P. 1
472

472

|Views: 213|Likes:
Published by Silviu

More info:

Published by: Silviu on Feb 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/15/2013

pdf

text

original

Vadim ªtefan Pirogan Boris Movilã

DESTINE ROMÂNEªTI

Chiºinãu 2003 –1–

CZU 94(=135.1)

Aceastã carte e scrisã de doi colegi, foºti elevi ai Liceului „Ion Creangã”, din Bãlþi din perioada interbelicã. Ea apare cu sprijinul financiar al unui mare patriot, om cu onoare, iubire de plaiurile româneºti. Lui îi zice Gavrilã Buju, din BorºaMaramureº, situat în Canada. Un patriot care nu uitã de România, nici de Basarabia româneascã, un luptãtor pentru România Mare, visul tuturor românilor. Îi vom pãstra adâncã recunoºtinþã, mulþumindu-i din tot sufletul.

Redactor la partea I – Boris Movilã Paginare computerizatã – Svetlana Cersac Corectori – Angela Holban, Emilia Teghipco Cules – Maria Vangheli, Elena ªova Coperta – Nicolae Sîrbu

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Pirogan, Vadim ªtefan Destine româneºti / Vadim ªtefan Pirogan, Boris Movilã.– Ch.: S.n., 2003, (F.E.-P. “Tipogr. Centralã”).– 572 p. ISBN 9975-78-236-1 700 ex. 94(=135.1)

Ó DESTINE ROMÂNEºTI, Vadim Pirogan, Boris Movilã, 2003 Ó F.E.P. “Tipografia Centralã”, 2003

ISBN 9975-78-236-1

–2–

ªi Ardealul ºi Bucovina au avut mereu contact cu Regatul, cu tot birocratismul austriac ºi împotrivirea oligarhiei ungureºti. Viaþa intelectualã se dezvolta sub înrâurirea culturii generale, ºtiinþei ºi literaturii naþionale, aºa cum ele s-au închegat în Regat. Basarabia însã a fost izolatã printr-un zid impenetrabil. Pânã la Unire n-a existat acolo o singurã ºcoalã naþionalã. Pânã la revoluþia din 1905 n-a putut pãtrunde peste Prut nici o carte româneascã. C. Stere

–3–

„Basarabia e pãmântul cel mai urgisit de pe planetã ºi poporul cel mai torturat din istorie” ª. Milcoveanu Cititorule ! Dacã ai ceva sfânt în suflet pentru neamul tãu românesc, pentru pãmântul strãmoºesc, stropit de sângele acelor care s-au jertvit pentru el, ºi îþi iubeºti cu adevãrat Patria, citeºte aceastã carte... Dacã nu, treci pe alãturi, mai departe... Fiecare neam, fiecare þarã, are oamenii sãi, ºi buni ºi rãi. Unii, nãscuþi aici, alþii veniþi pe pãmântul nostru ºi nu ºtiu de unde se trag, au uitat cine sunt, ne distrug neamul, îl vând pentru câþiva arginþi. Ei sunt niºte târtani pe care-i bate vântul în toate pãrþile. Din cauza unei politici de stat criminale, neamul nostru s-a risipit ºi românii au ajuns prin multe þãri ale lumii. Unii trãiesc departe de baºtinã cu dorul de ea, sperând ºi visând sã se întoarcã cândva acasã. Alþii uitã uºor de Patrie, ba mai mult, aruncã cu noroi în ea. Unii trãiesc în þarã, furând-o ºi calomniind-o. Alþii, cu durere în suflet, trãiesc ºi mai luptã, apãrând-o cum pot. Unii sunt indiferenþi, aºteptând ceva nou, bun, sã cadã din ceruri, fãrã a face nimic. Constantin Stere, marele om politic al Basarabiei româneºti ºi a românilor de pretutindeni a spus:„Nici o picãturã de forþã moralã nu se pierde în zadar ! Fraþi români de pretutindeni ! Hai sã strângem toate acele picãturi ºi sã le dãruim neamului nostru în lupta lui pentru dreptate, adevãr ºi Unirea tuturor românilor ! Fraþi români din toate þãrile, uniþi-vã !” Vadim Pirogan Boris Movilã

–4–

ETERNA ROMÂNIE MARE ªi noaptea când visez sub lunã, ªi ziua când m-avânt spre soare, Izvor mi-e Patria Strãbunã Iar crezul România Mare. ªi când mã rog plângând spre zei, ªi când speranþa-mi o simt floare, Mi-e drag de toþi românii mei, ªi cred în România Mare. ªi când sunt toþi de omenie, ªi când vreunu-i în turbare, Rotundã e pe veºnicie Strãbuna Românie Mare Toma Istrati Sà ºTII Sà SUFERI Sã ºtii sã suferi cu tãrie sfântã torturi, anchete, lanþuri ºi blesteme, de vrei s-auzi cum cerurile cântã în inima ce-þi sângerã ºi geme Sã ºtii sã uiþi jignirile nedrepte ºi condamnarea judecãþii crunte, de vrei sã urci incandescente trepte ºi aurori sã-þi fluture pe frunte. Sã ºtii sã rabzi, când te loveºte bruta ºi, în adânc, te macinã mânia, de vrei sã-þi fie liberã þinuta ºi fãrã de prihanã, bucuria. Sã ºtii sã ierþi, cum iartã doar Iubirea ce izvorãºte din Golgota vieþii, de vrei sã cucereºti nemãrginirea, purificându-þi lacrima tristeþii.

–5–

Sã ºtii sã te ridici de-asupra urii, de vrei sã-nfrângi prãpãstii ºi jivine, punând de-apururi stãvilã naturii ºi steaguri de luminã având în tine. Sã ºtii sã suferi, suferind sã dãrui comorile, lãuntric adunate, de vrei în curcubeie sã te nãrui ºi sã te scalzi în slãvile curate... Sergiu Grossu

–6–

Partea I

Vadim ªtefan Pirogan

PORTRETE DE OAMENI

–7–

CURRICULUM VITAE
Vadim Pirogan s-a nãscut în or.Bãlþi, România, în 28 iunie 1924. Tatãl, ªtefan, bãºtinaº din s.Rãdoaia, jud.Bãlþi, a participat la primul rãzboi mondial în armata þarului rus, la Odesa, unde a luat parte activã la evenimentele Unirii din 1917-18. În 1924 a fost ales primar la Bãlþi, post pe care l-a mai ocupat de douã ori pânã în 1934. A fost prieten bun cu Anton Crihan, Moº Ion Codreanu, Constantin Stere, Gheorghe Iunian, Costache Leancã, Pan Halippa, Ion Pelivan, Emanuil Catelli... A fost în partidul Þãrãnist-Radical cu Constantin Stere ºi Gh. Iunian. Deºi era simpatizant al socialiºtilor, a fost arestat la 13 iunie 1941 de sovietici ºi a murit de foame în lagãrul Ivdel din Ural. Vadim Pirogan avea 5 clase de liceu „Ion Creangã”, Bãlþi. Dupã ocupaþia sovieticã s-a înscris în prima lunã la OVIRul sovietic sã plece în România, dar a fost arestat la 25 iunie 1941 ca spion român. A stat 5 ani în lagãrul cu regim aspru Taiºet-Bratsk(Irkutsk), unde din 1200 de români basarabeni au rãmas numai 150. În 1946 se întoarce la Bãlþi, se înscrie în Institutul Pedagogic cu voia NKVDului, dar dupã un an pleacã în Ucraina, de teamã de a fi din nou arestat. La Lvov i se pierde urma ºi scapã de deportarea din 1949. În 1947 se înscrie la Institutul de ingineri silvici la Lvov, dar peste trei luni este dat afarã ca fost condamnat politic ºi alungat din oraº. Prin intervenþia basarabeanului Alexandru Medveþchi, medic-ºef la spitalul de tuberculozã osoasã din Lvov, obþine un paºaport nou ºi o vizã de reºedinþã în Lvov ºi lucreazã ºofer 20 de ani. În 1958, dupã moartea lui Stalin, este reabilitat ºi se înscrie la o ºcoalã obþinând atestatul de absolvire a ºcolii medii. În 1961 studiazã la Politehnica din Lvov, secþia seralã, pe care îl absolveºte în 1968 la 44 de ani. Lucreazã în parcul de autobuze din Lvov în diferite funcþii: inginer-mecanic, ºef de coloanã, de producþie ºi inginer principal. În 1970 se transferã la uzina de autobuze „LAZ”, unde timp de 17 ani a fost ºeful bazei auto. În 1974 are un atac de cord, dupã care îºi scrie memoriile de teamã cã îmbolnãvindu-se sã nu uite cele prin ce trecuse (în limba rusã). Mai târziu, peste 20 de ani, aceste memorii la insistenþa unor prieteni scriitori, se vor preface în memoriile ce alcãtuiesc trei volume. A fost sponzorizat, ajutat de colegul de liceu Sergiu Grossu din Paris. În 1984 se pensioneazã ºi întreprinde o cãlãtorie cu automobilul Volga – 21, împreunã cu soþia sa Veronica, de la Lvov la Vladivostok – 14000 de km., revãzând locurile de surghiun ºi þara sãracã ºi fãrã alimente în

–8–

magazine – nici ouã, nici carne, nici lapte, nici unt (la piaþã erau de toate de 3 ori mai scumpe). În 1989 revine la Chiºinãu ºi ia parte la miºcarea de renaºtere naþionalã. În 1995 editeazã primul volum, apoi alte douã. În momentul de faþã a reuºit sã înfiinþeze „Muzeul Memorial al Neamului” la Chiºinãu cu ajutorul financiar al unor români cu suflet mare din exil: Sergiu Grossu, Nicolae Dima – Washington, Gavrilã Buju – Canada, Lidia Aºtefanei – Craiova, V. ªtefanin – Craiova, Irina MendellVrabie – Canada, Ovidiu Creangã – Toronto, Toma Istrati - România, Grigore Vieru, Anatol Corj, Nicolae Iaºcinschi – Germania, Marcel Bouros – Constanþa, Aurelian Serafinceanu – Deva ºi mulþi alþii... Muzeul reprezintã istoria României, începând cu anul Unirei, crimele comuniste din Basarabia ºi Bucovina, deportãri ºi arestãri, rãzboiul de pe Nistru din 1992, Miºcarea de renaºtere naþionalã din 1989, revoluþia din Decembrie 1989 în România. Sunt expuse documente, fotografii, jurnale, ziare, albume... Este vicepreºedinte al Asociaþiei „Pro Basarabiei ºi Bucovinei” la Chiºinãu, preºedinte al „Asociaþiei victimelor regimului comunist ºi a veteranilor de rãzboi ai Armatei Române” din R. Moldova.

De acelaºi autor: 1. Cu gândul la tine, Basarabia mea 2. Pe drumurile pribegiei 3. Timpuri ºi oameni

–9–

BORªA, MICA ELVEÞIE
„ Borºenii trãiesc în pãduri, la un loc cu mistreþii ºi cãprioarele sãlbatice. Dar sufletul lor e bun ºi inima le este mare. Sunt dârji ca dacii ºi rãbdãtori ca mucenicii din primele veacuri ale creºtinismului.” Ioan Berindei, 1940

I
Borºa este una din vechile aºezãri ale Maramureºului. Cândva, demult, pe aceste plaiuri au trãit dacii. Borºa se întinde de-a lungul râului Viºeu ºi Cisla la poalele Pietrosului (2003m). Terenul e muntos ºi cu dealuri multe. ªoseaua naþionalã trece pe lângã satul Moisei. Borºa are o lungime de 59 de kilometri ºi o lãþime de 35 km. Cuvântul Borºa înseamnã furtunã, vifor. Pe aceste locuri în vechime domnea voievodul maramureºan Bogdan I, iar dupã moartea lui urmaº i-a fost voievodul Balc. Legenda spune cã tatãl lui Arpad, regele Ungariei, venise cu ostaºii sãi dupã pradã încoace ºi trecând prin Moisei, a ajuns la Cuhea, unde a fost ucis de borºeni ºi soldaþii alungaþi de pe aceste plaiuri. Dupã bãtãlia lui ªtefan-cel-Mare cu Matei Corvin, stãpân al Borºei devenise un nobil, Nicolae Pragfu. În aceste locuri în secolele trecute veneau ºi tãtarii de la rãsãrit sã jefuiascã poporul. Dar în septembrie 1717 borºenii, conduºi de Popa Sandru Lupu, i-au învins pe duºmani, luând multã pradã ºi mulþi robi. ªi azi legendele povestesc despre acel erou Sandru Lupu care a curmat pofta tãtarilor de a mai cãlca pe pãmântul Maramureºului. Aºezat la poalele munþilor Rodnei, Borºa se întinde departe cu vãile sale, înconjuratã din toate pãrþile de munþi înalþi ºi falnici. Vârful Pietrosul stã hotar între Borºa ºi judeþul Nãsãud. Pietrosul era mai înalt înainte de rãzboiul din 1941, avea 2005 metri, dar vârful lui a fost retezat pentru a aºeza acolo o cruce în amintirea fascistului Horty, dupã dictatul de la Viena din 1940. La rãsãrit se întinde judeþul Suceava, iar la nord are hotar cu Ucraina, dacã treci peste vârful Toroiaga. Cândva Borºa era cel mai mare sat din România. Râurile care curg prin vãile Borºei sunt multe: Viºeul, Þiºla, Fântâna, Cercãnelul, Repedea, Pietroasa, Sâhorca, Izvorul, Valea hotarului ºi Sârca. Cel mai mare este Viºeul care, trecând prin Moisei, cade în Tisa. Cândva pe Viºeu pluteau cu lemne plutaºii îndrãzneþi ºi curajoºi. Înainte de rãzboi în Borºa a nimerit ºi prinþul Mihai care, vizitând-o împreunã cu profesorul Dimitrie Gusti, a rãmas impresionat

–1 – 0

de frumuseþea locurilor. A fost întimpinat de un om cu suflet mare, de primarul Gavrilã Mihali ªtrifundã. În timpul rãzboiului ungurii s-au purtat rãu cu românii din Maramureº, sãvârºind fapte de cruzime împotriva. Dupã armistiþiul de la 23 august 1944 ungurii se retrãgeau în faþa armatei sovietice, jefuind satele ºi omorând mulþi români. Luau vitele, oile, caii, porcii ºi alte lucruri. Sovieticii au eliberat Borºa, trecând cu rãzboiul mai departe. La putere au venit comuniºtii, care au dorit, mai ales acei din minoritãþi, sã includã Maramureºul în Uniunea Sovieticã, în Ucraina Subcarpaticã. Dar la Borºa s-au ridicat oamenii patrioþi ºi, conduºi de primarul Borºei Gavrilã Mihali ªtrifundã, s-au împotrivit acestui act nelegitim. Trebuie de spus cã armata românã a eliberat Borºa de ungurii lui Horty, dar a venit ordin de la Kremlin-Moscova ca armata românã sã se retragã. Atunci au venit comuniºtii din Sighet conduºi de prefectul Odoviciuc. El trimisese un delegat din Sighet primarului Gavrilã ªtrifundã sã iscãleascã hârtiile de alipire a Maramureºului la Ucraina Subcarpacticã, dar primarul a refuzat. Primarul Gavrilã, patriot român, a spus: -Nu cred cã românii din sate ºi oraºe vor semna aceastã nelegiuire, acele documente ale „Comitetului poporului”. La adunarea de la Borºa oamenii, conduºi de primar, au refuzat sã semneze actul, strigând : Noi vrem prefect român, noi suntem români ! Vom strãpunge Pietrosul, dar ne vom uni cu mama noas-trã – România ! Delegaþia a plecat. Borºenii au adunat arme, patru tunuri, mitraliere...grenade... Primarul a organizat o coloanã de borºeni ºi au fãcut un marº spre Sighet, cu tricolorul românesc ºi cu steagul roºu sovietic, cu tablourile lui Stalin, Voroºilov, Molotov ºi a regelui Mihai. Pe sub haine aveau arme, grenade, cartuºe. Coloana era însoþitã cu care încãrcate cu muniþii. A rãsunat cântecul : Deºteaptã-te române ! Coloana se umfla de oameni din toate satele de pe drum. Întâmpinaþi de armata sovieticã, primarul Gavrilã le-a explicat ce vor ei, sã rãmânã în România. Chemaþi la Înaltul Comandament sovietic, ei au stat ferm pe poziþiile lor. Dupã trei zile a venit rãspunsul de la Moscova cã în Sighet sã fie numit prefect român. Aºa, datoritã acestui erou, primarului Gavrilã ªtrifundã, Maramureºul nu a fost anexat la Ucraina sovieticã. Erau meºteri sovieticii la nelegiuiri ºi provocãri. Borºenii au suferit apoi din partea armatei sovietice, toþi bãrbaþii erau trimiºi la muncã forþatã, li se luau vitele, caii, erau jefuiþi de ruºii sovietici. ªi mai târziu, acei duºmani din Comitetul poporului, ocupând funcþii importante în conducerea partidului comunist din România, i-au asuprit, pe borºeni mai ales. Primarul erou Gavrilã ªtrifundã a fost nevoit sã ia calea codrului.

– 11 –

Acest erou este azi uitat, nici o stradã nu-i poartã numele în Borºa, nici un monument nu i s-a ridicat la Borºa. Dimpotrivã, comuniºtii, venind la putere, i-au înlãturat pe gospodari, au naþionalizat gospodãriile oamenilor, pãmântul, distrugând totul ce era fãcut timp de secole. Anul de cotiturã 1989 a eliberat Borºa de comuniºtii cei vechi, dar alþii, intrând în piele de democraþi, au venit la putere, jefuind Maramureºul. Au fãcut avere din sudoarea poporului ºi au distrus totul în Borºa. În anii 70-80 s-au gãsit multe zãcãminte de minereuri, mai ales de cupru. Azi multe mine sunt pãrãsite, distruse. Pãdurile de pe falnicii munþi au fost tãiate, vândute, îmbogãþindu-i pe cei fãrã cinste ºi dragoste de neam. Mulþi bãrbaþi, tineri ºi mai în vârstã, au luat drumul spre alte þãri, pãrãsindu-ºi familia, casa, pãmântul cu munþii iubiþi. Unii au reuºit ceva în alte þãri, alþii nu. Cei aranjaþi vin în concedii în Borºa, aducând bani ºi îºi construiesc case, mari ºi frumoase. Borºenii sunt oameni de treabã, cu caracter, ºi o voinþã fãrã mãsurã, sunt curajoºi ºi luptã pentru viitorul lor ºi al neamului românesc. În aceºti ani, casele construite au schimbat mult înfãþiºarea Borºei, care a devenit un orãºel frumos, de munte. Scriitorii Nicoarã Mihail ºi Nicoarã Timiº au povestit multe în cartea lor despre Borºa „Cartea munþilor”... Fiecare borºean trebuie sã se mândreascã cu frumuseþile acestui oraº de munte ºi cu locuitorii din aceste plaiuri.

GABI DIN BORºA – MARA-MU
Cinci familii nobile, vechi din moºi strãmoºi are Borºa: Mihali, ªteþcu, Danci, Timiº ºi Sandru. Aceste familii au fost scrise cu litere de aur în istoria Borºei. „ Cartea munþilor” Nicoarã Mihail, Nicoarã Timiº

I
Dacã te ridici din orãºelul Borºa tot mai sus în munþi, mergând spre muntele Stânca, mergi pe un drum abrupt, acoperit pe alocuri cu pietriº, ce duce prin Valea Luceafãrului. Drum cu cotituri ºi ºanþuri adânci, fãcute de ploile, când mãrunte ºi dese, când torenþiale, care aduc pietroaie mici ºi mari, tulpini de arbori, scânduri, de toate, ce sunt mãturate de apa mare care se rostogoleºte la vale. Când te uiþi din vale în sus, în faþa ta stau þeapãn munþii, care înconjoarã Borºa din toate pãrþile, lãsând niºte vãi adânci ºi lungi numai pentru drumurile care taie munþii de la un capãt la altul. Cu fiecare pas ce-l face cãlãtorul,

–1 – 2

rãtãcit prin aceste locuri, ridicându-se spre vârfurile munþilor, el simte unda de rãcoare care-l împrospãteazã ºi-i rãcoreºte corpul, de sudoarea ce-i ºiruie pe frunte, pe obraz, pe spinare. De jur împrejur e o tãcere adâncã, pe care o tulburã uneori ºuierul unei locomotive, acolo jos, în fundul vãii, sau claxonul unor maºini ce se pierd pe drumul orãºelului. Deasupra tuturor crestelor muntoase domneºte falnicul Pietrosul, învãluit mai mult într-o ceaþã deasã, care-i ascunde vârful ºi care îl înconjoarã din toate pãrþile. Vârful lui nu e golaº, ci acoperit de brazi frumoºi, înalþi, drepþi ca lumânarea, care parcã îl apãrã de duºmani. Pânã la el ºi dupã el, munþii se þin ca un lanþ fãrã sfârºit, sprijinindu-se unul pe altul. În stânga Pietrosului stã Bobeica, o prelungire a vârfului ªtirbului, care se vede în depãrtare, la marginea lanþului. Mai jos e muntele Ciungi, ce se prelungeºte cu un podiº cu pajiºti, unde turmele de oi ºi vite rup cu nesaþ iarba fragedã, veºnic verde, hrana lor de toate zilele. Spre dreapta Pietrosului se întinde vârful Dosului ºi vârful Mãguri, cu copaci puþini, cu pajiºti mai dese. Pânã aici, sus de tot, urcã turmele de oi, cãutându-ºi hrana în toate timpurile, începând cu primãvara, când apar prin zãpadã primele fire de iarbã ºi pânã în toamna târzie, când covorul de verdeaþã se lasã acoperit de fulgii de zãpadã, care cad tot mai des. Dupã vârful Mãguri se întinde muntele La Hagã ºi vârful Catanului Anei de sub piatrã. ªi, când îþi arunci privirea mai departe, dai din nou de vârful ªtirbului, care închide ºi rotunjeºte lanþul munþilor ce înconjoarã Borºa, un orãºel mic, pierdut în fundul vãilor la poalele Carpaþilor. Când te uiþi spre Iacobeni, nu poþi trece de muntele Stânca, care îþi stã parcã în cale ºi pãzeºte valea Borºei, cu minele sale de cupru, plumb, aur ºi alte bogãþii, despre care nu toþi românii ºtiu. Mai jos de Pietrosul stã acoperit cu verdeaþã ºi pajiºti vârful Arºiþei cu valea Fãtului, plinã de brazi, pini, molizi ºi verdeaþã mai mãruntã. Vârful Arºiþei e prelungit cu vârful Lazului ºi vârful Ujdei, care formeazã al doilea lanþ muntos paralel cu primul. Sus de tot, când te ridici în deal spre vârful Arºiþei, treci prin valea Hãºculiei, azi numitã strada Luceafãrului. Aºa au numit-o muntenii, cãci ea se ridicã în sus, spre vârful munþilor, ajungând pânã la luceferi, aproape de Dumnezeu. Pe strada Luceafãrului, în stânga ºi în dreapta, se vãd risipite pe costiºe casele oamenilor, ridicate pe diferite vârfuri, Dumnezeu ºtie cum, cu ce voinþã ºi putere, împrãºtiate în toate pãrþile. ªi când te uiþi din jos, din valea Borºei, te uimeºte dorinþa oamenilor, puterea lor de muncã de a se ridica cu traiul cât mai sus, mai aproape de Domnul, mai departe de acei cârmuitori ce conduc acest pãmânt din moºi-strãmoºi. Sus de tot, pe o prelungire mai în jos a vârfului Arºiþei, stã o cãsuþã,

– 13 –

care din depãrtare, pare micã, ca o jucãrie. E o casã nici nouã, nici prea veche, construitã prin anii 60, fãcutã cu mâinile unui gospodar priceput, dornic de liniºte ºi pace, cã nu degeaba e ultima cãsuþã sus la poalele vârfului Arºiþei. Aici nu se aude zgomotul din vale, nu tulburã nimeni tãcerea acestor locuri, numai dimineaþa se aud cântecele cucoºilor, care îºi scoalã stãpânii la lucru în zori de zi. De dupã vârful ªtirbului apare rotund ºi vesel soarele, îmblânzind ziua cu lumina ºi cãldura sa. Vârful Pietrosului ºi al altora e învãluit în ceaþa care se risipeºte spre amiazã, dar uneori rãmâne pe întreaga zi, ascunzând veºnic misterioºii ºi falnicii munþi. Oamenii de aici muncesc din greu, þin vite, oi, cai, purcei, pãsãri, cãci trebuie sã ai de toate, dacã vrei sã fii un gospodar adevãrat, ºi sã nu te ducã nevoia în orãºel, cãci e o cale lungã, mai uºoarã în jos ºi mai grea îndãrãt în sus, când, încãrcat cu cele cumpãrate, te ridici spre cãsuþa ta, încet, încet. În aceastã cãsuþã trãia Gavrilã Buju cu familia sa, fiul lui Ion Buju, din cãtunul de peste vârful Arºiþei. Gavrilã Buju din cãtunul de peste munte venea deseori la hora din Borºa, în zilele de duminicã ºi de sãrbãtori. Aici a întâlnit-o pe Ileana Timiº, o fatã cu un pãr negru ca pana corbului, micuþã, frumuºicã. ªi au hotãrât sã trãiascã împreunã, sã-ºi uneascã soarta, sã lupte împreunã împotriva nevoilor vieþii ºi sã se bucure împreunã de frumuseþile ºi bucuriile dãruite de Dumnezeu. Pe aceste locuri viaþa nu era uºoarã. Se ocupau oamenii cu tãiatul pãdurii, cu scoaterea arborilor la drum, cu de toate unde puteau sã câºtige ceva. Mai lucrau ºi în minele din Borºa. Lucrau ºi vara ºi iarna. Vara mai era cum era, dar iarna era greu, cãci zãpada era multã ºi mare, ºi era greu de lucrat în pãdure, era periculos la tãiat copacii, lunecos, frig, ploi abundente. Era greu ºi pentru oameni ºi pentru cai, ºi pentru tractoare, cãci îngheþau ºi ele... Dar omul trebuia sã lucreze, avea nevoie de bani, trebuia sã trãiascã, sã-ºi hrãneascã copiii... Alþii se duceau la lucru în mine, lucru ºi mai greu, ºi mai periculos. Nu rareori omul rãmânea fãrã viaþã, otrãvit de gazele din minã sau nimerit sub roca prãbuºitã deasupra lui. Unii pãrãseau mina, devenind invalizi, iar alþii le luau locul, coborând în ea. Ion Buju, bãtrânul din cãtunul de peste vârful Arºiþei, avea patru feciori ºi o fatã. Ion se ocupa cu tãiatul pãdurii, tãiatul lemnelor, cu stivele. Acasã avea gospodãrie mare, oi vaci, cai... Trecuse prin rãzboi, suferise mult, dar rãmãsese teafãr. Feciorii au crescut ºi toþi s-au însurat, aveau ºi copii. Petru era miner la Borºa. S-a însurat cu Vasilia ºi avea nouã copii cu ea. Sora Vasiliei, Ileana era nevasta lui Gavrilã. Cu atâþia copii era nevoie de bani, pe care pãdurea nu-i putea da. A fost nevoit sã se bage în minã, unde se plãtea mai bine ºi cu alimentele nu erau

–1 – 4

probleme. Totul se dãdea de cãtre stat în primul rând minerilor, pentru munca lor grea, istovitoare ºi grea de sub pãmânt. Copii lui Petru ºi a Vasiliei erau Niþã, Petru, ªandor, Vasile, Ionel, Maria, Ileana, Lucreþia ºi Rozica. Toþi erau mãricei ºi toþi buni lucrãtori din viþã de gospodari. Gavrilã era alt fecior a lui Ion. Sa însurat cu Ileana, sora Vasiliei. Avea ºi el trei copii: Petru, Gavrilã ºi Ileana. Trãiau cu casele alãturi, în faþã era muntele vârful Lazului. Alt fecior era Gheorghe, care lucra în minã ºi avea ºi el cinci copii. Ultimul frate, Vasile, nu avusese noroc în viaþã, a fost plutaº ºi de tânãr a cãzut sub plutã ºi s-a înecat. Fraþii mai aveau o sorã, Ileana, care s-a mãritat ºi ea, era casnicã. Aveau toþi familii numeroase, copii mulþi, þineau gospodãrii, aveau pãmânt ºi trebuia cineva sã-l lucreze. Copii erau folosiþi la lucru de mititei, cãci trebuia de pãscut vitele, oile, caii. ªcoala era în satul Rotundu, jos în Borºa. Copiii învãþau în douã schimburi, cei din schimbul doi pãºteau vitele ºi oile pânã la amiazã, pânã îi schimbau cei veniþi de la ºcoalã. Copii se întorceau seara cu oile ºi vitele din munþi ºi, trecând prin orãºel, mergeau spre casã cu zarvã mare. Le plãcea sã pocneascã din bicele lungi, care rãsunau ca niºte împuºcãturi, speriind copiii ºi oamenii. Câinii, treziþi din amorþeala cãldurii, lãtrau, totul se prefãcea într-o larmã zgomotoasã, care-i trezea pe toþi, pe unde treceau pãstorii. ªi cu cât oamenii se uitau mai mult la ei, copiii, tot mai des împuºcau din bice, stãruindu-se sã facã ºi mai mult zgomot, parcã sfidându-i pe toþi ºi pe toate. Gavrilã Buju era un bãrbat vânjos, nu prea mare de staturã, cu o frunte latã, mare. Lucrase puþin în minã, apoi trecuse la tãiatul pãdurii, nu-i plãcea lucrul sub pãmânt. Tãia copacii, lemnele, îi aranja în stive, fãcea tot ce trebuia, ca sã-ºi hrãneascã copiii. ªi Petru ºi Gavrilã trãiau pe valea Luceafãrului înspre vârful munþilor. Copiii lor creºteau împreunã, lucrau, se veseleau, se certau, se bãteau între ei, apoi se împãcau ºi se jucau din nou. Se duceau cu vitele ºi oile la pãscut împreunã pe vârful Arºiþei, pe vârful Lazului, pe vârful Ujdei, peste tot unde era iarba mai bunã, ºi pe unde îi trimiteau pãrinþii, care ºtiau mai bine locurile, cãci ºi ei copilãriserã pe aici. κi luau cu ei merindele, cãrþile de la ºcoalã ºi mânau animalele la pãscut. Uneori înoptau acolo cu vitele ºi oile dormind lângã rug, pe fâneþe. Ei se deprindeau cu greutãþile de mititei, fãceau totul în gospodãrie. Uneori mai primeau ºi bãtaie de la pãrinþi, cã aºa sunt copiii, o mai luau razna. De mititei ºtiau locurile ºi care sunt munþii Pietrosul, vârful Dosului,

– 15 –

vârful Mãguri, vârful La Hãga, Cãtãnul Anei de sub piatrã, vârful Lazului, care era înaintea caselor lor. Vârful Ujdei numit aºa de un moº de a lor, Gheorghe Hojda. Uneori ajungeau cu pãscutul ºi pe vârful ªtirbului, departe de casele lor. Distanþã mare, nu glumã. Vara mai era cum era, dar primãvara ºi toamna târziu era frig, ploi, gheþuºuri. Veneau acasã îngheþaþi, uzi leoarcã, dar la cãldura sobei îºi reveneau, oboseala trecea ºi fugeau la joacã. Erau copii trecuþi prin toate, nu slabi ºi fricoºi ca unii de la oraº. Viaþa asprã îi fãcea îndrãzneþi, curajoºi, îi învãþa cum sã gospodãreascã, sã ºtie de toate ºi, când vor fi mari ºi vor avea gospodãriile ºi familiile lor, sã nu se piardã. În pãduri erau ºi lupi ºi urºi. Uneori rãtãcea câte un urs trezit din amorþealã ºi alungat din bârlog, dãdea târcoale caselor de pe munþi, speriind oamenii ºi copii. Dar se gãseau vânãtori, care se aruncau dupã el ºi îi fãceau de hac; carnea de urs era bunã ºi gustoasã, era ceva nou în viaþa lor asprã. Ba uneori venea ursul ºi se bãga în grãdinã la prune, cãci îi plãceau prunele. Dar nu era flãmând, nici periculos ºi pleca repede când auzea câinii, care-l simþeau de departe. Atunci oamenii nu-l vânau, îl jeleau, cãci nu le fãcea nici un rãu. Gavrilã trãia cu Ileana, îºi fãcuse casa la o marginã în munþi. De aici duceau oile ºi vitele la pãscut pe vârful Arºiþei, unde aveau construit ºi un ºopron, ridicat pe patru stâlpi. Sus, în ºopron, pe fân dormeau uneori Gavrilã cu Ileana sau copii. Vitele ºi oile stãteau sub ºopron în þarc. Copii deveniserã mãriºori ºi pãscând aici vitele, dormeau ºi ei sus, respirând aerul curat de munte, plin de miresmele florilor, copacilor ºi tufelor de verdeaþã. Treceau zilele, luni, ani, viaþa oamenilor, dar aici în munþi nu se schimba nimic. Rãmâneau aceleaºi deprinderi, aceleaºi tradiþii, aceleaºi lucruri de fãcut. Viaþa era aºa, cã fiecare din munteni ºtia ce va face azi, ce va face mâine, poimâine, peste o lunã, peste varã, peste ani... Pe costiºã, pe pajiºte se fãcea orzul, secara, lucerna, trifoiul, dar principalul era acea iarbã mustoasã, veºnic verde, atât de trebuincioasã, pentru fânul preþios animalelor. Oamenii o coseau pentru ei, pentru a o vinde altora, era lucru greu, dar trebuia sã o coseascã la timp, cãci venea iarna, aducând ploile, frigul, gheþuºurile, nevoile. În acele vremuri era Ceauºescu la putere. Þãranii erau obijduiþi, la început li se dãduse pãmânt, pãdure, dar apoi le luaserã pãmântul ºi pãdurea. Acum erau siliþi sã dea la stat multe bunuri din gospodãriile lor: lânã, carne, ouã, lapte, grâu... Vremurile se schimbaserã, ei nu mai erau stãpâni ca înainte. La putere au venit alþii, care au rãsturnat lumea

