Sunteți pe pagina 1din 13

ADEVRUL IN MOARTEA SAVANTULUI CUVNT INTRODUCTIV Vasile Blnaru-Flamur Despre moartea lui Nicolae Iorga, mai ales cronicarii

marxisti din "epoca de aur" ceausist, au scris sute de pagini in numeroase volume. Cum era de asteptat, la fel ca tot ce s-a debitat mpotriva "fortelor reactionare" (cu precdere contra dusmanilor de moarte ai comunismului: legionarii), adevrul istoric a fost denaturat in mod impiu. Masina de dezinformare pecerist (procesul s-a aplicat n toate domeniile din activittile importante si vitale ale statului), a fcut ca n aproape cinci decenii de dictatur comunist si neocomunist, cteva generatii s fie intoxicate cu cele mai aberante si execrabile falsuri. S-a nvtat o istorie bazat pe minciun (minciuna virtute bolsevic) pe sperjur, malonestitate si pe ura care ucide spiritul. Autorii acestor "istorii" sau pretat s ascund realittile, s le stlceasc, unii de teama poruncii, cei mai multi ns din interese personale meschine sau pentru simbria delatiunilor - si aceasta- parafrazndu-l pe Iorga, fiind pcatul ce impovreaz o inim romneasc. Moartea nprasnic a savantului (o moarte pe care conducerea Miscrii legionare nereusind s-o mpiedice, a dezavuat-o categoric), s-a petrecut in noaptea de 27/28 Noiembrie 1940. Au trecut de atunci 52 de ani, timp in care, legionarii, din tar in permanent cumplit prigoan, au trebuit s tac, s asiste muti, nctusati, victime a trei dictaturi, la spectacolul grotesc, perfid, incredibil, la spectacolul falsurilor grosolane. Mai ru ca un blestem! Astzi, dup atta amar de vreme, n care minciuna marxist a ntunecat enorme constiinte, e timpul s se stie adevrul. Att ct ni-1 perrnit vremurile inca in restriste, nc neintrate pe fagasul normal al adevratei democratii. Savantul obisnuia s spun: "Cei de mine trebuie s cunoasc adevrul". Noi sustinem c imperios necesar este ca si cei de azi, dup o tcere att de ndelungat si silnic, s aib dreptul la a cunoaste adevrul. Ca urmare, prezentm cititorilor romni aceasta succint "informare" cu titlul: "BLSTMELE LUI IORGA -adevrul in moartea savantului" - e un fragment dintr-un volum scris, sub genericul "APOCALIPSELE BABILONULUI XX", in Noiembrie 1984. ncercm, asadar, s ptrundem la adevr si pe scari de ipoteze, dar in primul rnd prin mijlocirea documentelor, a unor afirmatii objective, rostite mai putin de legionari (ca s nu se spun ca ar exista in ele pasiunea politic, oarb, a celor loviti), ci de acei care au identificat odinioar in mentorul lor pe "Voltaire-ul romn", pe "omul zilelor decisive", dar si "potential mare inchizitor". n paginile multor ziare din 1940, nainte de ora fatidic a tragediei, cnd istoricul nc mai avea voie s scrie, s publice "articole cu otrav" la adresa "legiunilor verzi", a tineretului care faptuise revolutia detronrii unui rege tiran, s-au putut citi adevruri de necontestat mpotriva "autorului moral al hecatombei de martiri legionari". Iat, ntr-un numar din "Porunca vremii", urmtoarea frntur de fraz (un exemplu cel mai putin -netrebnic"): "... far sprijinul "moral", far girul autorittii d-lui Iorga, nici asasinul Armand Clinescu, nici regimul camarilei iudaice nu s-ar fi npustit cu atta furie asupra tineretului..." Acestia nu erau niste "judectori netrebnici". Aprtorii lui Iorga de atunci n-au fost in stare s conving tara c mentorul lor este victima unor "nvinuiri nedrepte", a unor "infamii", "stiri tendentioase", "injurii si ignorante". De aceea, in paginile ce urmeaz, cititorul va reusi s descifreze adevrul n moartea savantului si dac "blstmele" sale, rostite urgelnic asupra tuturora, si ca om de cultur si ca personalitate politica reprezentnd forul cel mai de vrf al dictaturii cariiste, au avut sau nu efectul de a provoca o dram care nu-i numai a lui si a legionarilor, ci a ntregului neam romnesc. "Bastarzii" apostolului neamului, legionarii, au toate motivele s nutreasc preri de ru c lui Iorga i-a fost indiferent si ura si pretuirea lor si c "politica politicianist a acestui intolerant instigator" a adus dup sine attea nenorociri, attea "jertfe groaznice de snge", attea gropi comune ale mortii betonate in adncuri si, in final, nssi cderea "printelui nationalismului din Romnia" sub gloantele rzbunrii. ntr-adevr e marele pcat, "cel mai greu pcat ce poate mpovra o inim romneasc": uciderea ntre frati. Regretabil pentru ntreaga romnime, este c acest mare crturar n-a izbutit s stea pn la urm "sigur si tare, mndru si drept naintea constiintei sale si a judectii vremurilor..." AUTORUL

POST SCRIPTUM In ultimul timp au nceput s fie auzite o sumedenie de "povesti" legate de implicarea in "cazul Iorga" a unor tri ca: Marea Britanie (prin Inteligence-Service), Reichul german (prin Gestapo) si Uniunea Sovietic (prin N.K.V.D.). Implicarea acestora avnd ca obiectiv principal - se zice - trei interese: dezordini in spatele flancului de sud-est al frontului german, compromiterea Grzii de Fier si lichidarea statului national-legionar. Pn in prezent nu avem nici o prob clara care s confirme veridicitatea vreunei asemenea "povesti", rmnnd ca timpul s lmureasc lucrurile pe deplin n viitor. Ceea ce stim acum, este un adevr de necontestat, anume acela c Antonestii si camarelisti din anturajul lor (n-a lipsit nici complicitatea ocult a unor masinatiuni iudeo-masonice) sunt in mare msur vinovati, dac nu chiar prtasi de tot ce s-a ntmplat negativ in Noiembrie 1940 si Ianuarie 1941. Dar mai ales in asasinarea marelui istoric vina Antonestilor este evident, in primul rnd prin faptul c au fcut eforturi disperate spre a zdrnici ncercrile conducerii Miscrii de a-1 salva de la moarte. Prin "informarea" de fat ne propunem s artm succint, prin documente din surse nelegionare, adevrata pozitie a istoricului, mai putin ca om de cultur, mai mult ca om politic: instigatorul si autorul moral al hecatombei de martiri legionari. Urmeaz ca cititorul s constate in ce msur ncercarea noastr a reusit s scoat la lumin adevrul in moartea savantului. De asemenea urmeaz - si e de dorit - ca aceast prim "Informare" de acest fel s nu fie singura, pentru ca istoria s-si recapete adevratul ei rol, acela de a nu fi teroare si nici fals grosolan. Asteptm, asadar, noi ncercri de a contribui pe deplin, si in mod ct se poate de obiectiv, la elucidarea acestui tragic eveniment din viata att de zbuciumat a neamului nostru greu ncercat in toate timpurile; mcar s nu uitm!... CAPITOLUL I Anul de cumpn 1940. Despre masacrul de la Jilava si Prefectura Politiei Capitalei am luat cunostint in dimineata zilei de 27 Noiembrie. Eram in biroul directorului general ION MNZATU, la sediul central al Societtii de Radio, pe strada General Berthelot. Vestea am primit-o de la redactorul de serviciu al ziarului "Buna Vestire", prin poetul MIRCEA STREINUL si mrturisesc c m-a impresionat foarte putin. Ca si cnd ceea ce se petrecuse acolo ar fi fost un lucru nu numai inevitabil ci si extrem de logic. Cunosteam in amnunt toate crimele comise de marii vinovati. nct, dup schimbul de cuvinte de la vicepresedintia Consiliului de ministri din 20 Noiembrie, mi-am dat seama, c pn 1a urm, peste autoritatea conducerii Legiunii, se va ajunge la solutia indicat de Socariciu si Mitic Grozea: "Legionarii isi vor face singuri dreptate.". De altfel, moartea lui Gavril Marinescu, ca si moartea celorlalti satrapi de teapa acestui odios organizator de genociduri, n-a impresionat pe nimeni. Nici chiar pe nelegionari