Relieful

vulcanic
Pieleanu Maria-Minerva
Relieful vulcanic
Relieful vulcanic este un relief atat structural
si petrografic, cit si un relief de"constructie",
formele majore (conurile vulcanice) fiind
datorate urcarii magmei la suprafata
 Structura aparatului vulcanic
cosul
hornul sau orificiul de evacuare a
materialelor expulzate. În timpul
perioadelor de liniște și după
stingerea vulcanului, în coș rămân
lave sau piroclastite consolidate; ele
pot fi puse în evidență numai prin
eroziunea conului..

craterul
prelungirea externă prin care se
termină coșul; are de obicei
forma de pâlnie.

conul
edificiul propriu-zis, clădit din lava
revărsată și din alte materiale rezultate în
timpul exploziei vulcanice; reprezintă o
formă de acumulare, a cărei morfologie
depinde de tipul activității vulcanice și
apoi de evoluția subaeriană a eroziunii.
 Produsele activitatii vulcanice

produse

gazoase lichide solide

1
vapori de apă, dioxid lava care poate fi: acidă cenușa
de carbon, hidrogen, , neutră, bazică, în vulcanică; lapili –
hidrogen sulfurat, funcție de conținutul în fragmente de 1-
amoniac bioxid de siliciu (SiO2 3cm; bombe – când au
diametre de ordinul
centimetrilor sau
metrilor
 Relieful vulcanic de acumulare
Conurile vulcanice sunt rezultatul
erupțiilor de lavă acidă-vâscoasă,
Conuri de sfărâmături
cu multă silice și cu viteză de 01
curgere redusă. Apar izolate sau Rezultate în urma exploziilor de
grupate pe anumite areale și tip strombolian și vulcanian,
îmbracă forme diferite, după tipul sunt formate din îngrămădirea
de erupție și după natura rocilor piroclastitelor în jurul coșului și
constituente. craterului.

02 Conurile stratovulcanilor
Sunt alcătuite din straturi alternante de lavă și piroclastite,
rezultate din faze diferite de erupții. Un con simplu de
stratovulcan are pante concave și un crater larg, ca o pâlnie.
Dacă conul crește în înălțime, se deschid crăpături radiare
prin care curg erupții laterale.
Cumulo-vulcanii
03 Tip de con creat de vulcanii care elimină lave acide, vâscoase (multă silice în compoziție). Ele încetează sa curgă la
temperaturi sub 1200°C, materia se acumulează și se solidifică repede în jurul coșului. Conul apare ca o îngrămădire
haotică de blocuri, pe care lava nouă, incandescentă, venită sub presiune, le împinge în sus. Se formează un con fără
crater, numit cumulodom sau dom endogen, care poate atinge dimensiuni de sute de metri;
 Relieful vulcanic de explozie
Aceste forme se întâlnesc în special la vulcanii care emit lave vâscoase și în general la erupțiile bogate în emisii violente de gaze.
Exploziile și prăbușirile care însoțesc erupțiile dau naștere la câteva tipuri de excavațiuni: cratere simple, caldere, maare.

Cratere simple Calderea

Au formă de pâlnie și rezultă prin explozii puternice. Mărimea lor este direct Calderele (căldare, în spaniolă) reprezintă cratere uriașe formate
proporțională cu intensitatea erupției. Se întâlnesc la vulcanii ce dau conuri de prin explozie și lărgite mult prin prăbușirile care urmează. La
sfărâmături și la stratovulcani. Modelarea versanților se face prin alunecări, prăbușiri, explozii puternice, coșul și chiar porțiunile superioare ale
solifluxiune și șiroire. De multe ori în interiorul acestor cratere se formează lacuri. La cuptorului magmatic sunt golite de lavă, iar partea centrală a
vulcanii activi, o nouă explozie reactivează și intensifică modelarea craterului. Un tip vulcanului, pierzându-și suportul se prăbușește. Din vechiul con
aparte rezultă prin prăbușirea lavei bazaltice consolidate de tip hawaiian; este craterul vulcanic nu mai rămâne decât porțiunea de la poalele acestuia
puț (pit-crater) întâlnit în interiorul calderelor. Aceste cratere ciuruiesc lava sub forma unui perete circular, în interiorul căruia se pot forma
consolidată, prezintă pereți verticali, iar în interiorul lor se găsesc adesea lacuri de ulterior, conuri vulcanice mai mici. După formă și geneză se pot
lavă (lacuri de foc); așa sunt craterele vulcanilor Kilauea și Mauna Loa. deosebi mai multe tipuri:

Maree
Maarele sunt depresiuni rotunde, de forma unui puț, cu un diametru de sute de Caldera monogenă
metri până la 2-3 km, rezultate în urma exploziilor vulcanice. Sunt umplute cu Caldera poligenă
sfărâmături provenite din explozie sau din prăbușirea pereților. Ele nu expulzează
lavă și de aceea nu formează un con. Aparatul se compune din: canalul de
Caldera inelară
străpungere (diatremă) și craterul de explozie, ce nu se ridică deasupra reliefului. Caldera în trepte
Foarte rar craterul este înconjurat de un val înalt de câțiva zeci de metri, format din
sfărâmături de roci. Pentru aceste cratere ocupate în general de lacuri, s-a
generalizat denumirea de maar, folosită în regiunea Eifel din Germania.
 Relieful volcanic in eroziune
Modelarea
Modelarea platourilor
conurilor
Rețeaua hidrografică este radiară divergentă pe con și radiară
convergentă pe crater. La baza conului, râurile sunt colectate de o rețea Platourile de lavă bazică au o mare rezistență
inelară, iar în crater se formează lacul de crater. Văile adânci care la eroziune. Aceasta este încetinită de
fragmentează conul se numesc barrancos (în insulele Azore). prezența diaclazelor și fisurilor, care le face
Interfluviile de formă triunghiulară care urcă în pantă crescândă spre foarte permeabile. Dezagregarea este însă
vârful conului sunt numite planeze. În partea superioară, după o foarte activă în regiunile deșertice sau
evoluție îndelungată ele se transformă în creste. Prin eroziune periglaciare. Dacă relieful și climatul permit
regresivă barrancosurile pătrund în interiorul craterului și drenează umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă
lacul. Dirijarea rețelei convergente din interiorul craterului, către un taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu
nivel de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la numeroase rupturi de pantă însoțite de
lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. cascade. Între ele rămân interfluvii largi,
Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor adevărate platouri alungite (platourile de lavă
moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și
dură, care sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, Columbia). De multe ori văile se adâncesc pe
vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme vechile interfluvii fosilizate, unde grosimea
pozitive: se produc inversiuni de relief reprezentate prin neck- lavei este redusă; apar și aici inversiuni de
uri, dyke-uri și sill-uri. relief. Când văile ajung la rocile friabile ale
subasmentului, versanții se retrag repede, văile
Neck-ul este un stâlp de rocă dură (lavă sau piroclastite cimentate), ce se lărgesc, apar văi secundare, iar platourile
s-a format prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafață, pe sunt fragmentate în bucăți tot mai mici. Aceste
fisurile rocilor; poate reprezenta coșul vulcanic. mici platouri de lavă izolate se
Dike-ul este un perete sau un zid impunător ce provine din injectarea numesc mesas (în Mexic). Sunt asemănătoare
lavelor pe o spărtură longitudinală a conului. martorilor de eroziune din structurile tabulare.
Sill-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de Cu timpul sunt distruse complet. Un caracter
stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care important al rețelei hidrografice îl reprezintă
închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării frecvența de văi supraimpuse.