imperiului Persaniar succesorul fiind Cambyses al II- lea. Când a devenit rege, în 559 î.Hr., el transformă în numai trei decenii Persia dintr-o putere locală, în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage (cca. 550 î.Hr.), Media devine provincie a statului persan, Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.).El ocupă multiple regiuni din Asia Centrală (545-539 î.H) Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. El a fotst un rege ce sa slăvit și pentru faptele sale de mână întinsă: unul din exemplele cele mai celebre ale clemenței împăratului este eliberarea evreilor din Babilon, ținuti captivi în acest oraș din vremea domniei lui Nabucodonosor. După ce a luat Babilonul, Cirus cel Mare s-a autoproclamat „rege al Babilonului, rege al Sumerului și al Akkadului , rege al celor patru colțuri ale lumii” în celebrul Cilindru de Cirus Până în anul 540 î.Hr., Cirus a capturat Elam (Susiana) și capitala sa, Susa. Cyrus este, de asemenea, recunoscut pentru realizările sale în drepturile omului , politică și strategia militară , precum și pentru influența sa atât asupra civilizațiilor orientale , cât și asupra civilizațiilor occidentale . Influența ahemenidă în lumea antică s-a extins în cele din urmă până la Atena , unde atenienii din clasa superioară au adoptat aspecte ale culturii clasei conducătoare a Persiei ahemenide drept proprii. Deşi imperiul era vast, bogat, paşnic, fără ameninţări din exterior, Cyrus a dorit să îl extindă. În 530 î.Hr., a pornit să-i cucerească pe massageţi, un grup de triburi nomade care locuiau la est de Marea Caspică, în Asia Centrală. Perşii au câştigat primele lupte din războiul ce a urmat, dar Cyrus a fost ucis în luptă, iar soldaţii săi nu au mai reuşit să-i găsească trupul. Nici moartea regelui şi nici bătălia pierdută nu au ameninţat Imperiul Persan. Cyrus a lăsat în urmă o armată foarte disciplinată, cu o structură de comandă bine definită, care au permis urcarea pe tron a fiului său, Cambyses al II-lea. Acesta i-a condus pe perşi la victoria împotriva massageţilor, a recuperat trupul tatălui său şi l-a adus în capitala imperiului, Pasargadae, pentru a-l înmormânta.