–1 – 6

cu fundul în sus. Oamenii deprinºi cu alte legi, acum erau nemulþumiþi, îngrijoraþi de viitorul lor ºi al copiilor lor. Acum trebuia sã hrãneºti viþelul sau porcul pânã se fãcea mare ºi apoi sã-l dai la stat, laptele trebuia sã-l duci la vale pentru niºte bani mãrunþi. Statul jupuia bine pe oameni. Dar mai rãu era cã trebuia sã stai ore întregi în rânduri, la magazine pânã îþi luai o pâine sau niºte fãinã pentru copii ºi bãtrâni. Douã surori, Ileana ºi Vasilia trãiau alãturi, se luaserã cu cei doi fraþi, Gavrilã ºi Petru, ºi îºi vedeau acum de rostul vieþii robotind fãrã sfârºit, cã viaþa era mai grea ca la oraº. Aici era viaþa de la munte, unde trebuia sã lupþi aprig ca sã-þi creºti copiii ºi sã-i faci oameni. Trebuia sã munceºti din zori ºi pânã în noapte. ªi toþi aºteptau viitorul luminos, fãgãduit mereu, dar care nu mai venea. Venise vremuri grele dupã rãzboi, de când comuniºtii au luat puterea. Mulþi oameni fãrã minte, valoare, beþivani ºi hoþomani au ajuns la putere ºi acum îºi bãteau joc de gospodari ºi de cei de treabã. La conducere nimereau ºi oameni strãini neamului nostru, care îºi bãteau joc de români, îºi fãceau mendrele, îmbogãþindu-se pe ei ºi neamurile, cumãtrii, finii, pe toþi cei mai rãi, care nu vroiau sã munceascã ºi se stãruiau sã fure cât mai mult din averea poporului. Ceauºescu construia oraºe, alungându-i pe þãrani din sate, fãcea muncitori din ei, muncitori care veºnic umblau dupã o bucatã de pâine prin oraºe, certându-se cu vecinii, înjurându-i pe alþii ºi blestemându-ºi viaþa. Cei care crâcneau, mai spuneau o vorbã împotrivã, erau denunþaþi de prietenii lor, cu care stãteau la un pahar de pãlincã, ºi se alegeau cu pedepse grele, chiar cu ani grei de puºcãrie. Era ceva nou în þara româneascã, ce nu se mai vãzuse înainte, mai ales pentru cei din munþi, care toatã viaþa luptau din greu ca sã aibã o viaþã mai bunã, mai uºoarã. Mezinul lui Gavrilã, botezat ºi el Gavrilã, creºtea ºi vedea cu ochii sãi tot ce se petrecea împrejur. Vedea cum tatãl sãu venea furios acasã dupã ziua grea de lucru, înjurându-i pe conducãtori, aducând acasã bani puþini ce nu ajungeau pentru nevoile care rãsãreau la tot pasul. Mama Ileana, soþia lui, o femeie micuþã, blândã, sprintenã, cu o fire veselã ºi bunã la suflet îl mai liniºtea, alintându-i nemulþumirea ºi durerea. - Lasã, mãi Gavrile, cã îi totul bine, cumva vom trãi ºi noi. Ne mai cresc copiii, ei sunt buni ºi trudesc cu spor, ne vor ajuta ºi vom face faþã la toate. Gavrilã se mai liniºtea ºi viaþa parcã se mai îndrepta. Dar venise ºi alte nevoi. Tatãl Gavrilã se cam lua cu prietenii ºi lua mai multã palincã decât trebuia. Se ºtie cã prietenii întâmplãtori nu te duc la bine. El venea deseori acasã afumat ºi se mai rãstea la Ileana ºi la copii, care ºi aºa

– 17 –

fãceau totul ºi nu aveau nici o vinã. Ileana îl mai liniºtea, cã de, se luaserã din dragoste, nu din târguialã, cum fãceau uneori, când pãrinþii îºi dãdeau fetele pe pãmânt, bani sau alte bogãþii. El se liniºtea, se culca, se scula a doua zi, dar totul începea de la început, cãci palinca era mai tare ºi prietenii mai aproape de el ºi-l biruiau. Aºa s-a fãcut cã la o vârstã tânãrã de 45 de ani cãpãtase o cirozã... Intrat la spital, îl lecuia un doctor cunoscut al Ilenei. - Dragã Ileanã, i-a spus într-o zi doctorul, leacurile mele nu-i mai pot ajuta. Trebuie sã-l iei acasã pe Gavrilã ºi sã te stãrui sã-l mai þii în viaþã poate cu ierburi. Eu nu mai pot face nimic pentru el. L-a luat Ileana pe Gavrilã acasã. El nu mai era ca cel de altãdatã. Slãbise, nu mai avea, dârzenia, curajul, încrederea de mai înainte. κi închipuia sfârºitul. Dar Ileana veselã, vioaie, credea în Dumnezeu ºi se ruga pentru el. Îl lecuia cu ierburi – din cele pe care le ºtiau bãtrânii... ªi parcã i se fãcuse mai bine. Devenise mai vesel, uneori mai lua câte o palincã. Dorea sã trãiascã, sã se bucure de copiii sãi, de nepoþeii care trebuia sã vinã pe lumea asta cândva. Ierburile pe care i le dãdea Ileana erau amare, dar el le înghiþea, cãci ele îi prelungeau viaþa. Petru era primul lor copil, bãiat preþuit aici în munþi, cãci bãrbatul face muncile cele mai grele. ªi Gavrilã ºi Ileana îºi puse în el toate nãdejdele, îl învãþau de mic în toate ale gospodãriei. Petrea creºtea un bãiat zdravãn, înalt spre bucuria pãrinþilor sãi. Era o fire tãcutã, închisã, mai altfel decât ceilalþi copii. Îi plãcea sã gospodãreascã, se deprinsese cu munca grea, îl asculta pe tatãl sãu care-l îndruma ºi-l povãþuia cum sã trãiascã, cum sã se poarte cu oamenii, cu conducãtorii, sã nu intre în ceartã cu ei, mai bine sã rabde. El îºi îndeplinea îndatorirele, fãrã ca sã fie îndemnat de pãrinþi. Tatãl îl mai dãduse ºi la cursurile de tractorist ºi acuma spunea la ceilalþi: -Îmi ajunge unul, învãþat, ceilalþi nu au nevoie de multã învãþãturã. Ileana era al doilea copil, o numeau Lenuþa. Era o fire veselã, vioaie, îi plãcea sã stea de vorbã cu alþii, sã povesteascã multe, ºtiute ºi neºtiute... Ajuta ºi ea în gospodãrie, cãci era lucru mult ºi toþi erau nevoiþi sã facã câte ceva. Se duceau cu toþii la ºcoala din Rotundu, era departe în jos, vreme le rãmânea puþinã pentru a-ºi face lecþiile acasã. Când învãþa în clasa a patra, tatãl i-a zis: - Ascultã, Lenuþo, n-ai sã mai mergi la ºcoalã, trebuie sã mergi cu vacile, sã le duci la pãscut. Îþi ajunge patru clase... - Tatã, eu vreau sã învãþ, de ce sã las ºcoala? Doar fac tot ce trebuie în casã ºi în gospodãrie... - N-ai nevoie de mai multã carte. Du-te la pãscut vacile, i-a spus

–1 – 8

supãrat Gavrilã. Lenuþa plângea, dar n-avea ce face. Tatãl era sever, nu-i plãcea când nu era ascultat. Le mai dãdea la copii ºi la fund, când fãceau nebunii ºi nu-l ascultau. Lenuþa a scos vacile din ogradã ºi le-a dus pe vârful Arºiþei. A trecut o sãptãmânã. Ducând vitele la pãscut, Lenuþa a întâlnit-o pe Maria, o colegã de ºcoalã. - De ce nu vii, fa, la ºcoalã? a întrebat-o Maria. - Pãi, nu mã lasã tata, zice cã-mi ajunge atâta carte, zice cã tot o sã mã mãrit cândva ºi învãþãtura nu are rost. Nu pot sã nu-l ascult. - Mãi Lenuþo, îþi dau eu un sfat. ªi pe mine tata m-a silit sã las ºcoala, dar învãþãtoarea mi-a zis cã dacã nu o sã vin, o sã-l amendeze pe tata, cãci nu are dreptul sã mã împiedice sã învãþ, aºa-i legea. Acum învãþãtura este totul, dacã nu o ai, ai sã lucrezi la colectivã... Aºa sã îi spui tatãlui tãu. Seara Lenuþa le-a zis pãrinþilor: - Tatã, m-a vãzut învãþãtoarea ºi mi-a zis sã vin la ºcoala, altfel te amendeazã ºi cu mulþi bani... Gavrilã s-a gândit, s-a mai scãrpinat la ceafã, ºi-a hotãrât cã n-are nevoie de amendã ºi apoi cã tot nu-l vor lãsa în pace ºi s-a resemnat. A trimis-o din nou la ºcoalã. Aºa a scãpat Lenuþa de belea ºi a continuat sã înveþe încã patru ani. Dar era nevoitã sã lucreze ºi în gospodãrie. Venea de la ºcoalã ºi se ducea sã-l schimbe pe mezin, care trebuia sã meargã ºi el la ºcoalã. Când s-a nãscut mezinul, numit tot Gavrilã, Lenuþei i-a fost ºi mai greu, cãci acum trebuia sã aibã grijã ºi de el. Ea îl dãdãcea, cãci mama era veºnic la plitã, sau cu treburile gospodãriei ºi nu mai dovedea sã le facã pe toate. Lenuþa era mai aproape de mezin, el o asculta, se juca cu ea, cãci Petrea era mai mare, devenise flãcãu ºi se uita de acum la fetele de pe costiºe. Lenuþa o mai ajuta pe mama Ileana, deprinzând ºi secretele bucãtãriei, cãci ºi mama avea multe de fãcut. Vremea trecea, copiii creºteau. Mama Ileana se scula în zori ºi gospodãrea în casã, în curte, cã de lucru era. Trebuia sã se mai ducã ºi pe vârful Arºiþei, unde vara erau duse turmele de oi ºi de vaci. Ele trebuiau mulse aici, sã nu facã drum fãrã rost spre casã. Ileanei îi plãceau locurile acestea, unde se ivise pe lume ºi îºi petrecuse anii copilãriei. Nu le-ar fi pãrãsit niciodatã pentru nimic în lume. Lucra ca o albinã pânã seara târziu, când se culca obositã, dar dimineaþa reînvia ºi ieºind din casã, stãtea pe prag ºi uitându-se în jur, se bucura de frumuseþea acestor locuri atât de apropiate sufletului ei. ªtia fiecare colþiºor ºi nu-i putea înþelege pe acei munteni, care pãrãseau munþii ºi se duceau la vale cu lucrul ºi traiul în orãºelul veºnic prãfuit, murdar ºi zgomotos. Nu, nu s-ar fi dus de aici niciodatã, cã era

– 19 –

lipitã de munþii sãi, nu ºi-ar fi schimbat viaþa hãrãzitã de Dumnezeu. Petru era cel mai mare ºi se ocupa mai mult cu gospodãria, acum când tatãl bolea. Gavrilã, mezinul, lucra ºi el la gospodãrie, dar nu avea tragere de inimã pentru ea. ªi nici la ºcoalã nu se prea trãgea. Dar era primul din cei ce bãtea mingea pe toloacã, la jocurile cu ceilalþi copii. L-au poreclit Gabi ºi aºa a rãmas pe toatã viaþa. Era o fire dârzã, curajoasã, încãpãþânatã ºi fãcea totul cum vroia el. Uneori se certa ºi cu tatãl sãu, care venea des cu sufletul otrãvit de palincã bãutã cu prietenii dupã lucrul greu. Lui Gabi îi plãcea sã facã bani. Mai lucra pe la vecini, se ducea cioban la ei pe varã, mai cosea, fãcea de toate ca sã câºtige banii sãi. Acolo sus, pe vârful Arºiþei, unde pãºtea oile ºi vacile era locul unde visurile îl copleºeau. Gândurile la o altã viaþã nu-i dãdeau pace. Când lucra pentru câºtig nu se jeluia, lucra dârz, socotind în minte câºtigul ce-l va primi. ªi trãgea mai puternic cu coasa ca sã aibã bani mai mulþi. Dis de dimineaþã, dupã ce mai fãcea câte ceva prin curte, îºi lua ghiozdanul cu cãrþi ºi caiete, coborând la vale spre Rotundu unde era ºcoala. Aici, la joacã, la bãtut mingea, la întreceri, era primul. Nu ceda la nimeni mingea, luptând pânã la ultima suflare, ca sã batã mingea în poartã adversã. Nimic nu era de prisos în aceastã lume... Gabi avea ºi ajutoare, ducea oile ºi vitele la pãscut în tovãrãºia unor câini mari ciobãneºti care þineau piept oricãrui, cãci erau uniþi, nãpustindu-se cu toþii împreunã sã apere animalele. Gabi nu pierdea nici o oaie din cele date în sarcina lui, era atent ºi sigur de sine. Acest copil parcã era fãcut sã fie un cioban bun, sãritor la nevoie. Tatãl lui Gabi, Gavrilã, se mândrea cu el, îi creºtea inima, când vedea ce ajutor îi creºte ºi-l învãþa de toate ce le învãþase ºi el de la bãtrânul Ion Buju. Oamenii veneau la el ºi-l rugau ca Gabi sã le ia oile la pãscut, ba îi mai aduceau ºi palincã, ca sã-l împace, palincã de aia care se aprindea de la chibrit... Pe varã Gabi se alegea cu vreo 67000 de lei ºi multã brânzã, cota pe care trebuia s-o dea fiecare stãpân. Mama lui Gabi fãcea mãligã aºa cum îi plãcea lui, spunând la toþi: - Asta e mâncarea din câºtigul lui Gabi. Îi plãcea lui Gabi mai ales, când mama tãia mãmãliga felii ºi punea straturi de brânzã între ele, brânzã ce se topea în gurã. Sãturându-se, el o pornea la lucru zburând pe terenurile numite pe Pod ºi pe vârful Arºiþei, cam la vreo 3 km depãrtare. Creºtea un bãiat voinic ºi rezistent. La fugã nu-l întrecea nimeni, nu era din acei care, fugind, se oprea, gâfâind, de parcã inima nu-i era la locul ei. De la trei ani tata îl lua cu el împreunã cu ceilalþi la muncã la fundul Izei, unde lucra ca paznic ºi se mai ocupa la o cabanã cu o magazie, unde se gãseau ferestrãiele sovietice „Drujba”. Acolo

–2 – 0

era locul de unde izvora râuleþul Iza. De jur împrejur numai pãdure, brazi înalþi ºi frumoºi. Ei plecau încolo cu toþii, când copii terminau ºcoala, ducând ºi oile ºi vitele la pãscut tot încolo. Ei coborau întâi spre Borºa, de la Borºa o luau la Moisei, de aici cãtre Iza, ºi din Iza ajungeau la fundul Izei, fãcând aproape 120 de kilometri. Petrea ºi Ileana erau mai mari, Gabi, având numai trei ani, mergea mai greu, dar n-avea încotro, cu chiu ºi vai ajungeau cu toþii la locul cuvenit. Patru veri a petrecut Gabi cu familia sa acolo la fundul Izei. În acei ani s-a întâmplat ceva straºnic, o amintire rãmasã pe veci în capul lor. Intrând cu oile într-o pãdure mai rarã unde pãºteau ºi vitele lor ºi a unor muncitori care lucrau ºi ei pe aici, au dat de un buºtean mare retezat mai sus de rãdãcinã, pe care Petrea se suise ºi bãtea cu bâta pe partea retezatã. Sub buºtean era o gaurã mãriºoarã, întunecatã. La zgomotul bâtei a ieºit de acolo speriat un ursuleþ zbierând. Bãieþii se uitau la el, bucurându-se la vederea lui, când din pãdure s-a auzit un urlet straºnic ºi Petrea, sus pe buºtean, a înlemnit de groazã. Era ursoaica. Copacii tineri ºi tufiºurile se clãtinau ºi ei au vãzut cum ursoaica venea în fugã spre puiul ei, clãtinând brazii. Gabi avea o bâtã în mânã cu vârful ascuþit. O fãcuse tatãl lui. Nu s-a speriat. Dar oricât de curajos ar fi fost, avea un singur gând: sã-l scape pe Petrea, care, cocoþat pe buºtean, îºi aºtepta soarta sa amarã. Gabi îi vedea botul strâmbat de furie, ochii mici ºi rãi, ieºiþi din orbite, totul s-a petrecut în câteva clipe. κi vedea sfârºitul, ºtia ce-l aºteaptã. Nici n-a înþeles nici atunci, nici pe urmã, când era deja în vale, de ce ºi cum ia pus bâta în gât ºi a proptit-o în pãmânt, rostogolindu-se în lãturi ºi apoi fugind ºi strigând: - Mai repede, Petrea, mai repede ! Ursoaica a zbierat de durere, cãci bâta îi întrase în gât ºi acum se oprise, stãruindu-se s-o scoatã, apucând-o cu labele. Au avut noroc bãieþii cã ursoaica era tânãrã, la primul ursuleþ. - Fugi, Petrea, striga Gabi. ªi pânã ursoaica s-a descurcat cu bâta, copii erau departe, în vale, împreunã cu oile care fugiserã ºi ele, de frica ursoaicei, de urletele ei. Ei scãpaserã cu viaþa, altfel ar fi fost acum zdrobiþi, fãcuþi bucãþi de mama puiului de urs. Acum se uitau din vale cum ea reuºise sã rupã bâta ºi îºi alina durerea lingându-ºi puiul. Bãieþii uzi leoarcã de sudoare, cu cãmãºile lipite de corp, se uitau unul la altul, parcã abia acum înþelegând ce s-a întâmplat acolo sus, lângã buºteanul cel retezat, de sub care ieºise puiul de urs. Se gândeau de ce primejdie scãpaserã, cãci ursoaica i-ar fi rupt în bucãþi pentru puiul sãu.

– 21 –

- Am scãpat, a spus Petrea, fuga e ruºinoasã, dar e sãnãtoasã. Seara, veniþi acasã povesteau întâmplarea care mai de care, adãugând câte ceva. Mama, speriatã, îi strângea la pieptul sãu, când pe Gabi, când pe Petrea, ºi lacrimile îi curgeau ºiroaie pe obrazul tânãr ºi frumos. Dragul meu, îi spunea lui Gabi ce-ai fãcut, tot repeta ea! Doamne, de ce s-a întâmplat aºa. Cu ce am greºit eu, Doamne, de ai vrut sã mã nenoroceºti? Doamne, iartã-mã, þinemi-i Doamne! Vestea s-a rãspândit peste tot. Oamenii din partea locului nu credeau, se mirau de norocul copiilor, de curajul lui Gabi, cum de nu ºi-a pierdut capul, nu la lãsat pe Petrea singur, luând-o la fugã... Tatãl se lãuda cu feciorii sãi, oamenii ºi prietenii nu prea vroiau sã-l creadã, cã aºa ceva nu se mai întâmplase în acele locuri. ªi pãlinca curgea în pahare ºi toþi îl lãudau cu aºa feciori... În altã varã, Gabi era sã-ºi piardã din nou fratele, acolo unde izvora Iza, dintr-un mic lac, în care apa mereu se bulbuca, fierbând ºi fãcând clãbuci. Aici veneau turiºti din diferite colþuri ale þãrii, din Cluj, din Satu-Mare, Timiºoara... Aici se fãcuse un podeþ peste acest lãcuºor în vremurile lui Ceauºescu, de pe care turiºtii priveau cum se învârte apa, curgând la vale. Tinerii stãteau pe punte ºi se uitau ºi ei cum curge apa la vale, învârtind-se în lac. La spatele lor a trecut un bãiat mai în vârstã, despre care spuneau toþi, cã era bolnav la cap, îi lipsea o doagã, cum ziceau cei mai bãtrâni, care-i ºtiau nãravul. Trecând pe alãturi bãiatul l-a împins pe Petrea care a cãzut în apã. Gabi a vãzut cum apa îl învârtea pe Petrea ca pe o minge ºi a sãrit sã-l ajute aºa îmbrãcat cum era. L-a apucat de o mânã pe Petrea, þinându-l strâns. Apa îi ducea la vale spre o cascadã destul de mare. Dar au avut noroc, Gabi a reuºit sã se apuce de o creangã mai joasã a unui copac de pe mal ºi, împingându-se unul pe altul, au reuºit sã iasã la mal. Petrea scuipa apa din plãmâni, speriat de cele întâmplate. Nebunul fugise... Gabi avea un cuþit ciobãnesc, pe care îl þinea agãþat la brâu, un brâu lat, aºa cum poartã bãrbaþii. Dacã l-ar fi prins pe nebun ar fi bãgat cuþitul în el, aºa era de supãrat. L-au prins peste câteva zile ºi l-au dezbrãcat în pielea goalã; îl tãiau uºurel ºi îi puneau sare pe rãni. Nebunul þipa, dar ei l-au mai bãtut bine ºi se piºau pe el. Apoi i-au dat câte un picior, dezlegându-l. Nebunul era fiul unui maistru, care aflând cele întâmplate, a fãcut gãlãgie mare. Acum nebunul îl urmãrea pe Gabi tot timpul ºi într-o zi la gãsit la pescuit. Era singur cu Ileana, fãrã Petrea care era la pãscut oile. Nebunul l-a apucat de cap ºi la bãgat în apã, vroind sã-l înece. Dar l-a scãpat Ileana, care a luat un pietroi ºi i-

–2 – 2

a dat în cap nebunului. Dupã aceasta întâmplare pãrinþii au luat nebunul ºi l-au dus undeva, cãci bãieþii nu l-au mai vãzut niciodatã, poate era la o casã de nebuni. Aºa se întâmpla cu Gabi mezinul. El nici nu trebuia sã se nascã. Pãrinþii lui nu mai doreau sã aibã copii dupã Petrea ºi Ileana. Erau sãraci, trãiau din greu, dar ºi vremurile rele venise de când erau zbirii comuniºti la putere. Mama Ileana îi povestea lui Gabi cã, fiind gravidã cu el, tatãl Gavrilã o punea sã sarã de pe ºopron de la 5-6 metri înãlþime ori de pe clãile de fân ca sã piardã sarcina. - Iatã, dragul meu, povestea mama cu lacrimi în ochi cum am vrut sa scãpãm de tine, batã-ne Dumnezeu, cã fãceam un mare pãcat, dar na fost aºa cum doream noi ºi te-ai nãscut spre fericirea noastrã. Dar au trecut toate ºi mezinul era acum un bãiat voinic, curajos bun la inimã ºi la suflet, aducând bani în casã pentru toþi. Aici în vale prin Borºa trecea râuleþul Cisla care, când venea primãvara, se umfla de apã ºi mai fãcea stricãciuni prin gospodãriile oamenilor ºi în întreprinderile de pe malul lui. Pe malul lui drept se fãcuse un dig mare, unde erau aduse din mine prin þevi apa amestecatã cu nisip, pãmânt, pietre ce cãdeau sub presiunea pompelor. Acest pãmânt venea din minele de aur, cupru ºi alte metale, dupã ce era spãlat în forjerii ºi trimis peste dig încoace. Aici se strânsese tone de pãmânt galben, nisip, ce în timp de câteva zeci de ani ocupase mult teren roditor, cu livezi frumoase ale oamenilor. Trei diguri s-au fãcut de conducãtorii minelor: unul la intrarea în Baia, altul – în satul Rotundu, al treilea cãtre munþi. S-a luat pãmânt de la oameni, au dãrâmat casele lor, au distrus livezile, s-au montat þevi lungi ºi groase prin care venea pãmântul din mine amestecat cu apã ºi cu timpul s-au format dealuri mari din resturile de rocã de aur, deja spãlate odatã. Aceste resturi, numite „cenzurã”, deºeuri erau otrãvitoare ºi mulþi oameni erau acum bolnavi de silicozã, cancer, care nu cruþau pe nimeni. Multe din neamurile lui Gabi, uncheºi ºi mãtuºe, s-au dus pe lumea cealaltã nu de bãtrâneþe ci de boli ºi suferinþe. Copiii îºi aduceau aminte de acele locuri pe unde îºi duceau oile spre vârful ªtirbului, azi acoperite de pãmântul acesta galben. Ei au vãzut cu ochii lor cum se vãitau bãtrânii, cum plângeau cei lipsiþi de gospodãriile lor. Vedeau cum din acel pãmânt ieºeau oasele morþilor care se rãtãceau prin vãile din împrejurimi. Muntenii nu doreau sã piardã acele locuri ºi opuneau rezistenþã: distrugeau uneori þevile, legãturile, aruncau cu pietre în muncitorii ce lucrau, care nu aveau altã vinã decât cã împlineau ordinele date de oameni fãrã minte, care distrugeau natura.

– 23 –

În acele vremuri se mai gãseau oameni care luptau împotriva teroarei comuniste, împotriva nedreptãþii. Dar timpul a trecut, a venit altã generaþie care nu mai era unitã ca cea precedentã. Rãbdarea, frica, scârba, indiferenþa a intrat în sufletele oamenilor ºi rezistenþa s-a stins. Iar dezastrul creºtea. Oasele celor decedaþi din cimitirul distrus s-au risipit prin toate vãile, aducând jale, dezamãgire ºi urã între oameni, urã care a fost semãnatã de cãtre comuniºti sub conducerea moscovitã, de unde au venit toate relele în multe þãri împilând popoare întregi. Aceastã zonã în Maramureº era cândva Comoara dacilor, era de o frumuseþe cã îþi venea sã plângi de bucurie, când te uitai de jur împrejur. Buneii îi povesteau lui Gabi cã mare prãpãd au fãcut comuniºtii, multe au distrus, minþind oamenii cã le fãuresc un viitor bun ºi luminos. Gabi ºtia toate aceste locuri trecute cu picioarele lui. Aproape era graniþa nouã, fãcutã de ruºi, de haholi, care puseserã mâna pe pãmânt strãin ºi pe munþii neamului românesc. Gabi trecea uneori peste graniþã cu oile, unde era pãmântul strãbun furat de ruºii sovietici. Toþi se mirau cum de îndrãzneºte el sã treacã cu oile graniþa ºi nu se temea. - Mãi, oameni buni, rãspunde el, dar ºi acolo îi pãmânt românesc, ni l-au furat ruºii dupã rãzboi, îi al meu ºi mã duc cã sunt stãpân ºi acolo. - Mã Gabi, mã, nu fã prostii, te vor împuºca ruºii sau haholii, îþi vor lua oile oamenilor ºi va fi rãu de tine, îi ziceau prietenii ºi colegii de ºcoalã. - Nu bãieþi, le spunea el colegilor sãi, cei ce au fricã, vor muri înaintea mea. Cu timpul, locurile pe unde umbla Gabi ºi oamenii se mai schimbase. Mâna omului, care dorea sã schimbe ceva în natura înconjurãtoare, nu întotdeauna reuºea sã facã ceva bun, mai des strica ceea ce crease Domnul în miile de ani. Noii oameni din conducere se apucase sã mute satele, casele, bisericile, râurile, tot ce se fãcuse din strãmoºi cu ani în urmã, ºi de la aceasta multe rele pornise. Oamenii mai bãtrâni, dar ºi cei mai tineri, vedeau cum se distrugeau locurile, pe unde copilãriserã cândva, vedeau râurile murdãrite, poluate cu diferite murdãrii, acele râuri din care altãdatã beau apa curatã, cristalinã. Nu se mai prindeau în acele ape pãstravii vioi, pe care copii îi scoteau cu mâna de sub pietre... Acele râuleþe cu apa curatã ca lacrima acum erau înnãmolite, murdare, pline de deºeuri ºi gunoaie. Þara devenise o þarã poluatã, plinã de murdãrii, de case distruse pe la sate, parcã ar fi trecut prin aceste locuri un uragan puternic ºi fãrã milã. Puterea comunistã nu se ocupa cu aceste probleme, ea se grãbea sã împlineascã planurile sale fãrã a se îngriji de comorile ºi bunurile þãrii, care se risipeau ºi se pierdeau

–2 – 4

tot mai mult. Gabi, de mic copil se ducea cu oile ºi vitele la pãscut prin munþi, cãutând pajiºtele mai bogate, cu iarbã mai înaltã ºi mai gustoasã. El ºtia de mic copil toate locurile, vãile, costiºele ºi munþii ce înconjurau Borºa. De la 10 ani se ducea singur în munþi fãrã fricã. Ba mai mult, cu cât i se pãrea cã e ceva periculos, cu atât mai mult îl atrãgeau acele locuri. Vara pãºtea uneori câte 300-400 de oi care trebuiau pãzite, apãrate cãci se mai gãseau ºi lupi ºi urºi, chiar ºi oameni rãi, care doreau sã se cãpãtuiascã cu vreo oaie, venind pe furiº din orãºel sau din alte sate. Oile se strângeau la stânã, trebuiau mulse, sã nu-ºi piardã puterea ºi laptele întorcându-se în fiecare searã acasã, prin vãile abrupte ºi munþii înalþi. El nu se temea de fiarele sãlbatice ce se mai aflau prin aceste locuri, cãci vânãtorii încã nu-i distruse totul, dar ºi fiarele trebuiau lãsate în viaþã, cãci curãþau pãdurea de tot ce era bolnav ºi neputincios. Iarna, Gabi îºi cumpãrase o pereche de schiuri ºi în câteva zile învãþase sã umble cu ele. Acum se ducea ca un fulger la vale, cãpãtase o experienþã bunã, fãcea diferite figuri ºi sãrituri, uimindu-i pe cei de pe valea Luceafãrului. Dupã el ºi alþii îºi cumpãrase schiuri ºi acum se întâlneau pe costiºe, fulgerând pe povârniºurile abrupte. Deseori, când timpul era mai frumos ºi mai prielnic, Gabi se ducea la ºcoala din Rotundu, fulgerând cu schiurile ºi ajungând în câteva minute jos în vale. Îi plãcea viteza, care-i provoca momente de îngrijorare, teamã ºi bucurie chiar, când toate acrobaþiile lui treceau fãrã incidente, fãrã cãderi grave cu urmãri serioase. Cãdea ºi el de multe ori, dar se ridica din zãpadã ºi se pornea ºi mai aprig sã se plimbe. Uneori se strângeau mai mulþi copii, luându-se la întreceri la vitezã, acrobaþii, sãrituri, îngrijorându-i pe cei vârstnici de cele ce se petreceau pe costiºe. Nu era plãcut sã te ridici din vale spre vârful munþilor, târâind schiurile în spate, dar plãcerea de a schia era mai mare, mai puternicã ºi urcându-se în vârf, roºii ca racu, se repezeau din nou la vale, chiuind ºi cãutând costiºele cele mai abrupte, mai periculoase, strecurându-se abil printre brazii verzi ºi semeþi. Venind uneori de la ºcoalã, încãrcaþi cu ghiozdane ºi schiuri, era greu sã te ridici la deal, dar plãcerea de a coborî la vale cu schiurile era mai mare ºi copii rãbdau totul. Mama Ileana îl iubea pe mezin ca pe toþi copii sãi, dar el parcã era mai aproape de inima ei. Amândoi simþeau unul pentru altul o legãturã mai duioasã, mai apropiatã. Poate cã trecuserã acei ani din tinereþe, când sufletul ºi inima erau necãjite de nevoile vieþii, ºi acum devenise o gospodinã mai în vârstã, mai serioasã, mai cu griji faþã de familia sa. Poate o mai întrista ºi Gavrilã cu palinca lui, ºi acum vroia sã ascundã

