Muntii Carpati

MUNTEANU ANDREI
Munţii Carpaţi, una dintre cele mai semnificative unităţi de relief din Europa (lungime de
aproximativ 1.500 kilometri şi suprafaţă de 170 000 km²), constituie o componentă a
sistemului montan alpin şi se desfăşoară de la Poarta Viena-Bratislava (traversată de Dunăre)
până la Valea Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani. Prezintă trei sectoare bine
individualizate : Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă
aproape în totalitate pe teritoriul României, deţinând 54% din lanţul carpatic. Înălţimea
maximă se înregistrează în Munţii Tatra (vârful Gerlachovka, 2.663 m).

În continuare ne vom opri asupra Carpaţilor Româneşti. Aceştia sunt alcătuiţi, la rândul lor, din
trei mari diviziuni : Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali.

Limitele Carpaţilor Româneşti

Carpaţii Româneşti sunt delimitaţi, în partea de nord, de graniţa cu Ucraina, iar în partea de
sud, de Serbia (prin intermediul Dunării). Restul limitelor aparţin în totalitate teritoriului
României, atât la exterior, spre unităţile de podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la interior, spre
Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Din punct de vedere altimetric, limita Carpaţi-Subcarpaţi
este apreciată în jurul valorii de 800 metri, în timp ce înspre Dealurile de Vest coboară până la
250-400 metri, iar în interior, spre Depresiunea Transilvaniei, ecartul este foarte larg, respectiv
200-800 metri. Între limitele menţionate, Carpaţii Româneşti cuprind o suprafaţă de
aproximativ 66.300 km2 (27,8% din teritoriul ţării), iar lungimea este de peste 910 kilometri.
Alcătuirea geologică
Carpaţii se caracterizează printr-o alcătuire geologică relativ complexă, alături de şisturile
cristaline cu intruziuni granitice, apărând atât formaţiunile vulcanice, cât şi cele de fliş
cretacic şi paleogen. Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai
lung lanţ montan de acest fel din Europa.

Altitudinea

Vârful Negoiu (2535 m) din Munţii Făgăraş

Carpaţii Româneşti fac parte din categoria munţilor mijlocii, care depăşesc 2500 metri
numai pe areale foarte restrânse, în Carpaţii Meridionali. Altitudinea medie este de 840
metri.
Diferitele faze ale procesului de cutare şi înălţare a Carpaţilor, precum şi intensul vulcanism
neogen, au contribuit la o fragmentare accentuată a spaţiului carpatic, pusă în evidenţă
prin mulţimea depresiunilor intramontane, mai cu seamă în Carpaţii Orientali şi în cei
Occidentali. Se remarcă în această privinţă ariile de discontinuitate Bârgău-Dorna-
Câmpulung şi Depresiunea Braşov-Pasul Oituz-Valea Trotuşului din Carpaţii Orientali,
precum şi culoarele Timiş-Cerna şi Bistra-Strei de la limita Carpaţilor Meridionali cu Carpaţii
Occidentali. Spre deosebire de Alpi, Carpaţii au mari depresiuni intramontane, iar culmile
lor se prezintă sub forma unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti.