Pentru protecţie, păsările îşi construiesc cuiburi de forme, structuri

şi mărimi diferite, de la scorbura copacului, vizuina cu aspect de tunel şi

construcţiile din crengi, până la cuiburi micuţe construite din noroi.
Construcţia cuiburilor este o deprindere moştenită, care s-a
dezvoltat la păsări pentru a spori şansele de supravieţuire ale puilor. Prin
formele minunate şi diversitatea structurilor, se expimă atât necesităţile
diferitelor specii de păsări, cât şi capacitatea lor de adaptare.
Asemenea majorităţii reptilelor din zilele noastre şi strămoşii
păsărilor probabil îşi săpau cuiburi în pământ sau îşi depuneau ouăle între
vegetale aflate în descompunere.
În cursul procesului evolutiv, păsările au început să-şi încălzească
ouăle folosind căldura propriului corp, astfel a fost necesară construirea
unui cuib.
Cuibul este construit fie de ambii parteneri, împărţindu-şi de regulă
sarcinile, fie doar de unul dintre ei, care îşi asumă toată răspunderea legată
de acesta.
 Dacă nu există prădători, locuri potrivite de cuibărit sau materiale
de construcţie, multe specii de păsări folosesc pentru cuib orice loc
posibil. Ele îşi depun ouăle în pietriş sau nisip, pe stâncă, într-un loc ceva
mai protejat în iarbă, pe pământ, în cuiburile păsărilor mari.

Potârnichea
Lebăda
Egreta mică
Prundăraşul de sărătură
Sitarul de pădure
 Unele păsări scufundătoare
construiesc plute din crengi şi frunze,
pe care le ancorează de rădăcinile
arborilor. Cuiburile construite pe
aceste plute se îmbibă cu apă şi încep
să putrezească, dar căldura rezultată
din descompunerea substanţelor
vegetale este folositoare, deoarece
încălzeşte ouăle.

Corcodelul mare
Corcodelul mic
Fazanul de apă
 Pescăruşul albastru,
prigoriile, lăstunul de mal îşi fac
vizuini mici şi strâmte în malurile
râurilor, instalându-şi cuiburile
tocmai în fundul acestora.

Prigoria
Lăstunul de mal
 Ciocănitorile, ţiclenii,
piţigoii, pupezele îşi instalează
cuiburile în scorburile copacilor.

Ţicleanul (scorţarul)
Pupăza
 Cinteza îşi construieşte cuibul cu licheni, muşchi, fâşii subţiri de
scoarţă la exterior.
Păsările care îşi fac cuibul în scorburile copacilor depun ouă albe,
deoarece în acest loc nu este necesar camuflajul, în plus le pot vedea mai
bine în întuneric.
Chirighiţa-zână este o pasăre care scoate pui în copac, dar care nu
îşi construieşte cuib, îşi depune singurul ou direct pe creanga copacului,
fără a-l fixa cu nimic.
Lăcarii, piţigoii de stuf, greluşeii îşi construiesc cuiburile între firele
de stuf, deasupra apei, folosindu-le ca singur suport. În mijlocul întinderilor
de stuf, cuibăresc stârcii, egretele, lopătarii, iar pe plaurul plutitor pelicanii,
lebedele, gâştele, raţele.
Brumăriţa de stâncă, mierla de piatră, pietrarul sur, după cum le
arată şi numele, îşi instalează cuiburile între bolovani, în grohotişuri sau în
fisurile stâncilor.
Marea majoritate a păsărilor cuibăresc în arbuşti şi arbori, între
crengile acestora, începând de la distanţa de câţiva centimetri de la
suprafaţa solului, ca la unele presuri şi silvii, până la înălţimi de peste 20 m,
ca la corbi, acvile etc.
Ou de cuc în cuibul altei Cuib mierlă
păsări
Cinteza aurie
Uliul viespar
 Barza

Cuiburile berzelor aşezate pe

hornuri, stâlpi, acoperişuri sunt alcătuite
din ramuri groase, spini, bulgări de
pământ şi este căptuşit cu ierburi uscate,
bălegar, cârpe, paie, pene.
 Cuiburile păsărilor mari sunt
agăţate în coroane sau în vârful
Cuib cu pui de
copacilor. Ele sunt construite din codalbi
rămurele şi crengi.
Piţigoiul pungar
 Rândunica

Rândunica foloseşte mici bulgăraşi

de argilă şi pământ pe care îi uneşte cu salivă.
Şoimul de zăpadă

Surse: google.ro
nidokidos.org