol, Elisabeta şi Maria, în bust mărime naturală şi pictate în ulei, contra sumei de 2500 lei.
În anul 1939 s-a dispus inventarierea bunurilor imobiliare aparţinând Ministerului Cultelor şi Artelor,
astfel că valoarea Palatului Episcopal era de 3.300.000 lei.
 Viata culturala
Prima mentionare documentara a orasului Galati (pe atunci targ) dateaza
din 1445 (intr-un act semnat de domnitorul Stefan al II-lea). Pana in secolul
XIX, Galati isi stabileste identitatea ca mare nod comercial intre vestul si estul
Europei.Rusia infiinteaza, in anul 1775, primul consulat local,
iar Franta si Anglia organizeaza vice-consulate, in anul 1805. In 1850, SUA isi
deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat in 1858, prin decizia
presedintelui american James Buchanan de a-si numi un consul la Galati.
Incepand cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din
Galati. Mai mult decat atat aici se facea un important comert de tranzit cu
tarile germane. Constructia de nave militare de mari dimensiuni era o
importanta activitate economica a orasului.  In 1837, Galatiul dobandeste
statutul de port liber, (porto-franco), iar dupa razboiul Crimeei din 1854 –
1856 devine, impreuna cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunarii.
S-au infiintat noi scoli primare si s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Scoala
superioara de comert “Alexandru Ioan I”, iar in anul 1867 s-a infiintat una
dintre cele mai vechi institutii de studiu liceal din tara, Liceul „Vasile
Alecsandri”. De la cateva fabrici in 1870, s-a ajuns la 41 in 1908. Stefan Zeletin,
in lucrarea sa Burghezia romana, nota ca: „In procesul de nastere a Romanei
moderne trebuie sa se deosebeasca doua mari curente: unul zgomotos dar
superficial, anume al ideilor liberale care pleaca de
la Paris spre Bucuresti si Iasi; altul tacut dar adanc, care pleaca de
la Londra spre Galati si Braila: e curentul economiei capitaliste engleze.
In perioada interbelica, (dar si inainte), Galatiul a fost resedinta judetului
Covurlui, mai apoi a Tinutului Dunarii odata cu reorganizarea fascista a lui
Carol al 2-lea, dupa model italian. Orasul a cunoscut o inflorire deosebita,
devenind, la recensamantul din 1930, din punct de vedere al populatiei,
aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oras al tarii, fiind devansat doar
de Bucuresti, Chisinau, Iasi si Cernauti.