Italia in perioada medievala

Militaru Vlad
Raducanu Stefan
Serbanescu Denisa
Silea Alexa
 Regatul Italiei medievale
o Regatul Italiei a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din
statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei.
Formațiunea statală a fost în cele din urma încorporată Sfântului Imperiu Roman in
962.

o Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel
al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul
apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard.
Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a
participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune
din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea,
Regatul Italiei a fost un stat independent, deși extrem de descentralizat.

o În anul 951, tronul Italiei a fost revendicat de către regele Otto I "cel
Mare" al Germaniei. Uniunea personală a celor două tronuri și încoronarea lui Otto ca
împărat în Bazilica Sfântul Petru din Roma din 962 a format baza Sfântului Imperiu
Roman
 Regatul longobarzilor
 După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila,
generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae.
 Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în
marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă
la Mons Lactarius în Campagna, în apropiere de Vezuviu și Nuceria Alfaterna.

 Bătălia a durat două zile și Teia a căzut în luptă.

 Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă

aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula
Italică a fost reintegrată imperiului.
 Imperiul carolingan
 Moartea împăratului Lothar I din 855 a făcut ca stăpânirea sa din Francia de
Mijloc să fie împărțită între cei trei fii ai săi.
 Cel mai vârstnic dintre ei, Ludovic al II-lea, a moștenit teritoriile carolingiene din
Italia, care pentru prima dată cu excepția scurtei stăpâniri a fiului lui Carol cel
Mare, Pepin din primul deceniu al secolului al IX-lea, erau guvernate ca o unitate
distinctă.
 Regatul includea toată Italia, ajungând în sud până la Roma și Spoleto, restul
peninsulei de la sud de acestea aflându-se sub autoritateaPrincipatului de
Benevento sau a Bizanțului.
 Sfantul Imperiu Roman
 După 962, regii de Italia erau mereu și regi ai Germaniei, iar Italia a devenit astfel
parte constitutivă a Sfântului Imperiu Roman, alături de Germania și, după 1032,
cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de
către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un
preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de
către papă.În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și cel
mai mult timp în Germania a lăsat Regatul de Italia lipsit de o autoritate centrală.
De asemenea, se înregistrează o lipsă a unor puternici magnați locali, singura
excepție notabilă fiind cea a Mărcii Toscanei, care se afla în posesia unor extinse
teritorii în Toscana, Lombardia și the Emilia-Romagna.
Dar care s a stind din cauza lipsei de
mostenitori a Matildei de Canossa
in 1115.
 Urmari
 La începutul perioadei moderne, Regatul de Italia încă exista, dar fiind mai degrabă
o umbră a trecutului. Teritoriul său fusese deja semnificativ limitat ca urmare a
cuceririlor operate începând din secolul al XV-lea de Republica Veneția, care se
considera independentă față de Imperiu, în "Terraferma" smulseseră de sub
jurisdicția imperială cea mai mare parte din nord-estul Italiei, ca și a
pretențiilor papalității de suveranitate deplină în Italia centrală. Cu toate acestea,
împăratul Carol al V-lea (1520-1556), mai degrabă din perspectiva moștenirilor sale
din Spania și Regatul Neapolelui decît din cea de împărat romano-german, a putut
să își stabilească dominația asupra Italiei într-o măsură mai mare decât oricare alt
împărat de după Frederic al II-lea de Hohenstaufen. El i-a alungat
pe francezi din Milano, a preîntâmpinat o încercare a principilor italieni ca, având
sprijinul Franței, să își reafirme independența în cadrul Ligii de la Cognac, să prade
Roma în 1527 și să îl supună pe papa Clement al VII-lea, să
cucerească Florența reinstalând la putere familia Medici ca duci ai Florenței (iar
ulterior, ca mari duci ai Toscanei) și, după stingerea familiei
ducale Sforza din Milano, să ridice pretenții asupra Milanului, considerat ca fief
imperial, și să îl instaureze ca duce pe fiul său, Filip.
 Final
 Proiect realizat de:
 Militaru Vlad
 Raducanu Stefan
 Serbanescu Denisa
 Silea Alexa

Toate informatiile au fost luate de pe:

www.wikipedia.com www.treccani.it