– 25 –

durerea din suflet, stãruindu-se sã-ºi reverse cãldura inimii sale asupra mezinului, care era alãturi de ea mereu. Se uita cu dragoste la el, gândindu-se cã poate anume el îi va fi sprijinul la bãtrâneþe, va trãi alãturi de ea, o va ajuta când îi va fi greu, o va înveseli, când va fi tristã, o va bucura cu nepoþei în anii grei la bãtrâneþe. Îi mai ierta nãzbâtiile, îi lua apãrarea, când Gavrilã vroia sã-i mai dea la fund, îi punea o bucãþicã mai bunã pe masã, luând-o de la gura sa. Nu, nu fãcea pãcat, îi iubea pe toþi la fel, dar cu Gabi era mai bunã, îl dezmierda mai mult. Poate cã ceilalþi erau mai mãricei, gospodãreau ºi singuri în casã, cã aºa erau învãþaþi de mititei. Când Gabi crescuse mai mare ºi se certa cu tatãl sãu, îi lua apãrarea ºi îl liniºtea pe bãtrân. - Lasã, mãi, Gavrile, vom trãi ºi vom vedea, oare e rãu cã bãiatul vrea ceva mai bun în viaþa asta decât noi? Poate o sã fie mai fericit în viaþa sa, nu o sã munceascã atât de greu ca noi. ªi vorbele ei, liniºtite, domole, cumpãtate îl fãceau pe soþ sã tacã, sã se mai gândeascã, zicânduºi: - Cine ºtie, poate are dreptate Ileana mea, ce trebuie sã mã sfãdesc acum cu el? Viaþa îl va potoli ºi-l va aºeza la locul lui. Dar ºi pe Gabi ea îl domolea ºi-l sfãtuia sã se gândeascã ºi la ei, bãtrânii, cãci anii se duc ºi nu se ºtie cum va fi mai departe. Creºtea un bãrbat, care nu rãbda când era înjosit, se simþea obijduit. Uneori dãdea bãtaie cuiva, dar ºi când o primea de la cei mai puternici þinea dinþii strânºi ºi nu bocea ca alþii, cã de... era bãiat crescut la munte în nevoi, nu ca cei din Borºa, pe care mamele îi rãsfãþau, lãsându-i sã doarmã pânã ce soarele se ridica sus de tot. Din zori mezinul Gavrilã, zis Gabi, lua oile, vacile, viþeii, îi scotea din curte ºi se ridica sus pe vârful Arºiþei, împreunã cu alþi copii, sau singur: - Mã duc la Colibi, spunea el. Îi plãcea sã fie singur acolo, sus, unde îºi închipuia viaþa lui în viitor. Aici gândurile nu îi dãdeau pace, îl frãmântau mereu. Aici, sus între copacii pletoºi, la umbrã sau lângã rugul focului aprins împotriva frigului sau a þânþarilor, visurile îl învãluiau aºa, ca Pietrosul care nu se vedea din ceaþa ce-l înconjura. Se visa în alte þãri, peste oceane ºi mãri, în alte locuri, unde viaþa ar fi fost mai bunã, mai curatã, unde nu erau aºa ºefi care îºi bãteau joc de acei sfinþi pe care Gavrilã îi ºtia de mititel, din biserica unde îl ducea mama Ileana. Cu ochii lui de copil vedea tot ce se fãcea în jur, ceea ce îl tulbura, în sufletul lui se ridica un protest, o urã faþã de cei rãi. Îi asculta ºi pe cei mai mari care îºi înºirau nemulþumirile, povestind nedreptãþile ce li se fãceau. Unii mai dârji se mai împotriveau, luptau mãcar cu

–2 – 6

vorba împotriva rãilor, care se stãruiau sã le împuþineze avutul, le complicau viaþa. Dar mai ales nu le plãcea lor cum erau siliþi sã munceascã de niºte neisprãviþi, pe care îi ºtiau de blegi ºi puturoºi din copilãrie ºi care acum îºi fãceau de cap, silind-i sã trãiascã aºa cum doreau ei. Oamenii de la munte, crescuþi în libertate, erau mândri ºi se împãcau greu cu aceste gânduri. Dar ei nu mai aveau putere, nu mai erau uniþi ca un zid, se iviserã ºi între ei lichele ºi lingãi. Conducãtorii îi depistau pe toþi cei nemulþumiþi ºi-i duceau la ostroguri, cã erau multe acum, peste tot. Acolo le mai dãdeau la coaste, la fund ºi la cap, cã aºa erau unii români crescuþi în reaua credinþã în Dumnezeu, ºi îºi fãceau de cap, uitând cã viaþa e schimbãtoare ºi la toþi le vine rândul sã rãspundã pentru pãcatele lor. Acum oamenii nu mai erau liberi. Gabi vedea toate aceste, vedea munca zadarnicã a pãrinþilor sãi, muncã ce nu le aducea nimic bun. - O sã plec în lume, spunea el la toþi, supãrând pe tatãl sãu care se împãcase cu viaþa sa, mai ales cã era ºi bolnav. - Toþi aici ne-am nãscut, aºa am trãit cu munca grea, am fost ºi fericiþi ºi am trãit ºi rãu. Aºa e soarta fiecãrui om, ºi trebuie sã te împaci cu ea. O sã te deprinzi ºi tu cu viaþa asta, ai sã te însori, ai sã ai copii, ai sã îmbãtrâneºti ca ºi noi... Aºa-i viaþa ! - Eu nu doresc aºa viaþã, striga Gabi. Eu vreau sã trãiesc altfel, sã lucrez ºi sã am ceva, sã fie familia bogatã ºi fericitã. - Nu fii prost ! Ce vrei sã mergi în lume, aºa singur ? Cine are nevoie de tine în altã þarã, au ei îndeajuns sãrãcimea lor, ce le mai trebuie încã unul în plus? rãspundea Gavrilã. ªi tatãl se enerva, striga la Gabi, pânã începeau din nou durerile rinichilor. Atunci tãcea, se lãsa pe pat, galben la obraz. Lui Gabi îi pãrea rãu cã îl enervase pe tatãl sãu ºi ieºea din casã supãrat ºi el. În clasa a cincea s-a hotãrât pentru prima oarã sã plece de acasã în lume, oriunde ar nimeri, numai sã scape de Borºa unde lucrezi degeaba, unde nu ai viitor, unde îþi rãmânea sã alegi sau mina sau tãiatul pãdurii.... Împreunã cu alþi doi prieteni, Ionel ºi Chirilã, au plecat într-o zi... Au ajuns la garã la Viºeu ºi aºteptau trenul. Aveau ºi ceva bani la ei. Dar pãrinþii au prins de veste ºi au început sã-i caute. I-au gãsit acolo, la garã, i-au adus pe toþi acasã ºi le-au mai dat la fiecare câte o bãtaie. Aºa s-a terminat cãlãtoria lor. Dar degeaba. Nimic nu-i mai putea scoate din capul lui Gabi visul lui de a pleca în altã þarã. Împlinise 14 ani, terminase ºcoala ºi se mai

– 27 –

gândea ce sã facã mai departe. Între timp Gabi devenise un tânãr puternic, vânjos, muncea în gospodãrie, cositul, tãiatul lemnelor, totul nu trecuse degeaba. Se fãcuse un bãiat voinic cu o frunte latã, ca ºi la tatãl sãu, cu un pãr des, negru, faþã rotundã, un nas cãrnos, niºte buze groase, cu o privire mândrã, semeaþã, bãrbat în toatã firea, încãpãþânat, curajos, cãpãtase un nume între bãieþii din Borºa, devenise un fel de ºef al lor. Tatãl lui dorea ca el sã înveþe mai departe. - Du-te la liceul minerilor, mãi Gabi, trebuie sã te faci om, îi spunea el. Vei lucra în minã, vei avea bani buni, toþi câºtigã acolo... - Nu vreau sã lucrez miner, rãspunse supãrat Gabi. Vreau sã plec de aici, vreau altã viaþã. - Dragã fiule, tu eºti mezinul nostru. Trebui sã rãmâi cu noi, aºa e legea aici la noi. Tatãl e bolnav, nu mai poate lucra ca înainte. O duce greu, cine o sã lucreze în casa noastrã, îi spunea mama. - Nu ºi nu, dragã mamã. Vreau sã plec în lume, sã vãd cum trãiesc ºi alþi oameni. Sã lucrez la minã nu vreau. Uite câþi au terminat liceul de mineri, dar lucreazã ca muncitori necalificaþi ºi câºtigã mai mult. Atunci ce rost are sã învãþ? Uite mamã, am câºtigat 7000 de lei. Vã las 5000 de lei, îmi iau mie douã mii ºi mã duc în alte oraºe, vreau sã vãd cum trãiesc oamenii. Dacã e rãu, mã întorc ºi rãmân aici... - Lasã-l sã se mai zbânþuie, o sã-i vie mintea la cap, a spus tatãl Gavrilã. - Aºa-i, dar el n-a fost nicãieri mai departe de Borºa. Dacã i se întâmplã ceva, a rãspuns Ileana. Cine ºtie între ce oameni va nimeri. - N-ai grijã, vine el îndãrãt, cã mai bine decât acasã nu-i nicãieri. O sã-i fie ruºine cã nu ne-a ascultat ! - Dacã zici tu aºa, fie aºa, rãspunse Ileana îngânduratã. Mama Ileana îºi iubea copilul. El de mic îi era mai drag, o asculta, fãcea ce îi spunea ea. O durea acum inima, nu vroia sã-l lase pe aºa drum necunoscut, singur, fãrã vreun prieten. Cine ºtie ce poate sã se întâmple? Oare puþine nenorociri se întâmplã, oare puþini oameni rãi, trecuþi prin puºcãrii se întâlnesc care îºi cautã tovarãºi de meserie? Cine ºtie ce-l aºteaptã pe Gabi? Doamne ajutã-i fiului meu, ºi lacrimi i-au brãzdat obrazul. Gavrilã s-a încruntat ºi s-a întors cu faþa la perete. Amândoi au tãcut. Afarã bãtea un vânt puternic, nori grei pluteau, pe cer soarele nu se mai vedea... Amândoi tãceau. Fiecare se gândea la Gabi, la fiul lor, dar nimeni nu dorea sã spunã ceva. A doua zi Gabi a plecat, cãutând sã scape mai repede din îmbrãþiºãrile mamei Ileana, care plângea þinându-l la pieptul ei.

–2 – 8

- Gabi, fii atent, nu te purta rãu cu oamenii, nu te înhãita cu nimeni, nu fã rãu nimãnui, te rog, adã-þi aminte de noi, de mine... ºi lacrimile cãdeau pe cãmaºa lui Gabi. Mama i-a pus în desagã pâine coaptã ieri, o bucatã de slãninã afumatã, niºte cepe, usturoi ºi niºte turte cu brânzã de oaie. - Fii binecuvântat, Gabi! Drum bun! ªi nu ne uita, dragul meu! Noi te aºteptãm oricând! ªi eu ºi tata! Gabi s-a desprins de mama, a întins mâna tatãlui, ca un bãrbat adevãrat, a pus desaga pe umãr ºi a luat-o la vale, condus de Petru ºi de sora Ileana. La mijlocul muntelui, pe valea Luceafãrului, Petre ºi Ileana au rãmas, el a luat-o mai departe la vale. A întors capul din vale, uitându-se în sus, ºi i-a vãzut cum îl urmãreau cu privirile de sus ºi lea fãcut din mânã ºi a mers mai departe, fãrã sã mai întoarcã capul. Dar simþea cã ei stau acolo sus, în mijlocul strãzii, ºi se uitã cum se îndepãrteazã tot mai mult de ei, pânã a dispãrut dupã colþul unei case din Borºa. Trenul l-a dus spre alte meleaguri. Totul era nou pentru el. Prima oarã cãlãtorea în viaþa sa. Tot ce-i întâlneau ochii era frumos, interesant, nou pentru el, crescut în munþi, nevãzând nimic altceva. Aºa a plecat Gabi de acasã. A cutreierat multe oraºe. A vãzut ºi Clujul, ºi Braºovul, ºi Ploieºtii. Se oprea în unele oraºe, dormea prin gãri, în câmp, uneori pe niºte cãpiþe de fân, unde se nimerea. Pentru Gabi totul era nou, oraºele mari, trenurile frumoase, maºinile „Dacia” care spintecau oraºele în toate direcþiile, oameni frumos îmbrãcaþi, fete frumoase, elegante, cu buzele vopsite, tinerii îmbrãcaþi în ginsuri. Dar viaþa era peste tot la fel în acele oraºe. Peste tot rânduri, cozi la magazine, în unele nu era mai nimic de mâncare. Peste tot oamenii nu erau mulþumiþi, se plângeau de viaþa asta, ba leafa micã, ba cozi mari, ba lapte puþin, ba frigidere scumpe, ºi numai la piaþã neagrã. Aºa a ajuns la Constanþa. Când a vãzut pentru primã oarã marea a înlemnit. Apã fãrã sfârºit, vapoare care mai de care, ºi strãine sub alte flaguri, din alte þãri, acostate în portul Constanþa. Toate acestea îl atrãgeau. El, un biet ciobãnaº din Borºa, din celãlalt capãt al României, a ajuns aici, la Marea Neagrã, se plimba pe malul ei, se scãlda în apele ei rãcoroase, mãnâncã îngheþatã pe aºa zãpuºealã... totul de necrezut. Au trecut câteva zile. A dormit când pe malul mãrii, când la garã, când pe iarbã în câmp... Într-o zi l-a oprit un miliþian. - Cine eºti? L-a întrebat. - Eu sunt din Borºa, din Maramureº

– 29 –

- ªi ce faci aici? - Am venit la mare, a rãspuns Gabi. - ªi unde te-ai oprit? L-a întrebat din nou miliþianul. - Nicãieri. Dorm la garã, în sala de aºteptare, în câmp, când pe plajã... - Vagabond? Hai cu mine, a strigat miliþianul ºi l-a dus la postul de miliþie. Au intrat în camera de serviciu, unde miliþianul a raportat unui ofiþer, - Actele! I-a cerut locotenentul. Din Borºa? ªi ce faci aici? - Îmi caut de lucru, a rãspuns prompt Gabi. - ªi ai venit din Borºa sã-þi cauþi de lucru aici, la Constanþa? a râs locotenentul. S-o spui mutului! - Pãi aºa e ! - ªi mai minþi, bã! a strigat locotenentul. Eºti hoþ ! - Nu sunt hoþ ! a rãspuns Gabi. - De unde ai luat banii? a þipat din nou ofiþerul. - Am câºtigat la coasã, mi-au mai dat pãrinþii, a zis Gabi. - De ce minþi, bã, striga ofiþerul, un bãrbat înalt, îmbrãcat în uniformã cu niºte cizme negre. Care pãrinþi dau drumul la aºa mucos, bã, de ce minþi? - Nu mint, eu niciodatã nu mint, i-a rãspuns Gabi. - Ia treci în camera de alãturi, o sã vedem ce facem noi cu tine, a rãcnit locotenentul, dupã ce i-a cercetat buzunarele. A pus tot ce a gãsit pe masã, banii, batista, traista pustie, cã nu avea nimic în ea. Gabi a intrat în camerã de alãturi, ºi locotenentul a închis uºa. A stat acolo ziua întreagã, i-au dat pâine sã mãnânce ºi o sticlã de apã dulce cumpãratã din banii lui. A venit ºi noaptea. Gabi a ieºit de douã ori în curte, însoþit de un gardian, la WC, care era în colþul ogrãzii înconjuratã de un zid de piatrã înalt de vreo doi metri. S-au întors în camera lui. Se gândea. Gândirile i se îndreptau spre casã. Ce o sã fie mai departe? I s-a spus cãl vor trimite la Borºa, însoþit de un miliþian. Asta îi mai trebuie. Ce o sã zicã Borºa, când îl vor vedea cu miliþia din urmã? Dar mama ºi tatãl? Trebuie sã fug de aici, gândea el... Noaptea, pe la ora trei, s-a cerut din nou la WC. De serviciu era alt ofiþer, un cãpitan gras, cu obraz de buldog, cu mâini puternice. Purta mustaþã groasã a la Clark Gable. Ofiþerul aþipise cu capul pe masã. Se vede cã fusese ziua la muncã în grãdina sa ºi acum vroia sã doarmã. La rugãmintea lui Gabi s-a trezit ºi, aflând despre ce-i vorba, i-a spus: - ªtii unde, du-te singur... Atât îi trebuia lui Gabi. A ieºit în curte, s-a îndreptat spre WC. Acolo i-a trebuit câteva

–3 – 0

secunde sã sarã gardul înalt, cã era învãþat sã se caþere pe copaci fãrã crengi. Era noapte, dar luna lumina ºi se vedea bine drumul, casele, totul. A ieºit peste câteva timp din Constanþa, luând-o de-a dreptul peste câmpuri ºi livezi. Îi era fricã sã se arate prin sate, oraºe, chiar ºi la staþiile de tren, cãci se temea cã va fi urmãrit peste tot. Bani nu mai avea, îi luaserã la percheziþie pe toþi, rãmãseserã pe masa ofiþerului de serviciu, dar paºaportul îl întoarse. Era liber, dar mergea cu frica în sân. Flãmând, intrase într-un sat, ceruse o bucatã de pâine de la o femeie. - N-avem nici noi pâine, dragã bãiete, ne aduc spre searã ºi e rând mare. Ieri nu am putut lua, nu ne-a ajuns la mulþi. Ce era de fãcut? Trebuia sã meargã mai departe. A ieºit la calea feratã ºi s-a urcat într-un tren de marfã. Dar ºi acolo era periculos sã stai, cã dacã te vedea acarul, te reclama la poliþie ca suspect. Dormea prin gãri, mai cerea o bucatã de pâine de la cineva, dar oamenii singuri nu prea aveau. Trebuia sã ajungã la Arad unde avea un vãr. Dormea ºi în câmp, cãci pe la staþii poliþia controla ºi-i alunga din sala de aºteptare pe cei ce dormeau pe bãnci sau scaune. Dupã câteva zile de chinuri, flãmând ºi însetat, a ajuns la Arad, oraºul unde trãia un vãr de-al lui, care era tot Gavrilã Buju. Nu ºtia adresa lui. Aradul era un oraº mare, cu clãdiri ºi strãzi mari ºi frumoase. ªtia de la vãrul sãu cã el lucreazã la o piaþã din Arad, unde îºi câºtiga o bucatã de pâine. Se numea piaþa aceea Ocica. A umblat toatã ziua prin piaþa Ocica, întreba ba pe unul, ba pe altul dacã îl cunoaºte pe Gabi Buju, vãrul lui. - Nu-l ºtiþi pe Gabi Buju din Borºa, maramureºan, care trebuie sã fie pe aici, lucreazã la piaþa asta. Toþi rãspundeau cã nu-l ºtiu ºi nici n-au auzit de el. Spre searã a ajuns pe mâna miliþiei ca suspect. L-au dus la post unde i-au luat interogatoriul. S-au mirat de numele lui, Gavrilã Buju, scris în paºaportul lui Gabi. Dupã ce l-au descusut de unde a venit, ce cautã el în Arad, de ce a plecat de acasã, i-au spus: - Vãrul tãu e la puºcãrie! - Dar ce-a fãcut, a întrebat Gabi. - E trãdãtor de þarã, a vrut sã fugã din România, i-a rãspuns ofiþerul de serviciu, înjurându-l. Acum i-au dat doi ani de puºcãrie, sã înveþe minte. - Vreau sã-l vãd, a cerut Gabi. - Cum sã-l vezi, el e în puºcãrie, ºi nu e voie. Trebuie sã ai aprobarea comandantului ca sã-l vezi, i-a rãspuns ofiþerul. - Eu am venit aici din nordul Maramureºului, n-am pe nimeni, vreau sã-l vãd, se ruga Gabi.

– 31 –

- Nu se poate, mãi bãiete, nu avem voie, rãspundea ofiþerul. - Eu nu mã duc de aici, striga Gabi, n-am pe nimeni, n-am nici un ban, trebuie sã-l vãd numaidecât. Doar suntem oameni... Dupã multe rugãminþi, s-au înduplecat bãnãþenii sã-l ajute, cã doar era totuºi un copil încã. L-au dus la el, în sala de primire. Când l-a vãzut pe vãrul sãu, Gabi s-a speriat. Era mai mare decât el cu un an jumate. Arãta slab de tot, de parcã nu mâncase zeci de zile. Semãna cu un mort. Când l-a vãzut pe Gabi, i-au dat lacrimile. - Gabi, sã nu scrii nimic acasã, te rog dragã. Nu vreau sã ºtie mama de nenorocirea mea. - Nu te du înapoi la Borºa, rãmâi aici, la Arad, o sã stai în garsoniera mea. Du-te ºi te înscrie la o ºcoalã, la Arad poþi sã te aranjezi cumva pânã ies eu de la dubã, cã mi-a rãmas un an. Du-te, Gabi, ºi fã ce-þi spun, i-a spus vãrul lui, ºi el tot Gavrilã Buju. A cerut cheile de la poliþie, le-a explicat cã vãrul lui a venit din Borºa, va trãi în garsoniera lui ºi va face ºcoala în Arad. Poliþia comunistã din Arad a fost mai de treabã, i-au dat cheile de la garsonierã cu condiþia sã facã act de prezenþã în fiecare sãptãmânã la poliþie. Gabi a luat cheile, a umblat prin oraº pânã a gãsit garsoniera. Era într-un bloc ce aproape se ruina, locuit de mulþi þigani ºi tot felul de sãraci. Garsoniera era o cãmãruþã micã, avea un weceu ºi un duº, ºi numai apã rece. Dar pentru Gabi a fost ca un dar ceresc, fiindcã nu mai trebuia sã doarmã prin gãri sau pe câmp. Lângã Arad era un orãºel pe râul Criºul Alb, care se numea Chiºinãu-Criº. Aici era o ºcoalã profesionalã de mecanisme ºi utilaje grele ºi Gabi s-a înscris la cursuri. Când putea, venea la vãrul sãu la puºcãrie ºi-l vizita. Acesta îi spunea cã îl duc la cules porumb, sã nu stea degeaba ºi sã mãnânce pâinea statului. Îi duceau pe deþinuþi la munci patriotice. Vãrul lui Gabi, mânca porumb ºi arãta ceva mai bine. A trecut ºi primul an de învãþãturã a lui Gabi cu mari greutãþi, nu era el bãiat sã nu facã ºotii ºi unii profesori aveau ciudã pe el. Fãcea ºi el lucruri interzise, erau gata sã-l dea afarã, dar era bun sportiv ºi era apãrat de profesorul de educaþie fizicã, care avea nevoie de el ca sã câºtige competiþiile între ºcolile din Arad. Gabi juca bine fotbal ºi era iubit de elevi ºi spectatori. El îi apãra pe cei slabi ºi mici de cei rãutãcioºi ce-i bãteau. Gabi nu era puternic, dar era foarte iute în lupte ºi-l ºtiau mulþi în oraº, chiar ºi din cei vagabonzi care se agãþau de oriºicine. Lua ºi Gabi bãtaie, dar ºi mulþi cãpãtau de la el. A venit ºi vacanþa de varã ºi la ºcoalã li s-a propus cine nu vrea sã plece acasã sã fie trimis la practicã pe ºantier. Gabi a rãmas sã lucreze în vacanþã,

–3 – 2

i s-au întocmit toate documentele ºi a fost trimis în satul DudeºtiiVechi, unde trãiau români sârbi, majoritatea din ei erau aproape de graniþa cu Iugoslavia lui Tito. A ajuns sã lucreze pe un buldozer, acolo se fãceau canalizãri pentru irigaþii, cât ºi pentru protecþia zonei române, ca tancurile iugoslave sã nu poatã trece graniþa. Pe buldozer trebuia sã lucreze titularul, dar el îl lãsa sã lucreze singur cu sãptãmânile. Gabi lucra numai pentru mâncare, salopete ºi cizme. De multe ori lui Gabi îi venea gândul sã fugã, cãci lucra la circa 200 de metri de graniþã, vedea grãnicerii militari, ºtia când se schimbau ei, cum patrulau... Dar nu ºtia cum ºi ce era în Iugoslavia, nu-ºi închipuia cum va ajunge în alte þãri din vest, numai prin filme vãzuse cum se trece graniþa. Începuse sã înveþe sârbeºte de la românii de lângã graniþã. A venit toamna ºi Gabi s-a întors din nou la ºcoalã cu gândul cã trebuie sã termine anul doi, sã fie calificat, sã aibã toate documentele necesare ºi apoi sã fugã din lagãrul comunist, sã scape de mizeria socialistã, de foametea ºi matraplazlâcurile ei. Cu chiu ºi vai a terminat ºi al doilea an. Povestea el: - Profesorii mei mã ocãrau pentru toate prostiile ce le fãceam. Uneori ne duceam cu tractorul la discotecã, la fetele cunoscute. Directorul vroia sã ne dea afarã din ºcoalã, dar în fiecare dimineaþã tractorul era la locul lui ºi el ne mai rãbda. Am obþinut diploma ºi un carnet de tractorist. Vãrul meu Gabi Buju mai stãtea la puºcãrie, se apropia sorocul lui de eliberare. Gabi, terminând ºcoala, a plecat acasã, la Borºa. Aici a povestit tot ce a fãcut, se lãuda cã singur a terminat ºcoala ºi acum vroia sã-ºi aranjeze viaþa. Era acum mecanic de utilaje grele ºi mai era ºi tractorist. Mama Ileana se bucura foarte mult ºi îl lãuda la toate neamurile ºi la vecini. - Acum mã ruga ºi ea cu lacrimi în ochi sã rãmân acasã, erau lacrimi ºi de bucurie ºi de jale, cã îi va pãrãsi, spunea Gabi. - Dragul meu, sunt foarte bucuroasã de tine, angajeazã-te aici în Borºa, vei fi acasã ºi noi vom fi fericiþi, trãind cu tine împreunã. Ai diplomã, eºti tractorist, ce-þi mai trebuie? De ce vrei sã cutreieri lumea în lung ºi lat, când o sã ai de toate aici, acasã? Eºti cel mai mic în familie ºi ºtii obiceiul nostru, cã trebuie sã faci ce facem ºi noi, sã trãieºti aceiaºi viaþã ca tata, ca bunelul tãu. ªi nouã ne va fi mai uºor. Vezi cã ºi tata e bolnav, n-are putere... - Mamã dragã, nu vreau sã rãmân aici, nici nu vreau sã mã gândesc

– 33 –

la asta. Mã voi angaja la întreprinderea care mi-a plãtit ºcolarizarea. Am deja contract cu ei, rãspundea Gabi. - Mãi bãiete, te-ai fãcut un vagabond! De ce sã nu te angajezi la minã, cã ºi acolo e de lucru... ºi mult. Dacã vrei sã te considerãm ca fiul nostru, angajeazã-te aici la noi... spunea tatãl lui Gabi. Gabi era supãrat ºi el, dar a dorit sã se împace cu pãrinþii lui. S-a dus a doua zi la minã ºi a cerut audienþã la directorul general. A intrat în biroul lui. O camerã mare, frumos amenajatã cu covoare, cu o masã neagrã lângã care, într-un fotoliu moale, stãtea un bãrbat scund, cu o burtã mare ce nu-i mergea la anii lui. Un obraz gras cu niºte ochi înecaþi în grãsime se uitau întrebãtor la el. I-a spus ce vroia sã afle de la el. Directorul se uita la el, mãsurându-l cu ochii. - Bine, mãi Bujule, sunt ceva escavatoare la minã, dar au deja stãpâni. Ia spune-mi, de unde eºti de loc? a întrebat directorul. - Sunt borºan get-beget, i-a rãspuns Gabi. - Bine, ia spune-mi repede unde locuieºti ºi ce fac pãrinþii tãi? a întrebat din nou ºeful. - Apãi, ce sã facã? κi duc traiul cum pot, aºa cum e obiceiul la noi. Ei m-au trimis la Dstrã, cã eu nu prea vroiam... Mai bine m-aº fi ocupat de animale, a rãspuns Gabi. Directorul s-a uitat pãtrunzãtor la Gabi întrebându-l; - ªi zici cã ai tãi te-au trimis la mine? Bine, bã, o sã-þi gãsesc ceva de lucru, dar am ºi eu o condiþie: spune-i lui taicã-tãu cã te costã un viþel. Gabi s-a ridicat ºi a plecat dezamãgit ºi supãrat. Nu prea vroia sã munceascã la minã, dar aici mai trebuia sã dea mitã pentru asta. Tata ºi mama îl aºteptau cu nerãbdare. - Ce þi-a spus, l-au întrebat ei. - Nimic, grãsanul acela de director cere un viþel... - Îi dãm ºi doi, numai sã te angajeze, au exclamat pãrinþii lui Gabi. - Eu nu vreau sã-i dau nimic, a ripostat Gabi. Azi vrea un viþel, poimâne un bou pentru munca mea... O sã ne jupoaie! Eu nu mã duc, a continuat Gabi. - A fost un scandal mare în familie, tata striga cã nu sunt recunoscãtor pãrinþilor, cã m-am învãþat sã mã plimb prin þarã, ºi câte ºi mai câte... povestea Gabi verilor ºi veriºoarelor lui. Dar nu m-au convins. Eu sunt din munþi, om mândru, gãsesc de lucru, cã nu sunt leneº, dar am ambiþia mea, mã aranjez eu ºi fãrã ciubuc... Certurile de acasã îl plictiseau pe Gabi. Ca sã-ºi liniºteascã pãrinþii, s-a hotãrât sã plece la Cernavodã, într-o colectivã unde lucrau niºte

–3 – 4

tineri ºi tinere din Borºa, ºi avea adresa lor. Ei se dusese la cules porumb. Aºa le-a spus ºi la pãrinþi: - Eu plec sã culeg porumb, o sã vã aduc în loc de bani porumb pentru animale. La minã nu vreau sã lucrez. O sã mã întorc ºi atunci voi hotãrî ce voi face mai departe. În Borºa, care era la nordul þãrii, porumbul nu se fãcea, oamenii erau nevoiþi sã-l cumpere ºi nu era ieftin. Ajuns la Cernavodã a gãsit colectiva ºi s-a angajat la o fermã nu departe de oraº. Aici erau mulþi tineri ºi tinere din Borºa ºi din satele din jurul lui, care l-au întâmpinat cu bucurie, cãci mulþi îl ºtiau de acasã, doar copilãrise ºi jucase fotbal împreunã nu o datã. S-a angajat ca tractorist, doar avea acum dupã ºcoalã carnetul de specialitate. Preºedintele colectivei l-a primit la lucru dupã ce i-a controlat documentele, de tractorist. Gabi avea deja practicã bunã, lucrase în timpul concediului de varã pe graniþã cu escavatorul. A primit un tractor vechi, trecut prin multe, cum zic tractoriºtii – o rablã. Trebuia sã ducã oamenii la lucru, sã-i aducã îndãrãt, sã le ducã la amiazã mâncare ºi apã, cãci pe aici, la sud, era cãldurã mare în timpul verii. Tractorul avea remorcã, unde se urcau oamenii. Lucrurile ar fi mers, dar tractorul era rãu de tot, nici frâne nu avea aºa cum scrie la carte. Ce era de fãcut? Sã caute alt lucru? Sã se întoarcã cu mâinile goale în Borºa? Îi era ruºine sã se întoarcã gol puºcã, fãrã porumb, ce-ar fi zis pãrinþii, neamurile, cunoscuþii. L-ar fi luat la râs, ar fi spus: - Uite, s-a întors vagabondul ãsta iar fãrã nimic, nu-i el om cum trebuie nu vrea sã lucreze aici, cum muncesc toþi, îl cautã pe dracul... Nu, va lucra aici, va merge încet cu tractorul, îl va mai drege cât va putea. ªi lucra, mergea mai încet unde erau locurile mai periculoase, era atent la toate ºi aºa în fiecare zi. Dimineaþa încãrca oamenii în remorcã, îi ducea pe câmp sã strângã porumbul, seara îi aducea înapoi, la amiazã le ducea masa de la cantina fermei ºi apa pe care o beau lucrãtorii cu nesaþ, cãci cãldura era înãbuºitoare. Încerca sã mai regleze frânele , dar saboþii nu mai aveau nimic pe ei, era fier pe fier. S-a dus la ºef ºi i-a spus: - Tovarãºe director, aºa nu merge, e periculos, tractorul duce oameni, eu rãspund de ei, trebuie reparate frânele. Alt tractor eu nu am, rãspundea ºeful, uitându-se chior⺠la el. Vrei sã lucrezi, lucreazã, nu, poþi pleca. Eu nu am nici bani, nici piese de schimb în gospodãrie. - Mãcar trebuie fãcute frânele, sunt dealuri pe aici... - Nu sunt bani. Lucreazã încet, nu te grãbi ºi totul va fi bine, rãspundea ºeful. Pânã la tine au mai lucrat ºi alþii, a fost totul în regulã, ei nu se

– 35 –

plângeau. - Tovarãºe ºef, e riscant aºa lucru. Nu se poate lucra aºa. E interzis, spunea Gabi. - La noi se poate, aici e câmpie, nu e munte, ca la voi. Fii atent ºi totul va fi bine. Dacã nu poþi, nu lucra. Gãsesc alt tractorist. Aºa a lucrat Gabi vreo douã sãptãmâni, pânã s-a întâmplat nenorocirea. El se împrietenise aici cu un borºan, un tânãr mai mare cu doi ani decât el, Petrea. Acesta îl ruga mereu sã-l înveþe sã conducã tractorul. Într-o duminicã, când oamenii nu lucrau, Gabi a venit la fermã, a luat tractorul ºi împreunã cu Petrea au ieºit în câmp. Tractorul era fãrã remorcã. Gabi l-a aºezat pe Petrea la volan, el stãtea alãturi ºi a început învãþãtura. La început totul mergea bine, Petrea se deprinse cu volanul, tractorul mergea drept pe drum, dar într-un loc a dat într-o groapã mare. Gabi s-a lovit cu capul de acoperiºul tractorului, ºi a ameþit. S-au trezit în râpã, tractorul rãsturnat, distrus, fãrã radiator ºi cu cabina presatã rãu. Gabi era teafãr, dar Petrea era zgâriat, rãnit la un picior, totul în sânge. Amândoi, speriaþi, umblau în jurul tractorului, care era acum o grãmadã de fier vechi. A venit ºeful. Înfuriat striga: - Mã Bujule, cine þi-a dat voie sã ei tractorul, ce-ai fãcut din el? Te aºteaptã puºcãria! Ai distrus utilajul statului. Vei fi judecat pentru asta. - Pãi eu v-am spus cã nu frâneazã, cã saboþii sunt rãi... Ce mi-aþi spus? - Cã nu sunt piese... bani. - Dacã avea frâne nu se întâmpla nimic, striga Gabi. - Ce frâne, mã? De ce ai dat tractorul pe mâna altuia? Ce mã prosteºti pe mine, mã? Paºtele mãtii... Oare nu ºtii cã nu e voie sã dai volanul altcuiva? Puºcãria e pentru tine, striga el înfuriat, înjurând de toþi sfinþii... Gabi s-a hotãrât sã fugã. Borºenii i-au strâns niºte bani mânã de la mânã, ºi s-au adunat vreo 500 de lei. Gabi a fugit din gospodãrirea colectivã. A fost dat în urmãrire în acel stat. Acum era nevoit sã se ascundã sã nu-l prindã miliþia. A ajuns într-un sat lângã Cernavodã. Aici îl aºtepta miliþianul, dar el îl vãzuse pe peronul gãrii ºi a luat-o prin câmp mai departe. Miliþianul dupã el, dar Gabi fugea bine ºi nu l-a putut ajunge. Prin porumbiºte a ajuns la canalul acela renumit, fãcut de deþinuþii politici, care mureau acolo cândva cu sutele. Aici, la acest canal, au fost trimiºi oamenii de vazã, ai þãrii sã moarã mai repede, cãci

