CURS 2 TGD

Metodologia juridica
a) b) c) d) e) Precizari terminologice Consideratii generale privind metoda de cercetare Notiunea de metodologie juridical Diferitele metoduce de cercetare: metoda logica metoda comparative metoda istorica metoda sociologica metoda cantitativa

In limba greaca, meta = deasupra si hodos = drum. Precizari terminologice: Are ca sensuri: parcurs(drum, in mod figurative) sau mod de expunere. O metoda este determinate de insusi obiectul cercetarii stiintifice: ea trebuie sa corespunda legilor obiective pe care acesta le impune. Metodologia = sistemul principiilor generale de investigatie deduse din nivelul general al legilor obiective. Notiunea de metodologice juridica: Definitie: Metodologia juridica reprezinta acel sistem al unor factori de relativa invarianta, intr-un numar suficient de mare de metode, factori care au ca obiect raporturile care se stabilesc intre diferite metode in procesul cunoasterii. Factori de relativa invarianta: Principii, Criterii metodologice, concepte= continut metodologic Raporturile care se stabilesc intre diferite metode reprezinta OBIECTUL metodologiei juridice. Extremismul metodologic : oricat am stapani metodologia, ea nu ne ofera o cunoastere absoluta. Metoda Logica in aplicarea rationamentelor specifice logicii formale in cunoasterea fenomenului juridic. Ea utilizeaza 3 criterii metodologice: 1)deductia; 2) inductia; 3) experienta; (in spatiul juridic mai putin). Dreptul ca stiinta are cateva metode de cercetare-> nu trebuie sa consideram ca una este mai buna decat alta.

Logica Juridica = analiza enunturilor normative cat si a elementelor constructive de argumentare juridica, utilizand principiile logicii formale. Logica judiciara presupune o practica, care consta in utilizarea rationamentelor logice, in procesul de aflare a adevarului din cadrul unui litigiu. Ex: Interpretarea Constitutiei. legea fundamentala a unui stat, contine reglementari cu valoare de principiu, surprinde doar esenta relatiilor sociale. Metoda logica ESTE UTILIZATA cu precadere in interpretarea dreptului. SCHEMA DEONTICA A FUNCTIONARII NORMEI Fie enuntul normativ n. Norma impune o conduita(negativa sau pozitiva). In baza acestei conduite se creeaza pentru subiectul normei un raport normativ. Conduita negativa consta intr-o actiune de abstinenta, iar la cea pozitiva ti se previne sa actionezi: sa dai ceva sau sa faci ceva. Astfel incat, in cazul unei norme carre impune o conduita negative, inseamna ca poti fi tras la raspundere. Continutul raportului normativ consta in o variabila pentru agentul actiunii, o variabila proportionala pentru analizarea conditiilor, impactul deontic. Ex: La curs, este interzis studentilor sa vorbeasca in timp ce profesorul dicteaza. In conditiile la curs este interzis agentului sa intreprinda actiunea de a vorbi. Persoanele fizice sau juridice sunt subiecte de drept. Impactul deontic sau factorul deontic, factor de existenta a normei. Metoda comparativa In contemporaneitate, a devenit importanta atat datorita cresterii mobilitatii demografice, precum si datorita existentei unei pluralitati de sisteme juridice. Metoda comparativa consta in analiza fenomenului juridic din diferite sisteme de drept, prin evidentierea similitudinilor si a diferentelor existente intre acestea. De a lungul timpului s-au cristalizat in cunoasterea juridica o serie de principii metodologice care permit realizarea unei comparatii relevante. -> Sa cercetam fenomenul juridic indiferent de sistemul de drept. Sa sesizam un cercetator al dreptului, elementele comune si diferentele ce se disting in cadrul dreptului. S-au formulat mai multe principii de lucru pentru aceasta metoda comparativa.***Examen: comparatii intre sistemul anglo saxon, britanic, sistemul francez/german. Sisteme nationale care au niste principii comune dar prezinta insa si diferente. Acestea constau: (Se compara doar ceea ce este comparabil=principiul similia similibus) si presupune faptul ca, pentru a putea analiza comparativ 2 sisteme de drept, acestea trebuie sa aiba in comun un numar minim de elemente. In al doilea rand, acest principiu presupune ca in lipsa unor elemente coume, 2 sisteme de drept vor putea fi analizate comparativ doar prin evidentierea diferentelor. Este necesara existenta elementului comun al elementelor de comparat. In analiza comparativa este necesar sa fie luat in considerare contextul social, politic si cultural in care se afla situate sistemele de drept. Pentru realizarea de comparatii relevante, este necesara in analiza conceptelor, institutiilor si a normelor de drept din 2 sau mai multe sisteme normative, sa se realizeze luarea in considerare a sistemului izvoarelor dreptului. Analiza dinamicii istorice, a evolutiei normelor sau institutiilor analizate in fiecare dintre ordinile juridice comparate.

La ora actuala, sunt consacrate 4 mari izvoare de drept: legea scrisa, legea nescrisa, literatura de specialitate, jurisprudenta(solutiile judecatorului, solutiile pronuntate in H. Judecatoresti). Aceste izvoare au evoluat de-a lungul timpului, acum avem doar 4 consacrate. Metoda istorica Dreptul este rezultatul unei dinamici istorice. Discursul juridic preia injonctiuni si valori din trecut si asigura supravietuirea acestuia. Presupune analiza fenomenului juridic dintr-o perspectiva evolutiva. In cadrul acestei metode, dreptul este studiat dintr-o perspectiva evolutiva, modul cum au evoluat principiile sale, si verticala si orizontala Metoda sociologica consta in utilizarea instrumentelor metodologice specifice stiintelor sociale in analiza realitatii juridice. Este relevanta cu precadere in cadrul interogarii procesului de aplicare a dreptului, precum si in cadrul politicilor legislative. Treptat, s-a dezvoltat sociologia juridica, insa este bazata pe aceleasi instrumente metodologice ca si disciplina mama. Se folosesc chestionarele, sondajul de opinie, pentru a studia de exemplu fenomenul infractional, sau pronosticuri legislative ( impactul normelor asupra destinatarilor ). Metodele calitative urmaresc evidentierea rolului structurilor sociale si culturale active in cadrul proceselor sociale, utilizand procedee de investigare precum: interviul, focus-grupul sau analiza de discurs. Metodele cantitative recurg la analiza tendintelor sociale prin utilizarea unor procedee traductibile in termeni cantitativi (sondajul de opinie). Ele presupun aplicarea procedeelor euristice(care duc prin intrebari la descoperirea unor noi adevaruri) specifice stiintelor exacte in analiza fenomenului juridic si practica judiciara.

DIMENSIUNILE DREPTULUI. Dimensiunea istorica. Aparitia dreptului.

Studiul conceptului dreptului implica cu necesitate viziunea istorica ce cauta sa descifreze originile dreptului. Odata cu dezvoltarea stiintelor sociale, la sfarsitul secolului al XIX-lea, studiile antropologice au evidentiat faptul ca in cadrul societatilor asa zis primitive exista forme de convietuire care se exprima prin tabuuri si interdicte. Aceste cercetari antropologice au fost la originea conceptiei conform careia dreptul isi gaseste originile in forme de organizare sociala prestatala. Opus acestei teze sa conturat conceptia etatista = dreptul nu poate sa apara decat in interiorul formei de organizare statala. Asemenea pozitie isi are originile in filozofia lui Hegel si intelege ca statul este singurul creator de norme juridice. Normele juridice fata de normele etice/religioase sunt singurele norme juridice pentru care statul a creat un aparat specializat fata de celelalte. DREPTUL APARE ODATA CU STATUL. Statul intervine cu propriile norme atunci cand cetatenii incalca legile sale. DIMENSIUNEA SOCIALA A DREPTULUI Dreptul este un produs al societatii. Normele sale intervin in procesele sociale, stabilind reguli generale cu privire la producerea, la repartitia si la schimbul de bunuri cu o relevanta sociala precum si la organizarea activitatilor comunitatii. Dreptul nu poate deveni o realitate decat in interiorul unui cadru institutional fundamentat pe coexistenta libertatilor individuale si nu pe afirmarea unor interese personale sau de grup. In acest sens, dreptul reflecta relatia dintre libertate si necesitate. O lege trebuie sa fie capabila sa permita o anumita coexistenta si sa dea satisfactie interesului general al societatii.O lege este o sinteza de interese individuale. Realitatea juridica este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale, in conditii istorice determinate. Existenta ei nu poate fi desprinsa de dinamica celorlalte discursuri sociale. Realitatea juridica suporta influenta acestora si exercita la randul ei influenta asupra lor. Nu se poate desprinde de celallte relatii sociale. Dreptul, prin faptul ca se refera la aceasta constrangere statala, nu inseamna ca trebuie sa fie rupt de celalte realitati sociale. Trebuie sa fie expresia celorlalte realitati sociale. O lege rupta de realitatile sociale va fi sortita esecului, nu se poate aplica norma respectiva, fiind nerealista. Realitatea juridica nu se reduce la fenomenul normativ juridic. Ea implica, de asemenea, constiinta juridica, precum si relatiile si raporturile juridice.

Avem 3 dimensiuni ale realitatii juridice: 1) constiinta juridica ( constiinta legiuitorului ) 2) dreptul stricto sensu ca fenomen normativ ( ansamblu de norme juridice ) 3) raporturile juridice ( relatii sociale ce iau nastere ............ ) Ex: cumpararea unei masini. => intru intr-un raport juridic printr-un contract de vanzare-cumparare. Constiinta juridica reprezinta o premisa a fenomenului normativ si se constituie ca o interactiune intre 3 ipostaze ale dimensiuni constiente a subiectivitatii umane. Astfel, ea reuneste ipostaza cognitiva, actionara (activa) si cultural-axiologica. Constiinta juridica e reprezentarea fenomenului juridic la nivelul constiintei umane. Constiinta juridica apartine legiuitorului. Dreptul stricto sensu constituie o dimensiune institutionala. Normele de drept apartin categoriei prescriptive, altfel spus, ele construiesc spatiul a ceea ce trebuie sa fie (sollen) dimensiunea prescriptiva dar in acelasi timp sunt determinate in constructia lor sociala de ceea ce este (sein) dimensiune descriptiva. Raporturile juridice, o alta dimensiune a realitatii juridice, sunt relatii sociale reglementate de norme de drept. ESENTA, CONTINUTUL SI FORMA DREPTULUI Esenta unui fenomen reflecta unitatea raporturilor necesare relativ stabile care constituie dimensiunea interna a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de fenomene adiacente. Din multitudinea determinarilor calitative ale dreptului, se desprinde o calitate principala care exprima determinarea sa interna. Aceasta este reprezentata de calitatea juridica a vointei si a interesului care determina aparitia normelor juridice. Deci, in principiu avem de-a face cu o vointa juridica, nu cu o simpla vointa. Vointa generala nu e doar o simpla suma a vointelor individuale. Ca sa poti legifera sau sa ajungi la drept, legiutorul trebuie sa-si exprime vointa, vointa juridica(obligatorie). Vointa juridica este expresia vointei juridice generale. Vointa generala este rezultatul unui proces de selectie si valorizare a vointelor individuale. Vointe individuale sunt supuse unui filtru de valori(daca e valoare sau nonvaloare), satisfactia asteptarilor sociale generale, conteaza majoritatea. Calitatea juridica presupune generalitate si obiectivitate. Astfel, vointa juridica exprimata prin normele de drept este oe xpresie a vointei generale, distincta de o suma a vointelor individuale. Vointa generala este expresia unei comunitati care intelege sa isi eternalizeze valorile.