si nici mcar pe acolitii lor. Nu acelasi lucru s-a ntmplat cu uciderea lui Nicolae Iorga si a 1ui Virgil Madgearu. Stirea mortii acestor doi oameni politici mi-a fost adus de catre compozitorul Paul Constantinescu n dimineata zilei de 28 Noiembrie. Profesorul Virgil Madgeam a fost gsit impuscat in pdurea Snagov; N. Iorga fusese ridicat din vila sa de la Sinaia n dup-amiaza zilei de 27 Noiembrie, pentru ca a doua zi dimineata s fie gsit ciuruit de 6 gloante pe miristea din dreptul comunei Strejnicul din judetul Prahova. Uciderea lui Virgil Madgearu, mi amintesc foarte bine, m-a surprins si m-a indignat. M-a surprins pentru c nu-i gseam nici o explicatie, nu numai politic, ci si nici o explicatie logic. De asemenea tin minte c la vremea aceea, conducerea Miscrii s-a grbit s dezavueze acest fapt, si inutil, si nedrept. Iar in scrisoarea adresat lui Iuliu Maniu (Virgil Madgearu fcuse parte din conducerea Partidului National-Trnesc), Horia Sima si exprima profundul regret pentru marea pierdere suferit de PNT prin tragica moarte a celui ce a fost Virgil Madgearu.". Este adevrat c acest eminent economist romn, in partidul trnesc situat in fruntea grupului de stnga (N.Iorga n-a pierdut nici un prilej s-l denunte ca marxist, marele preot al conglomeratului") s-a manifestat intotdeauna ca un nversunat dusman ideologic al Grzii de Fier,

facnd tot ce i-a stat in putint ca s atte pe guvernanti contra miscrii (citat din, ,,Cazul IorgaMadgearu", carte scris de Horia Sima n exil. Editura ,,Carpatii" Madrid pag. 20). Dar aceasta, oricat ar fi fost de grav, nu putea s determine catalogarea lui Virgil Madgearu printre asasinii de la Jilava. Si, in consecint, secretarul general al PNT din 1940, nu trebuia, in nici un chip, sa aib un sfrsit asemntor cu acela al acestora. De aceea, am socotit atunci (astzi dup 44 de ani de la tragicul eveniment am aceeasi prere) c tinerii din echipa inginerului Traian Boeru au comis o fardelege strigtoare la cer, un pcat de moarte, pe care nu numai ei, ci ntreaga Legiune l va purta ca pe o cruce a ispsirii spre Golgota izbvirilor din urm. Prerea de mai sus am avut-o si o am ca om, ca romn si crestin. Ea este personal si nu angajeaz cu nimic opinia oficial a Miscrii, dup cum nu ncearca s schimbe sensul real a1 adevrului istoric. Iat de ce in cazul Madgeanr ne oprim aici. Ni se pare de prisos a adauga la dosarul asasinatului alte probe incrimintorii acolo unde damnatorii si sicofantii antonescieni si comunisti s-au depsit pe sine, spunnd mai mult dect a fost in realitate. *** Ct priveste cazul Iorga (mai potrivit ar fi s-i spunem ,,tragedia Iorga" sau tragedia legionar in cazul Iorga"), vom ncerca in paginile ce urmeaz sa-i dm o deslusire. Nicolae Iorga, ,,marele savant", ,,apostolul neamului", omul zilelor decisive", ,,crturarul onest", luceafarul genial in domeniul stiintei", ,,printele nationalismului din Romnia" etc., a fost in cultura romneasc - asa cum va spune Dimitrie Gusti - personalitatea cea mai reprezentativ", iar dup opinia unui reprezentant din generatia urmtoare - il numim pe Mircea Eliade - ,,un genial polihistor", omul pe care si-1 alesese de model si a crui viat si oper jucaser un rol aproape de magie", carte tiprit de Mircea Eliade in exil, in colectia Destin ". Spicuim, dintr-un articol aprut a Magazin Istoric (vezi art. ,,Asa scria el", semnat de Barbu Theodorescu, fostul secretar particular al savantului), urmtoarele amnunte in legtur cu genialitatea acestui geniu in cultur" (dar in politica un crpaci nefast); nainte de a mplini 19 ani era numit prin concurs profesor de liceu. Universitatea a absolvit-o ntr-un singur an, trecnd toate examenele in mod strlucit, fiind elevul lui Xenopol. La 22 de ani; obtine titlul de doctor la Universitatea din Leipzig ale carei cursuri le frecventase in numai dou luni. n urma unui concurs, devenit celebru, e numit profesor de istorie la Universitatea din Bucuresti. Avea 25 de ani. Opera sa ntruneste 1.250 crti si 25.000 articole. A fost distins cu titluri academice de doctor honoris causa a numeroase universitati si membru al tuturor academiilor din Europa. Avea o memorie formidabil, un ochi ptrunztor_si o capacitate de asimilare formidabil, uluitoare... Acesta era omul de cultur Nicolae Iorga in opinia lui B. Theodorescu. Dar Nicolae Iorga a fcut si politic. O politic degenerat in politicianism, n cineasc lupt pentru putere". Mai ales ntre cele dou rzboaie mondiale, sub domnia lui Carol al II-lea, a fost omul care, in crdsia unor ucigasi din vocatie, a jucat un rol mai mult decat nefast n politica trii. Ardeleanul Valeriu Braniste avea dreptate s scrie: ,,Pagub c temperamentul lui vivace l-a amestecat in valurile tulburi ale politicianismului din Romnia. El trebuia s rmn carat si mndru...". In volumele anterioare, in repetate rnduri, am relatat cte ceva din activitatea politic a marelui savant Ne vom rezuma, in paginile ce urmeaz, numai la cteva momente din aceast activitate, numai la acelea legate de acel asa numiit ,,Caz Iorga", pe care vrem s-l elucidm prin documente si mrturii. Iesirea in arena politic a savantului a avat loc n l906. Avea 35 de ani, functiona ca profesor de istorie la Universitatea din capitala trii si, in concurent cu profesorul A.C. Cuza de la Iasi, dar in aliant cu acesta, devenise un fel de ,,idol" al studentimii bucurestene ceea ce la Iasi se ntmplase cu A.C. Cuza. Teoretic dar si practic, aparitia lui Iorga in politica Romniei de atunci s-a bazat pe ideea luptei mpotriva primejdiei evreiesti, mpotriva oricrei influente strine in cultura romneasc ajungnd, in actiunile sale exacerbate, pn la a denatura sensul real al romnismului preconizat de Vasile Conta si Mihai Eminescu. Lansarea lui s-a fcut pe o ramp a unor violente ce aveau s-fie primele violente de amploare petrecute ntr-o cetate universitar. E vorba de sngeroasele manifestatii studentesti din primvara anuiui 1906, initiate si patronate

de ,,apostolul neamului", in piata Teatrului National, mpotriva unui spectacol organizat de Societatea de binefacere ,,Obolul". Mai in amnunt; N.Iorga, in xenofobia lui exagerat, ca s arate ca este ,,omul zilelor decisive", a tinut un discurs fulminant in fata studentilor, cernd s fie oprit spectacolul n care urma s fie reprezentat pe scena Teatrului National o pies in limba francez. Pentru fiul Zulniei de la Botosani, vorbirea limbii franceze pe scena unui teatru national, constituia o crim de ,,less-natiune". Studentii si-au ascultat dasclul, au trecut la actiune. Adevrate btlii s-au ncins intre tineretul universitar iorghist si politie si armat, cu numerosi rniti, cu geamurile prvliilor czute in tndri, cu baricade pe strzi, cu capete sparte, cu zeci de arestri (profesorul instigator va completa gama huliganismelor cu urmtoarea fraz: ,,...se va vorbi a doua zi si de doi morti care nu au existat niciodat". Tuiburrile din Martie 1906, din capitala Regatului vor fi pentru studentimea romn, ca si pentru ,,Frtia bunilor romni" semnalul viitoarelor dezordini studentesti cu caracter antisemit. In opinia savantului, sngele vrsat n Piata Teatrului, mpreun cu tot ce s-a petrecut atunci pe strzde Bucurestilor, a fost cuprins in O viata de om asa cum a fost", pag. 403-404, in cteva cuvinte: ,,Era ntia oar cnd o credint, nu o pasiune politic..., cnd o credint iesea in strad si sttea in fata baionetelor, rspunznd cu lovituri loviturilor si nfruntnd moartea..." Aceasta