CARL GUSTAV JUNG - Psihologia analitică

 În teoria personalităţii, pe lângă factorii de natură

sexuală, include toate tendinţele şi aspiraţiile creatoare
ale subiectului.
 A evidenţiat, în privinţa personalităţii:
 Inconştientul colectiv şi arhetipurile;
 Personalitatea bipolarizată: introversie-extroversie.
 Dorinţa de autorealizare prin creaţie;
 Structura personalității
• personalitatea (psychea ) e compusă din Eul,
inconştientul personal şi inconştientul colectiv.
 CARL GUSTAV JUNG (1875-1961) – date biografice

 S-a născut în 1875 în Elveţia, fiind unicul copil supravieţuitor al unui pastor de
ţară sărac. Şi-a respectat tatăl cu toate că a avut dificultăţi de comunicare cu el,
mai ales în privinţa religiei, care a constituit o majoră preocupare pentru Jung
de-a lungul vieţii. Deşi a fost foarte apropiat de tatăl său, l-a considerat slab şi
fără autoritate. Mama sa era în schimb figura autoritară, deşi avea o serie de
probleme emoţionale care o făceau să aibă un comportament fluctuant, iar ca
rezultat băiatul a început să nu se încreadă în femei, sentiment de care s-a
debarasat cu greu. Mama lui era neatractivă şi grasă, ceea ce explică parţial de
ce Jung a respins ideea lui Freud că fiecare băiat simte o dorinţă sexuală pentru
mama sa.
 Nesatisfăcut de credinţa în care a fost crescut, a căutat soluţii alternative, care s-
au reflectat în construcţia sa teoretică. Şi-a descris copilăria ca fiind singuratică
şi pe el ca un introvertit, adesea se juca singur şi construia figurine de lemn care
să îi ţină companie, lunga perioadă de singurătate găsindu-şi expresia în teorie.
La Jung, maturitatea nu va fi exprimată în capacitatea de a stabili relaţii
interpersonale, ci în integrarea sau echilibrul sinelui (Engler, 1999).
 CARL GUSTAV JUNG (1875-1961) – date biografice

 Bolile repetate din copilărie i-au oferit timpul necesar pentru a explora
domenii care nu erau studiate la şcoală, dar în mod ciudat starea lui de
sănătate s-a îmbunătăţit brusc atunci când l-a auzit pe tatăl lui discutând
cu un prieten, tatăl întrebându-se retoric „Oare ce se va alege de băiat
dacă nu îşi poate câştiga existenţa?”. Speculaţiile în ceea ce priveşte o
posibilă psihoză de care Jung ar fi suferit în copilărie continuă până în
ziua de azi.
 Din motive financiare, a ales să studieze medicina, dorind să se
specializeze în chirurgie, până când a găsit un text al unui neurolog
german, care descria psihiatria ca fiind invariabil subiectivă, ceea ce a
provocat interesul lui Jung, psihiatria putea să i ofere cheia către unele
din visele, misterele şi întâmplările ciudate pe care încercase de mic să
le înţeleagă. Prima slujbă a avut-o la un spital de boli mintale din
Zurich, unde a lucrat cu Bleuler, un cunoscut psihiatru care a introdus
termenul schizofrenie. Ulterior a devenit lector al Universităţii din
Zurich şi a început practica privată.
 CARL GUSTAV JUNG (1875-1961) – date biografice
 L-a întâlnit pentru prima dată pe Freud în 1907, după o perioadă scurtă de
corespondenţă, timp în care au devenit foarte impresionaţi unul de altul.
Întâlnirea lor a pus bazele unei relaţii intense, personale şi profesionale,
Freud văzând în Jung un moştenitor şi privindu-l cu o dragoste paternă.
Când a fost fondată Societatea Internaţională de Psihanaliză, Jung a fost
ales, cu aprobarea lui Freud, primul ei preşedinte.
 După vizita pe care au realizat-o împreună în Statele Unite, relaţia a
început să se deterioreze, Jung exprimând tot mai des puncte de vedere
opuse celor ale mentorului său. În 1913, ruptura a fost definitivă şi ambii
au intrat într-o perioadă de criză psihică, motivul principal al rupturii a
fost accentul prea mare pus de Freud pe sexualitate; pentru Jung
sexualitatea era mai degrabă ceva simbolic (Mayes, 2005). Freud a ieşit
din criză analizându-şi visele şi dezvoltând nucleul teoriei sale cu privire
la personalitate, Jung a procedat în acelaşi fel, analizând visele şi
fantasmele, înfruntându-şi inconştientul.
 CARL GUSTAV JUNG (1875-1961) – date biografice

 Jung şi-a dezvoltat propria şcoală de gândire, cunoscută sub

numele de psihologie analitică. A scris mult, iar teoria sa acoperă
o arie largă de preocupări, cum ar fi religiile orientale, mitologia
sau alchimia, considerate de Jung esenţiale pentru psiholog şi
pentru înţelegerea forţelor misterioase ale inconştientului.
 Unele critici au afirmat că teoriile lui au cultivat rasismul, că
Jung era antisemit şi pronazist, iar aceste critici continuă în ciuda
sentimentelor exprimate de Jung în corespondenţa sa. Totuşi,
psihologia analitică a atras o mulţime de adepţi, iar cărţile sale au
devenit celebre.
Structura personalității

 Jung a văzut structura personalităţii ca o reţea de

sisteme interconectate (ego-ul, inconştientul
personal, inconştientul colectiv), al căror scop este
armonia, structură pe care noi o vom prezenta în
continuare .
 Structura personalității
 Eul - partea conştientă a personalității (care se referă la percepţie,
memorie, afectivitate şi gândire) conştiinţa despre noi înşine; ea
permite continuitate, coerenţa şi stabilitatea în modul în care
percepem lumea şi pe noi înşine.
• rezultă din modul cum se focalizează energiile pulsionale ale
inconştientului pe cele două direcţii fundamentale: spre lumea
exterioară (extraversie) sau spre lumea interioară (introversie)..
• fiecare persoană deţine ambele aspecte, dar numai unul devine
dominant în personalitate și tinde să direcţioneze comportamentul şi
conştiinţa persoanei. Aspectul nondominant rămâne influent oricum,
devenind o parte a inconştientului personal, de unde poate influenţa
comportamentul.
 Structura personalității
 EXTRAVERSIE – persoana este orientată spre lume, este sociabilă,
activă, adaptabilă, optimistă, veselă, comunicare facilă, spontană,
exigență redusă, tendințe agresive, superficială, control redus al
sentimentelor
 Introversie – persoana este orientată spre sine, spre lumea
interioară, fire închisă, rezervată, distantă, liniștită, adaptabilitate
redusă, nesociabilă, sensibilitate față de părerile celor din jur
(critică, laude), evită riscurile, emoțiile tari, responsabilitățile
sociale, viață sufletească bogată, serioasă, autocontrol
 Ambivertul – îmbină trăsăturile celorlalte 2, prin realizarea unui
relativ echilibru între cele 2 direcții.
 Structura personalității
 Inconştientul Personal
• se constituie în ontogeneză prin jocul intercondiționărilor dintre
tendințele sexuale, agresive, de autoafirmare și influențele
culturale, fiind un nivel mai superficial al inconștientului; similar
cu concepţia freudiană asupra preconştientului .
• cuprinde conținuturi care au fost cândva în conștiință, dar care au
fost uitate sau reprimate deoarece au fost fie neimportante, fie au
avut un conținut perturbator.
• experienţele din în inconştientul personal, sunt grupate în
complexe; complexele își au originea în experiențele copilăriei, în
cele ale vieții de adult și în experiențele ancestrale.
 Structura personalității
• Complexul - e un model de emoţii percepţii şi dorinţe organizate în
jurul unei teme comune și care dirijează comportamentul persoanei.
Ex: complexul de putere - persoana încerca să devină puternică, fie