Dreptul se deosebeste de alte sisteme normative sociale prin calitatea juridica a vointei ce se exprima in integralitatea normelor. Continutul Dreptului il constituie ansamblul elementelor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale statala. Continutul dreptului are o latura componenta dominanta si anume, sistemul normelor juridice. Orice sistem de drept isi realizeaza functiile prin intermediul normei de drept. Mecanismul influentei sale asupra relatiilor sociale este esential legat de modul in care conduita impusa de catre o norma de drept structureaza relatiile sociale. Normlee de drept ne apar ca premise si conditii, precum si ca forme ale controlului social. Oficializarea inseamna garantarea de catre stat a unei reguli de conduita si transformarea ei in regula de drept. Intregul continut al dreptului nu poate duce decat la un continut normativ, prin urmare continutul dreptului inseaman doar continut normativ. Alti autori au combatut aceasta opinie, dreptul nu are exclusiv continut normativ, deoarece exista principii ce nu sunt incluse in norme. Prin urmare, continutul este mai larg decat cel normativ, numai din norme de drept. Forma dreptului reprezinta modul in care se organizeaza elementele care compun continutul dreptului. Forma interna organizarea pe ramuri a dreptului, iar in interiorul ramurilor organizarea pe institutii juridice. Ex: Drept civil.-> in cadrul acestor norme putem avea alte norme ce reglementeaza aceeasi problema: institutia juridica.(grup de norme). Ex: institutia testamentului, institutia contractului.... Drept penal -> institutia infractiunii. Drept constitutional-> institutia drepturilor si obligatiilor. Forma externa a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere: a) Prin prisma modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului b) Prin prisma modalitatilor de sistematizare a legislatiei. c) Prin prisma modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte emise de catre autoritatile publice, si anume: legi, ordonante, HG, decrete(prezidentiale), Hotarari ale consiliului general, consiliului judetean, consiliului local... (piramida actelor normative si forta lor juridica) d) In forma dreptului sunt continute si procedeele specifice tehncii juridice, cum ar fi: conceptele, clasificarile si, mai ales, tiparele logice ale normei juridice. Dreptul sub forma codului este o opera de creatie legislativa, deoarece un cod reprezinta incorporarea tuturor legilor intr-una singura materie. Ex: in domeniul sanitar...carte cu toate legile..

Functiile Dreptului
Functiile dreptului sunt acele direectii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic, la indeplinirea carora participa intregul sistem de drept precum si instantele sociale cu atributii in domeniul realizarii dreptului. Exista 4 functii: 1) Functia de institutionalizare/de formalizare juridica a organizarii social-politice. Dreptul, prin Constitutie si prin legile organice asigura cadrul legal de functionare a fortei statale.puterea legislativa, puterea executiva, autoritatea judecatoreasca: instantele judecatoresti, ministerul justitiei, CSM(titlularul actiunii disciplinare pentru magistrati). Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii. Prin aceasta functie dreptul garanteaza si octroteste ordinea constitutionala, valorile fundamentale ale statului, precum si libertatile indivizilor. Dreptul inseamna ansamblu de norme, dar in spatele fiecarei norme se afla o valoare. Nu se reglementeaza nonvalori, ci doar ceea ce este esential pentru societate. Fiind un instrment al controlului social, dreptul organizeaza relatiile dintre indivizi, previne dezordinea si asigura coeziunea colectivitatilor. El defineste cadrul general de desfasurare a proceselor sociale si sanctioneaza conduitele pe care comunitatea le defineste a fi deviante. Functia de conducere a societatii. Norma juridica reprezinta un act de conducere a societatii. Legea este o forma universala de exprima a dezideratelor sociale majore. Forta statului se legitimeaza in exercitiul ei prin drept. Statul este creator de drept, isi creeaza propriile limite ca sa se evite abuzul de putere. Functia normativa. Dreptul implica o dimensiune nomrative de limitare a conduitei indivizilor. Prin legile pe care statul le emite, se formeaza conduita indivizilor.

2)

3)

4)