a fost ntia iesire in arena politicii romnesti a lui N. Iorga: cu capete si geamun sparte, cu baricade pe strzi, cu piepturile studentilor in fata baionetelor, rspunznd cu lovituri loviturilor, nfruntnd moartea. Tineretului studios i se da o lectie, unic in felul ei, de cum va trebui s procedeze n viitor. Un an mai trziu, o a doua iesire n arena politic a marelui istoric: rscoalele trnesti din Martie 1907. Prima rscoal se aprinde in comuna Flmnzi din judetul lui Iorga, Botosani. Cum? ne explic savantul n opera citat: ,,Pentru nu stiu ce nensemnate ciocniri cu evreii arendasi si crciumari, pe un domeniu asupra cruia se ntindea atotputernicia economic a lui Mochi Fiser, ciudat presupus al capitalurilor galitiene (...) se puse armata in fata unor oameni care nu se temuser niciodat de nimeni. S-a tras asupra nenorocitilor a cror durere gsise o clipa glasul pentru a se exprima..." (pag. 125). Sunt ucisi primii patru trani si Iorga, condamnnd recurgerea la forta armat, scria la nceputui lunii Martie 1907 faimosul articol Dumnezeu s-i ierte": ,,Cu nemrginit indignare pentru acest act slbatic am scris acei Dumnezeu s-i ierte, blstm contra unei ntregi clase parazitare, care va deveni, rspndit larg de mini nevzute, mgreun cu ,,Noi vrem pmnt" a lui Cosbuc, unul din strigtele unei teribile revolte, care a cuprins tara de la un capt la altul" (ibidem). Dm mai jos continutul acestui "blstm", rspnditor de nelegiuiri si moarte: ,,Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru trani romni impuscati in orasul romnesc Botosani de oastea romneasc in ziua de 5 Martie 1907. Sa-i ierte Dumnezeu pentru ct munc de robi au muncit, pentru ce trai de dobitoace au dus, pentru ct nselare au suferit, pentru ct jignire au ndurat, s-i ierte pentru viata lor de suferint, s-i ierte pentru clipa de disperare cnd s-au ridicat... S-i ierte Dumnezeu pe ostenii nostri care de frica poruncii au mpuscat pe fratii lor, cel mai greu pcat ce poate mpovra o mirn romneasc. n vecii vecilor ct va dinui suflarea romneasc pe acest pmnt, s nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii si factorii de rele. S fie in casa lor atta belsug ca in bordeiele celor care au murit de gloante, s fie atta cinste si demnitate, ct li s-a lsat acestor srmani ce s-au dus ca niste prsi vesnici naintea scaunului judecatorilor celor mari; s mntuie ca dnsii vrsndu-si sngele n trn si pe urma lor s rmie ca pe urma mpuscatilor, copii s moar de foame... Asa sa dea Dumnezeu." (Am reprodus Blstmul lui Iorga" din Almanahul Tribuna 1977-Cluj. Dac marele savant ar fi scris si rspndit un blstm asemntor si contra netrebnicilor si fctorilor de rele carlisti si armandisti dup asasinatele antilegionare din 1938 - 1939 sau in toiul acestor nelegiuiri mai cutremurtoare ca in 1907, e foarte posibil ca holocaustul mpotriva Grzii de Fier s nu fi atins limite incredibile si foarte sigur c mai apoi, in ceasurile Judectii., legionarii s nu-l fi trecut pe lista nemernicilor si a factorilor de crime, din viermria ce colcia la picioarele tronului carlist, pe delatorul Iorga). Ce a urmat dup rspndirea ,,blstmului": teribila revolt a cuprins ntreaga tar. De la acele neinsemnate ciocniri cu evreii arendasi si crciumari, s-a aprins un incendiu pustiitor (pornit la

instigatiile omului zilelor decisive" si cu ajutorul studentilor lui A.C. Cuza, care, dintr-un incident antisemit de natuar economic, s-a transformat ntr-o rscoal social, ncput pe mini streine, pe minile unor aventurieri politici ce nu aveau nimic comun nici cu traiul de dobitoace dus de tranul romn, nici cu ct jignire si suferint a ndurat, nici cu munca de robi a taranilor far tarin si far plug si nici cu nefericitii ostasi romni, care, mpuscnd pe fratii si printii lor, svrsiser de frica poruncii, cel mai greu pcat ce poate impovra o inim romneasc. Bilantul rscoalelor: cruzimi de nenchipuit si din partea rsculatilor si din partea guvernantilor, prin ostirea romneasc; sate intregi distruse, conace si grnare incendiate, mosii prjolite, comne bombardate cu tunul, femei batjocorite, executii n mas, far judecat si in plin domnie a legilor, peste 10.000 de morti. Din almanahul specificat mai sus (care se orienteaz dup Corespondenta N. Iorga, vol. 91), reiese c la procesele intentate rsculatilor, N. Iorga figura printre principalii instigatori ai tranilor. Preotii si ntvttorii au declarat la proces c s-au rscalat urmnd indemnul lui N. Iorga. Din vol. 66 fila 11 rezult c ,,armata plnuise asasinarea profesorului, deoarece numai astfef s-ar fi putut potoli studentii si rscoala" (Almanah Tribuna pag. 31). nsusi marele apostol al neamului" va consemna: Scrisorile de amenintare cu moartea se ngrmdeau si un grup de studenti aflnd ce se pregteste, a stat cteva zile si noaptea in casa asupra creia trebuia si se prvale urgia. Dormeam cu revofverul la cpti. Si nu era de mirare, n zpceala care cuprinsese attea minti slabe de inculti pe care ctiva ani de belsug prin stoarcerea pmntului si a oamenilor i fcuser din tirani sau din streini (a se citi evrei), bogtasi ai trii si factori politici de mna nti..." (citat din "0 viat de om..." pag. 426). Pentru c apostolul neamului" va primi scrisori de amenintare, sentinte de condamnare, denunturi si afurisenii si in cele trei ecenii de dup prjolul din 1907, ca istoria s se repete, reproducem din Almanahul Tribuna 1977 (vezi art. instigatorii de la 1907 - "N. Iorga si dasclii lui") urmtoarea sentint (scris in numrul din 15 Martie 1907 al ziarului "Neamul Romnesc" restituit prin post): ,,N. Iorga! De mult ar fi trebuit si fii la morg. Banditul cel mai periculos din revolta tranilor esti numai tu! Sngele nevinovat ce s-a vrsat ti va neca vinele nveninate. n numele lui Dumnezeu si in numele neamului rugmintea general este sa crpi! Arendasii care din instigatiile tale miselesti au ajuns pe drumuri blsteam pntecele care te-a purtat!" (pag. 104). Aceasta a fost a doua lansare de pe rampa politicei romnesti a lui N. Iorga: de data aceasta cu sate ntregi distruse, cu conace si grnare incendiate, cu executtii in mas, cu mii de morti, iar el, ,,apostolul", hulit ca un nebun al nationalismului, cu sentinte de condamnare la moarte, ca rspunztorul moral al tulburrilor, ca instigatornl principal al rscoalelor, pzit de studenti, dormind cu revolverul la cpti, nu ca un ,,apostol al neamului", nu ca un apostal adevrat, ci aidoma celui mai netrebnic aventurier, fctor de rele. Astfel, in mprejurrile artate mai sus, a intrat in viata polilitic a Romniei, zgomotos, blstmnd, si blestemat, devorat de imaginatie si de ambitie (dup E. Lovinescu citire), cel mai controversat personagiu din cultura si polilitica Romniei anilor 1900-1940. *** Intr-un articol (Ethosul lui Nicolae Iorga" aprut in Revista Fundatiilor Regale nr. 12 din Decembrie 1944, cunoscutul sociolog D. Gusti (si acest eminent profesor al Universittii bucurestene a colcit in viermraia de la picioarele tronului carlist, ca organizator, din porunc regal, al faimoaselor ,,echipe sociale studentesti" menite s aduc studentimea legionar sub ascultarea marelui strjer", ni-1 prezint pe savant in felul urmtor: ,,N. Iorga a fost personalitatea cea mai reprezentativ si sintetic a neamului romnesc, ntrunind in sine, in acelasi mnunchi spiritual, nsusirile celor mai insemnati oameni ai istoriei romnesti, eruditia lui Cantemir, felul neobosit al lui Sincai, ptrunderea social si politic a lui A. Koglniceanu, entuziasmul lui Blcescu si genialitatea universal a lui Hasdeu... N. Iorga a fost mai mult dect un istoric, un om politic, un poet, el a fost un cugettor etic si un sftuitor al vremurilor sale''. Miscarea legionar, si ea, n-a incetat o clip s vad n profesorul N. Iorga o personalitate de mare valoare in cultura romneasc. Se cunosc foarte putine cazuri cnd vreo publicatie legionar, sau vreun om de litere din Legiune, s se fi abtut de la acest linie. Chiar si n

