Muzica in Egipt in Antichitate

Muzica in Egiptul Antic

se utiliza in diverse
activitati, dar se
desfasura in principal in
temple, unde era
utilizata in timpul
ritualurilor dedicate
diferitilor zei sau era
utilizata in scop
terapeutic, dupa cum
arata unele papirusuri,
de altfel, semnul
hieroglific pentru muzica
este acelasi ca pentru
bunastare si bucurie.
Neavand un sistem de reprezentare, muzica se transmitea
de la maestu la elev, dar unele texte ramase,
instrumentele muzicale pastrate in muzee si reprezentate
in bazorelief sau in picturi, precum si conservarea prin
traditie orala de catre cantorii copti ( Biserica Ortodoxa
Copta este o parte din Biserica Ortodoxa din Alexandria
care s-a separat de bisericile bizantine în urma Sinodului IV
Ecumenic de la Calcedon din 451.
Atat prin intermediul picturilor si ofrandelor gasite in mormintele egiptiene cat
si prin studiile asupra instrumenteleor gasite, se poate urmari o anumita
evolutie a muzicii. La inceput aveau doar instrumente de percutie. Din imaginile
pastrate stim ca se utiliza pentru a invoca bunatatea zeilor asupra culturilor, sau
pentru starpirea plagilor.
In al patrulea mileniu au aparut flautul vertical si harpa, aceasta din urma
devenind un instrument national al egiptienilor.
Muzica era religioasa, cantarile
preotilor in timpul ritualurilor
liturgice. Din studiul instrumentelor,
din care exista numeroase
reprezentatii, s-a ajuns la concluzia
ca urmau o scara pentatónica sau
heptatonica.

Flautul drept, vertical, cu patru sau

sase orificii, fara mustiuc si de
aproape un metru de lung. Se
gaseste in zilele noastre sub numele
de: nay si uffata in muzica culta si
populara egipteana.
Harpa cu sase sau opt coarde, foarte
decorate. S-a gasit una in necropola din
Giza, care dateaza din 2000 iHr. Se sprijinea
in podea iar cordarul dintr-o singura bucata
aminteste de cel mai vechi arc musical.
Cordarul se prindea intr.-un rezonator
amplu in forma de lopata, care avea pictati
oci de zei, destinati sa impiedice
dezastrele. Coardele sale se fixau in partea
inferioara pe un cordar, care se presupune
ca servea pentru acordarea tuturor
coardelor, la fel cum se face in zilele
noastre cu pedalele harpei moderne, in
iconografie se observa harpa ca fiind un
instrument de acompaniament sau uneori
formand parte dintr-o orchestra (s-a gasit o
reprezentatie a unei orchestre cu sapte
In imperiul mediu se mareste gama de instrumente, cu
adoptia lirei de origine asiatica, tamburului cu intindere
africana si noi tipuri de sistru: vechiului sistru in forma
de potcoava, i se alatura sistrul de Naos cu silueta de
templu stilizat.
In jurul sec XVI iHr, egiptienii au inceput sa se
relationeze cu mesopotamienii aparand un stil nou
centrat pe dansurile profane, cu noi instrumente sosite
din Asia precum oboiul dublu cu doua tuburi asezate in
unghi unul pentru a executa melodía si celalalt pentru
acompaniament. In acea perioada ajunse in Egipt lauta
cu doua coarde, cu un grif mai mare decat cel
mesopotamian. Studiul acestor doua instrumente
indica inceputul sistemului de utilizare a semitonurilor.
Exista doua puncte de vedere: pe de o parte, ajung numeroase instrumente noi
precum tamburul de lut, talgere mai mici, noi tipuri de flaut care probabil au
venit acompaniate de sunete noi. Pe de alta parte, in casele particulare se
invata muzica antica, dupa cum ne povestesc Herodot si Platon, care asigurau
ca avea un efect benefic asupra tinerilor.
Din perioada lui Ptolemeu apare prima orga inventata in secolul II iHr de
Ctesibios din Alexandria, care functiona cu presiune hidráulica iar din época
posterioara cunoastem imnul crestin din papirusul lui Oxirrinco, ce se canta fara
instrumente (interzise de catre ecleziasti)
Claudios Ptolemeu membru al Academiei, a scris un tratat despre teoría muzicii
numit “Harmonicos”; credea ca legile matematice conduceau sistemele
muzicale.