prin propria muncă, fie prin identificarea sau afilierea la grupuri care
reprezintă puterea.
• odată format, acesta nu se mai află sub control conștient, subiectul nu
este conștient de modul în care complexul îi influențează
comportamentul, dar ceilalți pot observa schimbările care survin.
• majoritatea complexelor produc tulburări nevrotice; există și
complexe care pot avea efect benefic asupra personalității: nevoia de
realizare și complexul perfecționismului.
 Structura personalității
Inconştientul Colectiv (transpersonal), reprezintă cel mai profund şi mai
puţin accesibil nivel al personalităţii, un inconştient supraindividual,
dimensiunea inconştientă universală.
• este alcătuit din elemente de ordin afectiv, motivaţional, cognitiv
şi executiv-instrumental (sub forma unor scheme interne de răspuns
şi comportament), constituite în cursul evoluţiei istorice a speciei
umane şi conservate în straturile profunde ale memoriei.
• la nivelul fiecărui om, se pune în evidenţă o memorie a speciei,
înnăscută, şi o memorie individuală, structurată în timpul ontogenezei.
• Structura inconștientului colectiv este formată din arhetipuri .
 Arhetipurile
• Predispoziții înnăscute, ereditare; ne naștem cu ele și ne pot
conduce viața pentru că sunt ca niște tipare, matrici care
ghidează din interior, într-un sens imperativ, procesul
plămădirii personalităţii de suprafaţă a individului; ne
structurează imaginația, conștiința
• Arhetipul este alcătuit pe principiul interacţiunii
antagonice între forţele constructive (ale vieţii) şi cele
distructive (ale morţii), între forţele binelui şi cele ale
râului, între iubire şi ură. În arhetip, ca expresie structurată
a inconştientului colectiv, se află practic ceea ce în mod
curent se numeşte destin.
 Arhetipurile
 Venim pe Pământ cu un instinct prestabilit, cu
tendințe de a juca anumite roluri (de mama, copil,
erou etc.). Astfel, relaţia mamă-copil este
guvernată de arhetipul maternal (la copil); tată-
copil - de arhetipul paternal. Naşterea, moartea,
puterea şi declinul sânt controlate, de asemenea,
de arhetipuri (arhetipul eroului).
 Fiecare arhetip este asociat cu o tendință de a exprima
un anumit tip de sentiment și gândire în raport cu
obiectul sau situația corespunzătoare.
 Arhetipurile
• Arhetipul masculin - autoritara, perseverență, fermitate,
organizare,planificare, penetrare.
• Arhetipul feminin - energia psihică inconștientă caracterizată
prin gingasie, frumos, rafinament, relationare, receptivitate,
cuprindere (creează și dă viață).
• Mama – dătătoare de viață, sursă de hrană și creștere și un ocean
de dragoste, răbdare și protecție. Este arhetipul păstrător de viață
și se referă la copii, dar și la Mama natură, Mama-pământ, care
are grijă de bunăstarea și hrana pentru toți copiii ei.
• Eroul: a castiga, de a depasi orice momente dificile, ceea ce
este pozitiv in viata, ofera bucurie, sanatate si bunastare.
• Calatorul (Transformare)- energia arhetipala psihica de
transformare si schimbare a celor din jur. Intreaga forta evolutiva
si de dezvoltare in viata poate fi privita ca un arhetip al calatoriei.
• Moarte – Renaștere- ciclurile vieții
 Arhetipurile