–3 – 6

acum n-avea nevoie nimeni de ei de aºa înþelepþi. A stat într-o grãdinã cu viþã de vie pânã a înnoptat. Atunci s-a ridicat ºi a luat-o spre pod. Dar pe pod stãtea santinela ºi un miliþian. - Pãi, mãgarul ãla mã aºteaptã pe mine, ºi-a zis Gabi. Aºteaptã mult ºi bine, cã eu nu sunt prost sã-þi cad în labe, ºi a luat-o mai jos, pe malul canalului, pânã podul a dispãrut din vedere. S-a dezbrãcat, ºi-a legat hainele ºi, þinându-le pe cap, a trecut înot canalul. Apa era cãlduþã, rãcoritoare, dar îl mâncau straºnic þânþarii pânã a ieºit ºi s-a îmbrãcat pe celãlalt mal. A ajuns în satul urmãtor ºi lângã garã a aºteptat trenul. În garã nu era nimeni, în afarã de ceferistul de serviciu. A venit un mãrfar cu cisterne ºi el s-a agãþat de o scarã ºi... a plecat cu el. Spre dimineaþã a ajuns la Bucureºti. A sãrit din mersul trenului, îi era fricã sã se dea jos la garã, ºi a mai mers pânã la troleibus. Ajuns la gara de Nord, s-a amestecat în mulþimea cãlãtorilor, intrând într-o bodegã din garã. Era flãmând, de douã zile nu pusese nimic în gurã. Scãpase de miliþia dobrogeanã, acum trebuia sã ajungã la Timiºoara. Când s-a pornit trenul spre Timiºoara, a sãrit în tren. Când a venit conductorul, i-a dat niºte bani ca sã-l lase în tren pânã la Timiºoara. Porumb nu a mai adus acasã, era mulþumit cã scãpase cu bine. Borºenii i-au povestit mai târziu cã preºedintele colectivei îl cãutase, îi întreba pe toþi unde trãieºte Gabi, dar toþi au spus cã el e strãin, nu-i din Borºa, ci dintr-un sat de lângã Alba-Iulia. Pânã sã plece din Bucureºti hoinãrise prin capitalã. În magazine erau de toate, nu ca la Borºa, unde trebuia de cu noapte sã stai la rând pentru un picior de gãinã. La Bucureºti erau de toate ca strãinii ce treceau prin România sã vadã ce viaþã bunã era în România. Dar Gabi ºtia adevãrul, pe el nu-l mai mira nimic. Avea un singur gând acum, cum sã scape de aºa viaþã ºi sã ajungã în America. Acolo e o viaþã mai bunã, unde omul era liber ºi stãpân. Ileana devenise o fetiºcanã frumuºicã, veselã, optimistã. În jurul ei se strângeau fetele ºi bãieþii, veselindu-se, ascultând-o cum povestea ea diferite veºti ºi întâmplãri din sat sau de la ºcoalã, cãci era ºi ea îndrãzneaþã ºi îºi fãcea de cap. Avea deja 16 ani când i-a trãsnit pe toþi cu vestea cã ea se mãritã. Îi plãcea un bãiat un pic mai mare, Ion, care se þinea de ea. Pãrinþii ei nici nu doreau sã audã de aºa ceva. Lenuþa a luat paºaportul ºi i l-a dat lui Ion fãrã ºtirea pãrinþilor. S-au înscris la primãrie ºi apoi au venit la mama Ileana ºi i-au spus. Mama s-a supãrat: - Ce faci tu mãi fetiþo, oare nu ºtii tu ce-i aia mãritiº? Cum de aºa devreme, la aºa ani ai intrat în jug? Ai sã înþelegi mai târziu ºi ai sã-þi

– 37 –

mãnânci mâinile cã nu m-ai ascultat, oare tu nu vezi cum muncesc eu din zori pânã în noapte? Peste un an Lenuþa a nãscut-o pe Veronica. Sau început grijile, nevoile, de toate... Nu a fost totul aºa cum ºi-a închipuit. Au dorit sã-ºi facã ºi casã acolo sus, pe costiºã. Au ridicat-o cu greu, cãci trebuia materialele de dus încolo sus ºi nu era lucru uºor. Dar n-au avut noroc. A venit ziua când casa a fost gata, dar peste câtva timp pãmântul a luat-o la vale ºi sub casã a apãrut o crãpãturã mare. Când Ion a aruncat o rangã în crãpãturã nici nu s-a auzit când a cãzut la fundul gropii. Gaura era adâncã ºi nu se mai putea îndrepta nimic. ªi iarãºi muncã. Au trebuit sã desfacã, sã risipeascã casa toatã, sã strângã materialele ºi sã le târâe la vale în Rotundu. Soacra le-a dat aici un teren, cu condiþia sã þinã în casa lor o rudã depãrtatã, o femeie bãtrânã, mutã ºi surdã, pe care nimeni nu dorea s-o þinã. Tinerii au luat-o, erau bucuroºi de terenul cãpãtat ºi cã vor avea casa lor. ªi-au fãcut o cãsuþã, aveau cinci ari de pãmânt, parcã totul era bine. Dar dupã un an-doi rudele au vrut sã le i-a ºi acest pãmânt de lângã casã. Dar Ion s-a certat ºi prin judecatã a câºtigat, cã nu degeaba þinuserã ei acea femeie bolnavã. Acum mama Ileana o mai bãtea la cap: - Viaþa nu e aºa cum ai crezut tu, fetiþo. Fãrã nevoi omul nu trãieºte. Ele apar de unde nici nu te aºtepþi. Þi-am spus eu cã ai sã jeluieºti cã teai mãritat atât de tânãrã. Dar Lenuþa s-a dus dupã Ion din dragoste ºi acum rãbda. Ion începuse sã mai zburde cu prietenii, sã mai ia cu ei câte o pãlincã, cãci la asta se gãsesc iute prieteni, mai ales când omul face cinste. ªi când mai ei încã un pahar, te arde pãlinca la suflet, te faci mare ºi tare ºi mai uiþi de datoria ta de bãrbat, de soþ, de tatã... ªi dupã prima fetiþã a venit a doua... A avut parte de toate Lenuþa ºi bune, ºi rele... Dar viaþa le-a aºezat pe toate la locul lor. Copii ei crescuse, avea douã fete frumuºele. Ele se mãritase ºi acum împreunã cu soþii lor lucrau în Italia, câstigând bani buni. Acasã, în Borºa, ele îºi construiau acum o casã mare pentru ele ºi copii sãi, nãscuþi deja în Italia. Veneau uneori acasã, bucurându-ºi pãrinþii, aducând bani pentru construcþie.

II
Scãpând de cãlãii din Dobrogea, Gabi s-a întors la Timiºoara. Oraºul l-a întâmpinat ca pe un vechi prieten, cãci el cunoºtea foarte bine aceste locuri, strãzile, casele, monumentele... Îi plãcea Timiºoara cu stradelele ei înguste – de tip nemþesc, cu bodegi ºi baruri la fiecare pas, oraº curat ºi frumos. Gabi s-a prezentat la SUT, la cei ce-l trimiserã la ºcoala profesionalã ºi-i plãtiserã învãþãtura. Cu ei semnase un con-

–3 – 8

tract pe cinci ani. - Sunt pregãtit sã lucrez, i-a spus ºefului respectiv, care conducea secþia de utilaje grele. - Hai sã te vedem ce poþi, a râs el ºi l-a trimis la secþie. Trei luni l-au þinut prin diferite ateliere, secþii, cu bãrbaþi mai bãtrâni, serioºi, instructori, care-i arãtau ºi-l învãþau cum sã procedeze în diferite cazuri, cum sã repare mecanismele. Lui Gabi îi plãcea sã repare mecanismele stricate, era mereu curios sã vadã cum sunt ele aranjate, strânse, ce se poate regla ºi ce nu se poate repara. Se interesa de toate. ªefii lui, mici ºi mari, l-au apreciat din primele zile pe acest tânãr, care vroia sã ºtie totul, împlinea corect toate indicaþiile, îi asculta ºi-i stima. Mai ales le plãcea limba lui din Maramureº, din Mara-Mu cum spunea Gabi, dialectul din Borºa. Era cel mai tânãr dintre toþi care lucrau aici. Îmbrãcat în salopetã albastrã, veºnic sãritor la nevoie, când trebuia sã-ºi ajute tovarãºii de lucru sau pe maiºtri, le plãcea tuturor. Tata ºi mama îi mai trimiteau ºi þuica aia din Mara-Mu, care se aprindea de la chibrit ºi ardea cu flacãrã mare albãstrie pânã nu rãmânea nici un pic. Le plãcea maiºtrilor þuica aia de munte care frigea totul în mãruntaie, aducând o dispoziþie bunã... Odatã i-a dat ºi ºefului celui mai mare o gãrafã de þuicã, aia care fãcea minuni. Gabi a învãþat aici multe, de toate, cãci prindea totul din zbor. ªtia sã repare motoarele, cutiile de viteze, învãþase sã sudeze, se pricepea la toate. Nici trei luni n-a durat, cã l-au ºi chemat la ºef. - Bujule, i-a zis ºeful, ajunge cât ai stat aici. Noi ne-am uitat la tine, am vãzut cã îþi place meseria asta ºi din tine a ieºit un mecanic adevãrat. ªtii totul ce trebuie sã ºtie un mecanic despre utilajele grele, ce trebuie de fãcut ºi acum poþi sã lucrezi oriunde singur. Nu mai ai nevoie de noi. Ce-am putut noi sã te învãþãm, te-am învãþat, tu te-ai stãruit ºi ai învãþat bine. Acum o sã te trimitem la muncã, unde va trebui. A doua zi el a primit un escavator „Castro”, i-au înmânat hârtiile respective, cã el, Buju Gavrilã, e titularul ºi rãspunde de proprietatea statului, de „Castro”, de care trebuie sã aibã grijã, sã fie þinutã în regulã ca sã poatã lucra. Iau mai dat ºi un vagon-remorcã pe roþi, ca sã aibã pat ºi masã ºi toate cele necesare pentru a putea face mâncare, o butelie cu gaz, o plitã ºi altele. L-au trimis la canalizãri în satul Moºniþa-Veche, lângã graniþã. - Bujule, o sã avem grijã de tine, dar sã nu ne uiþi nici tu, cã palinca aia e datã dracului, râdeau ei. Erau bãrbaþi în vârstã, oameni de treabã, care ºtiau bine lucrul sãu ºi-i ajutau ºi pe tineri sã devinã buni specialiºti. ªefii de pe ºantierul de la Moºniþa-Veche l-au primit cu braþele deschise

– 39 –

pe acest tânãr cu ochi vioi ºi pãtrunzãtori, care le-a plãcut de la prima vedere. - Uite Bujule, i-a hârtiile cu toate schiþele, începi de aici ºi termini acolo, aici se plãteºte la metru-cub. Cât ai fãcut, atâta primeºti, i-a spus ºeful. Gabi ºi-a conectat vagonul la curentul electric, începând munca. Lucra zi ºi noapte, pentru el lucrul era totul. Numai duminicã nu lucra, se ducea la bisericã la Moºniþa Veche, unde era stabilit vagonul sãu. Se mai ducea la cãmine sã mai cunoascã alþi tineri ºi tinere. Oamenii din sat erau buni gospodari, ei lucrau în colhoz. Nu primeau mult acolo, era mizerie ca peste tot, dar îi mai salvau gospodãriile de acasã, cãci mai þineau animale, pãsãri, mai aveau grãdini pe lângã casã. Dupã o lunã Gabi a primit primul salariu – 17000 de lei. S-a speriat de atâþia bani. Primise de cinci ori mai mult decât un doctor. A doua lunã a primit mai puþin 11000 de lei, s-a stricat escavatorul. A treia lunã numai 9000 de lei, deoarece s-a defectat o pompã hidraulicã ºi o sãptãmânã nu a putut lucra, pânã a fãcut reparaþia. Pe ºantier a fãcut cunoºtinþã cu mulþi moldoveni din Suceava, care lucrau pe dragline Nobas, de tip nemþesc. Câºtigau foarte bine – câte 21-22000 de lei pe lunã. Aveau aproape toþi maºini noi Dacia, erau plini de bani. Gabi a venit la Timiºoara. - Tovarãºe director, vreau draglinã... - Bujule, se aranjeazã, adã þuica ºi „kentul”, zise ºeful. Totul s-a fãcut ºi l-au trimis pe Gabi chiar la graniþa cu sârbii. Gavrilã Buju era titularul unui „Nobas 669”, un copil de 17 ani care acum lucra zi ºi noapte, ajungând cu canalul la circa 20 de metri de pãmântul arat al grãnicerilor, fâºia greblatã. Un militar grãnicer stãtea alãturi ºi-l pãzea sã nu fugã în altã þarã. În fiecare zi, seara, era obligat sã se prezinte la pichet ºi sã facã prezenþa. A venit ºi toamna, Gabi a împlinit 18 ani, lucrul se mai stopa. Era frig, îngheþa apa, trebuia sã dea drumul la apã din motor dupã terminarea lucrului, sã încãlzeascã motorul înainte de lucru, se mai defectau cablurile. Nu mai era câºtigul cel mare, ºefii îl chemau la Timiºoara, unde putea sã lucreze cu salariul de bazã... - Bujule, vinã aici, uite vin sãrbãtorile, e nevoie ºtii tu de ce... Gabi a venit la Timiºoara, era cel mai cãutat om de ºefi, trãia la un hotel luxos, „Continental”. La hotel veneau mulþi strãini ºi din alte þãri, cu care Gabi stabilea legãtura. De la un Italian a obþinut o mapã cu Iugoslavia ºi Italia ºi un dicþionar româno-italian. Avea la CEC 47000 de lei, dar nu putea încasa decât câte 2000 de lei pe lunã. Nelu „administratorul” hotelului, i-a fãcut o chitanþã legalã de 15000 de lei,

–4 – 0

tata i-a trimis un act cã-i bolnav ºi are nevoie de bani pentru medicamente, ºi a trebuit sã facã tot felul de hârtii ca sã scoatã de la bancã 40000 de lei. Aceºti bani Gabi a reuºit sa-i schimbe în valutã strãinã. Gabi se gãtea sã treacã graniþã, în altã þarã, unde sã înceapã o viaþã nouã, adevãratã. I-a trimis tatei 8000 de lei. Gabi trãia la hotelul cel mai luxos, „Continental”, ºi cel mai bun în Timiºoara; avea bani buni câºtigaþi cu draglina. Aici lucra ca administrator un bãrbat de vreo 30-33 de ani, pe care toþi îl numeau Nelu. Înalt, solid, simpatic la vedere, politicos cu toþi, inspira încredere ºi bunãvoinþã. Gabi s-a împrietenit cu el, cu toate cã Nelu era mai în vârstã cu mulþi ani ca el. ªi lui Nelu îi plãcuse acest tânãr vesel, deschis, îndrãzneþ ºi curajos. Mai vãzuse el de câteva ori cum Gabi fusese chemat la securitate pentru cã fãcea cunoºtinþã cu strãini din alte þãri, care trãgeau la hotelul „Continental”. Gabi, întorcându-se de la securitate, nu se astâmpãra ºi din nou se întâlnea cu cei din strãinãtate. Cu încetul Nelu cãpãtase încredere în acest bãiat ºi se împrieteni cu el. El avea aceleaºi pãreri despre viaþa din þara româneascã ºi conducãtorii ei geniali, ºi tânjea dupã altã viaþã, o viaþã liberã, visa sã ajungã în altã þarã... Când a aflat cã Gabi se gândeºte sã treacã graniþa spre Italia, sau Austria, s-a alãturat planului lui. Se întâlneau, sfãtuindu-se cum sã rezolve diferite probleme, fãceau planuri de trecere a frontierei, Gabi ºtia foarte bine locurile ºi obiceiurile celor ce pãzeau sârma ghimpatã, care-i împiedica pe mulþi sã ajungã dincolo... Acum Gabi trãia mai bine ca acasã. Era hrãnit de Nelu, care deseori lua masa în camera lui Gabi la hotel, sau în biroul sãu. Aici mai deschideau o sticlã de vin sau de palincã ºi puneau þara la cale. Zi cu zi planul de evadare din þarã se contura tot mai clar ºi mai amãnunþit. Gabi mai avea ºi o gagicã, Mariana, cu care se împrietenise la cataramã. Ea venea deseori la el, la hotel, ºi rãmânea pânã dimineaþã cã de, erau tineri. Nimeni nu le zicea nimic cu toate cã lucrul acesta era interzis, dar toþi ºtiau cã Nelu era prietenul lui Gabi ºi tãceau din gurã. Mariana era o fatã de vreo 17 ani, frumuºicã, cu ochi ca murele, ºi toþi îi aruncau priviri când trecea pe coridorul hotelului sau când dansa cu Gabi. ªi ea dorea sã plece în altã þarã ºi acum Gabi fãcea planurile împreunã cu ea, dorind s-o scoatã din raiul comunist, s-o ducã ca Fãt-Frumos pe alte plaiuri. Erau încã tineri, verzi ºi trãiau cu visuri ca mai toþi la vârsta asta. El se deprinsese cu ea, era iubit, dezmerdat ºi îi plãcea ºi lui aceastã fetiºcanã, care era gata sã meargã cu el pânã la capãtul pãmântului.

– 41 –

Mai avea Gabi un prieten, unul Gheorghe, pe care toþi îl numeau Giorgio. De staturã mijlocie, vânjos, îndrãzneþ, îi plãcuse lui Gabi de la prima vedere ºi era cam de o vârstã cu el. Giorgio era omul strãzii în Timiºoara. Îl ºtiau toþi, cãci el se ocupa cu afacerile oricui. Cine vroia sã rezolve ceva imposibil, se adresa lui Giorgio. El îi ºtia pe toþi în Timiºoara, pe hoþi, pe þiganii târgoveþi, pe fetele ce îºi vindeau trupul, pe comercianþii mai mari ºi mai bogaþi, cu care avea contacte. Îþi trebuia sã faci rost de dolari, mãrci, ce în acele vremuri era foarte periculos, cãci puteai sã capeþi ani grei de puºcãrie, te duceai la Giorgio care þi-i procura fãrã sã ºtie nimeni. Unora le trebuia sã schimbe numãrul motorului la automobil, Giorgio îþi gãsea un specialist care îþi fãcea treaba aºa cã nici un poliþist rutier nu-l depista. Vroiai sã te rãzbuni pe cineva, sã-i dai o bãtaie, te adresai lui Giorgio, care îþi gãsea bãieþii necesari printre þiganii ce dãdeau târcoale pieþii, cãutând sã ºterpeleascã ceva sau sã care mãrfurile unor comercianþi, care doreau sã plãteascã mai puþin hamalilor. Gabi s-a împrietenit ºi cu Giorgio... Dupã câteva întâlniri ei au înþeles cã au aceleaºi gânduri ºi visuri de a pãrãsi þara, unde totul era interzis ºi comuniºtii îi forþau sã trãiascã aºa cum doreau ei. Erau acum trei care organizau întâlnirile la hotel sau la Giorgio acasã, unde planurile se puneau la cale. Vorbeau despre hrana ce le trebuia în drum, despre drumul pânã la graniþã, despre îmbrãcãmintea luatã cu ei sã nu fie suspectaþi în regiunile prin care trebuiau sã treacã, despre alimente care nu trebuiau sã fie multe ºi grele, pe scurt pregãteau totul pentru aceastã escapadã. Cu toþii ºtiau la ce risc se expun, dar erau bãrbaþi curajoºi, hotãrâþi. În ultima vreme se stãruiau sã fie vãzuþi mai puþin împreunã, sã nu cadã sub ochii vigilenþi ai securitãþii, care fãcea ravagii în Timiºoara ºi în þarã. ªi nu pentru cã erau oameni de vazã, ci simpli muncitori, nu fãceau nici politicã, dimpotrivã lãudau deschis conducerea comunistã ºi mai ales pe genialul conducãtor Ceauºescu, care aducea „fericirea” în þarã, nu figurau la securitate în „contingentul de oameni periculoºi pentru viitorul poporului”... În ziua de 24 decembrie 1978, Gavrilã, Nelu ºi Giorgio, încãrcaþi cu ciocolatã ºi, având cu ei bani mulþi, valutã strãinã, au luat-o spre frontierã. Zãpadã nu prea era, dar îi muncea un ger cumplit, ger de crãpau pietrele. Gavrilã ºtia foarte bine locurile cãci lucrase aici. Îi ºtia ºi pe grãniceri, de multe ori bãuse o halbã de bere cu ei. ªi mai ºtia ora când ei fãceau controlul fâºiei arate de lângã sârma ghimpatã, care se întindea de-a lungul graniþei. S-au apropiat tiptil de graniþã. Era noapte adâncã, luna

–4 – 2

se ascunsese dupã nori, era ora trei spre dimineaþã. Undeva în sat se trezeau primii cucoºi, cei mai silitori, la al doilea cântat ºi trezind pe cei mai harnici care se sculau în zori la lucru. Ascunzându-se dupã copaci ºi tufiºuri, treceau pe rând unul dupã altul. Gabi mergea primul, ºtiind locurile, ceilalþi doi se strecurau dupã el. Iatã ºi draglina lui Gabi – „nobasul” nemþesc, care îi adusese mulþi bani pânã s-a stricat ºi Gabi a lãsat-o aici toamna. Nimeni nu a miºcat-o din loc. De aici, de la draglinã, pânã la sârma ghimpatã erau vreo 20 de metri. În jur o tãcere de mormânt. Nu se vedea nimeni ºi nu se auzea nimic. Toþi trei, cu inima la gurã, tremurând de frig, dar mai mult de încordare, s-au apropiat de sârma ghimpatã. Gabi ºtia unde sunt firele electrice, firele de alarmã. Le-a ridicat uºor cu un bãþ ºi cei doi, Giorgio ºi Nelu, au trecut târ⺠sub ele. Apoi Giorgio a þinut firele cu bãþul, iar Gabi s-a târât ºi el pe pãmântul îngheþat. Gabi ºtia ora când grãnicerii trebuiau sã controleze fâºia de pãmânt în lungul sârmei ghimpate, dar nu a trecut nimeni. Poate se schimbase ora controlului, poate grãnicerii dormeau undeva, cãci era un ger de 20o. Cine s-ar fi încumetat sã treacã graniþa pe un aºa ger? Dar ei nu mai puteau sã aºtepte. Poate aceasta a fost norocul lor, au trecut ºi al doilea gard de sârmã ghimpatã. Nu vorbeau între ei, se sfãtuiau cu gesturile mâinilor ºi se împingeau unul pe altul. Ultima sârmã era cea sârbeascã. Vremea trecea repede, deºi lor li se pãrea trecerea sub sârmã o veºnicie. Era ora patru ºi ceva, începuse sã aparã zorile. Nici aici, la sârbi, nu era nimeni. Au trecut cu bine. Erau uzi leoarcã de sudoarea, care le curgea sub cãmaºã, pe spate, de atâta încordare. Erau deja în Iugoslavia lui Tito, dar nu erau încã scãpaþi cu totul, cãci sârbii, dacã îi prindeau, îi dãdeau înapoi pe mâna românilor. Au ajuns ºi la canalul Bega, pe care trebuiau sã-l treacã, ca sã ajungã la Belgrad. Pe malul canalului, într-un loc cu tufiºuri multe, s-au oprit sã mai rãsufle ºi sã se mai usuce cãci cãmãºile le erau lipite de spinare. Apa era îngheþatã pe la maluri ºi nimeni nu avea chef sã intre în ea. Sau dezbrãcat, hainele le-au pus în saci de plastic cei luaserã cu ei, cãci se aºteptau la toate în acest drum periculos. - Hai, bãieþi, le-a ºoptit Gabi, nu avem altã ieºire, trebuie sã trecem ºi canalul ãsta pânã nu e ziua, sã nu ne vadã nimeni. Au intrat pe rând în apa rece, gheaþa la mal s-a prãbuºit ºi plutea bucãþi la vale. Giorgio ºi-a zgâriat rãu gâtul de o bucatã de gheaþã, ascuþitã ca cuþitul. Rana sângera. Era încã noapte, frig, le clãnþãneau dinþii, li se pãrea cã peste tot îi pândesc grãnicerii... ªi Gabi îºi julise mâinile, ele erau roºii de sânge. Dar ca sã ajungi la Belgrad trebuia sã treci Bega, alte drumuri

– 43 –

erau mult mai periculoase. Se fãcea de acum ziuã, trebuia sã treacã mai repede, sã se ascundã ziua, sã aºtepte din nou întunericul nopþii. Aici erau încã în zona de graniþã ºi se puteau aºtepta la orice, pentru cã ei lãsase urme ºi puteau fi uºor depistaþi. Apa le presa corpul, nu le ajungea aer, mai trebuia ºi pe Giorgio, rãnit, sã-l tragã dupã ei. Au ieºit cu greu din apã, s-au ascuns în tufiºuri, s-au ºters cu batistele ºi s-au îmbrãcat. Au îngheþat bine, acum se bãteau cu mâinile ca sã se încãlzeascã, dinþii le clãnþãneau de parca aveau friguri. N-au ieºit din tufiºuri ziua, l-au legat la gât pe Giorgio, aºa ca sã nu se vadã rana. Stãteau pe rând la pândã, cãci trebuiau sã aºtepte din nou noaptea sã meargã mai departe. De dormit nici vorbã, era un ger mare. S-au muncit aºa pânã s-a întunecat ºi au luat-o la drum, uitându-se pe harta pe care Gabi o cãpãtase de la un italian la Timiºoara încã. Au mers toatã noaptea, þinându-se de ºoseaua pe care uneori apãreau automobile ºi ei se culcau la pãmânt pânã ele treceau. În zori au zãrit luminile Belgradului. Au intrat în oraº, mergând unul dupã altul la mare distanþã. Trebuia sã ajungã la garã pentru a lua trenul spre Lubliana, spre graniþa cu Italia. Gabi ºtia sârbeºte ºi mai întreba pe femei, de bãrbaþi avea fricã sã se aproprie. Fiecare sârb i se pãrea duºman. Gabi a mai cumpãrat pâine, cãci ºocolata era pe terminate ºi au ajuns la garã dispersaþi, parcã ar fi fost strãini. Gabi a intrat în garã, a aflat când merge trenul ºi a cumpãrat la casã trei bilete pentru Lubliana. În vagon s-au aºezat în diferite colþuri ºi au adormit de obosealã, dar unul stând de veghe. S-au dat jos din tren la Lubliana ºi au luat-o spre ieºirea din oraº. Dupã hartã, într-o pãdurice, au luat-o spre Doleni-Logoteþ, Postoina ºi Divacia, orãºele ce cãdeau în drumul lor spre graniþa italianã. Mergeau paralel cu drumul, dar departe de el, orientându-se dupã maºinile ce treceau uneori pe alãturi. Mergeau numai noaptea mâncau pâine ºi ciocolatã, care le þinea puterile ºi rezistenþa. La graniþã cu Italia erau munþi, niºte munþi pietroºi, înalþi. Au început sã se ridice spre vârful muntelui, care stãtea în calea lor ºi prin care trecea graniþa. Se ridicau încet pas cu pas, era noapte, se vedea rãu, nici o potecã, totul acoperit cu zãpadã. Nu ºtiau unde e sârma ghimpatã, graniþa sârbilor cu a italienilor. Nelu a alunecat, cã era gheþuº peste tot, ºi ºi-a scrântit piciorul drept. A început sã zbiere de durere. Giorgio ºi Gabi i-au astupat gura, a fost ceva grozav. Speriaþi sã nu fie descoperiþi, i-au legat piciorul cu o curea ºi cu chiu cu vai s-au ridicat mai departe pe munte, târându-l pe Nelu, care se stãruia sã nu þipe de durere. De jur împrejur o tãcere ca în mormânt, se auzea ºuierul vântului din când în când, care-i pãtrundea pânã la oase. Frig, gheþuº, se poticneau, dar se ridicau cu încetul în sus. Au ajuns în vârful muntelui

–4 – 4

ºi aici au vãzut luminile oraºului Triest, departe, jos, la poalele muntelui. În suflet li s-a fãcut mai uºor, s-a întors speranþa pierdutã. Graniþa era pe aici, pe undeva pe munte, nu ºtiau dacã o trecuserã, li se pãrea cã nu mai este nimeni acolo sus, cãci era frig, locuri sãlbatice, gheþuº, ce ar fi cãutat pe aici grãnicerii sârbi... Coborând mai departe, au dat de o cãrãruºã ºi peste vreo cinci metri în faþa lor a apãrut un gard de sârmã ghimpatã. Era graniþa sârbeascã cu Italia. S-au uitat la ceas, ora patru dimineaþa... nu se aºteptase ei sã fie aici sârmã ghimpatã. Trebuia sã treacã peste ea. Nu mai vorbeau între ei, se temeau, îºi fãceau semne cu mâinile. Gabi a trecut primul peste sârma ghimpatã, a ajuns dincolo zgâriat, plin de sânge, ºi a ridicat sârma din partea de jos sã treacã altul. Giorgio îl târa pe Nelu, care era cu buzele încleºtate sã nu geamã. Deodatã s-a auzit un câine lãtrând, venind în fugã, dupã care se auzea bocancii grãnicerului sârb, care striga: stui, stui... Dar ei erau deja dincolo de sârmã. Soldatul ajuns la sârmã þinea puºca îndreptatã spre ei, dar s-a oprit. Câinele însã a trecut sârma dupã Giorgio. Gabi îl târa pe Nelu. Giorgio, fugãrit de câine, s-a oprit, a luat un pietroi ºi l-a lovit în cap. Câinele a început sã urle de durere ºi s-a retras. Trecând peste sârma ghimpatã, au scãpat ºi acum coborau încet muntele. Italienii nu aveau sârmã ghimpatã la graniþã. Gabi ºi cei doi prieteni fugari s-au oprit ºi el a strigat: - Bãieþi, suntem liberi! S-au sãrutat, îmbrãþiºându-se. S-au aºezat pe niºte pietroaie, odihnindu-se. - Am avut noroc, a zis Gabi. Sã mergem mai departe... Au pornit-o în jos. Piciorul lui Nelu s-a umflat, era vânãt. Grãnicerii italieni nu erau nicãieri. Se lumina bine de ziuã. Au ajuns la poalele muntelui. Aici erau niºte cãsuþe ale unui sãtuc ascuns în munþi. Au ajuns cu greu la o casã, cãzând de obosealã, uzi leoarcã de sudoare... Nelu nu mai putea merge, nici sãri într-un picior. Gabi a bãtut la geamul primei case. Nelu se vãita. Gemea de durere. Din casã a ieºit un bãrbat ºi i-a întrebat: - Voi sunteþi de la Roma? - Aiuto siamo români! Striga Gabi. Noi suntem români din România comunistã, striga mereu Gabi. El ºtia un pic italiana. Din alte case au mai apãrut bãrbaþi, femei. Ei au înþeles ce s-a întâmplat ºi au chemat salvarea, care a venit peste vreo 15 minute. Au apãrut ºi carabinierii. Toþi erau uimiþi cum au trecut ei munþii, târându-l pe Nelu, cum de nu l-au lãsat acolo în munþi. Italienii din sat strigau: Bravo, bravo! Dar ºi carabinierii se mirau, vorbeau între ei cum de au reuºit sã-l aducã pe Nelu cu piciorul rupt

– 45 –

prin munþi încoace, jos. Cu ajutorul lor au ajuns la Triest, unde pe Nelu l-au dus la un spital, iar Gabi ºi Giorgio au fost duºi într-un lagãr de refugiaþi – campus, cum îi ziceau ei. Dupã douã sãptãmâni l-au adus ºi pe Nelu cu piciorul în ghips în campus. Între timp toate actele s-au fãcut, fiind înregistraþi ca refugiaþi din þãrile comuniste. Nelu era cãsãtorit ºi avea doi copii, unul de cinci ºi altul de ºapte ani. Nevasta ºi copii rãmãsese acasã, în România. Nelu avea cu el 120000 de lei. A scos 50000 de lei ºi i-a dat lui Gabi. - Astea sunt pentru tine, dragã Gabi, a spus el. Nu m-ai lãsat, ne-ai scos din þarã ºi cu tine am ajuns aici, unde doream de mulþi ani sã ajung. Aº fi plãtit ºi 200 de mii numai sã ajung aici, sã mã scoatã cineva din raiul comunist. Nelu a plecat în Franþa, avea acolo relaþii. Gabi ºi Giorgio ºi-au fãcut actele pentru a emigra în Canada.

