IMPERIUL PERSAN

“Chiar de-ai fi Alexandru Macedon,

nu porni în luptă fără ostaşi.”

PROVERB PERSAN
HARTA IMPERIULUI PERSAN
 PRIMUL REGE PERSAN
Cirus (580-529 I Hr.)

Imperiul Persan sau Imperiul

Ahemenid,
a fost un imperiu iranian ce a dominat
Asia de Sud și de Sud-Vest între
550 î.Hr., de la cucerirea mezilor de
către Cirus al II-lea cel Mare, până în
330 î.Hr., când ultimul împărat
ahemenid moare și imperiul este cucerit
de Alexandru cel Mare.
In timpul marelui rege Darius (521 î.Hr.-486 î.Hr) Imperiul Persan a
cunoscut cea mai mare intindere.
A întemeiat capitala Persepolis.
A reorganizat armata și a creat o armată specială –
„cei zece mii de nemuritori.”
 Imperiul Persan e cel mai mare imperiu din istoria antică.
La apogeul său, imperiul cuprindea aproximativ 8 milioane de km2.
Cyrus al II-lea cel Mare (559 î.Hr.- 529 î.Hr.), una din cele mai strălucite
personalităţi ale antichităţii, transformă Persia, în numai 3 decenii,
dintr-o putere locală, în cel mai vast şi puternic imperiu al Orientului.
Un imperiu care se stabilea pe trei continente – Asia, Africa şi Europa.
 ISTORIA IMPERIULUI

Încă din secolul al IX-lea i.Hr., în Podișul Iran trăiau numeroase triburi.
Popor de origine indo-europeană, perșii s-au asezat aici la jumătatea
secolului al Xl-lea î.Hr. Până la jumătatea secolului al Vl-lea î.Hr., aceștia
au stat sub dominația mezilor, un trib tot de origine indo-europeană, ca
și perșii, care cuceriseră Asiria, distrugând orașul Ninive.
 Sub conducerea lui Cirus, perșii s-au ridicat împotriva mezilor,
cucerindu-i. Cirus a devenit regele mezilor și al perșilor, apoi a invadat
Lidia, unde stăpânea Cresus cel bogat, supunând întreaga Asie Mică,
până la Marea Egee. Cucerind pe rând Asiria, Chaldeea, Palestina,
Fenicia și orașele grecești de pe tărâmul Asiei Mici, Cirus punea bazele
unui nou stat, iar grecii, așezați pe coasta de Vest a Mării Egee, i-au
recunoscut autoritatea. Expansiunea sa se va extinde și asupra
Babilonului, urmând ca fiul său, Camsise, să supună Egiptul.
 De epoca de înflorire a Imperiului Persan se leagă și numele lui Zoroastru
(Zarathustra), un mare înțelept (fondatorul credinței monoteiste) ale cărui
învățături au rămas de referință pentru filozofia Cladit în decursul
războaielor de cucerire purtate de-a lungul a 30 de ani.
În marele imperiu astfel creat vor urma o serie de tulburări, cărora le va
pune capat un nobil persan, Darius. Acesta va deveni un alt rege
puternic, al cărui nume va rămâne în istorie (Darius I, 522-486 i.Hr.).
El a extins hotarele la est, cucerind valea Indusului.
ORGANIZAREA MILITARĂ ȘI
ADMINISTRATIVĂ Arcași și soldați

Principalii stâlpi ai prestigiului și forței

Imperiului persan au fost armata și
administrația. Tocmai acestea sunt și
domeniile - alături de cel al religiei - în
care persanii și-au adus contribuția lor
originală în istoria civilizației și culturii.
 DREPTUL. JUSTIȚIA

În regimul monarhic absolutist de tipul despotismului persan regele era

unica sursă a dreptului. Hotărârile lui deveneau legi imuabile; legi care,
pretinzându-se că îi erau "inspirate" de zeul suprem Ahura Mazda,
însemna că exprimau însăși voința divinității. În consecință, a încălca
hotărârea regelui (deci legea) însemna o gravă crimă de-a dreptul
contra religiei, o jignire intolerabilă adusă chiar divinității.
 CASELE

Locuințele erau relativ modeste, la toate nivelurile sociale. Casele erau

de obicei din cărămidă nearsă, de argilă amestecate cu paie tocate;
numai cei foarte bogați își puteau permite să aibă case din cărămidă
arsă (combustibilul fiind foarte rar). Acoperișul era din bârne din lemn
peste care se întindeau rogojini acoperite cu lut. Casele bogaților erau
construite în jurul unei curți interioare, în care se afla instalată și o cadă
mare pentru apa menajeră. Nobilii imitaseră casele grecești,
adăugându-le un atriu deschis, sustinut de coloane de lemn. Pe jos, pe
pământul bătut se întindeau covoare de obicei țesute în casă.
 ARTA PERSANĂ

O contribuție de o relativă originalitate au adus perșii și în artă.

Arta persană este în cea mai mare măsură de import, o artă în care sunt
adunate concepții, stiluri, motive și tehnici extrapersane.
Impresionante în schimb erau palatele regale. Pentru construcția lor se
aduceau din alte țări materialele și meșterii, în special din Egipt, India și Grecia.
Primii regi ai Persiei își construiseră drept palate niște locuințe din lemn de
cedru și de chiparos, cu exteriorul învelit în plăci de metal. Mai târziu, palatele
regale au fost construite pe o esplanadă înălțată la 6 m și chiar până la 15 m,
lungă de circa 500 m și largă de 300 m.
 ALTE INFORMAȚII

Scrierea cuneiformă
Lipsa de unitate a
Imperiului (asuprea
multe popoare)-va
duce la decăderea
acestuia și cucerirea
lui de către
Alexandru Macedon.

336-323 î.Hr.
VĂ MULȚUMIM!