• Adversitate - forta distructiva; dimensiunea

funcțională a psihoticului – responsabilă pentru toate
razboaiele,dar și pentru procesele de îmbătrânire.
• Bătrânul înțelept: simbolizează înţelepciune,
îndrumare; cunoştinţe.
• Magicianului- valorile lui sunt: cunoaștere,
imaginație, creativitate, viziune, carismă – Motto:
”Totul este posibil!”.
• Glumețul - valorile lui sunt: joacă, spontaneitate,
bucurie, amuzament – Motto: ”Viața este despre joacă
și plăcere!” Cel mai celebru Joker a fost
Charlie Chaplin.
• Inocentul – valorile lui sunt : entuziasm, puterea de
a vedea partea bună a lucrurilor, visător., gândire
pozitivă. Motto: Liberi să fim și tu și eu”.
ARHETIPURILE
FUNDAMENTALE
 -PERSONA,
 - ANIMA, ANIMUS,
 - UMBRA
 -SINELE(arhetipul Centrului sau al totalității
psihice).
 Arhetipurile
 Umbra
 Latura inconștientă a personalității noastre, partea ascunsa
deghizată, ceea ce negăm în noi, și proiectăm asupra
celorlalți- defectele individuale, complexele inconştiente .
Important este, pentru sănătatea noastră psihică, sa
integram și acele părți din noi pe care le negăm, să le
scoatem la suprafață și să le acceptam.
 Cu alte cuvinte atunci când ne reprimăm o dorință,
considerând că ne facem datoria sau un lucru moral, dar
subconștientul este încărcat apare stresul - o parte din tine
trage spre o anumită direcție, iar alta parte (cea inconștientă)
în direcție opusă.
Umbra fiecărui arhetip
 Arhetipurile
 Anima sau animus - sunt termenii prin care Jung denumeşte două
concepte complementare, două principii – femininul şi
masculinul – prezente în toate culturile şi mitologiile –
corespunzătoare, de pildă, în mitologia chineză, lui Yin şi Yang.
Fiecare individ, poartă în inconştient caracteristici ale sexului
opus. Psihologia masculină posedă o latură feminină, aşa cum cea
feminină înglobează o parte masculină.
 Anima este reprezentarea femeii în bărbat; dă bărbatului simțul
relaționării cu ceilalți ceea ce-l ajută să interacționeze cu oamenii
foarte ușor.
 Animus este corespondentul bărbatului în femeie; este gândirea
rațională, de unde capacitatea acestora de a reflecta și delibera , a
se înțelege pe sine și ceea ce le înconjoară.
Arhetipurile
 Persona
• Reprezintă imaginea noastră publică. Etimologic persona
( latină) = mască. Adică, masca purtată de actor pentru a
interpreta diferite roluri pentru audienţă. Această „mască”
este atât de des folosita încât putem risca sa ne
identificam cu ea, și să uităm cine suntem de fapt.
 Arhetipurile
 Sinele sau arhetipul Totalităţii - reprezintă
inconștiența și conștiința unificată a unui
individ. Crearea sinelui are loc printr-un proces
cunoscut sub numele de individualizare, în care
sunt integrate diferitele aspecte ale
personalității. Pentru Jung aceasta este imaginea
lui Dumnezeu, căci sinele Uman și cel Divin nu
pot fi distinse. Realizarea cea mai mare a
sufletului este autocunoașterea adevarată, adică,
redescoperirea adevăratului Sine, cel Divin.
 Dezvoltarea personalității
• Accentuând rolul inconștientului, Jung afirmă
orientarea omului spre progres, spre auto-
actualizare, nu doar spre adaptare ( ca la Freud) .
• Spre deosebire de Freud, evoluția personalității
continuă toată viața. Eul se formează atunci când
copilul devine capabil să facă distincția între sine și
ceilalți, iar conștiința de sine când copilul începe să
spună Eu. Adevărata naștere psihică are loc la
pubertate, când psihicul își conturează forma și
conținutul său.
 Dezvoltarea personalității