III
Având mult timp liber, în aºteptarea vizei pentru Canada, Gabi ºi Giorgio se plimbau prin Triest. Au vizitat oraºul, parcurile, barurile, muzeele ºi alte locuri distractive, cãci aveau bani ºi se bucurau de libertatea obþinutã cu atâta greutate ºi peripeþii. Gabi a scris la prietenii sãi, la pãrinþi, la neamuri, cã e în Italia ºi pleacã în Canada. A mai scris ºi la ºefii sãi de la SUT din Timiºoara, cã s-a terminat cu þuica aia foc ºi cu ciubucul. N-a trecut mult timp ºi a primit un teanc de scrisori. Citindu-le s-a întristat. Vãrul din Arad, Gavrilã ºi gagica lui Gabi din Timiºoara, Mariana, dar ºi alþii îi reproºau cã nu i-a luat cu ei în Italia ºi i-a lãsat acolo, în iadul comunist. Gabi s-a pus pe gânduri. Îl dureau aceste reproºuri ale lui Gavrilã ºi a gagicei sale mai ales. Întins pe un pat din baraca sa din campus, se gândea dacã a fãcut drept cã nu i-a luat cu el, dacã ar fi rezistat ei la acel drum periculos ºi grozav de greu. Trãind acum în Italia, vãzând altã viaþã, aºa cum trebuie sã trãiascã oamenii, gândurile nu-i dãdeau pace. Îi pãrea rãu cã nu-i luase ºi pe Gavrilã ºi pe gagica sa, cã nu erau acum alãturi de el. - Trebuie sã mã duc dupã ei, sã-i scot ºi pe ei la libertate, gândea Gabi. Drumul îl ºtiu acum, bani am, trebuie sã-i aduc ºi pe ei aici. Au mai trecut câteva zile, pline de gânduri ºi de mustrãri. Gabi se chinuia tot gândindu-se ce sã facã. Nu dorea sã-i spunã nimic lui Giorgio, ºtiind cã acesta îl va mustra. I-ar fi zis: - Mã, Gabi, tu eºti nebun. Atâta ne-am muncit pânã am ajuns aici, pânã am ajuns la libertate ºi acum te bagi singur în gura lupului. Singur. Nu fii prost! Ai s-o pãþeºti! Te vor ucide securiºtii în România, dacã te

–4 – 6

vor prinde. Ulciorul nu merge de multe ori la apã. Gândeºte-te la mama ta, la fratele tãu, la sorã, la toþi... Dar Giorgio nu ºtia nimic ºi Gabi nu-i spunea, fiindcã ºtia cã el îl va împiedica sã treacã din nou graniþa spre România. Peste câteva zile Giorgio îl cãuta pe Gabi prin Triest, dar nu-l putea gãsi nicãieri. Parcã ar fi intrat în pãmânt. Gabi era deja departe. El s-a întors pe acelaºi drum cu bine, trecând graniþa româneascã fãrã probleme. ªtia bine regulile grãnicerilor români, doar îi urmãrise zile întregi, când lucra pe graniþã. Ajuns la Timiºoara i-a sunat soþiei lui Nelu. Ea s-a speriat, auzindui vocea. Nelu avea maºinã. Gabi a venit la ea, a luat-o cu copii ºi au plecat la Arad dupã vãrul Gavrilã. Soþia lui Nelu îi povestea pe drum: - Mãi Gabi, toþi în Timiºoara ºtiu despre tine ºi Nelu. ªi ºefii tãi ºi securitatea. Eu am fost chematã la cercetãri. - Unde-i bãrbatul tãu? Mã întrebau, bãtând cu pumnul în masã. Au vrut sã mã bage în puºcãrie, sã spun adevãrul, cum a plecat, de ce nu am anunþat poliþia... - Le-am spus cã eu nu ºtiu nimic, cã Nelu m-a lãsat cu copii ºi nu trãieºte cu noi, cã nu ºtiu unde se aflã, cã am rãmas pe drumuri... I-au interogat ºi pe ºefii tãi de la SUT. Acolo toþi sunt furioºi pe tine, Gabi, cã le-ai jucat festa. Ei ziceau cã eºti condamnat la moarte, cã ai distrus utilajul care costã milioane de lei... La Arad Gabi nu l-a gãsit pe vãrul sãu, Gavrilã. Sã rãmânã în Arad era periculos, dacã l-ar fi vãzut cineva, ar fi fost pierdut. S-a întors imediat la Timiºoara, sã plece imediat în Italia. Aici Gabi ºi-a gãsit gagica care nu mai putea de bucurie cã el sa întors dupã ea. Spre searã, în casa ei s-au strâns mai multe cunoscute ale ei ºi a lui Gabi. - Gabi, scoate-ne ºi pe noi de aici. Avem bani, avem inele de aur, îþi dãm de toate, numai ia-ne cu tine. Soþia lui Nelu i-a spus ºi ea cã lasã copii la mama sa ºi pleacã ºi ea cu el, nu mai vrea sã aºtepte pânã va veni chemarea din Franþa. - Dragile mele, le spunea Gabi, asta nu e o plimbare în parcul Timiºoarei. E un mare risc, poate sã ne prindã ºi atunci o sã aveþi ani grei de puºcãrie, poate sã ne împuºte la graniþã, nu e glumã. Nu pot sã vã i-au, nu pot. E prea riscant lucrul acesta. Între ele era ºi una Alina, care avea un iubit italian la Roma. Ea i-a spus: - Mãi Gabi, dacã nu ne ei pe noi toate, mã duc acum la poliþie ºi te denunþ. - Alina, oare tu nu înþelegi cã e foarte periculos, dacã ne prind la graniþã, eu nu pot sã-mi i-au aceastã rãspundere. ªi voi nici nu o sã

– 47 –

rezistaþi, trebuie sã mergem noaptea, sã trecem canalul Bega ºi sã mergem prin munþi, cã altfel nu ajungem acolo, le rãspundea Gabi. - Noi mergem cu tine, i-au spus fetele, fie ce o fi, a spus Alina. Gabi nu se putea hotãrî ce sã facã, iar timpul trecea. Nevasta lui Nelu a încercat ºi ea: - Gabi, i-a spus ea, ia-ne cu tine. Doar tu nu eºti un fricos, poate þi se pare cã îþi plãtim prea puþin.... - Fetelor, aici nu e vorba de bani, e un risc grozav. Nu vreau sã cãdeþi pe mâna securitãþii, rãspunse Gabi. - Dacã nu ne i-ai cu tine, þi-am spus, mã duc la poliþie chiar acum, a zis Alina din nou. Gabi nu avea ce face. Orice minutã pierdutã se întorcea împotriva lui. El nu se temea pentru el, ºtia cã dacã va fi prins va încasa mulþi ani de puºcãrie ºi viaþa îi va fi distrusã. Dar mai era ceva. El e Gabi, bãiatul din munþi, care nu se teme de nimic, cãruia îi place sã riºte ºi... Au plecat cu toþii spre graniþã. Le-a trecut pe toate ºase. Dar sã treacã canalul Bega n-au vrut în ruptul capului ºi Gabi a trebuit sã meargã pe alt drum spre Belgrad. Mergeau prin hãþiºuri, prin pãdurici, numai noaptea, evitând satele, orãºelele. Ele nu mai aveau putere sã meargã mai departe, se simþeau distruse... flãmânde, moarte de obosealã. La ei se uitau oamenii, cãci pãrea ceva suspect, ºase fete ºi un bãiat. Ajunºi la Belgrad s-au dus la garã sã ia trenul spre Lubliana. Toþi erau flãmânzi, nu mai vroiau nimic... În garã, grupul a devenit suspect pentru alþi cãlãtori. Un poliþist îmbrãcat în civil a auzit-o pe Alina care plângea cã moare de foame. Vorbea româneºte. Poliþistului i s-a pãrut suspect grupul ºi l-a apucat de cap pe Gabi sã nu poatã fugi. I-a cerut paºaportul ºi carnetul de identitate. I-au arestat pe toþi, ducându-i la poliþie. Aici au început cercetãrile. - Eºti arestat de trafic de carne vie, ai vrut sã le duci în Italia sã le prostituezi, i-au spus poliþaii sârbi. L-au închis la poliþie. A doua zi a venit ºeful închisorii, un ofiþer sârb, Ilie, care ºtia româneºte. - Românaºule, vei face mulþi ani de puºcãrie, a zis el. Avem informaþii cã ai trecut prin multe oraºe, unde ai fãcut mare prãpãd... Gabi tãcea, nu vroia sã se certe cu ei sã nu fie mai rãu. Dupã vreo 15 zile a fost adus în faþa tribunalului. - Acuzat Buju, i-au spus judecãtorii, dacã nu vei spune adevãrul, o sã fie rãu. Numai adevãrul poate sã te ajute ca judecata sã fie dreaptã. - Eu am spus totul la anchetã, dle judecãtor. N-am furat nimic, n-am omorât pe cineva, n-am obijduit pe nimeni. Pe femei le-am luat cu

–4 – 8

mine nu pentru a le vinde în Italia, ci pentru a le trece într-o þarã cu altã viaþã, cu deplinã libertate. A fost dorinþa lor, eu nu am vrut sã fac asta, ºtiam cã e un risc mare sã încalc legile, dar ele m-au rugat cu lacrimi în ochi ºi eu am cedat. Judecãtorii l-au condamnat pe Gabi la un an de închisoare. Din salã l-au scos în curte, punându-i cãtuºele la mâini, ºi l-au urcat în duba ce-i aºtepta sã-l ducã la puºcãrie la Vârºeþ. Nimerind aici, dupã gratii a hotãrât sã facã greva foamei, cãci judecãtorii nu aveau dreptate cã l-au condamnat pentru trafic de carne vie... De câteva ori s-a adresat sã fie chemat la ºeful puºcãriei, dar nimeni nu-l lua în seamã. Nu a mâncat câteva zile, dar paznicii au început sãl hrãneascã cu forþa, bãtându-l. Aproape o lunã s-a þinut Gabi tare, zile întregi nu lua nimic în gurã ºi cu toate stãruinþele paznicilor, þinea greva foamei. Aºa a obþinut sã fie chemat la ºeful închisorii. Aici, în cabinetul lui, Gabi striga cã el nu-i vinovat ºi i-a povestit istoria sa. ªeful, numit Ilie, vorbea un pic româneºte, l-a ascultat pânã la capãt ºi i-a promis cã se va stãrui sã-l ajute. Poate cã s-a înduioºat de soarta acestui bãiat care avea nici 18 ani, poate cã se sãturase de grevã fãcutã, ºi vroia sã scape de el, a dat ordin paznicilor sã-l ducã la poliþia românã, cum ceruse Gabi, care vroia sã facã puºcãria în România. I-a mai spus ºeful cã ºi la Belgrad este un lagãr pentru refugiaþi, unde se fac dosare pentru America. Dupã douã, trei zile, gardienii l-au scos din celulã ºi l-au urcat într-o dubã purtându-l vreo orã în ea. Duba era închisã, nu avea geamuri ºi Gabi nu ºtia unde-l duc zbirii. Printr-o crãpãturã a uºei din spate, Gabi a zãrit un indicator pe ºosea pe care scria: Belgrad – 98 km. Au mai trecut vreo 40 de minute ºi duba s-a oprit. Era vama sârbeascã Stomoraviþa. Aici a fost predat românilor. Poliþiºtii români îl duceau la închisoarea Popa ªapcã din Timiºoara. Încã câteva zeci de minute ºi duba s-a oprit. Uºa din spatele dubei s-a deschis ºi Gabi a vãzut militari, care l-au dus într-o camerã, unde i-au schimbat hainele, i-au înnegrit obrazul ºi l-au dus într-o camerã la subsol, coborând pe niºte scãri. Era dus de un militar, ochii îi erau închiºi cu niºte ochelari prin care nu vedea nimic. Au deschis o uºã de fier, care scârþâia ºi, scoþându-i ochelarii, l-au împins puternic în spate ºi el a cãzut pe podeaua de ciment. Uºa s-a închis, scârþâind, ºi el a rãmas singur. Gabi, cu toate cã era disperat, s-a bucurat crezând cã a scãpat de sârbii cei pãcãtoºi, care s-au purtat aºa de brutal cu el. Dar sãrmanul de el nu ºtia cã suferinþele cele mai straºnice abia vor începe. A fost dus într-o camerã unde se afla un miliþian mic de staturã, uscãþiv. Era român. S-a început interogatoriul:

– 49 –

- Cine eºti, de unde eºti, ce-ai cãutat în Iugoslavia? Apoi a fãcut militãrie cu el: sus, jos, culcat, sculat, sus, jos... A început sã-l batã cu pumnii, cu picioarele... L-a fãcut mãr... - Trãdãtorule, þi-ai vândut þara, ai vrut sã scapi de noi... degeaba... noi acum suntem stãpâni aici, nu voi, care vã îmbogãþiaþi pe pielea noastrã... nemernicule, trãdãtorule... ªi-l bãtea la tãlpi cu bulanul... Cât poate sã rabde omul, mai ales un bãiat tinerel, încã neformat fizic, au urmat câteva zile de bãtãi, batjocurã, umilinþã... Dupã asta l-au urcat în dubã ºi l-au dus la Borºa sub escortã. Dupã el a venit „Roºcatu”, un miliþian din Borºa, care fãcea curte unei veriºoare a lui Gabi. A intrat la el în camerã la puºcãrie. - Mã, tu eºti ãla, a strigat el. Paºtele mãtii cu frontieristul tãu! Unde bã, ai vrut sã fugi din þarã. Sã-mi dai mie de lucru, sã te duc la Borºa... Dã mâinile încoace, sã-þi pun cãtuºele! striga Roºcatu. Mirosea a rachiu, venise cu trenul de dimineaþã ºi într-o bodegã mai luase o palincã. Era cu niºte ochi holbaþi, cu un obraz plin de pete roºcate ºi, iscãlindu-se de primire la locotenentul de serviciu, l-a împins pe Gabi spre uºã. În coridor i-a mai dat câteva picioare la fund sã meargã mai vioi. L-au urcat din nou în dubã. - Mama ta de frontierist! Mi-ai stricat treburile, mãgarule! þipa el. Ajunºi la tren, l-a urcat într-un compartiment ºi începu sã caute cheia de la cãtuºe. „Unde dracu am pus-o”, mormãia el cãutând cu mâinile prin buzunare. Aºa ºi n-a gãsit cheia. O pierduse, poate în puºcãrie, poate pe drum. - O sã mergi ºi aºa, mama ta de frontierist, a urlat el. Gabi a stat încãtuºat pânã au sosit la Borºa. Numai aici la post au gãsit o cheie care s-a potrivit ºi i-au scos cãtuºele. Aici l-au închis într-o odaie cu zãbrele, lãsându-l nemâncat, ºi nici apã nu i-au dat. Aici a stat vreo zece zile cu interogãri ºi pumni dupã cap. De la Borºa l-au dus la Viºeul de Jos, unde a stat o sãptãmânã. De aici a fost dus la Sighetul Marmaþiei, unde a stat o lunã. Aici, în aceastã vestitã închisoare, unde era chinuitã intelectualitatea românã de cãtre zbirii comuniºti, a vãzut mulþi oameni, care stãteau fãrã vinã ºi fãrã judecatã. Aici a înþeles multe ºi i-a crescut ºi mai mult dorinþa de a fugi din aceastã þarã, unde la putere venise criminalii, conduºi de ocupanþii ruºi, care asupreau poporul cu mâinile slugilor din România. Peste tot bãtãi, cercetãri cu înjosiri, care îi trezeau în suflet o urã straºnicã împotriva tuturor zbirilor comuniºti. „O da Dumnezeu ºi voi scãpa de aici. Niciodatã nu voi uita pe cãlãii mei, nu-i voi ierta, cãci nu se pot ierta aºa crime, ei trebuie scoºi afarã

–5 – 0

ºi din morminte sã-i vadã toþi oamenii ºi sã afle cum ºi-au bãtut joc de popor. De la Sighet l-au întors din nou la Borºa. Mama lui suferea amarnic, venea pe la puºcãrii sã-l vadã, sã-i aducã de ale gurii, dar zbirii îºi bãteau joc ºi de ea, strigând: - Pe cine l-ai nãscut? Un trãdãtor, a vrut sã fugã din þara noastrã, unde toþi muncesc ºi fac ceva pentru ca poporul sã trãiascã mai bine... Încã mai vii pe aici ºi ne baþi capul, ba îi mai aduci ºi de mâncare... Are el aici ce hãli... nu-i trebuie nimic. Carã-te acasã... ªi deseori mama, sãrmana, se întorcea acasã, se ridica în munþii sãi cu durerea amarã în suflet, cu lacrimi ce-i ºiruiau pe obrazul îmbãtrânit, devenit negru de suferinþe. O chinuia ºi pe ea întrebarea, de ce s-a mai întors el dupã Gavrilã, vãrul sãu din Arad. Oare ce-i trebuia lui asta? Ea nu putea sã înþeleagã cã Gabi era altfel decât mulþi din borºeni, el nu putea sã-ºi lase prietenul la nevoie. Oare mulþi s-ar fi gãsit aºa ca el, sã fi ajuns atât de greu la libertate, în þara unde omul era om ºi nu se uitau la el ca la animale, unde era respectat, preþuit ºi avea toate drepturile cuvenite ºi sã se întoarcã înapoi... La Borºa i-au spus eliberându-l: - Trebuie sã te angajezi la lucru. Unde crezi cã ai putea lucra? Gabi s-a gândit câtva timp ºi i-a rãspuns miliþianului ºef. - Îl cunosc pe directorul minei, cred cã aº putea sã muncesc acolo... ªeful miliþiei l-a trimis cu un miliþian din Borºa la directorul minei ca sã-i spunã despre ce e vorba. Au trebuit sã aºtepte vreo jumate de orã, cãci la ºef era o adunare. Au intrat amândoi, Gabi primul, miliþianul dupã el. Biroul era acelaºi, nimic nu se schimbase de când Gabi pãºise pragul acestei camere mari, când ºeful îi ceruse... un viþel. ªi directorul era acelaºi, numai cã parcã burta îi crescuse ºi mai mare, culcatã pe biroul negru, plin de hârtii... Aceiaºi ochi obraznici, aceeaºi faþã umplutã cu slãninã, aceeaºi privire orgolioasã... Miliþianul i-a spus directorului: - Tovarãºe director, am venit aici cu un pãcãtos, un frontierist, care a vrut sã fugã din þarã, dar securitatea noastrã care nu doarme ºi vede totul l-a prins ºi acum trebuie sã lucreze, sã-ºi rãscumpere crima, sã fie sub ochii noºtri ºi a partidului care face totul pentru poporul nostru, dar duºmanii ãºtia, care rãsar ca ciupercile, nu doresc sã înþeleagã cã totul se face pentru binele lor. Are noroc cã e tânãr ºi prost, are numai 18 ani, cã-l mânca puºcãria. Poate îl aranjaþi aici, la d-strã, unde colectivul îl va aduce pe drumul cel drept.

– 51 –

Directorul se uita la Gabi ºi dupã o tãcere, care pãrea lungã, a spus: - Cum sã nu, tovarãºe locotenent, dacã nu noi, cine o sã-ºi batã capul de tânãra generaþie, care nu întotdeauna pãºeºte cu dreptul, mai face un pas greºit. Gabi se uita la director ºi pe obrazul lui apãru un zâmbet dispreþuitor... - Tovarãºe director, nu ºtiu dacã vã mai aduceþi aminte, dar am fost acum un an la d-strã sã mã angajez ºi... - Asta nu mã intereseazã, l-a oprit directorul din vorbã. - Pãi atunci, tovarãºe director, mi-aþi cerut un viþel ca sã mã angajaþi. Poate cã acum o sã-mi cereþi un viþel ca sã nu mã angajaþi, râdea Gabi. - Lasã, excrocule o sã am eu grijã de tine, i-a rãspuns directorul lui Gabi, care râdea, fãcând o gurã pânã la urechi. - Mâine la ora ºapte dimineaþa sã-mi fii aici, a ºuierat el furios, roºu de cuvintele lui Gabi. A doua zi Gabi a ieºit la lucru. L-au fãcut mãturãtor într-un atelier de reparaþii ºi lucra mai mult cu lopata în mâini, þinându-l la lucrul cel mai înjositor, trimiþându-l de colo-colo. Zilele treceau cu greu, câºtigul era mizer, leafa micã. El era deprins sã lucreze mult, dar sã aibã bani, nu vroia sã lucreze degeaba sau sã se mulþumeascã cu ce-i plãtea statul comunist. Mai rãu îi era cã mulþi din ºefi îºi bãteau joc de el, amintindu-i de faptul cã fusese în mâinile miliþiei, despre care ºtia toatã Borºa: - Bã, aici trebuie sã lucrezi, aici nu e Italia, unde ai vrut sã fugi. Avem nevoie de voi cei tineri aici, în þarã, dacã o sã plecaþi cu toþii cine o sã lucreze la minã, în ceapeuri, oare nu înþelegeþi cã þara are nevoie de cupru, aur ºi alte metale? Uite aici, n-ai fãcut aºa cum trebuie, s-o faci din nou... ºi multe alte ºicane, bãtãi de joc... Cei care îl cunoºteau, se fereau de el, ocolindu-l. Chiar ºi prietenii nu prea stãteau de vorbã cu el, stãruindu-se sã scape de întâlniri cu el, invocând diferite motive. Gabi vedea ºi înþelegea toate acestea ºi suferea mult. Chiar ºi pãrinþii îi aduceau aminte de cele întâmplate, mustrându-l. El, cu firea lui mândrã, ambiþioasã, cu orgoliul sãu de om de munte, retrãia greu aceastã purtare faþã de el. Venea acasã, fãcea lucrul cu sila, trebuiau sã-i spunã, sã-l îndemne, singur nu se apuca de nimic. Nici în Borºa nu se prea ducea, evita tineretul, se închise în sufletul lui ºi mai mult tãcea. Dintre toþi, numai sora Ileana se îngrijea de el, cãuta sã-l mai distreze, sã mai uite de cele întâmplate. Era o fire vioaie, veselã, care vedea totul în culoare rozã, nu se pierdea cu firea. - Lasã, mai Gabi, o sã se îndrepte lucrurile, o sã-þi surâdã ºi þie

–5 – 2

norocul. Nu þi-a mers, fiindcã ai vrut sã faci bine la oameni ºi Dumnezeu nu uitã asta. O sã-þi ajute el în viaþã, cã eºti tânãr ºi totul e înainte. Cine ºtie, poate o sã reuºeºti încã sã ajungi în alte þãri, sã-þi îndeplineºti visul tãu din copilãrie. Gabi nu ºtia nimic de soarta acelor femei, pe care vroise sã le treacã ºi care cãzuse în capcanã cu el împreunã. Numai de Alina ºtia cã ajunsese în Italia, cãci venise iubitul ei din Roma la Belgrad ºi-o luase cu el, scãpând-o de sârbi, de acei poliþai, care nu erau împotrivã sã se cãpãtuiascã cu bani sau bunuri strãine. Alina plecase la Roma, dar nu a avut nici ea noroc, cãci italianul ei, care-i jurase iubire pânã la moarte, o pãrãsi dupã vreo douã luni de iubire înfocatã. Aºa-s italienii, tot umblã cu ghitara ºi îþi cântã melodii despre Neapole ºi Sicilia... Acum el nu mai ºtia nimic de celelalte femei ºi fete, din cauza cãrora fusese prins în Iugoslavia lui Tito. Au trecut vreo douã luni ºi într-o zi a primit hârtia cã e chemat la comisariatul militar la Baia Mare pentru a-ºi face serviciul militar cãci împlinise deja 18 ani. Acum în þarã serviciul militar, armata se fãcea începând de la vârsta de 18 ani, nu ca înainte de rãzboi, când te lua la 21 de ani, când erai deja bãrbat în toatã firea ºi aveai ºi ceva minte în cap. Comuniºtii din România fãceau totul dupã modelul ruºilor sovietici ºi-i pupau la fund, îndeplinind tot ce le spuneau ei, ruinându-ºi þara, înºelând poporul care acum îºi pierduse cinstea, onoarea, libertatea ºi se gândea numai sã fure, unde se putea, ºi sã chefuiascã. Ajunsese aºa cã nici la bisericã nu se mai duceau oamenii, cã îi luau la ochi pe cei tineri ce învãþau pe la ºcoli ºi universitãþi. Adevãrul acum nu þi-l spunea nimeni ºi tot ce era legat de conducerea comunistã, la sate sau oraºe, era trecut în tãcere ºi nimeni nu sufla o vorbã despre încãlcãrile de lege ce aveau loc. Oamenii ºtiau cã dacã deschizi gura poþi sã ajungi în locuri de tristã faimã, ca puºcãria de la Sighet, pe lângã care oamenii treceau cu teamã, mergând în vârful degetelor. De acolo, de dupã pereþii cei de piatrã, înalþi ºi misterioºi, veneau zvonuri straºnice. ªi cine mai ieºea de acolo, cu toate cã le era interzis sã vorbeascã, mai povestea câte ceva despre niºte grozãvii, cã mintea oamenilor le stãtea în loc ºi nu puteau crede cã se poate aºa ceva... Având domiciliu forþat la Borºa, Gabi era obligat sã se prezinte regulat la miliþie, dovadã cã nu plecase nicãieri... În alte oraºe nu avea voie sã plece. Banii ce ia avut au fost confiscaþi în diferitele posturi de miliþie, cãci ei trebuiau oricui ºi stãpâni se gãsise. ªi sârbii nu se obijduiau, îºi luase ºi ei câte ceva, dupã obiceiurile din þãrile comuniste, unde totul era posibil, cãci legile erau scrise pentru cei proºti, care nu

– 53 –

vedeau mai mult decât lungul nasului ºi se mulþumeau cu ce le aruncau cei de sus, de la conducere. Dar s-a întâmplat cã Gabi n-a nimerit în armatã... N-a dovedit sã plece la Baia. Soarta l-a scos în cale pe vãrul Gavrilã din Arad, dupã care venise în România ºi pe care nu-l gãsise atunci ºi din cauza cãruia ºi fusese prins în Serbia. S-a întâmplat cã în Borºa a venit o vecinã de a Ileanei, care-l ºtia pe Gavrilã din Arad. Era cãsãtoritã cu un arãdean ºi trãia acolo. - Þacã Niþã, te rog sã-l gãseºti pe vãrul meu Gavrilã la Arad ºi dã-i de veste cã mã i-au la armatã ºi am mare nevoie de el, i-a spus Gabi. - Bine, mã bãiete, n-ai grijã, îl gãsesc eu, cãci îl vãd deseori la piaþa Ocica, se învârte pe acolo, rãspunse Niþa, o femeie cu pãrul scurt ºi cu niºte ochi negri de þigancã. ªi iatã, într-o searã, Ileana i-a spus lui Gabi, care dãdea fân vacii în ºopron: - Gabi, cineva te aºteaptã acolo, mai jos, pe valea Luceafãrului. - Cine, mã Ileanã? - Ai sã vezi, niºte bãieþi, i-a rãspuns Ileana, cãci erau ºi niºte neamuri în curte. Jos pe Gabi îl aºtepta o „Volgã” neagrã, mare, cum nu se mai vãzuse în Borºa. Era Gavrilã ºi cu încã doi arãdeni. - Noroc Gabi, uite am venit, mi-a dat Niþa de ºtire. Bãrbaþii ãºtia vor sã vorbeascã cu tine, spunea Gavrilã. - Tovarãºe Gabi, vrem sã ne scoþi din þarã. Îþi dãm câte 40 de mii de lei bani gheaþã, i-au spus cei doi, uitându-se þintã la el. - Bine, dar ºtiþi cã nu e o plimbare, e lucru periculos. - ªtim noi, dar nu avem altã ieºire, cine nu riscã, nu câºtigã niciodatã, a vorbit unul Ghiþã, înalt ºi uscat. Numai tu Gabi poþi sã ne scoþi de aici, noi avem încredere în tine, cã sunt ºi alþii, care vor sã facã bani, dar noi nu-i ºtim, pot sã ne predea securiºtilor... - Bine, dar când? a întrebat Gabi. - Plecãm chiar acum, a zis celãlalt ardelean, care semãna cu un þigan. Nu putem veni cu maºina asta încã o datã, e suspect ºi periculos. - În jumate de ceas sunt gata, le-a zis Gabi. S-a întors sus, ºi-a luat câteva lucruri, le-a pus în ruczac ºi a ieºit, spunându-i mamei: - Mamã, am o maºinã pânã la Baia, mã duc cu ei sã aflu ce-i la comisariatul militar, sã nu merg mâine pe jos, sau cu taxiul cã o sã mã coaste.. ªi-a luat rãmas bun, uitându-se la ea. „Biata mamã, cât a suferit din cauza mea, oare ºi de data asta soarta va fi nemiloasã cu ea? Dacã mã vor prinde din nou? A ieºit în fugã la vale, se temea sã nu-i dea lacrimile

–5 – 4

ºi atunci ea ar fi înþeles totul, cã el nu-i spune adevãrul. În jos l-a condus Ileana. Ea ºtia totul. - Fii atent, dragã Gabi, nu dã Domnul sã te prindã iar. - Mai bine mor, decât sã cad în mâinile lor, a spus Gabi, îmbrãþiºândo ºi lãsând-o cu lacrimi în ochi. Nu plânge, va fi totul bine, acum nu mã duc cu fete, ci cu bãrbaþi. Nu spune nimic mamei, spune-i cã m-au luat la armatã. Sã spui aºa la toþi. O sã-þi dau de veste din Roma... „Volga” cu ei s-a pierdut în noapte... Dupã ºase ore au ajuns la Arad. Aici Gabi a stat în casã la Gavrilã pânã seara. Au strâns tot ce le-a trebuit, ruczacurile erau nu prea pline, sã nu batã la ochi. Pãreau niºte turiºti ce se vânturã prin þarã. Ziua, Gabi ºi-a gãsit cunoscuþii sãi ºi ºi-a schimbat banii în valutã... Cunoscuþii s-au speriat când l-au vãzut. - Mãi Gabi, ce faci omule, te duci la moarte, gândeºte-te... - M-am gândit luni întregi, o sã fie totul bine, faceþi-mi rost de valutã. Mã duc acum ori niciodatã... Din Arad au plecat la Timiºoara, împãrþindu-se în grupuri câte doi, trei oameni. Mergeau unul dupã altul, parcã nu erau cunoscuþi între ei. În tren se aºezau în vagon în diferite locuri, se uitau unii la alþii, dar nu vorbeau între ei. Aºa a fost ºi în autobus. Din Timiºoara ºi-au luat bilete pânã la staþia respectivã, în apropiere de comuna Livezile. Toþi au fost instruiþi, informaþi de Gabi ce sã facã, unde sã coboare, deoarece înainte de Livezile se urcau în tren grãnicerii ºi controlau vizele. Trebuia sã ai viza în buletin sau sã fii locuitor al unui sat sau oraº de la graniþã. Primul sat ce trebuia trecut era Ploºniþe. S-au dat jos noaptea la o staþie ºi au luat-o pe jos peste câmpuri, prin pãduri ºi uneori trebuiau sã treacã prin mlaºtini. Gabi cunoºtea aceastã zonã foarte bine, cãci lucrase aici pe draglinã. El dãduse fiecãruia instrucþiuni încã la Timiºoara. Totul a fost ca la ºcoalã, dar planurile trebuiau executate precis ca sã nu fie prinºi. Totul era calculat, orele, minutele. N-a fost uºor de-a ajunge la graniþã. Nu puteau trece oricând, ci numai când se schimba paza graniþei. Grãnicerii aveau foiºoare înalte, de unde se vedeau toate împrejurimile ca în palmã. Mai aveau ºi dulãi. Câini lupi cu care controlau fâºia aratã. Gabi calculase toate distanþele, ºtia cât timp trebuia ca sã ajungã la fâºia aratã. Vara militarii se schimbau din 6 în 6 ore, dar iarna din 4 în 4 ore. S-au strâns 14 oameni, erau mulþi, dar s-au împãrþit în 2 grupe. Au venit când s-a întunecat în Livezile. Au trecut toþi spre dimineaþã. Primii au trecut Gabi cu încã patru apoi ceilalþi. A avut noroc, nu i-au simþit nici grãnicerii, nici câinii. Au stat din nou într-o pãdurice, dupã ce au

– 55 –

trecut graniþa sârbilor aºteptând din nou noaptea. Ajungând la Belgrad, Gabi i-a lãsat aºa cum se învoise. Le-a dat schiþa cu drumul spre graniþa italianã ºi s-au despãrþit. Nu puteau merge atâþia oameni împreunã... Au rãmas numai Gabi ºi Gavrilã. Mergeau numai noaptea, ziua se ascundeau prin pãduri ºi dormeau, le trebuiau forþe noi. Ciocolata o mâncau, împãrþind-o, sã le ajungã ºi mai departe. Au ajuns la frontiera lânga vama sârbeascã. Au încercat sã treacã. Dar din nou nenoroc, i-au prins, înainte de a ajunge la sârma ghimpatã. Acelaºi câine i-a gãsit ºi a ridicat grãnicerii care i-au înconjurat, somându-i sã se predea. Nu aveau încotro. I-au dat pe mâna miliþiei. S-au început cercetãrile. - Cum te cheamã? l-au întrebat pe Gabi. - Gavrilã Buju. - Dar pe tine, l-au întrebat pe celãlalt. - Gavrilã Buju, a rãspuns Gavril. - Ce, vã bateþi joc de noi, acuº o sã vã dezbatem dinþii, au strigat sârbii. ªi le-au dat la amândoi câþiva pumni. - Noi suntem amândoi Gavrilã Buju, aºa ne cheamã. Sârbilor nu le venea sã creadã. - Bine, mã, care din voi a mai fost pe aici, la noi, prins la garã cu fetele? - Eu am fost, a zis Gabi. - Cum, mã, nu te-ai liniºtit? Ce eºti nebun, vrei sã stai viaþa întreagã la puºcãrie? Mã, prostule? ªi iar pumni... - Te trimitem înapoi la românii voºtri. O sã vã dea gata acolo. - Dacã o sã ne trimiteþi îndãrãt în România, iar o sã fug peste un an sau doi, sunt sãtul de comunism. Acolo putem sã rãmânem fãrã picioare, o sã ne omoare românul ãla þigan... Sârbii le-au scos curelele, ºireturile, le-au luat banii, dar le-au lãsat actele. Dupã câteva zile au fost anunþaþi cã o sã fie duºi la Belgrad. - Gavrilã, e rãu de noi, a spus Gabi. Trebuie sã fugim, altfel suntem pierduþi, o sã ne omoare românul ãla pãcãtos de la miliþie din Timiºoara. - Bine, Gabi, dar cum, doar n-o sã mergem singuri, o sã ne ducã cu pazã. - O sã vedem, mãi Gavrilã, dar sã ºtii: o sã fugim în orice moment favorabil. Peste douã zile i-au dus doi miliþieni sârbi la garã, ca sã-i urce în trenul spre Belgrad ºi acolo sã-i predea românilor. I-au dus la garã cu duba ºi au ieºit pe peron. Trenul era deja în garã, se forma pe loc în Lubliana. Îi conduceau doi sârbi, un sergent burtos, care avea cureaua mai jos de buric, ºi altul slãbuþ ºi deºirat, ºi povestea cã ieºise numai din spital, fusese bolnav de gãlbinare.

