TEMA: INDUSTRIA

METALURGICĂ:MATERII PRIME ȘI
PRODUSE FINITE, STRUCTURA PE
SUBRAMURI, REPARTIȚIA SPAȚIALĂ,
IMPORTANȚA.

REALIZAT DE ELEVUL CLASEI A 11-A

VICOL NICOLAE
 Industria metalurgică este compusă din două ramuri: siderurgia (metalurgia
feroaselor) şi metalurgia neferoaselor. Metalurgia feroaselor şi cea a neferoaselor au un rol
dominant în industria mondială. Ele asigură cu metale industria constructoare de maşini,
industria construcţiilor, transporturile etc.
INDUSTRIA SIDERURGICĂ
În pofida tendinţei de substituire a metalelor feroase cu diverse materiale, oţelul rămâne principalul material constructiv
pentru industria constructoare de maşini. Baza de materie primă a industriei siderurgice este foarte variată. Minereului de
fier îi revine90% din materia primă utilizată în acest scop. în sec. al XX-lea
producţia mondială de minereu de fier a crescut foarte mult, ca urmare acerinţelor tot mai mari ale metalurgiei feroase
- de la 217 mln. tone în 1938 -până la 2,8 mlrd.tone în a. 2011. Principalele state producătoare de minereu de fier sunt
China, Brazilia, Australia, India, Rusia,Ucraina, Kazahstan, Canada, Suedia, Liberia, Venezuela, Mauritania, S.U.A.
Pe lângă minereul de fier, în producerea metalelor feroase sunt utilizate în ca
litate de materii prime minereurile feroase aliate (de mangan, crom) şi metalele aliate - vanadiul, molibdenul,
wolframul etc. Utilizarea acestor materii prime permite de a obţine oţel de calitate specială şisuperioară.
Mari producători de minereu de mang
an sunt Ucraina, Republica Africa de Sud, Australia,Gabon, India, Brazilia; de crom - R.A.S., Zimbabwe, Kazahstan.
Aceste state sunt principalii exportatori de materii prime mai ales în ţările Europei, în S.U.A. şi Japonia.
Industria siderurgică consumă mari cantităţi de cărbune cocsificabil, diverse materiale refractare,calcaruri, apă. Obţinerea
şi producerea fierului este cunoscută în istoria civilizaţiei din cele mai vechi timpuri,însă întreprinderile industriale mari
apar după revoluţia industrială din Anglia. O mare amploare capătă siderurgia mai ales după cel de-al Doilea Război
Mondial. Pe parcursul acestei etape s-au înregistrat ritmuri sporite în producerea de metal până la criza energetică din
1973-1975 şi mailente după anul 1975.
 Întreprinderile metalurgice sunt împărțite în două grupe: cu un ciclu
complet (producția de fontă, oțel și laminate) și cu un ciclu incomplet (producție de
oțel și laminate).Întreprinderile siderurgice sunt amplasate în funcție de anumiți
factori: a) lângă bazele de Sariya sau cărbune cocsificabil (Ruhr în Germania,
Midland în Marea Britanie, Donbass în Ucraina, Ural în Rusia, Appalachia în SUA și
altele);
b) în marile porturi maritime, unde materiile prime și cărbunele sunt livrate pe mare
de nave speciale de mare tonaj (Japonia, coasta atlantică a SUA, Franța, Italia, noi
fabrici în Marea Britanie etc.);
c) în imediata apropiere există surse ieftine de energie electrică unde se dezvoltă
electrosiderurgia (SUA, Franța, Ucraina).
Industria siderurgică a fost puternic influențată de R.S.T. Au fost dezvoltate și
introduse în producție noi tehnologii (electrometalurgie, producția de oțel de înaltă
calitate prin metoda convertorului, utilizarea pe scară largă a electronicii și roboților
industriali în procesul de producție etc.). Deoarece industria siderurgică este o
industrie intens poluantă. Metalul nu este prezent în mediul geografic, este din ce în
ce mai mult strămutat din țările foarte dezvoltate (Japonia, SUA, Europa de Vest) în
țările în curs de dezvoltare, bogate în materii prime. materiale și surse uriașe de
energie hidraulică necesare dezvoltării oțelului electric. Au devenit deja mari
producători de metale feroase Brazilia, India, Venezuela etc.
METALELE NEFEROASE