perioada de confruntri politice dintre savant si legiunile verzi" (asa i plcea istoricului s numeasca Garda de Fier). Faptul ne este confirmat de nsusi Corneliu Codreanu in scrisoarea adresat profesorului (la acea or, 25 Martie 1938, Iorga era ministru de stat in cabinetul Miron Cristea, primul guvem din perioada dictaturii regale), seful Legiunii, vorbind despre atitudinea legionarilor fat de dasclul de ieri al tineretuiui nationalist, scrie textual: ,,Niciodat, nici un cuvnt de ru pentru profesorul Iorga, totdeauna cu respect si, bunvoint...". S-a ntmplat ns ca o seam de oameni de cultur nelegionari (ba antilegionari) s pun n discutie capacitatea creativ a savantului, att ca istoric, ct si ca adevrat om de stiint. Deoarece_scopul urmrit de noi, prin capitolul de fat, nu este de a-1 prezenta pe Iorga antistiintfic", ,,antiistoric", un Iorga victim a memoriei sale si sclav al amnuntului inutil", si nici pe un ,,alt Iorga", artistul deschiztor de ,,drumuri nou" sau ,,iconoclast al valorilor consacrate" (ne intereseaz mai putin pcatele istorice si literare ale savantului), ci telul nostru este de a-l nfatisa pe Iorga sub aspect politic, mai ales n ce msur se poate atribui rolul nefast de autor moral al asasinatelor comise impotriva Grzii de Fier, totusi, pentru a da cititoriior o idee de complexitatea" nsusirilor sale (savantul obisnuia s spun despre sine: ,,Eu sunt un biet om complex") vom folosi opinia ctorva nvtacei ai marelui istoric, exprimat n expresii sernnificative, in preri, in critici - vor spune ei - ,,care s-1 readuc pe Iorga la adevratele sale dimensiuni..." Mai nti trebuie ns s spunem c Nicolae Iorga, datorit marelui su temperament in permanent zbuciumare (asa il vedea gazetarul Tudor Teodorescu-Braniste) a fost tot timpul in rzboi crncen cu majoritatea vrfurilor luminate din cultura noastr nationala. Cunoscutul critic literar dintre cele dou rzboaie mondiale, Pompiliu Constantinescu, va spune despre marele orator Iorga atttor de patimi populare" in text: ,nationalistul care vibra la orice gnd romnesc", ,,care murea si nvia cu istoria tarii si cu domnii ei mari si mici", a ajuns la ciudatul paradox s-si diminueze natia in unii dintre cei mai strluciti exponenti spirituali" ca: Hasdeu, Xenopol, Creang, Maiorescu, Arghezi, Rebreanu, Blaga, Hogas, Lovinescu si cti altii...". Se stie, asa reiese din pamfletele sale, c ,,Trinitatea" Xenopol-Tocilescu-Hasdeu, constituia pentru savant o ,,clic", o clic in cultura Romniei, cu care n-a ncetat s se rzboiasc, devorat inc de ambitie si egoism. Ileana Vrancea, autoarea crtii consacrat lui G. Clinescu, "Intre Aristarc si bietul Ioanide", va scrie in 1978 astfel: ,,Cu exceptia lui Eminescu, in care a recunoscut expresia integral a sufletului romnesc si pe care 1-a renviat, ca si pe cronicari, recrendu-i viata cu o viat mprumutat de la dnsul - nici Creang, nici Caragiale, nici Arghezi, nici Blaga, nici Rebreanu, nici Goga, nici Sadoveanu si nici Barbu, nici acei putini pe care i-a tolerat, nici acei multi pe care i-a urt - nu reprezint pentru el personaje, iar ntmplrile biografiei lor, reprezint pentru el viata". Dac judectile lui false asupra acelora care au reprezentat marile valori ale vremii lui, ar fi fost turnate in pasta epic a portretelor si a tablourilor de atmosfer prin care nvie" vechile epoci si nu s-ar fi integrat in cadrele unei banale publicistici de instigare, anatemele lui Iorga ar fi nemuritoare..." (pag. 41, de adugat c autoarea acestui pasaj - si in acest ton nu este singular - nu se numr printre partizanii Grzii de Fier). Cu adevrat au fost foarte putini aceia pe care savantul i-a tolerat si foarte multi pe care i-a urt. Pentru c - va consemna in Memoriile sale Eugen Lovinescu (unul dintre nvtceii marelui crturar): Iritabil, autoritar, dominator, d-1 Iorga nu rabd in jurul su nici talentul, nici independenta caracterului, nici mcar demnitatea omeneasc." E ceea ce cinci ani in urm afirmase, in alte cuvinte, istoriograful Bogdan-Duic: ,,...aproape toti autorii ies sczuti", ,,calomniati"... (e vorba de critica fcut de istoriograf despre Istoria Literaturii secolului XLX. in care autorul N. Iorga - sustine Bogdan-Duic - a revrsat puhoi de informatii strine de literatur" si unde asa de crud cu literatura romneasc, ca d-l Iorga, nimeni nu a fost..."). Din lucrarea Ilenei Vrancea, ca si unele critici pe marginea acestei lucrri (vezi art. Funia n casa spnzuratului" aprut n revista Sptmna", colectia 1978) reiese c unul dintre putinii aprtori ai marelui istoric a fost George Clinescu. Reproducem din pledoaria acestuia cteva idei despre rolul jucat de N. Iorga n cultura romneasc: Schimbnd ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat in cultura romn, in ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui este covrsitoare. Minor in fiecare activitate in parte, foarte conservator si mbibat in prejudecti, dar rzvrtit continuu, srind cu iuteal de la o atitudine la alta si totdeauna tolerat in nestatornicie printr-o bun credint care se simte, N. Iorga apare masiv privit de departe prin numrul mare de tomuri si prin multiplicitatea preocuprilor... numrul

lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El e specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. A-i contesta valoarea ,,stiintific" este pueril. Acei-care io disput l folosesc la fiecare capitol si-i fac procese de detalii. In vreme ce epigonii lui N. Iorga duc lupta pe o singur specialitate, N. Iorga tine piept ca specialist pe toate laturile..." Ideile din care am spicuit fragmentele de mai sus, au aprut cu mult nainte de moartea savantului, ntr-un eseu (reprodus in Sptmna" pe care autorul Funiei in casa spnzuratului" ni-1 prezint un model de realism si perfectiune..." Acelasi cronicar, in continuare, trage si urmatoarea concluzie: Superbele cadente continu in acest fel, convingndu-ne de faptul c G.Clinescu a fcut dreptate marelui carturar, in timp ce naintasi ca: Lovinescu, Dragomirescu, A.C. Cuza, Octavian Goga, S. Mehedinti, G. BogdanDuic, Alex Hodos, Al. Tzigara Samurcas, Lazr Seineanu, Nae Ionescu, Ion Bianu, Tudor Arghezi, Panait Istrati si lista ar putea s se dezvolte pe pagini ntregi, au creat o imagine incredibil, in care epitetul de ,,nebun" apare cel mai cuviincios..." (Ne permitem noi s adugm o nou serie de nume proeminente din cultura romneasc pe lista celor ce au fost n ,,rzbel" cu marele cdrturar: Vasile Prvan (despre care N. Iorga sustinea ca ,,are o nemrginit ambitie de a domina" -citat din ,,O viat de om" editia 1976, pag.599), istoricul C. Giurescu si fiul acestuia Constantin C. Giurescu, I. Srbu, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti, Nichifor Crainic, Ionas Grdisteanu, C. Gane, I.E. Toroutiu, Mircea Eliade, O. Densusianu, Ilarie Chendi, G. Ibrileanu, I. Gvnescul. V. Bncila s.a. Cu cteva opinii despre Iorga antistiintific, antiistoric, feudal in cultur", vom ncheia pasajul din capitolul de fat, pasaj menit s prezinte n cuvintele unor epigoni" ai savantului, rolul jucat de acest ,,alt Iorga" in cultura romneasc si despre Iorga - Omul". ncepem cu profesorul Mihai Dragomimscu. Reproducem din Scrieri critice si artistice" urmtoarea fraz din articolul Sinceritate si adevr", datat 25 Octombrie 1922: ,,Este timpul s deschidem tuturor ochii c, dac personalitatea d-lui N. Iorga a putut prin felul su de a fi, s ncurajeze desentatul individualism si pamfletarism, de care nsusi se plnge, nu aceasta e calea sntoas a dezvoltrii sufletnlui..." Sau: ,,Cu toat marea sa prestant cultural (de care un spirit obiectiv trebuie s tin seama), d-l Iorga nu are nsusirile ce se cer de la o sefie cultural..." (sublinierile sunt n textul prof M. Dragomirescu). Mai trebuie s atentionm pe cititor c intre acesti doi "colegi" (si N. lorga si M. Dragomirescu functionau ca profesori - sefi de catedre la Facultatea de Litere din Bucuresd) au avut loc nu numai rfuieli" de natur teoretic", ci si ncierri ca la usa cortului; provocatorul fiind totdeauna savantul. O asemenea rfuial academic" ne este descris de C.C. Giurescu in ,,.Amintiri" vol. I, pag. 243-244, astfel: ,,Am observat nc, chiar de la primele sedinte ale Consiliului, c Iorga si Mihalache Dragomirescu nu-si vorbeau. Pricina era veche: pornise de la o divergent de preri, exprimat in scris si culminase cu o ncerare ntre cei doi, chiar n cancelaria vechii facultti, de la etajul I, cnd Mihalache, mai vnjos dect Iorga, l covrsise si-i strigase apoi in gura mare: ,,Te-am nvins si moraliceste si fiziceste...". Dar acest ,,mare cugettor etic sftuitor al vremii sale", care a fost N.Iorga, a avut rfuieli cu cei ce i-au contrazis prerile, rfuieli si de alt natur, rfuieli care puteau sfrsi prin crime, numai pentru a pedepsi un delict de opinie. Un asemenea caz este redat de E. Lovinescu in "Memorii 1930", e vorba de ,,Ilarie Chendi". Scriitorul Ilarie Chendi, ndeplinea functia de bibliotecar la Academia Roman si a avut imprudenta s publice ntr-o revist din acea vreme un articol prin care ncerca s critice o lucrare recent aprut a savantului. Delictul opiniei trebuia pedepsit exemplar. La Iorga, un asemenea delict constituia cea mai mare crim. Asa se face c in una din zile (e ceea e retin din episodul descris de Lovinescu si pe care il redau in cuvinte ce nu au prea mult asemnare cu textul autorului), nvli in biroul lui Chendi (la Biblioteca Academiei), marele crturar cu un revolver in mn (era probabil revolverul cu care instigatorul tranilor din 1907 dormise cteva nopti la cpti). Cu teava pistolului ndreptat spre nefericitul bibliotecar, ,,apostolul neamului" rcni ca un scos din minti: Te mpusc, nenorocitule!... nchin-te c acum ti zboar creierii..." Nefericitul Chendi rmase uluit: si de groaz, si de fric, si de rusine. Abia reusi s ntrebe coplesit de nedumeriri: ,,Ce-am facut, domnule profesor? De ce trebuie sa mor?..." M-ai criticat, nemernicule - se zice c ar fi rspuns marele apostol". ,,Ai ndrznit s-mi blamezi ultima lucrare..."

Ilarie Chendi (n foarte multe pagini de memorii scrise de istoric, se vede ura pe care i-o purta Iorga), reusi pn la urm s-Il calmeze pe ,,apostolul-pistolar" si penibila scen nu avu un sfrsit sngeros. Ai noroc - se zice c-ar fi spus Iorga prsind Biblioteca Academiei, adresndu-se criticului - ai noroc ca mi-e mil de copii (Ilarie Chendi avea doi copii - n.n.); altfel ti zburam creierii..." S vezi si sa nu crezi. Nici cei mai netrebnici factori de rele nu pot fi capabili de asemenea isprvi, de astfel de acte teroriste. ,,Nu m simt si nu m consider cirac al lui Iorga, n-am luat de la el nici o metod, nici conceptie istoric..." - sunt cavintele cunoscutului istoric Constantin C. Giurescu, citate din vol. I de Amintiri, pag. 148... Iorga nu admite s-i fie contrazise prerile. Temperament de mare feudal, el voia ca ceea ce sustinea el s fie aprobat de toat lumea. Dac aveai alt prere si ndrzneai s-o spui, atunci deveneai dusmanul su (...); dac ndrzneai s-o si scrii, atunci vina era fr iertare... (ibidem pag. 249). Ca istoric, n analizele lui C.C. Giurescu, drept subiectiv si contradictoriu. Iar ultima sintez de istorie romneasc: Istoria Romnilor si civilizatiei lor, scris de Iorga si aprut n 1930, prezint grave si surprinztoare deficiente sub toate raporturile (ibidem pag. 291-292). n eseul amintit mai sus, G. Clinescu, in ncercarea de a ,,face dreptate marelui crturar", mai spune: ,,Nu este cu putinta sa-ti alegi un domeniu orict de ngust si umbrit din istoria romn, fr sa constati c N. Iorga a trecut pe acolo si a tratat tema in fundamentul ei". Ctiva ani mai trziu, G. Clinescu si va modifica ntr-un fel pozitia fat de aceast opinie. O lsm pe Ileana Vrancea s ne arate cum, folosindu-se de citate apartinnd istoricului literar, care a fost G. Calinescu. n compendiile din 1945 si 1946 - citim in studiul Ilenei Vrancea, pag. 141 - concluzia lui Clinescu despre Iorga este mult mai categoric decat in textul din 1948: "de pe urma acestui om, totusi de geniu, comparabil cu Voltaire prin personalitate, literatura romn nu ramne cu nimic: ,,...cnd e vorba de valoarea literar a operei lui istorice (...) se poate pune ntrebarea ngrijorat dac este vreo carte care, fie prin constructia ei, fie prin idei, s rmn. Rspunsul principal este negativ". Alte concluzii ale lui Clinescu despre Iorga (genial nvtat si om de litere"): ,,Opera istoricului este in carent de idei; ca memorialist face impresia a nu sti mai mult dect omul din strad..."; in lucrarea ,,Sub trei regi" totul e facut din bucti lipite, far sentimentul epic si far ochi de pictor" (ibidem, I. Vrancea, pag. 177). Si o concluzie a autoarei studiului Intre Aristarc si bietul Ioanide": ...nici unul din adversarii de idei care au combtut erorile lui N.Iorga de-a lungul deceniilor n-au lsat mai desfrunzit copacul dect judecata senin a admiratorului (G. Clinescu -n.n.) care i-a aprat cursurile in timpul vietii, far a lsa posterittii nici cea mai sumar judecat despre valoarea fundamentai a operei lui" (ibidem pag. 142). Cum 1-a vzut pe marele crturar eruditul critic Eugen Lovinescu, dm, pe foarte scurt imaginea lui N. Iorga desprins din constatrile lovinesciene: O victim a memoriei sale si un sclav al amnuntului inutil"; totul i se parea (lui Iorga - n.n.) superficial in institutiile noastre culturale, Universitate, Academie, Ateneu, totul era de reformat" ,,se prbuseau Tocilescu, Xenopol, si chiar Hasdeu..."; ,,tumultuos si dezordonat intotdeauna"; ,,lipsit de rezerva oricrei cugetri filozofice, impresionismul su e in realitate un fanatism intolerant"; ,,in alte timpuri si sub dogoarea cerului Spaniei, d. Iorga ar fi devenit un mare inchizitor, cci pentru acest impresionist feroce, cea mai mare crim rmne inc delictul opiniei"; ,,temperament aprins, irascibil pasionat, care 1-a prefcut dintr-un istoric cu o larg cunoastere a lucrurilor moarte, intr-un pamfletar variabil, in tot ce este materie vie, capabil de a trezi un sentiment..." Ne oprim aici cu prezentarea lui Iorga a hlamida de ,,mare crturar", prezentare fcut nu de legionari, ci de cei care s-au considerat la nceput ciracii ,,Voltaire"-ului roman in conflict cu toat lumea. Eugen Lovinescu va trage concluzia c n N. Iorga erau doi oameni ce nu adorau si se manifastau contradictoriu si succesiv, fara a se ntlni in nvelisul aceleiasi crti. Legionarii vor sustine c n N. Iorga au existat doi oameni: ,,omul de cultur Iorga si omul politic Nicolae Iorga". Despre acest om politic N. Iorga vom continua s scriem n partea a doua a capitolului de fat. Acelasi E. Lovinescu, vorbind de politica savantului, va spune: urnd politica si repetnd mereu refrenul eu care nu voi fi niciodat deputat n tara asta, Iorga a ajuns nu numai deputat, ci si seful unui partid de guvernmnt, temperament irascibil, aprins, pasionat... rzboinic si neconsecvent,