–5 – 6

Ei nu ºtiau nici unul româneºte. Gabi i-a zis lui Gavrilã: - Fii atent, bãiete, când o sã potrivesc eu timpul, sã te þii de mine. Trebuie sã fugim, altã ieºire nu avem. Decât în România mai bine moartea. Au ajuns la uºa vagonului. Burtosul ºi deºiratul stãteau lângã scãri. - Urcaþi-vã, le-au zis. Gabi s-a urcat primul, Gavrilã dupã el. Gabi sa repezit la a doua uºã, a deschis-o ºi a sãrit pe peronul celalt. Gavrilã dupã el. Pânã s-a urcat burtosul ei erau la vreo 50 de metri. - Stui, stui! striga burtosul. Dar era prea târziu. Ei o luase la fugã, fãrã sã se mai uite înapoi, trecuse sub niºte vagoane, fugeau mai departe ºi nu se mai auzeau strigãtele poliþiºtilor. Nu mai puteau respira, gâfâind greu, dar fugeau mai departe, în drumul lor nu era nimeni. Ieºise la un drum de unde se vedeau niºte tufari ºi copãcei. Ajunºi acolo, s-au oprit ca sã-ºi tragã sufletul. Erau uzi leoarcã, dar liberi. Pânã când nu ºtia nici unul din ei, dar erau bucuroºi cã scãpase ºi nu trebuiau sã plece în România. - Mãi Gabi, proºti mai sunt sârbii ãºtia, ne-au lãsat documentele... - Pãi, asta a fost minunea, ei credeau cã noi suntem niºte copilaºi ºi o sã stãm cu mâinile în sân, ca niºte mieluþi, ºi ei o sã ne ducã la Belgrad. Mãi, Gavrilã, o sã fie totul bine. Dumnezeu þine cu noi ºi nici lui nu-i plac porcii ãºtia de comuniºti, care doresc sã trãiascã pe spinarea altuia. ªefului de la minã, care îmi cerea viþelul, am sã-i trimit eu un viþel din strãinãtate, numai sã scap de aici. Erau amândoi morþi de obosealã, dar a trebuit sã plece. Abia îºi târau picioarele, dar se temeau sã nu-i caute prin aceste locuri. Au ieºit la ºoseaua principalã, care ducea spre Italia. Vedeau tirurile care treceau cu vitezã mare, grãbindu-se spre punctul de trecere al frontierii. Mergeau numai noaptea, se fereau de sate ºi orãºele, se temeau sã nu fie divulgaþi de locuitori. Erau flãmânzi, nu puseserã nimic în gurã, mergeau deja a doua zi spre graniþã, orientânduse dupã ºoseaua principalã. Nu mai aveau puteri, tãlpile pantofilori se rupserã, degetele ieºiserã afarã. Gavrilã nu mai putea merge, cãdea, se ridica, din nou cãdea... - Gabi, hai sã ne predãm, nu mai pot, murim dragã, hai la miliþie, ne vor ierta, dacã vom veni singuri ºi ne vom preda. - Mai bine murim, decât sã ne predãm, sã cãdem din nou în mâinile cãlãilor! rãspundea Gabi. El îºi amintea de cele întâmplate cu el la Timiºoara ºi strângea dinþii.... Cãlãul îl bãtea la tãlpile goale cu bulanul zicându-i: - Dacã o sã mai fugi, tot pe mâna mea ai sã ajungi ºi atunci o sã-þi tai picioarele. Sã þii minte, mãgarule, ºi-l bãtea ºi mai vârtos. Ziua unul dormea trei-patru ore, celãlalt stãtea de pazã sã nu-i vadã nimeni. Au

– 57 –

ajuns la frontierã, vedeau cum tirurile intrau în vamã... -Mãi Gavrilã, aici e aici, ne-a mai rãmas un pas. Sã ne ajute Dumnezeu, cã n-am fãcut nimãnui rãu ºi vrem sã scãpãm de toatã rãutatea comunistã, care a distrus bisericile ºi i-a bãgat pe preoþi la puºcãrie, trebuie sã ne ajute, cã ºi aºa suntem nenorociþi... Au înconjurat vama, ajungând la un gard mare, aici erau trei garduri de sârmã ghimpatã, foarte înalte. - Aoleu, a ºoptit Gabi, aici e imposibil de trecut sârma. El a observat cã gardul avea fire electrice ºi dacã te atingeai de el, zburau rachete ºi dãdeau alarma. Rachetele ar fi luminat totul ºi i-ar fi vãzut imediat. Au mers mai departe, privind gardul. Gabi a observat lângã sârmã un copac cu o creangã ce atârna peste cele douã garduri de sârmã, dar era la o înãlþime de aproape cinci metri ºi copacul era gol, goluþ... Era foarte greu sã te urci pe el, ºi era destul de gros.... S-au cãþãrat pe el cum au putut, dar la un moment dat au auzit cã vine o camionetã pe un drum îngust între cele douã garduri. Nici pânã azi nu ºtiu cum au ajuns în vârful copacului ºi de acolo se uitau cum în camionetã erau grãnicerii care controlau graniþa. Cu farurile luminau totul ca ziua, dar ei au avut noroc cãci nu i-au vãzut când au trecut încolo ºi dupã câteva minute s-au întors... Inimile le bãteau puternic, ca niºte ciocane. Grãnicerii nu se uitau în sus, cãci era greu de crezut cã cineva ar fi putut sã se urce pe acel copac fãrã crengi. Dupã ce s-a dus camioneta, ei s-au coborât pe creangã. Era întuneric beznã ºi trebuia sã pãºeºti pe creangã foarte atent, dibuind fiecare palmã. Ajunºi la capãtul crengii, primul a sãrit Gabi. A sãrit peste cele douã garduri sârbeºti cãzând lângã cel italian. A simþit cã totul s-a rupt în el, dar dorinþa de a scãpa, de a ajunge în þara doritã, era atât de mare cã la început n-a simþit durerea. Apoi a sãrit ºi Gavrilã. Trecerea gardului italian nu era o problemã, cãci nu era din sârmã ghimpatã ºi l-au urcat uºor. - Mãi Gavrile, în România n-o sã mã mai duc, am ajuns în Italia, suntem liberi, i-a ºoptit Gabi, aºezat pe iarbã. Acum a simþit cã nu se poate miºca, durerile erau straºnice. Vãrul lui era mai înalt ºi mai puternic. - Dragã Gavrile, eu nu pot sã mã miºc, s-a rupt totul în mine. Te rog, pentru tot ce am fãcut pentru tine, cã m-am întors dupã tine din Italia ºi te-am adus la libertate, ºi tu vezi, cã nu pot sã mã miºc, ajutãmã... Gavrilã l-a luat în spate ºi l-a târât cum a putut la o distanþã de vreo 300 de metri de la sârma italianã. Au cãzut amândoi în iarba înaltã,

–5 – 8

deasã ºi au adormit de obosealã, de foame ºi sete... Soarele era sus de tot când s-au trezit. Era ora patru dupã amiazã. Lângã ei stãtea un câine lup, mai departe un moºuleþ pãºtea oile. Moºuleþul italian, când i-a zãrit, s-a speriat ºi a început sã strige: - Via, Via, voi sunteþi niºte tineri sexuali, plecaþi de aici... Moºul crezuse cã ei s-au ascuns în iarba aceea mare ºi fãceau dragoste. Gabi vorbea biniºor italiana, l-a liniºtit spunându-i cã sunt refugiaþi din România. Ei nu sunt acei tineri, cum a crezut el când i-a vãzut ridicându-se din iarbã, ei erau morþi de obosealã ºi dormeau... Gabi i-a mai cerut ceva de mâncare, cãci douã zile nu pusese nimic în gurã... Moºul s-a milostivit ºi le-a dat un sandvich pe care ei l-au înfulecat din câteva înghiþituri. Vãzându-i atât de hãmesiþi el a mai scos o pâine micã ºi le-a întins-o. O pâine plinã cu mortadella. În ochii lui se citea mila faþã de aceºti bãieþi tineri, flãmânzi ºi însetaþi, trecuþi prin aºa încercãri. Le-a mai dat apã pe care o avea într-o sticlã. Gabi îi povestea cum au trecut graniþa, cum au scãpat ca prin minune, cum nu pusese nimic în gurã decât niºte mure gãsite în pãduricea în care se ascundeau ziua. Bãtrânul se uita la ei cu jale. I-a întrebat: - Bambino, unde-i mama ta, dar tatãl vostru? În sfârºit ei s-au ridicat, ºi-au luat rãmas bun de la el ºi au pornit-o în jos spre drumul, pe care-l arãtase moºul. Cu toate cã pe Gabi îl durea tot corpul, cã îi venea sã urle de durere, trebuiau sã meargã mai departe. Au pornit-o spre Trieste, care era la vreo 90 de kilometri, cãci ei trecuserã graniþa prin alte locuri, unde Austria era mai aproape decât Italia. Dar ei nu ºtiau aceasta. Erau fericiþi cã scãpaserã de râia comunistã, cã erau teferi, întregi ºi acum mergeau, gândindu-se la viitorul lor, la tot ce-i aºtepta mai departe. Au ajuns la Trieste, la campusul refugiaþilor, unde Gabi era înregistrat mai înainte. Aici bãtrâna ºefã când i-a vãzut, aºa slabi, prãpãdiþi, s-a speriat, nu-i venea sã creadã când a aflat istoria pe care o povestea Gabi, cum a plecat în România dupã vãrul sãu Gavrilã. - Che curajo? Che curajo! striga ea mereu, ºtergându-ºi pe furiº lacrimile care i se rostogoleau pe obraz. Plângea ºi-i îmbrãþiºa când pe unul, când pe celãlalt. A scris din nou dosarele, informând organele respective de aceastã întâmplare a tinerilor, de curajul ºi bãrbãþia lui Gabi. A scris aºa de frumos ºi amãnunþit, cã atunci când consulul Canadei a citit dosarul , a dorit sã-l vadã personal. S-a uitat lung la el, parcã cântãrindu-l ce bãrbat este, mai întrebându-l câte ceva, apoi i-a zis:

– 59 –

- Bravo Bujule, noi avem nevoie de aºa bãrbaþi! Noi te acceptãm. Dar nu pot sã-l accept pe vãrul tãu, fiindcã nu are nici o calificaþie. Canada nu i-a aºa categorii... Mai târziu Gabi a aflat cã nu era adevãrat, putea sã-l accepte, dar a dorit sã-i despartã unul de altul. Poate se temea cã împreunã, aºa bãieþi pot sã-ºi facã de cap ºi în Canada, doar cine poate ºti ce e în capul lor... Din campusul de la Trieste au fost mutaþi în alt orãºel, Latina. Gabi ºi Gavrilã nu doreau sã stea degeaba mai mult, cã nu aveau bani. Lagãrul de la Trieste era înconjurat cu un gard ºi regulile erau mai severe. Nu puteai ieºi când doreai, trebuia sã-þi ceri voie. Erau în camere câte doi, trei oameni, ºi singuri se îngrijeau de curãþenia, de ordinea din camerã. Lagãrul de la Latina era la vreo 100 de kilometri de la Roma. Gabi, fiind trimis încoace, i s-a spus sã fie gata de plecare în Canada în luna octombrie, aºa cum fusese acceptat în campusul de la Latinã. Gabi a lucrat tot timpul. Giorgio care era împreunã cu el lucra la un restaurant chiar lângã mare - se numea Adriatica. O zi a lucrat ºi Gabi acolo, apoi s-au dus la pescuit. Gabi ºi Gavrilã nu doreau sã stea degeaba, cã nu aveau bani. Banii îi luase miliþienii sârbi ºi-i lãsase goi puºcã. În campusul de la Latina trãiau în niºte bãrãci, unde erau mulþi oameni împreunã, câte vreo douãzeci. În campus mulþi emigranþi doreau sã lucreze, sã mai câºtige ceva. Ei ieºeau la poarta campusului, aºteptând sã vinã italienii. Aceºtia veneau, alegeau oamenii, ca odinioarã în timpul sclavilor, se tocmeau cu plata ºi-i luau cu ei la lucru, acasã, la fermã sau la firme. Italienilor le convenea, cãci plãteau mai puþin. Gabi a nimerit la un italian Marco, care avea o singurã mânã. Luase parte la rãzboi ºi devenise schilod. Avea o grãdinã mare, ocupându-se cu creºterea zarzavatului. În gospodãria lui avea un escavator mititel, cu care Gabi sãpa canale pentru irigaþie. Italianul Marco era mulþumit de el, cãci Gabi se stãruia ºi fãcea totul cu tragere de inimã. Mai avea italianul o maºinã micã cu o cutie de viteze hidraulicã, care-l ajuta sã lucreze la volan ºi cu o mânã. Pentru prima oarã Gabi vedea aºa transmisie, în România nu erau aºa maºini în acele vremuri. Uneori Gabi umbla cu acea maºinã împreunã cu italianul la diferite treburi. Marco, italianul cu o mânã, unde lucra Gabi, avea doi feciori, ce trãiau la Roma. Aveau lucrul lor, nu mai vroiau averea pãrinþilor, unul era avocat, celalt lucra la Stock Market. Cu bãtrânii stãtea fina lor, Lina. Era o fatã frumuºicã, cam grãsuþã, avea de toate, era rãsfãþatã de pãrinþi, cãci era singura fiinþã lângã bãtrâni.

–6 – 0

Era cu un an mai mare decât Gabi, avea 20 de ani. Acolo era bine pentru Gabi, cãci patronul avea mult pãmânt ºi avea de toate: castraveþi, roºii, ardei, lubeniþã ºi alte zarzavaturi. Gabi curãþa canalele pe unde curgea apa. Când ploua ºi nu putea lucra cu escavatorul, Gabi mergea la o benzinãrie ce avea un atelier de reparaþii sau lucra pe la blocurile italianului, unde fãcea de toate, repara, vopsea... Avea 420.000 de lire pe sãptãmânã, pe atunci 1000 de lire fãceau cât 1 dolar american, Patronul nu-l lãsa sã se ducã la campusul de la Latina, sã nu piardã timpul cu drumul, i-a dat chiar un apartament mic pe gratis. Acolo venea ºi Lina, searã de searã, iar ziua venea la fermã aducândui lui Gabi „Panini” ºi o rãcoritoare. (Panini era un sandvich, adicã o pâine micuþã cu salam ºi cu de toate altele în ea, varzã acrã, ceapã, muºtar...). Gabi îºi cumpãrase o „Vespã” – o motocicletã cu care venea de la Latina pânã la Marea Mediteranã – vreo 30 de kilometri. Odatã, la o curbã mare cu vitezã, a dat într-un ºanþ. A avut noroc, rãsturnându-se, cã era iarbã mare ºi a scãpat teafãr. S-a ridicat murdar de glod, dar teafãr. Când patronul ºi fiica sa, Lina, au aflat, s-au alarmat. I-au spus: - Uite, Lina are un Fiat roºu, poþi sã-l iei oricând, dar sã nu mai mergi cu motocicleta aia. Cred cã doreau sã se cãsãtoreascã cu Lina, dar el într-o zi le-a spus cã e înscris sã plece în Canada. - Nu pleca, rãmâi aici la noi, strigau ei. Eu am acolo veriºori în provincia Alberta, e frig straºnic acolo ºi o iarnã grozavã, am vãzut totul când i-am vizitat. Vroiau sã-l sperie, îl þineau cu dinþii, spunândui cã Italia e cea mai frumoasã þarã ºi aici e mai bine decât în America. Duminicile erau zile fantastice, el se îmbrãca cu haine italiene. ªi azi în Italia oamenii se îmbrãcau bine, frumos, ei dominã globul cu hainele lor aºa de elegante pe care le fac. Fetele din oraº fluierau dupã el, când îl vedeau pe stradã aºa de frumos ºi bine îmbrãcat, nu ºtiau cã el e din emigranþi ce cautã fericirea acolo unde nu întotdeauna o gãseºti. Nici în Timiºoara fetele nu se þineau de el ca aici, unde erau alte moravuri. Cu Angelina se sãrutau deseori, ea dorea ca el sã rãmânã, el nu. Putea foarte uºor sã se foloseascã de ea, dar se temea sã nu rãmânã gravidã ºi atunci ar fi fost nevoit sã rãmânã cu ea. Ea îi zicea: -Tu eºti un refugiat brutal, scârbos (Refugio schifaso) – destrãbãlat, zãpãcit... era cuvânt umilitor la ei, dacã omul avea simþire. Tatãl ei începuse sã-i facã reproºuri lui Gabi, ba una ba alta. Gabi nu i-a

– 61 –

trimis la mama dracului, dar le-a spus cã el nu va cerºi sau supune cuiva, cã nici nu-i cunoaºte prea bine... Peste o lunã, douã de muncã, câºtigând niºte bani, s-a reîntors în campusul de la Latina. Neavând ce face, se duceau cu Giorgio zilnic la mare, unde fetele se plimbau chiar în pielea goalã, înnebunindu-i. Se mai duceau ei la casa cu „geamurile verzi”, unde cu preþul de 6000 de lire puteai sã-þi alegi orice fatã: rusoaicã, marocanã, negroaicã, spaniolã, doar ele erau prostituate ºi îºi vindeau corpul. În suma de 6000 intra ºi guma de protecþie... Ei nu se cãsãtoreau, aveau teamã de fete, sã nu rãmânã gravide... Erau bãieþi tineri ºi sângele fierbea în ei. Odatã, înotând, curentul i-a dus departe în largul mãrii, malul nu se mai vedea. Giorgio era sã se înece, îºi pierduse cumpãtul, intrase frica în el. Gabi se îndepãrtase de el, se temea cã Giorgio sã nu se agaþe de el ºi sã se înece amândoi. Începuse sã batã vântul, valurile deveniserã mari. Erau ridicaþi de ele când pe creasta lor, când aruncaþi în jos. - Aici am rãmas, striga Giorgio, speriat. A început sã þipe: ajutor: (aiuto, aiuto), dar nu era nimeni sã-l audã. Gabi îl liniºtea strigându-i: - Întoarce-te pe spate, odihneºte-te, calmeazã-te! Nu uita cã din toate valurile, cele din ºapte în ºapte sunt acele ce ne vor trage spre mal. De unde ºtia asta, el trãit numai la munte? Dar au reuºit, Gabi înainte, Giorgio dupã el, sã ajungã la mal dupã douã ore de greutãþi. - Vezi, Giorgio, din România am mers zile ºi sãptãmâni ca sã ajungem în Italia, la libertate, dar aici în câteva ore o puteam sfârºi cu viaþa, dacã ne pierdeam voinþa. Numai aºa am putut sã biruim, cãci dacã pierdeam speranþa eram pe altã lume, totul a depins de noi. Erau încã prea tineri, prostuþi. Lui Gabi i-a venit ºi plicul în octombrie, acel plic atât de aºteptat ca sã plece în Canada, plicul cu toate documentele fãcute deja. Au început chinurile despãrþirii, el pleca, ceilalþi rãmâneau încã în aºteptare. Toþi cei rãmaºi aveau fricã cã nu vor pleca, retrãiau ºi se mirau cum de Gabi pleacã fãrã ei. Gabi ºtia cã femeia, bãtrâna de la Trieste, a fãcut totul pentru el, cãci îl admira pentru curajul ºi purtarea lui. Ea îi spusese ºi a treia oarã: - Gabi, tu eºti unicul în cele ce le-ai fãcut, ca tine nu e nimeni ºi nici n-a fost. Ea nu putea uita cum Gabi i-a adus pe prietenii sãi, unul cu piciorul rupt, tãrându-l în spate atâþia kilometri, ºi nici faptul cã trecuse poate atâtea graniþe de trei ori. - Raportul tãu a fost extraordinar, îi spunea ea, nici o þarã nu te-ar fi refuzat. Gabi putea rãmâne ºi în Italia, dacã ar fi dorit, dar aici trebuia sã trãiascã 10 ani ca sã poatã primi cetãþenia. El nu ºtia atunci cã era

–6 – 2

deajuns sã se însoare cu o italiancã ºi devenea imediat cetãþean italian. În Canada se cereau numai 3 ani ca sã devii cetãþean. - Aºa mi-a fost norocul, spunea el la ai sãi, cãci, pãrãsind Europa, i-a dus dorul ani la rând. În Italia însã, a înþeles cã el ca orice om pe planetã, are drepturi care trebuie sã fie respectate în orice þarã, cã totul depinde de el, cã era o viaþã liberã, frumoasã, nu ca în þãrile comuniste, unde erai impilat, umilit ºi chiar aruncat în închisori pentru cuvintele de criticã împotriva regimului lui Ceauºeascu ºi a altora. IV La 19 octombrie s-a urcat în avion în aeroportul de la Roma, un aeroport grozav, frumos, strãlucind de curãþenie ºi de luminã. În avionul Roma – Toronto cu 10 ore de zbor. Avionul era plin de oameni, majoritatea bãtrâni ºi bãtrâne, foarte puþini tineri, cãci tinerii din Italia, nu plecau din þara lor, nu fugeau de pãmântul lor, cum fãceau cei din þãrile comuniste, riscând cu viaþa pentru a ajunge într-o þarã liberã. Gabi a trecut peste oceanul Atlantic, acoperit de nori ºi a sosit în Canada seara. De sus se vedeau luminile oraºului Toronto, o mare de lumini, nu aºa întuneric cum era în oraºele româneºti, unde toþi vorbeau de economie. Dar nu era Toronto, era Scoþia Nova – oraºul Montreal. Avionul a mai zburat câtva timp ºi-au sosit la Toronto. Aici i s-a pãrut lui Gabi, ciobãnelul din Borºa, cã a nimerit în paradis. „De unde atâta electricitate”, se gândea el. De sus îºi dãdea seama de mãrimea lui, de frumuseþea acestui oraº, care strãlucea ca un soare în întuneric. Dar când s-a dat jos din avion, a încremenit la vederea aeroportului. Cel de la Roma era mai mic de douã ori ca acesta. Era ora 8 seara. Îl lua spaima cã nu avea cu cine vorbi, nu ºtia engleza. A ieºit dupã alþi pasageri, ajungând acolo unde valizele rulau pe bandã, unde era ºi a lui, tot ce fãceau alþii fãcea ºi el. La vamã a vorbit româneºte. Nimic. Italieneºte, iar nimic. Vameºul nu înþelegea. A apãsat un buton ºi a apãrut un bãrbat în uniformã, Gabi credea cã e poliþist. Dar nu, el era cu un cãrucior electric, a luat genþile lui Gabi, zicându-i: - Let go! ªi l-a dus la Oficiul Emigraþiei, tot aici în aeroport. Înãuntru toþi se uitau la el, parcã sosise din lunã, nu era urã, ci zâmbete de curiozitate. El era îmbrãcat tot în alb, cãmaºa finã de varã, costum alb, fin, subþire, de varã,... Ei vedeau ceva nou, bine îmbrãcat pentru un emigrant care vine aici sã câºtige bani... Aici lumea era îmbrãcatã simplu... A venit o italiancã – translatoare. Când a auzit cum vorbeºte Gabi limba italianã s-a mirat foarte mult, auzind cã e român. I-a zis cã aici este o româncã

– 63 –

care lucreazã Past Time, o cheamã Helen, ea se ocupã de toþi emigranþii ce vin din Est, vorbeºte ºase limbi. ªi a fugit repede, uitându-se la orar, întârzia undeva. - Românca e programatã la 21 ºi 15 minute, când vine avionul din Cehoslovacia, i-a strigat din drum. Ar fi bine ca ea sã-þi facã intrarea ºi sã-þi spunã toate regulile... El a aºteptat cam vreo 20 de minute, i se pãrea cã trecuse ore întregi, avea spaimã, emoþii, se gândea ce va fi cu el, cã n-are pe nimeni aici, nici un român, nici mãcar un italian. De jur împrejur birouri de sticlã, se vedea totul în ele. Lângã o funcþionarã se adunaserã femei, bãrbaþi ºi îl arãtau cu degetul, uitându-se toþi la el. Râdeau... Lui Gabi îi reveni curajul, se gândea „mama lor de capre”, ce fac aºa, nu li e ruºine cã-l aratã cu degetul, se holbeazã la el, cã doar nu e urs, ci om ca ºi ei. Frica dispãruse, devenise furios. A apãrut românca: - Bunã seara, mã cheamã Helen, veniþi încoace, în biroul acela de sticlã. Gabi a intrat, dându-i toate documentele de la Roma. - Baia, Borºa, Maramureº... n-am auzit de aºa ceva, poate tatãl meu sau mama ºtiu ceva despre aceste provincii, oraºe... Ea era nãscutã la Timiºoara ºi plecase din România când avea numai ºase ani. Tatãl ei fugise din þarã ºi apoi ºi-a adus ºi familia prin anii 1956, când în România era apogeul dictaturii comuniste cu toatã brutalitatea, securitatea, revoluþia din Ungaria... Veniserã cu vaporul, a terminat universitatea la Ottawa, un an la Sudbury, învãþând limbile maghiara, rusa, ucraineana, sârba, franceza ºi bineînþeles engleza, lucreazã translatoare pentru guvern ºi o cheamã unde e nevoie. A vãzut destinaþia lui Gabi spre Sudbury. - La 11 ºi 30 ai avion spre Sudbury. De ce pleci la Sudbury, doar e nordul provinciei ºi e frig acolo. - Eu sunt de la Nordul României, sunt deprins cu frigul, de asta am cerut nordul Canadei, unde sunt mine ca sã am de lucru. - Mai bine rãmâi aici, în Toronto, aici sunt biserici româneºti ºi este o comunitate românã, o sã-þi fie mai uºor, a spus ea. ªtii, nu-mi venea sã cred, când femeile ce te arãtau cu degetul, mi-au spus cã dacã toþi italienii ca tine ar veni aici, ar fi cea mai frumoasã þarã din lume... Nu credeam cã eºti românaº, pânã nu þi-am vãzut actele. Elena râdea, se bucura cã a gãsit unul din ai sãi ºi încã un bãiat aºa de frumos ºi bine îmbrãcat, cã nu semãna cu alþi emigranþi prãpãdiþi, sãrmani... I-a fãcut toate hârtiile, i-a explicat totul, cã avionul e la 23 ºi 30, cã la Sudbury e o secþie ce se va ocupa de el, l-a petrecut pânã la

–6 – 4

colþul aeroportului, unde va fi avionul spre Sudbury. Ea râdea. Gabi i-a promis când va fi bogat, va veni la Toronto, sã-i vadã pãrinþii, cãci ºi el a trãit la Timiºoara, oraº cu care sunt legate multe ºi frumoase amintiri de ale lui. La ora 23 ºi 30, ºase persoane stãteau pe bãncile avionului dupã ce prezentase biletele la cabina pilotului spre Sudbury. Pilotul a zis ceva. Gabi n-a înþeles nimic, dar pe feþele celorlalþi pasageri erau semne de fricã sau nedumerire. A înþeles cã nu e totul bine, dar nu putea sã discute cu ei ºi sã afle. Avionul a ajuns la ora 2 noaptea la un aeroport. Când Gabi s-a dat jos din avion a observat cã pe aripi ºi pe corp era gheaþã peste tot. Ieºind afarã cu hainele lui subþirele a simþit cum îl frige gerul. Dinþii clãnþãneau. Au trecut în alt avion micuþ, în care lui îi era fricã sã se urce. Pilotul i-a dat drumul, corpul avionului tremura de parcã avea friguri. Gabi se gândea cã se va risipi în aer ºi nu va mai ajunge la Sudbury. Dar a ajuns la Sudbury ºi, coborând, a dat de gheaþã ºi de o zãpadã mare. Era un frig cã nici în Maramureº nu era aºa. Cei ºase pasageri ºi-au luat genþile ºi duºi au fost. El a rãmas singur cu genþile sale, dârdâind de frig. În faþa lui era un om care se uita întrebãtor, arãta ca un miliþian. I-a zis în italianã ceva, el i-a spus „Yes!” ºi din nou se uita la el. A dat drumul limbei cã este emigrant ºi unde-i oraºul, cã doar aici era numai aeroportul înconjurat de pãdure ºi nicãieri nu se vedea nici urmã de oraº sau de sat. Când Gabi a terminat sã vorbeascã, el a zis: - What? (Ce?) Gabi ºi-a dat seama cã acela n-a înþeles nimic ºi cã dorea ca el sã-ºi ia bagajul, sã plece, iar el sã închidã porþile aeroportului. A intrat cu el într-un birou ºi s-a aºezat pe un scaun. Era mai cald decât afarã. Când a vãzut ce face Gabi, el a luat o carte de telefoane ºi a sunat undeva. A vorbit, apoi l-a chemat sã ia receptorul. La celãlalt capãt vorbea o femeie, i-a zis cã ºtie italiana, explicându-i tot ce trebuie sã facã. Telefonul mergea din mânã în mânã, i-a zis cã e patroana hotelului Sorento din Sudbury ºi cã ar putea merge acolo, cã o camerã pe noapte costã 35 de dolari, dar e departe de la aeroport. A vorbit câteva minute, pânã ce paznicul a agãþat receptorul, a luat valizele lui ºi-a zis: - Let go! Au ieºit amândoi afarã în frig ºi au intrat într-un birou mic, unde alt om îmbrãcat ca ºi primul, dormea pe o bancã. În colþ a zãrit puºti ºi pistoale. S-a speriat Gabi, neºtiind cine sunt aceºti oameni. Vãzându-l pe cel ce îi luase valiza, scuturându-se de zãpadã, mormãind ceva în limba lui, Gabi s-a aºezat pe un scaun. Paznicul l-a

– 65 –

trezit pe cel ce dormea, spunându-i ceva. Acela s-a sculat, aºezânduse. În birou era cald. În sacoºã Gabi avea un bloc de þigãri ºi o sticlã de Martini, cumpãratã în aeroportul din Roma. El a scos þigãrile ºi sticla, zicându-le în româneºte: - Poftiþi! Unul dintre ei a apucat sticla cu mâna ºi a dus-o la gurã, înghiþând bine. Fãrã pahar, aºa cum fac românii. Apoi celãlalt a fãcut la fel. Au bãut în trei toatã sticla. Gabi le-a dat ºi un pachet de þigãri. Dupã niºte vorbe între ei ºi poate, vãzând cã Gabi nu-i bãiat rãu, unul a apucat bagajul lui zicând: - Come on! Let go! (Vino, hai sã mergem) ªi s-au dus afarã direct la maºina aeroportului ce avea ºi fare pe acoperiº aºa ca la cele de la poliþie. Paznicul s-a urcat, a dat drumul motorului ºi a pornit-o. Mergea pe gheaþã cu o vitezã de 120 de kilometri, Gabi s-a speriat, gândinduse cã s-a îmbãtat prietenul ºi tot din vina lui, „Aoleu! Ce mã fac eu ºi fãrã sticlã ºi fãrã viaþã!” se gândea Gabi. - Piano, piano! Îi zicea el paznicului. - This is Canada, boy, (aici e Canada, bãieþaº!) ºi mergea ºi mai repede. Au mers vreo 15 kilometri, împrejur nici o luminã, numai vântul ºuiera, ridicând valuri de zãpadã în faþa automobilului. Dar, dupã o cotiturã, a apãrut primul sat nu prea mare – Garson, apoi peste câþiva kilometri au apãrut luminile oraºului Sudbury, oraº destul de mare, dar foarte împrãºtiat. ªoferul zicea: Sudbury! Sudbury! ºi atunci Gabi a înþeles cã a ajuns la destinaþie. Cu cât se apropia mai mult de oraº Gabi îºi zicea: „ Bujule, ai ajuns unde ai dorit, însã aici o sã iei totul de la început”. Au ajuns la hotelul Sorento. Gabi i-a mulþumit ºoferului ºi au intrat amândoi în hotel. De la bucãtãria hotelului venea o bãtrânicã cu pãrul însurit, micuþã, cu ochi cãprui, mari, frumoºi. Dupã ea venea un bãtrân: - Eu sunt mama Bellice, a zis bãtrâna adresându-se ºoferului, nu lui Gabi. Dar ºoferul l-a arãtat pe Gabi: - El e emigrantul! - Pãi tu eºti un ragatio (copil), a zis bãtrâna italiancã. Unde-i mama ta, tatãl tãu? Gabi i-a rãspuns: - Eu sunt din România. - A, de la Roma? a precizat mama Bellice. - Nu, eu sunt din România, a ripostat Gabi. Din România comunistã. Bele ragatio (frumos copil eºti), da de unde ºtii italiana? Bãtrânul care tot tãcea din gurã i-a rãspuns bãtrânei: - Roma-România sunt niºte þãri romanice, vorbesc aceiaºi limbã.

