Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STATISTICE
APLICATII
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
medii pentru eşantioane de volum redus
APLICATIA 1
Un specialist afirmă că persoanele care mănâncă cereale la micul
dejun vor consuma la masa de prânz, în medie, mai puţine calorii
ca aceia care nu mănâncă cereale la micul dejun. Pentru a testa
această afirmaţie, au fost selectaţi aleator 30 de persoane şi au
fost întrebate ce mănâncă în mod regulat la micul dejun şi la
masa de prânz. Fiecare persoană a fost identificată ca un
consumator sau nonconsumator de cereale la micul dejun şi
fiecărei persoane i-au fost calculate numărul de calorii consumate
la masa de prânz.
Rezultatele obţinute sunt următoarele:
Consumatori de cereale:
640, 605, 529, 591, 596, 564, 615, 560, 635, 623 (calorii)
Nonconsumatori de cereale:
502, 703, 735, 707, 523, 534, 768, 626, 620, 589, 736, 565, 686, 529,
632, 951, 744, 632, 593, 847 (calorii)
Se poate spune cu un nivel de semnificaţie de 5% că specialistul
are dreptate?
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
medii pentru eşantioane de volum redus
Identificarea metodei:
Specialistul trebuie să compare media consumului de calorii pentru
populaţia consumatorilor de cereale cu cea a nonconsumatorilor de cereale.
Datele sunt cantitative.
variabila =numarul de calorii consumate la masa de pranz
μ1=media consumului de calorii pentru pop consumatorilor de cereale
μ2=media consumului de calorii pentru pop non consumatorilor de cereale
Count 10 Count 20
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
medii pentru eşantioane de volum redus
Ne-
consumat
Consumatori ori
Mean 595.8 661.1
Val. calculata a
Variance 1273.511111 13375.25263 testului
Observations 10 20
Rezultat:
Deoarece valoarea p pentru testul unilateral (nivelul
de semnificatie) este mică (1,46%<5%), putem spune
că aceste date dovedesc că cei care consumă
cereale la micul dejun consumă mai puţine calorii la
masa de prânz (se acceptă ipoteza alternativă, că
există diferenţe semnificative), cu o probabilitate
maxima de 100-1,46=98,54%. (>95%)
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
dispersii
APLICATIA 4
Folosind datele APLICATIEI 1, să se testeze
dacă dispersiile (variaţiile) celor două populaţii
sunt egale
Rezolvare:
Identificarea metodei:
Ipotezele sunt:
2
H0: 1 2 1
2
H1: 1 2 1
2 2
Expresia testului este:
F s1 s2
2 2
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
dispersii
Rezolvare folosind EXCEL:
Introduceţi datele pe două coloane. În A1 se
scrie „Consumatori“ iar în B1
„Nonconsumatori“.
Apăsaţi Tools/Data Analysis şi apoi F-Test
Two-Sample for Variances
Specificaţi variabila 1: A1:A26
Specificaţi variabila 2: B1:B26
Apăsaţi Labels şi apoi OK.
Se obţin rezultatele:
Testarea ipotezei privind diferenţa dintre două
dispersii
F-Test Two-Sample for Variances
Consumatori Nonconsumatori
Mean 595.8 661.1
Variance 1273.51 13375.25
Observations 10 20
df 9 19
F 0.0952
P(F<=f) one-tail 0.00053
F Critical one-tail 0.3392