• În a doua parte a vieții au loc schimbări majore în

viața psihică, multe persoane trec printr-o criză de
identitate, considerată de Jung universală. Când
problemele de viață se consideră că au fost
rezolvate, energia psihică trebui reinvestită spre
lumea interioară, astfel încât să se ajungă la un
echilibru între diversele fațete ale personalității și să
înceapă procesul de auto-realizare.
 Dezvoltarea personalității

 La baza dezvoltării personalității stau :

progresia (progresul) și regresia ( ca retragere a
libido-ul spre inconștient – personal sau
colectiv- ce conduce la revitalizarea sau
actualizarea unor disponibilități creative).
Pentru Jung visele reprezintă o regresie la
planul inconștient).
 Tehnici utilizate în analiza junghiană

 Jung foloseşte în terapie analiza simbolurilor, care apar

spontan la suprafaţă (prin imagini care pot fi desenate,
pictate, manipulate în imaginaţie, pentru a percepe, dezvolta
şi descifra simbolul) care ajută pacientul să înţeleaegă ceva
important cu sens în prezent pentru viaţa lui.
• Pacientul trăieşte un sentiment de uşurare, de trăire afectivă
pozitivă şi de satisfacţie în momentul acceptării interpretării
simbolului.
• Scopul acestui demers terapeutic este deblocarea de fluxul
energetic, acceptarea conţinuturilor inconştiente şi
construirea a ceea ce lipseşte.
 Tehnici utilizate în analiza junghiană
 Intrerpretarea viselor - presupune descifrarea simbolurilor pentru a ajuta
persoana să înţeleagă singură sensul visului.
 În lucrul cu visele se parcurg mai multe etape, şi anume:
1. povestirea visului ca serie de imagini succesive;
2. identificarea emoţiei legată de simbolurile din vis şi eventual
desenarea sau utilizarea simbolului în imagiaţia activă;
3. căutarea de informaţii despre viaţa prezentă a pacientului, precum şi a
problemelor cu care se confruntă.
4. căutarea de asociaţii determinate de vis sau de amintiri evocate.
5. realizarea de amplificări, făcând analogii cu imagini din alte vise mituri,
basme etc., astfel încât mesajul visului să capete sens pentru
persoană.
 Tehnici utilizate în analiza junghiană

 Tehnicile de imaginare. O şedinţă analitică debutează prin lucrul cu

visul, continuă cu extinderea visului prin imaginaţie, provocând un
dialog cu personajele din vis (joc de rol), desenarea sau dramatizarea
scenelor din vise cu scopul de a dezvolta şi clarifica imaginile
acestora. Imaginaţia activă poate fi utilizată şi ca tehnică de sine-
stătătoare. Exemple ale imaginaţiei în activitatea terapeutică pot fi:
imaginarea dirijată, meditaţa, pictarea sau modelarea de imagini care
aduce la suprafaţă materialul inconştient, utilizarea construcţiilor sau a
colajelor precum şi psihodrama.
 Asociaţiile sunt diferite de cele din psihanaliza clasică, diferenţa
constă într-un tip specific de interogare, cerându-i-se subiectului să
spună spontan ce îi vine în minte în legătură cu diverse aspecte ale
visului. Şi analistul , poate realiza asociaţii, care au valoare dacă sunt
acceptate de pacient.
 Tehnici utilizate în analiza junghiană

 Amplificările - constau în punerea în legătură a simbolului

sau simptomului manifestat de pacient cu un „mitologen”
adică cu un motiv sau personaj arhetipal relevant (din
folclor, mitologie, tradiţia religioasă, legende, basme,
ritualuri, etc.) şi cu soluţiile acestuia. Apoi se caută
descifrarea „miezului inconştient” de sens, de înţeles
subiacent atât mitului, cât şi simbolului sau simptomului .
După care urmează conectarea la situaţia de viaţă prezentă
a pacientului şi aplicarea în real a soluţiilor posibile. Scopul
amplificării este conştientizarea şi recăpătarea respectului
faţă de forţele interioare ale sinelui, pentru a acţiona curativ
în planul realităţii.