–6 – 6

Gabi a tãcut din gurã, nu le-a mai spus cã limbile sunt diferite ºi cã limba lui e cea mai frumoasã limbã ºi mai scumpã pentru el decât toate limbile împreunã. - Þi-e foame, l-a întrebat mama Bellice pe Gabi, care dormea aproape cu ochii deschiºi. - Nu mi-e foame, a spus Gabi, sunt mort de obosealã. Bãtrâna a luat o legãturã de chei ºi s-a ridicat cu Gabi la etajul doi, deschizând o uºã. Gabi a intrat într-o camerã luxoasã, mobilatã cu gust, cu de toate, ce nu se putea compara cu camerele din hotelurile româneºti. Gabi a scos banii sã se achite cu bãtrâna, dar ea i-a spus: - Mâine vorbim despre asta, ºi a plecat. - Mã treziþi, vã rog, la ora 9, a rugat-o Gabi. Trebuie sã mã duc la Biroul de emigraþie din oraº. - Nu-þi bate capul despre asta, a surâs mama Bellice. Gabi a dormit buºtean pânã a auzit telefonul zbârnâind. - Spalã-te, îmbracã-te ºi vino jos la mâncare, a auzit vocea mamei Bellice. S-a uitat la ceas ºi nu-i venea sã creadã, era ora douã dupã amiazã. A sãrit ca un iepure din pat, a aruncat o hainã pe el ºi dupã ce ºi-a spãlat ochii a ieºit din camerã, îndreptându-se spre bucãtãrie, mai bine zis în sufragerie, care era alãturi. Alãturi de bucãtãrie era o salã mare cu ºase mese, aºternute cu feþe de masã albe ca zãpada, cu flori în vaze frumoase de cristal. În sufragerie mai erau douã persoane care se uitau la Gabi, urmãrindu-i toate gesturile. - Aceºtia sunt de la emigraþie, a zis mama Bellice. Acolo unde ai dorit sã te duci azi. Nu mai trebuie, eu le-am sunat, rugându-i sã vinã ei încoace. Mama Bellice o fãcea pe translatoarea. Acum ºi bãtrânii au aflat cã el e din România comunistã, cã acolo se vorbeºte altã limbã, româna, cãci cei de la emigraþie aduseserã toate documentele lui trimise de ambasada canadianã din Roma, unde era scris totul, cele mai mici amãnunte despre Gabi, chiar ºi despre purtarea lui din Italia. Ei studiaserã deja dosarul ºi ºtiau totul despre el. Hotãrâse ce sã facã cu el împreunã cu mama Bellice, care devenise un înger salvator. - Noi o sã vã plãtim cazarea 210 dolari pentru apartament cu mâncare dimineaþa, cu condiþia sã nu schimbaþi hotelul. A doua condiþie e sã vã înscrieþi imediat la ºcoalã, cãci trebuie sã înveþi limba, fãrã limbã nu vei putea sã te angajezi la lucru. Cum o sã vorbeºti cu oamenii? Nu toþi ºtiu italiana, ºi apoi ai venit sã te stabileºti cu totul în þara noastrã. ªcoala e timp de ºase luni. Gabi n-a zis nici mâr, era mulþumit cãci înþelegea cã fãrã limbã e

– 67 –

un om ce nu trebuie nimãnui. Pentru toþi aceºti oameni el era ceva deosebit, ei nu puteau înþelege istoria lui, de ce tinerii fug din þara comunistã, când peste tot tinerii sunt viitorul þãrii ºi trebuie preþuiþi ºi pãstraþi cu grijã. Ei se mirau de politica conducerii comuniste, de dictatorul Ceauºescu, de închisorile pline cu deþinuþi, de teroarea roºie, nu le venea sã creadã cã aºa ceva putea sã fie în acest veac al 20-lea. Doamna de la emigraþie i-a spus: - Eu o sã mã ocup cu treburile dtale, ºtiu italiana, vã dau telefonul de la oficiul de emigraþie cât ºi cel de acasã, toate adresele. Trebuie sã vã prezentaþi în fiecare lunã la sediul emigraþiei, deoarece apar diferite programe, toate în beneficiul dtale. La revedere. Gabi a luat masa cu bãtrânii care se interesau de toate cu acea curiozitate bãtrâneascã, când ei doresc sã mai afle câte ceva din viaþa asta nouã, necunoscutã lor de dupã perdeaua roºie. Ei aveau trei bãieþi ºi o fatã, toþi cãsãtoriþi ºi cu copii de vârsta lui. Copii lor erau patroni de firme mari aici în Sudbury, renumiþi ºi bine vãzuþi. Bãtrâna Bellice i-a contactat pe toþi, aducându-i la hotel ca sã-l cunoascã pe noul emigrant care vorbeºte italiana, cu toate cã e român. Gabi era nevoit sã povesteascã din nou despre regimul comunist, despre fãrãdelegile de acolo, despre încãlcarea drepturilor omului, cum a trecut trei graniþe ºi multe alte... Acum la hotel, unde era situat Gabi, venea multã lume sã-l cunoascã ºi mama Bellice înflorea, când povestea prin ce a trecut musafirul ei în acea þarã rea, necunoscutã de ei. Veneau ºi nepoatele bãtrânei Bellice cu prietenele lor sã mai stea de vorbã. Gabi observa cã le plãcea fetelor, dar se þinea serios ºi nu le fãcea curte. El nu dorea sã cadã cuiva pradã, sã fie nevoit sã se cãsãtoreascã, cãci atunci visele lui de a deveni înstãrit s-ar fi spulberat. Nic, bãiatul cel mai mare al mamei Bellice, avea o firmã de construcþie, l-a luat într-o zi, arãtându-i aceastã firmã. I-a propus sã lucreze la el cu 4 dolari pe orã. Dar emigraþia a fost împotrivã, dovedindu-i cã el trebuie sã înveþe la ºcoalã, sã ºtie bine limba. În aceastã ºcoalã erau tineri ºi bãtrâni, dar cel mai tânãr era Gabi. În clasa lui învãþau vreo 20 de persoane. Erau între ei chinezi, vietnamezi, unguri, polonezi, cehi, slovaci, oameni din Cile, Venezuela, Peru, Iugoslavia, Portugalia ºi vreo trei din Italia, ce aveau rude în oraº. Mai era ºi o familie de patru persoane din Africa de Sud. Toþi erau cu studii, mulþi cu studii superioare. Singurul Gabi era cu ºcoalã simplã, cu toate cã era mecanic, dar toþi îl apreciau la studii. Profesoara îl lãuda pentru silinþa lui. - Very good boy, spunea ea mereu. Dictãrile lui erau cu puþine greºeli,

–6 – 8

avea un dicþionar italian-englez ºi, folosindu-se de dânsul, fãcea mereu progrese, ieºind din încurcãturã. Era ºi el interesat sã înveþe bine, sã ºtie limba cât mai bine. Profesoara, Mis Dora, era o femeie grasã, soþul ei era ungur, venit în Canada la vârsta de 28 de ani, ºi avea cu ea doi bãieþi, unul de 20 de ani, altul de 18. Ea îi zicea lui Gabi: - Mãi bãiete, dacã aº fi avut o fatã, aº fi dorit sã fie nevasta ta. Pãrinþii doamnei Dora erau din Irlanda de Nord, ea era nãscutã aici în Sudbury. Era o femeie bunã la suflet, trãia în alt sat, dar Gabi reuºea sã meargã pe la ea în musaferie. La hotelul Sorento începuserã sã vinã fete de la ºcoala unde învãþa Gabi, mai ales sâmbãtã ºi duminica. Doamna Bellice nu odatã îi atrãgea atenþia lui Gabi sã fie atent, deoarece e prea tânãr ºi sã nu facã prostii. El aranja uneori cu administratoarea de la hotel, sã nu le dea drumul, sau sã le spunã cã e plecat. Mai des petrecea duminicile cu bãtrânii patroni la hotel, ajutându-le la multe din treburile lor, fãrã a cere o platã. Frigiderul cel mare din bucãtãrie era oricând deschis pentru el. Îl luau bãtrânii ºi la magazinele speciale de alimente, care aprovizionau numai hotelurile cu preþuri mai ieftine ºi Gabi îi ajuta la cumpãrãturi, încãrcând ºi descãrcând duba lor. Deseori îl aºezau la volan ce-i fãcea mare plãcere ºi se antrena pe drumurile canadiene. Maºina lor avea o caroserie ca o dubã pentru a încãrca alimentele ºi alte lucruri. Iarna de aici îl speria pe Gabi, era mai frig decât la Borºa lui, se deprindea cu greu cu gerurile de aici. κi adusese din Italia ºi haine mai cãlduroase, dar ele nu fãceau faþã, cãci aici era mult mai frig decât la Roma. Avea vreo 6000 de dolari, câºtigaþi în Italia, ce nu-i declarase la vama canadianã, ºi-i mai rãmãsese din cei câºtigaþi de la acei pe care îi trecuse peste graniþã în Iugoslavia. Se stãruia sã nu-i cheltuie, dar frigul îl rãzbãtuse pânã la oase ºi trebuia sã-ºi cumpere ceva mai cald. I-a sunat doamnei de la emigraþie care l-a trimis la un magazin de mâna a doua, unde ºi-a gãsit un palton ca o pufoaicã groasã, cã putea sã doarmã pe zãpadã în el. L-a cumpãrat cu jumãtate din preþ ºi acum nu mai suferea de frig. L-a cumpãrat din banii sãi, cãci dacã ar fi plãtit cei de la emigraþie costul paltonului, trebuia de îndeplinit prea multe formalitãþi. Guvernul îi plãtea pentru hotel acei 210 dolari pentru chirie, altceva nimic. Avea dreptul la niºte haine pe socoteala guvernului, dar magazinul unde îl trimiteau bãnuia cã sunt haine ale acelor decedaþi. Aici aºa fãceau rudele mortului, dând hainele lui la magazine, iar lui îi erau neplãcut sã le îmbrace. S-a apropiat ºi Crãciunul cu bucuriile lui. El scria multe scrisori

– 69 –

acasã, pãrinþilor, rudelor, care îi rãspundeau cu greu, cãci miliþia se agãþa de acei ce aveau rude în strãinãtate, fãcându-le mizerii. A scris ºi la miliþia din Borºa sã-i lase rudele în pace, sã nu-ºi batã joc de ele. Chiar ºi la Ambasada românã din Canada s-a jeluit. Le-a spus cã refuzã la cetãþenia românã, dacã vor continua sã-l obijduiascã pe tatãl sãu. Îi rãspundeau ºi pãrinþii ºi sora Ileana cã mereu erau chemaþi la miliþie ºi interogaþi despre fuga lui peste frontierã. Pe strada lui din Borºa au instalat un telefon în casa Ileanei. Pãrinþii îl rugau sã telefoneze. Dar la încercãrile lui de a telefona la Borºa, securitatea de la telefoane din Bucureºti nu-i fãcea legãtura cu poºta satului sãu, cu toate cã telefonista din Sudbury ruga frumos fetele din Bucureºti, dar ele îi rãspundeau urât ºi nu-ºi fãceau datoria. El nu dãduse telefonul sãu pãrinþilor, cãci ºtia cã ei, mama sau tata, ar fi trebuit sã vândã vaca pentru a plãti telefonul pentru convorbirea cu el. Era 6,50 dolari minutul. Ce-l înnebunea pe Gabi era apriga dorinþã de a auzi vocea mamei sau a tatãlui sãu, sã fie alãturi de ei mãcar câteva minute, sã audã vorbã româneascã. Coresponda cu sora Ileana, o întreba dacã ºtie sau are veºti despre Mariana lui, pe care o trecuse în Iugoslavia, înainte de a-i prinde sârbii la graniþa Italiei. Îi pãrea rãu de ea, cãci îi plãcea mult, se deprinsese cu ea la Timiºoara. Fetele aici nu erau o problemã, putea alege orice fatã, cã le plãcea la multe, dar dorea sã aibã alãturi o româncã cu care sã-ºi împartã gândurile ºi visurile sale. Zilele treceau repede ºi mama Bellice devenea tot mai apropiatã acestui tânãr pripãºit pe aceste meleaguri strãine. I se pãrea cã era cu adevãrat mama lui aici, aºa se stãruia mama Bellice pentru el ºi-i lua apãrarea când mai fãcea ºi el vreo prostie, cã de, era tânãr ºi în putere. Duminica, când stãtea cu ei la masã ºi le povestea despre viaþã grea a pãrinþilor, despre închisorile comuniste, unde mii de oameni sufereau fãrã a avea vreo vinã, le dãdeau bãtrânilor lacrimile în ochi. Ei nu puteau sã creadã cã poate fi aºa ceva, ei deprinºi cu legile Canadei ºi respectate de toþi cu acurateþe. Aici fiecare îºi ºtia drepturile sale ºi respecta legile þãrii. Ei uneori se plângeau de copii lor, povesteau cum i-au crescut, cum i-au pus pe picioare, cum munceau din greu cãrând apa cu gãleþile ºi pietrele cu mâinile goale construind acest hotel. ªi cât au suferit ºi suferã ºi azi când copiii deja mari vin acum la ei numai când au nevoie de ceva. - Numai atunci vin, dragã Gabi, se plângea mama Bellice ºi lacrimi îi apãreau în ochii ei buni ºi frumoºi. Gabi fãcea tot ce putea pentru a le mulþumi de grija lor faþã de el, punea mâna la tot ce era mai greu de fãcut ºi totul le fãcea fãrã platã.

–7 – 0

Când aveau loc festivaluri sau alte sãrbãtori la clubul italienilor, îl luau ºi pe el. Mama Bellice avea o mare bucurie când se ducea cu ei ºi spunea la toþi cã e nepotul lor. Aceastã femeie a fost ceva deosebit pentru el, care fiind singur aici între strãini, mâncat de dorul dupã patria sa România, simþea aceastã cãldurã sufleteascã de parcã ar fi fost propriul lor copil. L-au ajutat sã primeascã ºi carnetul de conducere de automobile mici, adicã examenul l-a dat cu camioneta lor. L-au ajutat la nevoie, l-au mângâiat când îi era greu. Nu trecuse nici cinci luni ºi el avea carnetul în buzunar, lucru destul de complicat aici, în Canada. Nepoatele acestor oameni continuau sã vinã la el la hotel, sã mai stea de vorbã, sã se mai distreze. Era o nepoatã, cam grãsuþã, Pamela care se þinea de el. În barul din hotel mai era ºi o blondã, care-l mânca cu ochii când îl vedea, îi turna orice ar fi vrut el sã bea. Pamela o ruga pe bãtrâna Bellice sã-l îmbuneze pe Gabi, cã el îi place foarte mult. Gabi, ca sã-i facã plãcere mamei Bellice, o lua uneori pe Pamela la discotecã. Blonda de la bar le vedea pe toate ºi îl ruga sã meargã cu ea dupã lucru, ce o fãceau pe ascuns. Gabi nu se putea abþine, blonda era foarte simpaticã, avea pe „vino încoace” ºi îl înnebunea. Era ºi ea sãrãcuþã, lucra pentru 3 dolari ºi 50 de cenþi pe orã. Gabi se ducea uneori la pãrinþii ei sã-i vadã, stãteau de vorbã, dar el încã nu ºtia engleza bine ºi nu înþelegea totul, numai dãdea din cap afirmativ... Pamela, nepoata mamei Bellice venea la hotel ºi se ducea în camera lui Gabi, spunând cã vine sã-l înveþe limba englezã. Odatã a dormit chiar în camera lui ºi mama Bellice s-a supãrat, dar Gabi nu era vinovat ºi nu a fãcut prostii, era sãrac ºi nu dorea sã-ºi lege viaþa. El era foarte elegant îmbrãcat ºi fetele umblau dupã el, crezând cã nu e din oraº ºi e un fiu de bogãtaº, dar el era sãrac lipit pãmântului. Hainele aduse din Italia era ceva nou pe aici, îl deosebeau de alþii, chiar ºi de italienii care trãiau de mai mulþi ani în Canada. Cele câteva luni trãite în Italia îi dãduserã o pojghiþã de civilizaþie, culturã, ºi îl deosebeau de alþi tineri. Era recunoscut numai de acei italieni proaspãt veniþi în Canada, care erau îmbrãcaþi ca ºi el. Toþi credeau cã el e italian ºi, dupã ce stãtea de vorbã cu ei, le spunea: - Nu sunt italian, vorbesc limba voastrã, dar sunt român din România comunistã, de unde am fugit în Italia. El apãrea pentru mulþi ca un erou dupã acele treceri ale graniþelor þãrilor comuniste. Dar Gabi nu se umfla în pene, era un bãiat modest, simplu, ceea ce îi ºi atrãgea pe cei din jurul lui. Mulþi dintre ei se bucurau cã el le vorbeºte limba ºi el vedea cã ºi ei duc dorul dupã patria lor, sufereau ca ºi el. Dar ºi acolo,

– 71 –

în Ialia, erau unii care nu aveau de lucru, fiind nevoiþi sã plece în alte þãri. Ei se stãruiau sã fie împreunã cu Gabi sã stea de vorbã cu el. Gabi uneori îi ajuta, le dãdea idei practice, ce sã facã, unde sã se angajeze sau cum sã porneascã niºte afaceri. El continua sã umble la ºcoalã, primea acei 210 dolari de la guvern ce însemna ceva pentru el. Bani de cheltuialã avea din acei aduºi din Italia, dar se stãruia sã nu-i cheltuiascã, numai la autobus plãtea biletul dus ºi întors. Lângã ºcoalã era un restaurant chinezesc ce-l atrãgea, fiindcã era totdeauna plin de lume, mâncarea era bunã ºi ieftinã. La un preþ de cinci dolari puteai sã mãnânci cât poþi. Într-o zi s-a dus ºi el acolo. Pe o masã era o tãbliþã pe care era scris cã restaurantul are nevoie de un bãrbat sau fatã care ar duce mâncarea comandatã acasã la client. Gabi a stat de vorbã cu patronul: - Eu aº putea sã vã servesc, i-a zis Gabi. - Dumneata ai maºinã? A întrebat patronul. - Nu, dar sunt bun de picior, numai sã nu fie prea departe. A fost angajat cu trei dolari pe orã. Fãcea 3-4 ore pe zi, ducea mâncarea în niºte sãculeþe de piele, le punea dupã gât, cum era obiºnuit la Borºa sã care sacii cu cartofi, fânul sau altceva... Nu era singurul din Sudbury care fãcea aºa lucru. Nu-i era ruºine, fãcea orice lucru, dorind sã cunoascã viaþa cât mai bine. Mai târziu, când era cãsãtorit, s-a dus cu nevasta la acel restaurant chinezesc sã ia o masã. S-au aºezat la aceiaºi masã, unde stãtea el mulþi ani în urmã, când era sãrac. A întrebat pe patron dacã îºi aduce aminte de el. - Nu, a rãspuns acela. - Oare nu-þi amineºti de acel român, care a lucrat la D-ta, care punea sacii dupã gât ºi-i ducea la comandã? l-a întrebat Gabi. Patronul s-a uitat lung la el ºi a încremenit: - Tu eºti, Gabi? - Eu sunt, domnule, uite cã am supravieþuit, fãcând aºa cum aþi fãcut ºi D-strã când aþi venit în Canada. S-au bucurat amândoi de întâlnire. - Uite, dragã nevastã, acum avem mai mulþi bani decât valoreazã acest restaurant. Atunci nici nu îndrãzneam sã intru în acest local, mã uitam numai cum intrau ºi ieºeau alþii, care aveau bani în buzunar. Nu degeaba am muncit atâþia ani. Am reuºit sã mã ridic ºi sã te am ºi pe tine alãturi de mine, o femeie aºa de frumoasã ºi o soþie minunatã... ªi ochi îi râdeau de bucurie. V

–7 – 2

Începutul vieþii sale, aici, în þara asta strãinã, Canada, care i-a acordat azil ºi l-a primit pe pãmântul ei, n-a fost uºor. Cei 3 dolari ce-i primea pe orã era prea puþin ºi deseori se culca flãmând, adormind cu visurile sale de a se ridica, de a se îmbogãþi, a deveni un om pe care alþii sã-l respecte. Nu, el nu dorea sã devinã înstãrit prin combinaþii necinstite, vroia sã-ºi facã viaþa cu mâinile sale, cu o muncã cinstitã, acum când era încã tânãr, în putere. ªi în aceastã þarã se gãseau oameni veniþi, care se ocupau cu furturi, cu amãgeli, numai ca sã facã bani, sã trãiascã în lux, cãlcând peste trupuri spre aºi atinge þelul. Gabi nu era din aceºtia. El ºtia sã facã bani prin muncã ºi nu vroia sã-i facã altfel. Uneori gândurile ce nu-i dãdeau pace îi provocau dezamãgiri pânã la disperare. Se întreba deseori de ce a venit el aici, între strãini, care nu-l ajutau cu nimic, cãci fiecare se zbãtea pentru el. Dupã ce trecuse prin atâtea pericole, suferinþe ºi ajunsese aici, în sfârºit, acum i se pãrea cã fãcuse o greºealã, regreta cã plecase din Borºa, unde putea sã câºtige ºi acolo cu pãstoritul bani buni ºi se putea de trãit mai cu minciuna, mai muncind... cãci ºi acasã multe se puteau rezolva tot cu bani, fãrã de care ºi aici era rãu de tot. Gândurile acestea nu-i dãdeau pace mai ales atunci când nu putea câºtiga nimic, nu îºi gãsea de lucru, cãci în acest orãºel, unde oamenii se cunoºteau, nu era uºor de gãsit un loc de muncã. Îmbrãcãminte avea, cãci o cumpãrase din Italia, e drept, cumpãratã în magazine de ajutoare umanitare sau de lucruri ieºite din modã, cãci cei bogaþi îºi schimbau des îmbrãcãmintea, purtând-o o lunã-douã. Ele se vindeau pe preþuri mai ieftine ºi lucrurile erau aproape noi-nouþe. Cele cu preþuri mari din magazinele luxoase nu erau de nasul lui. ªi nu hainele îl interesau pe Gabi, dar banii care veneau atât de greu ºi puþini. Lucrând într-un loc, cãuta mereu sã mai lucreze undeva, sã mai câºtige, sã mai punã deoparte ceva, pentru a începe o afacere, un bar, un birt, orice ar fi numai sã fie ceva ce ar aduce câºtig. Peste tot locurile de muncã erau ocupate ºi nu era uºor sã-þi gãseºti o muncã pe specialitate, care iar fi fost pe plac. ªtia încã rãu limba, care se dãdea cu greu, nu se putea deprinde cu pronunþarea cuvintelor englezeºti. Româneºte nu avea cu cine vorbi, încã nu dãduse de nici un român pe aici. Se simþea singur, singurel aici, în ºcoala asta, unde învãþa engleza, în mijlocul acestor fete ºi bãieþi, care trãiau acasã la pãrinþi ºi se ºtiau unii cu alþii din copilãrie. Ei aveau alte gânduri, visuri, se gândeau la petreceri, la distracþii, aveau alte dorinþe, cãci aveau pãrinþi, rude care-i hrãneau ºi aveau grijã de ei. Aproape nimeni din ei nu lucra, grija lor era numai învãþãtura, distracþiile ºi hainele. El însã era nevoit sã înveþe, sã meargã la ºcoalã ºi apoi sã se ducã la lucru, ca sã-ºi câºtige o bucatã de

– 73 –

pâine, sã-ºi plãteascã hotelul ºi multe alte cheltuieli. Se uita cu jind la unele lucruri ºi haine din magazine, visând sã le cumpere cândva când va fi ºi el înstãrit. Hotelul era scump, acum trebuia plãtit de el, dar nu putea sã doarmã prin gãri sau sub poduri, aici era altã viaþã, ºi trebuia sã trãieºti ca cei din jurul tãu, sã nu râdã de tine, sã-ºi batã joc de tine. Nu era nimic bun în primele luni ale traiului aici, în Sudbury, în acest mic orãºel, unde fiecare se ºtia unul pe altul ºi unde fiecare strãin apãrut era sub privirile lor curioase. Viaþa era o luptã continuã ºi Gabi era încãpãþânat, dorea sã dovedeascã la toþi cã poate ºi el sã devinã înstãrit, ca ºi cei mai mulþi care se uitau de sus la el. ªi aici erau din acei care nu lucrau, trãind pe apucate, dormind în ºoproane, þinându-se de bãuturã, cãutând uneori ºi prin coºurile de gunoi. Nu, Gabi nu era dintre aceºtia, el venise încoace sã trãiascã mai bine cu dorinþa, ambiþia de a se ridica. Momentele de disperare treceau ºi când se fãcea ziua, el fugea din nou oriunde sã lucreze... La hotelul Celson au instalat pentru distracþii un cal electric într-o salã mare, alãturi de discotecã. În altã salã rãsuna muzicã popularã canadianã (Country music). Tineretul, venea la discotecã ºi, bineînþeles, dorea sã vadã ºi atracþionul, dând nãvalã în salã. Acolo tinerii îºi încercau norocul, cãci fusese instituit un premiu de 1500 de dolari pentru acel cãlãreþ, care va rezista timp de cinci minute la ultima vitezã, sã nu fie dat jos de pe el. Tinerii se urcau, dar la viteza a treia calul îi arunca din ºea. Calul electric fãcea diferite miºcãri, întorsãturi, vibra ºi nimeni nu putea rezista, nu se þinea pe ºea când operatorul introducea viteza a treia. În salã râsete, urlete, unele de admiraþie, altele de batjocurã, când tinerii cu pretenþii de cowboy erau aruncaþi din ºea. Calul avea cinci viteze, fiecare era mai complicatã ºi mai grea sã te þii în ºea. Într-o searã în salã a intrat ºi Gabi. Se amuza ºi el, vãzând cum erau aruncaþi tinerii ºi tinerele din ºea, cãci luau parte ºi fetele, care vroiau ºi ele sã-ºi arate mãiestria sa, cãci mulþi în acest orãºel cãlãreau caii din copilãrie. Era rând sã te urci pe cal, care, învârtindu-se, zbãtându-se, îi arunca pe podea unul dupã altul. Tinerii ºi tinerele, care fuseserã crescuþi în gospodãrii cu cãi, obiºnuiþi sã cãlãreascã cu ºea ºi fãrã ºea, aruncaþi pe podea, se ridicau ruºinaþi, râdeau ºi se urcau din nou pe cal, încercându-ºi norocul, dorind sã câºtige acei dolari, doar nu era o sumã micã. Calul era al dracului, fãcea sãrituri, schimbãri bruºte de direcþie, diferite miºcãri, încercând sã-l dea jos pe cel care vedea deja dolarii în buzunarul sãu. Cei ce-l încercau erau aruncaþi din ºea, trântiþi pe podea,

–7 – 4

în salã era o gãlãgie de nedescris, râsete, þipete. Gabi se uita ºi el, râdea împreunã cu toþi ceilalþi, amuzându-se de miºcãrile calului, de sforþãrile cowboylor, care se stãruiau sã rãmânã în ºea. Dar degeaba. Neavând ce face, distrându-se împreunã cu alþii, Gabi s-a apropiat ºi el de calul electric, încãlecându-l. Calul a început miºcãrile, menagerul schimba vitezele, Gabi se þinea pe cal. Menagerul a introdus viteza a treia, calul sãrea în toate pãrþile, dar Gabi era pe ºea. În salã toþi erau miraþi, aºteptând cãderea lui pe podea. Ei se uitau cu interes la acest tânãr negricios, nu prea înalt, vânjos, care se învârtea pe cal ºi nu cãdea. Cei ce nu-l ºtiau ºi mulþi nu-l cunoºteau se întrebau cine-i acest cowboy tânãr, care i-a întrecut pe toþi. Din camera discotecii au mai dat nãvalã alþi tineri ºi tinere dorind sã vadã pe cel mai puternic, mai îndemnatic, pe care calul electric nu-l putea da jos. Menagerul a introdus viteza a patra. El conducea acest show, zbiera la microfon lângã scenã, încurajându-l, lãudându-l, aºteptând ca Gabi sã fie aruncat din ºea. Dar timpul trecea ºi Gabi se þinea în ºea. Menagerul a introdus viteza a cincea, ultima. Calcul parcã înnebunise, fãcea niºte figuri straºnice, Gabi sãrea în ºea, dar revenea din nou în ea, þinându-se bine. În salã strigãte de admiraþie, încurajare, toþi parcã doreau ca el sã câºtige, odatã ce trecuse de acele viteze fatale pentru cei ce sãrise din ºea. Gabi se þinea, nu era din acei care cedeazã. Mai ales cã îi trebuiau banii, nu avea nici o leþcae în buzunar. Sub privirile încremenite ale mulþimii, a coborât de pe cal cu un zâmbet ce-i arãta dinþii albi ºi puternici. Dupã câteva secunde un ropot de aplauze a izbucnit în salã. Toþi bãteau din palme, strigau, râdeau, erau bucuroºi cã s-a gãsit un tânãr care a rezistat. Chiar ºi menagerul, care nu se aºtepta ca cineva sã câºtige banii – 1500 de dolari, îi surâdea, bãtând din palme. Gabi râdea ºi el, era fericit cã câºtigase. - Bravo! Bravisimo! þipa publica, crezând cã el e italian. Mai ales aplaudau italienii, care-l ºtiau cã nu e italian, dar vorbeºte limba lor. - Good! Very good! strigau americanii. Premiul era solid, cãci nimeni nu se aºtepta la un aºa rezultat. Gabi a încasat premiul de 1500 de dolari, i-au mai dat o pãlãrie de cowboy, în care au turnat dolarii, ºi o pereche de cizmuliþe de piele pentru cãlãrie cu pinteni strãlucitori, parcã erau de argint, ºi mai aveau niºte clopoþei mici. Era primul lui noroc, povestea el prietenilor sãi. Dupã aceastã întâmplare, îl ºtiau aproape toþi în acest orãºel Sudbury. Când mergea prin oraº, copii ºi bãtrânii îl arãtau cu degetul, dar mai ales se uitau dupã el fetele, cãci era un tânãr

– 75 –

simpatic, cu un pãr negru ºi niºte ochi, care parcã se uitau vesel ºi ironic la tine. - Ãsta e cowboyul care a câºtigat 1500 de dolari! E puternic! vorbeau ei între ei. Lucreazã într-un atelier de auto. Fetele parcã înnebunise. Îl cãutau la discotecã, la showuri, prin magazine, peste tot. El nu umbla des la discotecã, trebuia sã câºtige bani pentru mâncare. Venea uneori acolo obosit, dupã o muncã de 12 ore, dar era vesel întotdeauna ºi gata sã se distreze. O elevã din clasa 13 îl observase ºi se tot uita dupã el când trecea pe stradã sau în magazin. Aici, în centru, era ºi un cinematograf unde venea uneori Gabi. Era sãrac în acele vremuri ºi cei 1500 de dolari fusese ca mana cereascã. Erau acele vremuri, când învãþa la o ºcoalã limba englezã, cãci aºa erau cerinþele pentru refugiaþi ca sã fie aranjaþi la lucru. Împreunã cu el învãþau la aceastã ºcoalã douã fete din Cili, din America de Sud. Erau fetiþe frumoase, care mai vorbeau italiana ºi spaniola. Se înþelegeau perfect cu Gabi, care vorbea ºi el italiana ºi o rupea niþel în spaniolã. Ele îl simpatizau pe acest tânãr vesel, care povestea bancuri pipãrate, cã fetele þipau de ele. ªi-i fãcea sã râdã pe toþi din clasã. Aceste fetiºcane care nu se lãsau de el, dupã lecþii îl luau la braþ ºi-l duceau pe strãzi spre centru unde el le mai punea o sticlã de pepsi... Se mai duceau prin magazinele mari unde erau de toate, visând cã poate ºi ei vor cumpãra mâine bunãtãþi. În Sudbury era un magazin mare, plin cu de toate – Rithmanhs Store. Când trecea cu fetele la braþ, lucrãtoarele, vânzãtoarele ieºeau de multe ori ºi se uitau dupã ei, admirându-l sau judecându-l, fiecare dându-ºi pãrerea. Într-o sâmbãtã magazinul era plin de cumpãrãtori, parcã toate femeile din oraº venise încoace sã vadã ce noutãþi au apãrut în sãlile cele mari. Vânzãtoarele au observat cã trecea alãturi pe stradã Gabi cu ciliencele sale. ªi-au lãsat cumpãrãtorii ºi au ieºit în coridor uitându-se la ei. Gabi a observat între ele o fetiþã tinericã, care pãrea ca o pãpuºã ce zâmbea ºi dupã ce el trecuse cu fetele îl arãta cu mâna altor fete din magazin. Întâmplãtor, Gabi a întors capul, privirile lor s-au întâlnit. Doris, cãci ea era acea pãpuºã, ruºinatã, a fugit în salã. Gabi era bine îmbrãcat, adusese multe haine frumoase din Italia, cãci ºi acolo lucrase de dimineaþã pânã seara târziu ca sã aibã bani. Câºtigase bine ºi îºi cumpãrase haine la modã. Moda din Italia era frumoasã, mai modernã decât în Canada, unde se îmbrãcau mai simplu ºi chiar mai sãrac. Canadienii nu se prea uitau la haine. El se vedea de departe cã e un tânãr strãin ºi nu e din acest orãºel. Poate cã mulþi credeau cã e un tânãr bogat, dar realitatea era cu totul alta. Gabi era sãrac, nu câºtiga mult, la înfãþiºare pãrea cã e bogat, de fapt era golgoluþ.

