Imperiul Persan

Cirus al II-lea cel Mare (559 î.Hr.- 529 î.Hr.), una din cele
mai strălucite personalități ale antichității, transformă Persia,
în numai 3 decenii, dintr-o putere locală în cel mai vast și
puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea
lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului
persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia
include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu
toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr.
sunt ocupate vaste regiuni din Asia
Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdi
ana, ș.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în
urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare ocupă în 539
î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate
posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la
granițele Egiptului Faraonic.
Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel
Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită
excentricității decizilor sale, transformă în 525
î.Hr. Egiptul într-o satrapie a Imperiului Ahemenid.

Ruinele Persepolisului
Darius I cel Mare (522 î.Hr. - 486 î.Hr.), genial om de stat,
reorganizează, după cucerirea Punjabului (519 î.Hr..), vastul
imperiu, care acoperea acum cca. 5.000.000 km². El creează
un sistem modern de drumuri, care să asigure transmiterea
rapidă a informațiilor, a trupelor și mărfurilor ("calea
regală" Persepolis-Sardes măsura 2400 km), împarte
imperiul în cca. 20 de unități administrative (satrapii),
creează o monedă de aur etalon (dareicul), începe zidirea
unei noi reședințe regale la Persepolis. Campania din stepele
nord-pontice întreprinsă împotriva sciților (513 î.Hr.), cu
care prilej Darius este înfruntat de geții din Dobrogea, se
încheie fără niciun rezultat. Cu un eșec se termină și cele 2
expediții vizând cucerirea Greciei, din 492 î.Hr. și 490 î.Hr.
Xerxes I (486 î.Hr. – 465 î.Hr.), fiul și succesorul lui Darius,
încearcă în 480 î.Hr, cu forțe impresionante, să
transforme Elada în provincie persană. Eroismul cetăților
grecești, în fruntea cărora se aflau Atena și Sparta, face
ca lumea elenă să respingă cu succes această ofensivă.