egocentric pn la diformitate,- devorat de imaginatie si de ambitie..." -exact ca n ipostaza de mare crturar. Din paginile anterioare am vzut de pe ce ramp s-a lansat marele crturar in politic, ca ntemeietor al nationalismului extremist, cu ndemnuri la ur si revolt, ca idol" al unei studentimi gata s distrug, s rspund cu lovituri loviturilor, sa nfrunte moartea, apoi ca principal instigator al blstmului ce s-a numit rscoalele trnesti din 1907". Un timp, cteva decenii, marele crturar a fost asociatul politic al profesorului A.C. Cuza, cel care in literatura antilegionar de astzi este numit patriarhul huliganismului din Universitti". La 23 Aprilie 1910 (atunci Corneliu Codreanu avea doar 11 ani), cei doi asociati, Iorga-Cuza, au ntemeiat Partidul Nationalist-Democrat, prima formatiune politic din Romnia de extrem dreapt, antrenat n actiuni nationalist-sovine, mai ales cu caracter antisemit. Trei ani mai trziu, in 1913, va apare, (desigur in presa evreiasc si ,,onorat" de atotputernicia academic a lui Mochi Fiser, ciudat prepus al capitalurilor galitiene, ,,atotputernicie" care, mai trziu, l va onora" si pe apostolul neamului") un pamflet semnat de Tudor Arghezi, un pamflet despre antisemitismele ,,apostolului" Iorga si A.C. Cuza - prorocul". Se stie c Tudor Arghezi a facut parte din categoria acelor multi pe care Iorga i-a urt cu pasiune. A existat si o academic" polemic ntre Iorga si Arghezi, nceput in 1904. Au exagerat amndoi in nvinuirile pe care si le-au adus reciproc, in asa mod nct istoria literaturii nu se poate mndri cu acest capitol pamfletar. In contextul celor prezentate mai sus, pe noi ne intereseaz partea politic din polemica acestor doi condeieri, cu precdere partea care arat fata dezgolit de masc a omului politic N. Iorga. De aceea vom folosi pamfletul din 1913 pentru a da cititorului o idee despre antisemitismul marelui crturar, spicuind doar cteva pasaje edificatoare. Pamfletul a fost inclus n volumul Pagini din trecut", aprut in Editura de stat pentru literatur si art. Iat care era in 1913, prerea fostului calugr Teodorescu - Arghezi, pe care Iorga il nvinuia de a fi provocat o criz moral vdit prin literatura modernist bolnvicioas si pornografic (am citat din N. Iorga: Istoria Romnilor", Bucuresti, Vol. XI, 1939) despre xenofobia din trecut a marelui crturar: ,,La Neamul Romnesc (oficiosul Partidului Nationalist-Democrat ale crui pagini - zice mai jos autorul pamfletului - erau de o josnic insult si constituiesc pn azi, cel mai mare moment de incultur sufleteasc, de analfabetism si demagogie..." n.n.) vietuiau alturi doi profeti, apostolul Iorga si Cuza prorocul. Interminabila diaree social si politic a domnului Cuza ocup toat revista d-lui Iorga, care, in stil excrement intelectual, trebuie s se scufunde. Ca niste paiate si ca niste nerozi, acesti doi profesori universitari, unul de istorie si altul de stiint furat (...), traiau convulsionati, ntr-o continu criz nationalist si de la catedra lor politic, injurau, pur si simplu, pe evrei pentru c sunt jidani si nu sunt altceva dect jidani. Nationalitatea era privit de acesti doi nvtati ca o crim.. Cu evreii d-nii Iorga si Cuza voiau sa fac o experient monstruoas. Cntecele, tineretea, visurile, s piar pentru evrei. Pruncii evrei trebuia s li se rsuceasc gtul ndat dup nscare... D-nii Iorga si Cuza, apucati de o nevroz criminal, pndesc copii evreiesti noaptea, prin mahalale, fug cu ei si-i sufoc: exact sociologia si politica lor... Snge! Snge vrem! Prigoan si asasinat! De cite ori ntlnesti an btrn evreu cersetor, sfios s-si ridice privirea pn la gura batjocoritoare a crestinului nationalist, ti aduci aminte de dl. Iorga, de prietenii lui, de tineretea nveninat din jurul lui, de teoriile lui ipocrite, brutale, spurcate... Repetm ce am afirmat mai sus: Au exagetat amndoi in nvinuirile pe care si le-au adus reciproc. Cititorul va retine esentialul, anume c N. Iorga se poate considera printele nationalismului sprgtor de geamuri si capete evreiesti si c tot ce s-a petrecut in urmtorii ani, va purta pecetea politicii din tinerete a acestui apostol al neamului". n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale, marele crturar desprins din crdasia" cu A.C. Cuza, in fruntea unui partid ,,national-democrat", minuscul, si orient politica din tumultul demonstratiilor studentesti de strad, spre orizontul politicianismului venal, spre acel politicianism n care se afirma numai un Iorga rzboinic si neconsecvent, egocentric pn la diformitate, numai un Iorga devorat de imaginatie si de ambitie, crud, autoritar si rzbunator, un Iorga care, si in politic la fel ca si in viata cultural a trii, nu rbda in jurul su nici talentul, nici popularitatea, nici independenta caracterului, nici mcar demnitatea omeneasc... Cine citeste opera sa, O viat de om, asa cum a fost" -dup E. Lovinescu singura oper din arta

scriitorului aleas de posteritate" - si poate da seama de importanta rolului jucat de marele savant in politica Romniei pn in 1933. Intrarea lui N. Iorga din 1906 in arena politic a trii s-a facut in numele Frtiei bunilor Romni", cu scoaterea in strad a unor credinte politice, nu a unei pasiuni, o credint care iesea n strad si sttea in fata baionetelor, rspunznd cu lovituri loviturilor si nfruntnd moartea. La acea ora ,,idolul" tineretului universitar scria negru-pe alb: "S nu cread cineva c un popor poate s triasc mai departe cnd are in fat o aristocratie frantuzist, la mijlocul ei o negustorime strin, cnd la capt st o trnime care numai multumit naltelor ei virtuti de rbdare mai sufer de veacuri ntregi..." Era ceea ce spuseser mai clar, cu ani in urm, exponentii spirituali cei mai strluciti ai nationalismului romnesc: Vasile Conta, Eminescu, Alecsandri, Koglniceanu, Creang, Hasdeu s. a. Dar pe msur ce anii s-au scurs si gustul politicianismului l impinge tot mai mult in "cineasca lupt pentru putere", marele crturar, tumultuos si dezordonat totdeauna cum era, neconsecvent, gata si trec de la un sentiment la altul opus cu cea mai fireasc dezinvoltur, isi schimb xenofobia ntr-un filosemitism caricatural. Aristocratia frantuzit si nici negustorimea strin, aflat n fruntea trii nu mai reprezentau o primejdie pentru trnimea romneasc veacuri ntregi n suferint. Pn la urm in viziunea halucinant a influentului politicianist inchizitor N. Iorga, primejdia mare pentru ideile sale de salubrizare a statului romnesc", adevratul pericol n stare de a ameninta fiinta neamului, nu va veni din partea Jidanilor - fie ei bancheri cu pretentii draconice, fie crciumari sau arendasi: blstm mpotriva trnimii romnesti, ci marea amenintare va veni din partea ,,Legiunilor verzi", din partea acelui tineret universitar care pentru a-si apra limba, neamul, fruntariile, fiinta national si credinta strmoseasc va continua, potrivit ndemnurilor de ieri ale ,,Marelui apostol", s nfrunte moartea. O metamorfozare politic (polticianist) care a costat prea mult pe omul zilelor decisive". n