Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Printre operele arhitecturale care I au adus faina se regasesc: Ioggi Spitalului Inocentilor si Domul Santa
Maria del Fiore.
Basilica San Lorenzo a fost următorul său mare proiect, întreprins la scurt timp după ce a început
Ospedale degli Innocenti.
Basilica Del Santo Spirito (1434–1466)
Bazilica Santo Spirito din Florența a fost un proiect major, pe care l-a realizat în paralel cu alte lucrări
majore ale sale.
În acea perioadă, catedrala Florenţei era Santa Reparata, fondată în secolul VII, pe care florentinii o
considerau banală şi inadecvată pentru măreţia oraşului lor.
Cupola Domului din Florenţa
Cupola a fost cea mai mare din lume la momentul finalizării lucrării, în anul 1436 şi încă domină oraşul
Florenţa. O adevărată minune inginerească, a fost proiectată de arhitectul Brunelleschi, care a înaintat
planurile sale după ce s-a dus la Roma pentru a studia Panteonul, ce deţinuse pentru multă vreme
statutul de cel mai mare dom din lume. Realizarea cupolei, care urma să fie foarte amplă şi la mare
înălţime, prezenta numeroase probleme. Brunelleschi a reuşit să creeze această cupola imensă fără
niciun sprijin sau schelă, datorită unui design ingenios. A conceput o structură din cărămizi dispuse în
formă de „spinare de peşte” care permitea înălţarea boltei fără a mai fi nevoie de elemente susţinătoare
şi cu o formă perfectă de arc, întreaga suprafaţă find împărţită în opt porţiuni. A fost primul
domoctagonal din istorie şi cel mai mare dom construit până atunci (încă este cel mai mare dom din
lume).
Cu această lucrare, Brunelleschi a pus bazele arhitecturii renascentiste: a fost iniţiatorul noii tehnici,
învăţată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie
de armături dar, mai ales, a fost iniţiatorul unei noi ideologii în arhitectură.
Pentru ridicarea materialelor de construcţie, Brunelleschi a inventat un troliu cu trei viteze, cu un sistem
complicat de angrenaje, scripeţi, şuruburi şi arbori de antrenare acţionat de o singură pereche de boi de
jug care învârteau un tirant de lemn. Era folosită o frânghie specială lungă de 183 m şi grea de peste 450
kg – făcută la comandă de constructorii de nave din Pisa – şi avea un sistem de prindere revolutionary,
care isi putea inversa direcţia fără a fi nevoie ca boii să fie întorşi.