Metalele neferoase sunt utilizate pe scară largă în dezvoltarea subsectoarelor moderne ale industriei ingineriei
mecanice - inginerie electrică, producție de roboți industriali, inginerie radio, industria aviației, mecanică de precizie etc.
Metalele radioactive sunt utilizate în energia nucleară. Metalurgia neferoaselor include extracția și preluarea unei mari
varietăți de minereuri cu o concentrație de metal redusă, sub 3-4%, cu excepția bauxidelor în care această concentrație
poate ajungr până la 50-60%. Pentru producerea unei tone de metal adesea e necesar de a prelucra sute și mii de tone de
minereu. Afară de aceasta, rezervele de metale neferoase în scoarța terestră sunt mult mai limitate decât cele de minereu
de fier. Iată de ce producția metalelor neferoase (cupru, plumb, zinc, staniu) este amplasată lângă baza de materie
primă. Producția mondială de metale neferoase constituie circa 75 mln. De tone pe an, din care aluminiului îi revine
mai mult de jumătate. Producția mondială de aluminiu a crescut foarte mult, mai ales după cel de-al Doilea Război
Mondial.
Materia prima pentru producerea aluminiului este bauxita, care este disponibila in cantitati mari in Africa de
Vest, Australia, America Centrala, Europa de Sud, etc. Aluminiul poate fi produs si din argila. producția de aluminiu
datorită consumului mare de energie Centralele electrice (18 mii kW - 1 t) sunt situate în apropierea hidrocentralelor sau
centralelor termice care funcționează pe bază de combustibil ieftin. De exemplu, Norvegia, care nu are rezerve de
bauxită, dar are resurse hidrografice semnificative, produce aproximativ 4% din producția mondială de aluminiu. • Ce
industrii folosesc aluminiu? În epoca modernă, importanța cuprului a crescut semnificativ datorită calităților sale
(conductivitate ridicată, culoare etc.) și diverselor aplicații. După argint, cuprul este cel mai bun conductor de
electricitate, deci este utilizat pe scară largă în industria electrică. Cele mai importante zăcăminte de cupru sunt situate
în Anzi (Chile, Peru), Africa Centrală și de Sud (Zambia, RD Congo, RAS), America de Nord (SUA, Canada), Rusia,
Kazahstan..
Factorii de localizare a întreprinderilor producătoare de cupru
sunt: ​a) apropierea de baza de materie primă b) apropierea de
surse de energie electrică, deoarece producția de cupru rafinat
necesită cantități mari de energie electrică
Principalele rzerve de plumb și zinc sunt situate în: Australia,
China, S.U.A., Canada, Peru, Rusia și Kazahstan, unde este
dezvoltată și producerea plumbului și zincului. Mari producători
ai acestor metale, pe baza concentratelor importate, sunt Japonia,
Germania, Italia, Marea Britanie.
Principalele rezerve ale lumii, exploatarea și producția de staniu
(staniu) sunt situate în principal în Asia de Sud-Est (China,
Thailanda, Myanmar, 2. iuulidi Malaezia și Indonezia, care
reprezintă aproximativ 65% din producția mondială). . og dridh
În America de Sud se remarcă Peru (12,2%), apoi Brazilia
(11,6%), Bolivia cu dezvoltări în regiunile andine, la o altitudine
de peste 4000 m. Australia are și importante resurse de staniu.
Există și mine de staniu în Rusia, Portugalia, Marea Britanie,
Spania, Namibia, Rwanda, Zimbabwe, Africa de Sud