volumele anterioare, in politica dus de N.Iorga pn in 1933, ne-am folosit de lucrarea de baza a istoricului O viat de om asa cum a fost". Din aceast oper cu caracter autobiografic, despre care C.C. Giurescu spune c este lipsit de obiectivitatea ce se cere unui -istoric", am desprins o parte important din activitatea savantului. Cititorul celor aproape 800 de pagini din tomul scris de autor are posibilitatea s constate, pe viu, din spusele lui c majoritatea oamenilor nostri de cultur, care i-au creat o imagine incredibil, in care epitetul de ,,nebun" pare cel mai cuviincios, n-au gresit prea mult. ntr-adevr, N. Iorga, temperament de mare feudal in permanent 1upt si zbuciumare, s-a rzboit cu toat lumea. Pentru el, ca-sef de partid, toate celelalte formatiuni politice din Romnia Mare reprezentau Rul national, o ,,viermuire a ambitiilor", ,,urgia unei demagogii nebun dezlantuite", iar confruntrile politice un vlmsag", ,,o mbulzeal vulgar a unor nenfrnate ambitii". Pentru Iorga, liberalismul era o tiranie intolerabil; Partidul Naiionai Trnesc: o grupare artificial. Ct priveste raporturile lui N.Iorga cu oamenii politici de vaz din acele vremuri, ele, aceste raporturi, nu s-au deosebit cu nimic de scandaloasele raporturi de intrig si rfuieli pe care le-a avut cu majoritatea personalittilor culturale din tar. Asa, de pild, pentru Iorga, conductorul intolerabilei tiranii a liberalismului deczut", eminentul om-politic Ionel Bratianu, avea o dogoritoare patim de stpnire. Pe Octavian Goga l-a denuntat drept clare pe ducibalul dictaturii visate; cuvinte de hul a avut permanent pentru Ion Mihalache si Virgil Madgearu;, politica-lui N. Titulescu a considerat-o o fragil dibcie stearp; pe C.Argetoianu l-a asezat printre tiranii a cror energie, presupus energie, face s tremure carnea pe oameni; Constantin Stere, era o ,,stafie sinistr", un ,,trdtor"; V .Toni (cndva un iorghist convins) acuma ipocrit, ,,cel mai neloial om pe care 1-am cunoscut". Dar cele mai multe rfuieli" le-a avut cu liderui Partidului National-Trnesc. Iuliu Maniu ,,Nemes Sljan", ,,era un om cu privirea de otel si inima de piatr...", ,,un mag a1 misterului politic dibaci ntretinut asupra unei insuficiente personale pe care stia asa de bine s-o ascund", ,,cpetenie indicat a uror nemrginite si necruttoare ambitii", ,,istet uneltitor de opozitie", ,,adept al urei tcute si ascunse dictaturi iacobiene, umbra lui Robespiere, de care, de altfel, desigur, nu auzise niciodat omul care nu citeste nimic..." - iat numai cteva calificative pe care le gsim n vocabularul savantului la adresa lui Iuliu Maniu. ntr-o brosur scris si rspndit de marele crturar", mpotriva lupttorului ardelean, Maniu apare ,,incult", antipatriot", o catastrofa a

natiurii romne". Dupa calificativele lui Iorga s-au inspirat mai trziu delatorii comunisti de teapa unor Zaharia Stancu, Petre Pandrea, Silviu Brucan s.a., care prin campania lor de presa, folosind minciuna si sperjurul, infamia si blstmul lui Iorga, au ajutat la arestarea, osndirea si asasinarea lui Iuliu Maniu n nchisoare. O absurditate specific, un paradox cum numai in viaia unui biet om complex" se putea petrece. Din relatrile de mai sus, reiese foarte clar c Iorga s-a gsit permanent in dusmnie, in rzboi, in dispute cu majoritatea partidelor politice. Ca si cu liderii acestor partide. Pe Iuliu Maniu si pe Ionel Brtianu i-a urt patologic. Pe ceilalti politicieni: Goga, Averescu, Mihalache, Stere, Madgearu, Argetoianu, Fortu, Mironescu, Dinu Brtianu, Vaida-Voievod, M. Manoilescu, Gigurtu, Ttrscu si pe multi altii, i-a dispretuit tot patologic. La el, politica de partid era partidism"; amestecul in viata public nu nceta sa repete:c-i provoac un suprem dezgust, mereu ntrebndu-se: ,,Ce cutam eu in aceast zgomotoas hrmlaie a unor suflete att de urte?" Absurditatea const in aceea c, desi si mrturisea supremul dezgust pentru zgomotoasa hrmlaie a ,,partidismului", totusi din 1906 si pn in 1940, pe parcursul a patru decenii, omul politic N.Iorga, nu s-a rusinat s se angajeze in cele mai abjecte combinatii politice (o fuziune cu Maniu, o colaborare guvemamental cu Argetoianu, cartele electorale cu averascanii si apoi cu liberalii, participarea la guvemarea lui Tatarescu, un pact electoral cu partidul nazist din Romnia si, in fmal, rolul nefast jucat in dictatura carlist), nu s-a rusinat s fie stlp de ndejde pe care s-a sprijinit un regim de teroare si frdelegi. Despre guvernarea Iorga-Argetoianu, care a nceput la 18 Aprilie 1931 si s-a mntuit in ziua de 5 Iunie 1932, ce se mai poate spune este c a fost o adevrat osnd" pentru economia trii. Marele crturar a guvernat cu ,,metodele sale si potrivit cu conceptiile sale" si experienta s-a dovedit dezastruoasa. Pentru prima data in istoria polilitic a Romniei cnd salariile, n special ale nvttorilor, nu s-au putut plti la timp cteva luni de zile. si tot pentru prima dat cnd un prim-ministru (cruia i plcea si se considere o suprem rezerv moral a trii" va recomanda disperatilor dascli ,,aruncarea in mare", ca solutie unic de a depsi criza. Pn atunci - si dup aceea - nu s-a mai pomenit o guvernare mai blamat ca scurta guvernare a acestui genial nvtat si om de litere"... *** La data cnd N. Iorga ncheie primul capitol, ca om politic (era 25 Septembrie 1933, la Valenii de Munte), marele crturar avea 62 de ani. Potrivit spuselor lui cu care se va termina O viat de om asa cum a fost", sta singur si tare, mndru, drept naintea constiintei sale si a judectii vremurilor". De fapt avea toate motivele si stea mndru si drept naintea constiintei sale si a judectii vremurilor, pentru c pn la acea ora in politica lui de ,,mare feudal", in conflict cu toata lumea, asemenea unui DON QUIJTTE, sfidnd cu nepsare si realittile si primejdiile, nc nu intervenise nimic, nici un fapt deosebit care sa-l aseze n galeria acelor politicianisti ce ar fi meritat un epitet mai grav dect acela de nebun"sau de ,,potential mare inchizitor". Abia dup 1933, odat cu ,,ascensiunea fioroas" a Grzii de Per, odat cu declansarea fenomenului legionar in politica trii, prin ptrunderea Miscrii in toate pturile societtii romnesti: studentime, in lumea satelor, in centrele muncitoresti, printre intelectualii cu nalt pregtire si chiar in cercurile de conducere ale armatei, abia atunci marele carturar, care nu rbda in jurul su popularitatea altora, si ddu seama de cresterea ,,pericolului legionar" (pericolul legionar consta in aceea c tineretul universitar si alesese un alt ,,idol", pe Comeliu Codreanu, abandonndu-l pe apostolul neamului", si se hotr s nceap ofensiva contra gardismului. Una din, atitudinile consecvente ale lui Iorga a fost aceea de a cere tuturor, oamenilor politici, tuturor forurilor vremii de a actiona mpotriva Miscrii legionare" - este prerea editorului comunist care i-a retiprit O viat de om..." in 1976 (vezi pag. XXIV). Dac, potrivit opiniei lui E. Lovinescu, N. Iorga in cultur a excelat prin a se arta rzboinic si neconsecvent", n_lupta declansat contra legionarilor s-a dovedit de o consecvent draconic". Din Memoriile sale reiese c pn si pe Ionel Brtianu, in 1927 (cnd Legiunea abia se ntemeiase) l-a avertizat de pericolul legionar,. dar Ionel Brtianu ,,n-a luat nici a msur serioas..." Acelasi lucru l-a fcut cu toti prim-ministrii trii: G.G. Mironescu, I.G. Duca, Tatrescu, Goga: sa nu filosofeze ci s actioneze, s ia msuri pentru reprimarea activittii Grzii.

