Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 33
METODE
METODE DE
DE STUDIU
STUDIU ALE
ALE
CIBERNETICII
CIBERNETICII ECONOMICE.
ECONOMICE.
MODELAREA
MODELAREA ŞI
ŞI SIMULAREA
SIMULAREA CAS
CAS
• S – sistemul modelat;
• H – observatori;
• U – universul reprezentarilor posibile;
• T – tehnici de modelare;
• D – destinatarii modelului.
• Procesul de modelare:
IS Sistem modelat
Observator
IM
IS’ Destinatar
Figura 2.1
Condiţii ca M să fie model:
iii) Pentru orice relaţie rij dintre elementele lui S există cel
mult o relaţie corespondentă mij;
Model
M13 M24
Sistem modelat
S1 S2
S3
S4
Figura 2.2
Proprietăţi generale ale modelelor:
ELABORAREA
MEDIUL MODELULUI
EXTERN
SISTEM VALIDAREA
MODELAT MODELULUI
Figura 2.3
Principalele etape ale procesului de modelare:
dx(t )
Ax(t ) Bu (t )
dt
y (t ) Cx (t )
x1 (t ) u1 (t ) a11 a12 a1m b11 b12 b1 p
u (t ) a b b2 p
x (t ) a a2 m 21 b 22
x(t ) 2 , u (t )
2 , A 21 22 , B
am1 am 2 amm bm1 bm 2 bmp
x m (t ) u p (t )
x®(t)
X(t)
u(t)
Y(t)
B(t) C(t)
x(t)
A(t)
• Soluţia modelului continuu:
Traiectoria
t
x(t ) e A ( t t0 )
[ x 0 A(t 0 ) Bu ( )d ]
t0
t
y (t ) Ce A(t t 0 ) [ x0 A(t0 ) Bu ( )d ]
t0
2) Modelul dinamic liniar discret:
xt 1 At xt Bt ut
yt Ct xt
• Soluţia generală a a modelelor discrete
n i 1 i
xt b
i
ut i c1t c2tt ... cnt n 1t
i 0
Exemplu de model bazat pe ecuaţii
1) Modelul IS – LM dinamic continuu
1) e(t) = a + b(1 − t1)y(t) − hr(t) a > 0, 0 < b < 1, 0 < t1 < 1, h > 0
2) md(t) = ky(t) − ur(t) k, u > 0
y = y’(t) = α(e(t) − y(t)), α > 0
.
3)
.
4) = r’(t) = β(md(t) − m0),
r β>0
5) m0 = M0/P
a [1 b(1 t1 )] y
r
h
• Curba LM:
ur m0
y
k sau
t f (Yt Y ) te (1 ) S t
n n
te i t i , i 1
i 1 i =1
Y k ( A N e I r )
t e t r t
rt it te
d
m M y Yt M i it
t
M
M
(1 + ) m s
p
t
p
t 1
t t t
(1 t )(1 * )
et et 1 1 t
d M
m
t
p m t
s
t
• Ecuaţia ofertei agregate, AS
t f (Yt Yt ) (1 ) St
e
t
t ( pt pt 1 ) / pt 1
Yt - outputul potenţial
St - şocul ofertei
Inflatia anticipata:
(i ) te t 1
(ii ) te 0.5 t 1 0.5 t 2
n n
(iii ) ai t i ; a i 1
t
e
i 1 i =1
Cererea agregată:
Dt Ct I t Gt X t M t
Ct I t Gt NX t
Rata de schimb:
* * *
pt pt 1 (1 *t ) pt 1 Et 1 *t
et E t Et Et 1
pt pt 1 (1 t ) pt 1 Et 1 1 t
(1 t )(1 *t )
et 1
1 t Et Et 1
t
Et 1
• Ecuaţia cererii agregate, AD (determinare)
NX t N 0 N e et N 0 0; Ne 0
Dt Yt
1 Ne Ir
Yt ~ A ~ et ~ rt
1 c(1 t ) 1 c(1 t ) 1 c(1 t )
1
k ~ 0 A = C0 + I0 + N0 + Gt - cI0
1 c(1 t )
Forma generala a ecuatiei AD:
Yt k ( A N e et I r rt )
Rata reală a dobânzii (condiţia Fisher):
rt it te
Oferta reală de bani:
Mt M
m
t
s
pt p t
Cererea reală de bani:
m d t M y Yt M i it , M y 0; M i 0
Condiţia de echilibru a pieţei financiare:
m mt
s d
i
Ecuaţia de dinamică a ofertei de bani reală:
M M
(1 t t )
p t p t 1
A St et+1
. Sectorul real
Yt πt te
t t
Ecuaţii de dinamică
rt M
et+1
p t 1
Sectorul monetar t
Yt
mtd
mtd rt
M
it
p t 1
Agent
Mediu
acţiune
(efectori)
• Două aspecte sunt critice pentru mediile agenţilor: cel fizic şi
cel comunicaţional.
• Mediul fizic defineşte acele principii şi procese care
guvernează şi susţin o populaţie de entităţi (agenţi). De
exemplu, pentru agenţii biologici (animale şi plante), ne referim
la mediul lor fizic ca la o nişă ecologică. În ce priveşte agenţii
artificiali, aceştia pot avea diferite cerinţe pentru a supravieţui
(funcţiona), dar au nevoie de un mediu fizic (similar nişei
ecologice) pentru a exista.
• Dacă în medii cu un singur agent, agenţii sunt priviţi ca entităţi
independente, în medii cu mai mulţi agenţi, aceştia devin
entităţi interdependente. Dacă în primul caz, agentul poate să
acţioneze singur, în al doilea caz el trebuie să comunice cu
ceilalţi agenţi. Apare, astfel, conceptul de mediu
comunicaţional. Acesta conţine, în primul rând, principiile şi
procesele care guvernează şi susţin schimbul de idei,
cunoştinţe, informaţii şi date. De asemenea, el conţine acele
funcţii şi structuri care sunt utilizate pentru a asigura
comunicarea cu ceilalţi agenţi, cum ar fi roluri, grupuri şi
protocoale de interacţiune dintre roluri şi grupuri.
2.3.6 Conceperea unui MBA
Conceperea unui MBA poate fi acum definit ca fiind procesul în
care se rezolvă următoarele probleme:
1) Care este arhitectura agentului, ştiind că comportamentul
să depinde de această funcţie. Se poate introduce o
concepţie generală care să permită legarea
comportamentului de aceste satisfacţii? Vom denumi
această problemă ca fiind problema agentului şi a relaţiei
acestuia cu mediul înconjurător.
2) Care sunt tipurile de interacţiune, adică succesiunea de
influenţe reciproce care permite mai multor agenţi să-şi
optimizeze fiecare în parte satisfacţie. Această problemă
revine la cea a coordonării acţiunilor agenţilor, la cooperare
şi negocierea dintre agenţi. De aceea, ea se mai numeşte
problema interacţiunilor agenţilor în cadrul MBA.
3) Cum poate fi făcut să evolueze comportamentul agenţilor
astfel încât ei să înveţe din experienţa trecută şi care sunt
consecinţele asupra comportamentului colectiv al sistemului
multiagent care decurge din aceasta. Problema aceasta se
mai numeşte şi problema adaptării şi învăţării în MBA
(inteligenţei agenţilor) .
• 4) Cum se realizează practic astfel de sisteme, care sunt
programele software sunt necesare, ce limbaje de modelare
se pot folosi pentru a descrie agenţii şi sistemele
multiagent. Aceasta este numită problema proiectării şi
realizării modelului bazat pe agenţi.