Din cele patru dizolvri pe care le-a suferit Miscarea Legionar pn n 1940, a doua a venit din partea guvernului Iorga. Dar cu toate acestea, cu toat furia si fanatismul folosit de marele crturar in actiunile sale antilegionare, atta timp ct ele s-au limitat pe trmul ideilor si a programelor, chiar si pe acela al delatiunilor, fr a degenera in actiuni de lichidare a gardismului, conducerea Legiunii a continuat s promoveze printre legionari si simpatizantii lor o atmosfer de respect si buncuviint pentru omul de cultur Nicolae Iorga Mai mult, n repetate rnduri forul de conducere al Miscrii, prin unul din ideologii Legiunii mai vechi si mai noi (cunosc trei dintre ei, pe profesorii Ion Gvnescul si Corneliu Sumuleanu, ambii in raporturi amicale cu savantul, si pe Nae Ionescu, de asemeni in raporturi bune cu Iorga) a ncercat o apropiere, o punte de legtur ntre Miscare si marele crturar, mcar in sensul ca savantul s nceteze campania sa de pres, o campanie denigratoare la adresa legionarilor. Se stie (cronicarii marxisti de azi fac mult caz de aceasta) c avocatul Corneliu Codreanu a trimis profesorului o scrisoare prin care, in cuvinte cuviincioase, i-a cerut s nu mai atace Garda de Fier, ci dimpotriv s colaboreze cu ea, s fie un ndrumtor al tineretului legionar renviind vremurile de odinioar. Prin acest apel, conductorul Legiunii voia s realizeze o atmosfer de mpcare si ntelegere in viata politic a Romniei de atunci, astfel ca raporturile dintre oamenii politici si partidele lor, att in campaniile electorale, ct si in sedintele parlamentare s fie raporturi civilizate bazate pe respect reciproc, pe demnitate si onorabilitate civic. Dar marele crturar, devorat de orgoliu si ambitie, bntuit de un fanatism intolerant, absurd si ridicol, a considerat un ,,comandament patriotic" s vad si n Miscarea Legionar o ,,zgomotoas hrmlaie a unor suflete att de urte" si s aib acelasi suprem dezgust" si pentru Corneliu Codreanu, la fel cum avusese pentru Ionel Brtianu, Maniu, Goga, Averescu, I. Mihalache, Madgearu, Titulescu etc. Rspunsul lui la scrisoarea sefului Legiumi, a fost (spun cronicarii marxisti) o ,,replic necruttoare": ,,La ofertele lui Codreanu rspund c nu pot avea nimic cu acel care lucreaz prin crim, c mi-e indiferent si ura si pretuirea lui..." M aflam la Bucuresti cnd a avut loc acest rspuns. mi amintesc c a fost comentat in sedintele de cuib, fiind socotit de unii dintre noi ca o nfrngere pentru Miscare. L-am vzut in ziua aceea pe seful Legiunii mai abtut ca oricnd. E posibil s fi intuit ceva din marea tragedie legionar care avea s urmeze ca o consecint a acestui rspuns att de inchizitorial. Ceea ce retin, este c ,,replica necruttoare" a savantului, n-a modificat prea mult atitudinea de respect si bunvoint a legionarilor fat de cel cruia i era indiferent si ura si pretuirea lui Corneliu Codreanu. Conducerea Legiunii nutrea speranta c, totusi, ntr-o zi, dasclul ntru nationalism a ctorva generatii de ,,buni romni" va reusi s coboare n adncul constiintei sale si va ntelege, macar in al doisprezecelea ceas, ca a sosit momentul unei adevrate reconcilieri cu toate fortele vii si active ale natiunii, peste ideologii si interese de partid, acum cnd mai mult ca in trecut, Romnia Mare avea nevoie de unitate si curaj, de cumintenie si devotarnent sincer, de minti luminate si brate viguroase care s-o apere. Se anuntau la orizont furtuni pustiitoare abtute asupra omenirii. Si tara noastr se afla in calea acestor furtuni. De aceea, Corneliu Codreanu, sesiznd pericolul, mai ales pericolul ce avea s vin de la rsrit, n-a precupetit nici un efort spre a stabili raporturi de ntelegere, de neagresiune, de conlucrare chiar, cu toate formatiunile politice angajate in btlii electorale. In acest context se poate explica ordinul Cpitanului adresat legionarilor: S nu atacati pe nimeni, nu rspundeti la provocri!" si semnarea pactului cu Iuliu Maniu, Gh. Brtianu si C. Argentoianu, apoi ntelegerea, de ultim or, ntre Goga si Corneliu Codreanu. De asemenea in acest context poate fi inclus si scrisoarea despre care am vorbit mai sus. Numai c marele crturar", gndind altfel dect Maniu, Goga, Gh. Brtianu, dr. D. Gerota, I. Giugurtu, C. Argentoianu si ceilalti, a respins necruttor ofertele de pace ale sefului Legiunii. Prsind lupta politic propriu-zis de pe trmul ideilor si a programelor, netinnd cont de nici cel mai elementar simt moral, de rspundere politic, ci aventurndu-se ntr-un labirint imens de intrigi si masinatiuni odioase omul zielor decisive" s-a alturat grupului de ucigasi din vocatie din viermraia ce colcia la picioarele tronului carlist. Aici, N. Iorga nu putea spune ,,Eu nu sunt eu". Aici, mai mult ca n lumea crturarilor, era el, in postura cea mai hidoas, aceea de sicofant, apoi de mare inchizitor si, in fina1, de victim nefencit a propriilor sale frdelegi. Si de aici, pornim pe drumul care duce acolo unde vom afla dac omul politic Nicolae Iorga a avut

partea lui de vin sau nu n tragedia legionar. V. Blnaru-Flamur