–7 – 6

Tânãr, simpatic, cu un pãr negru, pieptãnat în sus, care mai era ºi creþ, avea o figurã frumoasã ºi simþea cã poate sã-ºi aleagã fetele carei erau pe plac. Multe fugeau dupã el, doreau sã fie conduse la discotecã ºi în alte locuri de petreceri. În acele timpuri el locuia tot la hotelul Sorento cu 210 de dolari pe lunã, având o cãmãruþã cu baie. Patroana hotelului, doamna Bellice, era o femeie osoasã, micuþã, cu obrazul deja zbârcit cu toate cã nu avea mai mult de 50 de ani. Era italiancã. Gabi nu era retras din fire, nu era închis, morãcãnos, dimpotrivã era un bãiat vesel, vioi, gata sã facã ºi pozne, fãcea cunoºtinþã repede ºi uºor cu oriºicine, fie fatã sau bãiat. Într-o zi la ºcoalã unde învãþa el engleza a venit un emigrant de loc din Ungaria, un tânãr de vreo 28 de ani. Îl chema Loþi. S-au cunoscut. - Mãi Gabi, de ce stai tu la hotelul italiencei, care te mulge de 210 de dolari pe lunã? Eu stau la un ungur, el mai are un apartament, care-i liber, te va costa numai 100 de dolari. Vom fi împreunã. Gabi s-a dus la Loþi, a vãzut camera ºi i-a plãcut. ªi era mai aproape de centru. El s-a mutat de la hotel la Loþi. Într-o zi, mergând pe stradã, a zãrit o maºinã sportivã, foarte frumoasã care i-a plãcut ºi nu-ºi putea lua ochii de la ea. Avea ceva bani strânºi în Italia, dolari americani, care erau mai scumpi decât cei canadieni, ºi s-a hotãrât s-o cumpere. Dar îi trebuiau încã bani. S-a dus la Banca Royal, unde lucra o unguroaicã. El o rupea niþel ungureºte, cãci în Borºa erau destul de mulþi unguri ºi el se mai întâlnea cu copii lor, jucau fotbal împreunã. Apoi învãþase la ºcoala profesionalã din Chiºinãu-Criº, unde erau mulþi tineri unguri, cu care învãþa meseria. A stat de vorbã cu ea, apoi ea l-a trimis la ºeful care se ocupa cu împrumuturile, ºi dupã ce au stat de vorbã i-au acceptat un împrumut de 10000 de dolari. Maºina l-a costat cu taxa de stat ºi toate documentele aproape 17000 de dolari. Acum era obligat ca în fiecare lunã sã depunã o anumitã sumã de dolari la bancã, sã întoarcã datoria. Dupã ºcoalã, sâmbãtã ºi duminicã, mai lucra la un italian pentru 3 dolari pe orã, ce nu-i ajungea nici pentru o masã mai bunã. Italianul avea aparate de sudat într-un atelier micuþ, producea garduri de fier pentru case. Lucrând aici a cunoscut un alt italian ºi alþi mici comercianþi. Italianul, noul cunoscut, avea o întreprindere ce producea asfalt. El avea douã camioane basculante, dar Gabi nu avea documentele necesare, cele româneºti nu mergeau aici. A trebuit sã dea un examen pentru a cãpãta carnetul de conducere clasa D. Cãpãtând carnetul, mai lucra ºi pentru acest italian pe basculã care-i plãtea 5,50 dolari pe orã. Când era timpul bun lucra, când ploua nu se putea lucra, cãci asfaltul nu se putea aºeza pe umed ºi atunci era fãrã de lucru. Nu câºtiga

– 77 –

mult, dar avea nevoie de bani sã trãiascã, sã plãteascã maºina, sã întoarcã banii la bancã. Era în pericol ca banca sã-l declare neplãtitor ºi sã-i ia maºina. Odatã, lucrând pe camionul basculant, i s-a rupt ambreiajul. Gabi a dat jos cutia de viteze, a schimbat ambreiajul chiar în faþa casei patronului. Trecând pe acolo, un bãrbat mai în vârstã s-a oprit ºi l-a întrebat: - Mãi bãiete, tu eºti mecanic? - Sunt mecanic, însã din România, nu din Canada. Bãrbatul s-a interesat de el ºi i-a dat numãrul de telefon al unui patron, care avea atelier de reparaþii de automobile, tiruri, basculante ºi alte tipuri de camioane. Gabi a sunat patronului ºi s-a dus la el. Era Northland White Trucks, LTD, un atelier de reparaþii de tiruri. Venind la ora 9, era încã devreme, a aºteptat sã vinã niºte mecanici ºi i-a întrebat: - Vã rog, spuneþi-mi, unde e proprietarul? - Uite mãi bãiete, vezi uºa aia? Acolo stã proprietarul, e biroul lui. Gabi a intrat în birou a dat mâna cu ºeful, spunându-i cã cautã de lucru, cã se pricepe la reparaþii. - Din pãcate, dragã omule, n-am nevoie, am 14 mecanici. - Bine, dle, eu mã pricep la toate, am fãcut ºcoala profesionalã în România, am lucrat pe escavator, pe dragalina Nobas... - Nobas, n-am auzit de aºa firmã, i-a rãspuns stãpânul. N-am nevoie, am cam puþini clienþi acum. - Bine, dle. Încearcã-mã, dã-mi sã fac o reparaþie oricât de complicatã, dacã o sã-þi placã, rãmân, dacã nu, rãmâi cu Dumnezeu. Pot sã lucrez la dta o sãptãmânã, douã fãrã platã a zis Gabi. Patronul s-a uitat lung la el, meditând. - ªtii. mãi bãiete, încã nimeni nu a venit la mine cu o aºa propunere, sã-mi spunã aºa ceva. O sã te încerc totuºi, o sã vãd ce poþi, de ce eºti în stare. Eºti cam tinerel sã fii un specialist bun. Dar o sã vedem. Gabi a demontat un motor ºi i-a fãcut reparaþia. La patron se lucra în douã schimburi. Dupã câteva zile de lucru, patronul i-a spus: - Te i-au, mãi bãiete, vãd cã te pricepi la reparaþii. Plata va fi 6 dolari pe orã. Gabi a lucrat la el 9 ani. La început cu 6 dolari pe orã, apoi cu 8 dolari pe orã. Nu erau mulþi bani, dar acum Gabi avea un loc de lucru sigur. În acest timp el s-a stãruit ºi a obþinut carnetul de mecanic clasa A. Patronul îi plãtea deja ca mecanic 16 dolari pe orã, era cel mai bun mecanic dintre toþi ºi ... cel mai tânãr. Devenise un bãrbat respectat, care se pricepea la toate ºi cu care se rezolvau toate problemele. Patronul avea o încredere totalã în el, devenise mâna lui dreaptã. Fãcea orice

–7 – 8

reparaþie, mai ales îi plãcea sã repare motoarele, cutiile de viteze, diferenþialele, ce erau mecanisme complicate pe care nu le repara oricine. Mai lucra ºi la italianul care se ocupa cu asfaltul în timpul când la atelier era liber. Uneori termina lucrul târziu, la miezul nopþii, ºi se mai ducea la discotecã. Era tânãr, puternic ºi foarte rezistent, doar era deprins cu munca grea acasã ºi mai era el... din munþii Carpaþi. κi achitase maºina sportivã. Mai mult, a înfrumuseþat maºina cu diferite benzi strãlucitoare, ca pe o maºinã pentru raliuri, cã atrãgea tineretul, cãci aºa ceva nu se mai vãzuse în Sudbury. Mai desenase un vultur pe capotã. Maºina avea 400 cai putere. Când venea cu ea pe la cofetãrii, la discotecã, se uitau toþi la ea. Mergea cu ea cu o vitezã de 260 de kilometri pe orã, cãci motorul avea 8 cilindri. Când se mãrea viteza, maºina se ridica, parcã se pregãtea de zbor. Tineretul se strângea în jurul ei, admirând-o. În oraº îl ºtiau deja mulþi, mai ales fetele care doreau sã-l cunoascã ºi sã fie în preajma lui. Avea succes bãiatul, cu toate cã nu prea avea timp, mai mult la bani îi era gândul, dar se mai aprindea uneori dupã vreo una, cã aºa-i tinereþea... Era invitat ºi la petreceri, la discotecã, unde multe fete doreau sã danseze cu el. Dansa bine, îndemnatic, se þinea frumos, mlãdios, înebunea fetele. Uneori se mira singur, întrebându-se „ce mai vrea ºi fata asta de la mine?” Era bãiatul tuturor, mai ales cã avea o fire veselã, se acomoda repede oriunde ºi se împrietenea în doi timpi cu oricine. La mulþi le plãcea acest tânãr, bun lucrãtor, specialist mecanic, care uneori îi ajuta pe mulþi fãrã platã, lucru rar pe aici. Nu se lãuda, nu-ºi lua nasul la purtare, era o fire simplã, sociabilã. Nimeni nu ºtia cã îi ambiþios, un tânãr care dorea sã fie bogat, sã fie respectat de toþi, sã aibã casa lui, maºinã mai frumoasã, sã fie cu fetele cele mai frumoase, mai elegante... Nimeni nu ghicea lucrul acesta, cãci el nu se lãuda, nu-ºi divulga visurile ºi dorinþele. El ºtia ce poate, ºtia cã va veni ziua când se va evidenþia ºi el, când va avea o casã bunã, frumoasã, fãcutã dupã planul lui ºi chiar o nevastã ca o pãpuºã, o româncã din locurile natale, pe care nu le uita niciodatã ºi care aproape zilnic îi stãteau în faþa ochilor. El visa, el simþea cã va veni vremea când, el, om înstãrit, se va întoarce acasã ºi toþi acei ce-l numeau pierde varã, vagabond, îºi vor scoate pãlãria în faþa lui, îl vor saluta ºi vor zice: - Uite mãi, ãsta e Gabi din valea Lazului, acel Gabi care se învârtea prin þarã, care nu dorea sã meargã cu oile, care fugea din þarã ºi pe care miliþia îl aducea acasã. Uite mã cum s-a întors roata. Astea erau visurile lui Gabi. ªi el lucra, nu se uita la ceas, lucra, dorind sã adune bani sã-ºi vadã visul împlinit. Uneori dormea câte douã – trei

– 79 –

ore pe zi ºi iar se apuca de lucru... Nu stãtea în pat pânã la amiazã târziu, când soarele era sus de tot, nu era dintre aceºtia. Nici de bãut nu se þinea ca alþii, îi plãcea sã ia în gurã o þârã, aºa ca sã nu ameþeascã. Nu degeaba riscase el cu viaþa lui ºi venise aici sã facã bani. Era visul lui de copil ºi dorea sã-l împlineascã. κi aducea aminte cum îl certa taicã-sãu ºi-l silea sã rãmânã acasã, sã se ocupe cu vitele ºi oile... Deseori în faþã apãrea mama Ileana care era departe ºi el nu putea sã vinã s-o vadã, cãci acolo erau tiranii de comuniºti, care nu înþelegeau cã orice om are nevoie de libertate, ºi nu doreºte sã trãiascã în mizerie, ci vrea sã aibã o bãtrâneþe asiguratã, sã-i bucure pe feciori ori nepoþi cu câte ceva din munca sa... Cine venea din România povestea lucruri greu de crezut despre fãrãdelegile comuniºtilor, despre puºcãriile pline cu români, care doreau sã trãiascã altã viaþã, liberã, dreaptã, fãrã cãlãi... Pe mulþi îi ajuta ºi oamenii ºtiau de asta. - Gabi, vino încoace, ajutã-mã, nu ºtiu ce s-a întâmplat... Gabi, uitã-te aici, zicea altul... Gabi, nu pot da drumul motorului... Gabi, uitãte la ambreiajul meu... ªi tot aºa Gabi încolo, Gabi încoace... ªi Gabi venea, spunea care-i pricina, ce trebuia de fãcut, iar uneori se punea la treabã, când avea timp... Dar timp Gabi nu avea niciodatã. Lucra mereu, oriunde putea sã câºtige un ban, sã devinã om. I se pãrea uneori cã cãzuse pe o roatã, care se învârtea mereu, ºi el nu putea sã sarã de pe ea. Venea acasã mort de obosealã, dar se scula dimineaþa din nou ºi continua aceeaºi viaþã. Trãia la acelaºi ungur – îl chema Charlly Weiler, era de loc din Ungaria, avea un nume nemþesc, spunea cã e neamþ din Ungaria. Lucra la mina Inco LTD. Nevasta lui era menajera unui restaurant în centru ce se numea Frenks Place. Clãdirea aparþinea unui român neamþ ce s-a mutat apoi în Germania, dând în arendã restaurantul lui Charly ºi Elisabeth, care îi trimiteau bani pe chirie pentru restaurant în Germania. Charly avea o nepoatã, care fugise ºi ea din Ungaria în Canada, ºi era ajutatã de el. Ea locuia cu ei în casã, era mai micã cu un an ca Gabi. O chema Suzi. Ei îi plãcea Gabi, fãcea totul pentru el, mâncare ºi îi mai spãla ºi rufele... Loþi, prietenul lui Gabi, era gelos ºi acum regreta cã l-a adus pe Gabi în casa ungurului, vedea cum Suzi se topeºte dupã Gabi. ªi Gabi se deprinsese cu ea, parcã era legat cu ceva de ea. Dar Suzi era geloasã ºi se înroºea de furie când la discotecã fetele îl luau pe Gabi în primire, dorind sã danseze cu el. Tot aici venea ºi Doris, ca o pãpuºã frumuºicã, sã danseze. Uneori dansa ºi cu el, dar Gabi nu o prea lua în seamã, cãci erau altele ce se agãþau de el ºi nu se lãsau rugate prea mult când el le plimba cu maºina ºi ele îi

–8 – 0

cedau uºor. Într-o zi dansând cu Doris, ea i-a zis : - Gabi, te-am vãzut prima oarã atunci, când te-ai urcat pe calul acela electric. De atunci toþi au început sã vorbeascã despre tine, de curajul tãu, toate fetele erau înebunite dupã tine. ªi mie îmi placi... Dar Doris nu i-a spus cã a pariat cu fetele cã se va apuca de capul lui ºi-l va cuceri. ªi când dansa, se lipea de el, iar lui, simþindu-i corpul tânãr, fraged, mlãdios ºi fierbinte, i se tulburau minþile. De atunci el se uita numai la ea, o invita la dans ºi de fiecare datã ea se lipea de el, parcã era proprietatea ei. El vedea cã ºi alþii o invitau, dar ea îi refuza, dansând numai cu el. El observa cã mulþi tineri o urmãreau, îi fãceau curte ºi o rugau sã stea de vorbã cu ei, dar ea se þinea la o parte. Doris se îmbrãca frumos, cu gust, era una dintre cele mai elegante fete. Se vedea cã pãrinþii o þineau în mâini, era bine educatã ºi se þinea demnã. Într-o searã, Gabi a trimis-o pe Suzi sã plece singurã acasã de la discotecã. El îi fãgãduise lui Doris sã o ducã acasã cu maºina lui, dupã ce se va închide discoteca. Era vreme târzie, aproape de ora douã noaptea. Când s-a închis discoteca, Gabi a luat-o pe Doris de mânã ºi a condus-o la maºinã. - Urcã-te, Doris, ºi el a trecut la volan. Avea o casetã cu muzicã româneascã, cu cântece de Zamfir Gheorghe, ce cânta la flaut. O gãsise în unul din magazinele din Sudbury. În maºinã a rãsunat muzicã româneascã. - Ce muzicã e asta? l-a întrebat Doris. Tu ce eºti, italian? - Nu, ghici cine sunt? a intrigat-o el. Dar ea nu a putut ghici. - Sunt român, i-a zis el. - A! a exclamat Doris. Român-România! Aoleu! a strigat Doris. - Nadea Comaneci, fetiþa care în 1976 a fost la Montreal. Eu ºi pãrinþii mei am fost la Montreal, la olimpiada când Nadea Comaneci a bãtut toate recordurile. Televiziunea noastrã numai de ea vorbea, la fel ºi radioul, continua s-o laude Doris fãrã sfârºit. Toþi copiii, tinerii aveau pozele acestei românce minunate. La noi la ºcoalã ºi nu numai, în toate ºcolile sportive, peste tot, ºi acum e afiºat portretul Nadei, a strigat Doris ºi brusc l-a sãrutat pe Gabi drept pe buze. Era deja ora patru dimineaþa, apãreau zorile, ºi Doris nu se ducea acasã. Gabi a început sã-i povesteascã despre viaþa sa, despre cele trãite. - Dragã Doris, eu am trecut prin multe. Am ajuns aici la voi, în Canada, prin mari suferinþe. Sunt sãrac, dar cândva voi fi ºi eu bogat, cãci nu sunt un leneº, voi lucra zi ºi noapte sã mã fac om înstãrit ºi respectabil. Eu nu mã tem de muncã, pot lucra zi ºi noapte. Sunt din

– 81 –

munþi ºi muntenii sunt aprigi, încãpãþânaþi, oameni îndrãzneþi ºi curajoºi. Gabi i-a povestit totul, chiar ºi despre Suzi, cã stã cu chirie la unchiul ei ºi se mai îngrijeºte de ea, o aduce la discotecã... Mai mult nu i-a spus. Ducând-o acasã au ajuns cu maºina într-o zonã numitã Bell Park. El ºtia cã aici trãiau cei bogaþi care aveau vile mari. Acum Gabi nu ºtia ce sã spunã, se gândea cine e fata asta, cã locuieºte în aºa zonã. - Opreºte, Gabi, eu locuiesc aici. Lui nu-i venea sã creadã. Cu cine se leagã el? Ce vrea fata asta de la mine, se gândea el. Lângã casã erau parcate douã maºini lungi, din cele scumpe. - Dodgeul ãsta marou e al meu, i-a zis ea, mi-a cumpãrat-o mama. Nu tatãl, el e sever cu mine. N-am venit cu maºina mea la discotecã niciodatã, fiindcã speram sã mã duci tu acasã, numai aºa voi înþelege cine eºti, ce fel de om, bun sau rãu. În casã erau aprinse toate luminile, pãrinþii nu dormeau, erau îngrijoraþi cã fiica lor nu e acasã la aºa vreme. Niciodatã nu se mai întâmplase aºa ceva. Gabi vedea cum se uitau pãrinþii fetei din când în când prin geam, trãgând perdelele într-o parte. Doris nu dorea sã iasã din maºinã, se simþea atât de bine alãturi de acest tânãr simpatic, care-i plãcuse de când îl vãzuse prima oarã acolo în salã cãlare, pe calul electric ºi a înþeles cã e un bãiat curajos, puternic ºi ambiþios. Mama ei a observat maºina lui Gabi, care stãtea în faþa casei lor, ºi a ieºit afarã, apropiindu-se. A vãzut-o pe Doris alãturi de Gabi în maºina sportivã, lungã, de model vechi. Alãturi de ea un tânãr cu pãrul negru, la înfãþiºare modest, cu o privire inteligentã. Doris ºi Gabi au ieºit din maºinã. - Mamã, e dnul Gabi! Mama lui Doris s-a uitat la el, apoi la fiica sa. - E frumos acest tânãr, dar sã-l aduci ziua, nu noaptea. Gabi ºi-a luat rãmas bun de la ei, cerându-ºi scuze cã s-au reþinut aºa de târziu ºi leau provocat îngrijorãri... El zbura cu maºina sa sportivã, simþind ceva nou în viaþa lui, parcã s-a întâmplat ceva frumos, duios, ceva pentru care va trebui sã lupte, sã sufere, ca sã se îndeplineascã. Ceva nou, ce nu simþise niciodatã rãsãrea acum în inima ºi mintea lui. Se gândea la viaþa sa trecutã, la toate cele întâmplate, îi venea sã plângã de durere de cele amintite, dar ºi de bucurie, simþind cã în viaþa lui se ivise ceva nou, ca o razã de luminã într-un întuneric profund. Reîntors acasã, intrând în camera lui, a vãzut-o pe Suzi care-l aºtepta cu ochii plânºi, supãratã foc. În ochi i se citea furia de parcã ar fi dorit sã-l distrugã. - Unde ai fost?

–8 – 2

- Am fost cu niºte prieteni la un pahar de bere, a rãspuns Gabi cu ochii plecaþi, ca un vinovat. - Nu-i adevãrat! Ai fost cu ea! - Nu am fost cu nimeni, þi-am spus cã am bãut cu bãieþii mei. Scandalul a durat un timp ºi Suzi a izbucnit în lacrimi. El a încercat sã o liniºteascã. - Ajunge, o sã fie totul bine, nu mai plânge, n-o sã mai merg la discotecã! Numai cu tine, numai cu tine voi dansa. Liniºteºte-te, Suzi! Aºa cum totul are un sfârºit, Suzi ºi-a ºters lacrimile, iertându-l, lãsânduse sãrutatã, îmbrãþiºându-l cu foc. Au trecut câteva luni ºi Gabi se þinea de cuvânt, ferindu-se de alte întâlniri, ca sã nu o supere pe Suzi. Dar gândurile lui erau la Doris. Se gândea mult la ea, uneori îl apuca dezamãgirea, tristeþea, cãci el ºtia cã e sãrac ºi fata nu e pentru el, cãci nu-i poate oferi nimic din ceea ce are, cu ce s-a deprins de micã. Ce poate câºtiga el cu mâinile sale? Ea era bogatã, din pãrinþi care niciodatã nu ar fi de acord cu aceastã alianþã. El ºi aici, în Sudbury, avea o faimã nu prea bunã, cãci se lega mereu cu alte fete ºi în acest oraº mic se ºtia totul, se vedea ca printr-un geam de sticlã. Chiar dacã îºi vor lega viaþa, cu ce vor trãi? El nu era din acei care s-ar fi împãcat cu gândul sã ducã o viaþã de azi pe mâine, ca omul pe care l-ar fi iubit sã fie lipsit de ce are nevoie în viaþã. Se stãruia sã nu se întâlneascã cu ea, dar dacã se întâmpla aºa ceva, se grãbea la lucru... Aºa îi spunea. Gabi mai juca ºi fotbal, Charly, ungurul, era antrenor la o echipã din Sudbury. Gabi juca pentru o echipã italianã. Erau multe echipe, formate din italieni, croaþi, polonezi, echipe mixte „Airis” ºi „Scotland”. Toate echipele doreau sã-l aibã de jucãtor pe Gabi, cãci el juca bine, era rezistent, fugea bine pe teren ºi se bucura de simpatia publicului. Dar Charly antrena o echipã de scoþieni ºi l-a convins sã joace în echipa lor. Cu toate cã echipa scoþianã, în care juca el, a câºtigat finala, bani nu aveau, la meciuri veneau mai mult europenii, intrarea era liberã. Chiloþii ºi bocancii îi cumpãrau jucãtorii din banii lor. Doris aflase cã el joacã fotbal ºi venea regulat, când jucau scoþienii. Venea cu prietenele sale ºi mereu îl cãuta pe Gabi. Odatã a venit la atelierul unde lucra el. Mecanicii, când au vãzut-o ºi au înþeles cãl cautã pe Gabi, au rãmas cu gura cãscatã. Era frumoasã, îmbrãcatã elegant, la volanul unei maºini de lux, cine sã creadã cã venise de dragul unuia dintre ei. Gabi a ieºit din atelier, cãci îl chemase, murdar, în salopetã unsuroasã, în picioare cu niºte pantofi scofâlciþi... - Unde te-ai pierdut, Gabi, l-a întrebat ea duios. El se uita la ea, parcã o vãzuse pentru prima datã cã era aºa de frumoasã ºi tinericã...

– 83 –

Ce sã-i spunã? - Doris, am mult de lucru, n-am bani, trebuie sã-i câºtig. - Pãi, n-ai sã câºtigi toþi banii, tu îmi placi ºi fãrã bani, a râs ea cu zâmbetul ei drãgãlaº, care nu-i dãdea sã doarmã nopþile, când Gabi îºi aducea aminte de ea, de sãrutul ei de atunci... - Þie þi-i mai uºor, ai tatã, mamã, care se îngrijesc de tine, dar eu... eu n-am pe nimeni ºi trebuie sã lucrez mult, ca sã fac vreo afacere... - Mã ai pe mine, ºi asta e îndeajuns, râdea ea. Gãsim noi bani, doar ºtii cã îmi placi ºi mi se pare cã ºi tu nu eºti indiferent. - Eu nu pot sã trãiesc pe bani strãini, nu sunt calic... Ea a plecat, dar el s-a întors tulburat la lucrul sãu, fãcea motorul unui tir. „Nu pot sã-i moroncesc capul, n-am dreptul, fata asta nu-i pentru mine, se gândea el, împingând pistonul în cilindru. Trebuie sãi spun cã o am pe Suzi, atunci ea nu va mai veni sã-mi tulbure minþile”. Dar Doris nu era din acelea care sã renunþe aºa de uºor la visurile sale. Suna deseori la telefon. - Gabi, la telefon, ia linia întâi, strigau mecanicii. - Gabi, ia receptorul, sunã la linia a doua, striga secretara. - El fugea la telefon cu gândul sã-i spunã despre Suzi, ca ea sã înceteze cu sunetele... dar nu-i ajungea putere... Ceva îl împiedica. Lucrurile se repetau. Patronul i-a atras atenþia cã prea mult vorbeºte cu prietenii la telefon, cã trebuie sã lucreze, dar el îi rãspundea cã e treaba lui, cã el îºi face lucrul singur, fãrã ajutorul cuiva. ªi, totuºi, trebuia sã recunoascã, cã aºtepta sunetul ei, cã-i plãcea sã fie chemat, cã se gândea mereu la ea... De ce l-a ales anume pe el? Patronul a dat ordin secretarei sã fie chemat numai când e ceva urgent. Dar Doris nu se lãsa, de la ºcoalã venea la atelier, îi aducea mâncare. Când venea seara, el avea un repaus, se duceau la un bazin în curte, el se dezbrãca de salopeta murdarã ºi se arunca sã se rãcoreascã. Doris fãcea la fel, se dezbrãca ºi ea în chiloþi ºi sutien ºi sãrea ºi ea în apã alãturi de el. El se uita la ea, la corpul ei ºi-l treceau fiori. Era frumoasã fata aceasta ºi avea un corp formidabil, asta trebuia s-o recunoascã el. Uneori era obraznic, mai îndrãzneþ, o vroia, dar Doris nu se lãsa ademenitã ºi-i spunea: - Când mã vei cere la pãrinþi, atunci voi fi a ta! Eu nu sunt o fatã uºuraticã. Gabi se potolea, cãci o înþelegea, se reþinea ºi nu încãlca hotarul, cu toate cã o dorea. Într-o zi Suzi a întâlnit-o pe Doris ºi ia spus de relaþiile sale cu Gabi, cã ei trãiesc ca bãrbat ºi soþie. Doris însã îl credea pe Gabi, care-i spunea cã Suzi e numai o prietenã... ªi atât.

–8 – 4

Dupã spovedania lui Suzi, Doris nu a mai venit... Era în toamna anului 1981. Palmerino, italianul cu asfaltul, i-a zis lui Gabi cã are în casa lui un apartament liber, fiindcã un chiriaº plecase. I l-a propus cu 150 de dolari pe lunã ºi Gabi a fost de acord. Gabi s-a mutat la Palmerino. Dar a ºi plecat la cursurile de mecanic în alt oraº, la Sault St. Marie, unde dupã trei luni de învãþãturã trebuia sã primeascã carnetul de mecanic de clasa A, cãci documentele româneºti nu erau valabile în Canada. Datoritã faptului cã a plecat în alt oraº, a scãpat de Suzi. Se mutase de la Charly fãrã ca ei sã ºtie. Ungurul ºtia cã el plecase la cursuri în alt oraº, dar Gabi a plãtit chiria lui Palmerino, ca sã fie sigur cã acesta nu va închiria apartamentul nimãnui. Gabi la cursurile de la colegiul din Sault St. Marie avea notele cele mai bune. Profesorii se mirau cum de acest strãin din nu ºtiu ce þarã ºtia de toate ºi fãcea totul la practicã cum trebuie, cãpãtând notele cele mai bune, cu toate cã nici limba englezã nu o prea ºtia? La orele de practicã Gabi desfãcea motorul sau transmisiile, fãrã nici o greutate, apoi le strângea din nou, parcã toatã viaþa numai cu astea se ocupase. Lucra cu ochii închiºi, fãcea toate reglãrile, aºa cã toþi profesorii erau mulþumiþi de el. În acest orãºel mai mare decât Sudbury, el locuia la un hotel plãtind 300 de dolari pe lunã. ªi aici fetele nu-i dãdeau pace, cãci fãcuse cunoºtinþã deja cu mulþi tineri ºi tinere. Se cunoscuse la SOO (aºa-i spuneau acestui orãºel pe scurt) cu o italiancã frumoasã ºi îºi mai fãcea de cap cu ea, cãci odatã eºti tânãr în viaþa ºi ce ai scãpat din mânã nu mai prinzi. ªi în acest oraº erau mulþi italieni, oraºul era situat chiar la graniþa cu America ºi era împãrþit în douã: Sault St. Marie din Canada ºi Sault St. Marie din Statele Unite. Gabi încã nu avea cetãþenie ºi într-o zi se hotãrâse sã meargã sã vadã America. Cu un grup de tineri a trecut vama canadianã fãrã probleme, nu-l oprea nimeni, dar la vama americanã i-au cerut documentele. Cei din SOO Canada le aveau, Gabi nu avea nimic la mânã, cãci era încã emigrant, nu obþinuse cetãþenia canadianã. - Sunt student, a zis el la vama americanã. Dar nu i-au dat voie sã treacã, i-au controlat maºina, desfãcând ºi percheziþionând toate ungherile, crezând ca are droguri sau alte lucruri interzise. L-au întors îndãrãt, dar la vama canadianã – alte probleme, nu-i dãdeau voie înapoi. - Dta eºti emigrant, n-ai cetãþenia noastrã, nu poþi merge în Canada, dta eºti cetãþean al nimãnui... Ce-ai cãutat la frontierã?, se rãstea vameºul. A fost nevoit sã doarmã la vamã ºi numai a doua zi, dupã ce au luat legãtura cu cei de la biroul de emigraþie, i-au dat drumul îndãrãt. Reîntors la Sudbury, lucrând mai departe la Northland, fãcea tot mai mult economii reuºind sã-ºi plãteascã datoriile la bancã. Acum

– 85 –

banca avea încredere în el. - Veniþi oricând, în orice vreme ºi luaþi împrumut cât doriþi, sunteþi un client credibil. Banca e mulþumitã de comportarea dstrã, îi ziceau ºefii. Contul lui Gabi creºtea mereu, el lucra ºi mai mult. Clienþii veneau singuri ºi-l gãseau, mai ales cei cu maºinile mici - ba frânele trebuiau reglate, ba carburatorul nu lucreazã ºi multe altele... El se pricepea în toate ºi executa orice comandã. Nu avea voie sã se ocupe cu reparaþia tirurilor, dacã patronul ar fi aflat, l-ar fi dat afarã, aºa era scris în contract ºi legea apãra drepturile atelierului. Maºinile mici le putea repara oricând, când avea timp liber ºi nu lucra la patron. El lucra mereu, treburile mergeau bine ºi contul lui creºtea la bancã. Uneori, la sfârºitul sãptãmânii, pleca la SOO, la italianca aceea, Angela, la o distanþã de 350 de kilometri, dar ce nu fac tinerii când le plac fetele... Pãrinþii ei erau niºte oameni de treabã, nu erau bogaþi, aveau o droaie de copii ºi erau întotdeauna veseli. Îl simpatizau pe Gabi, poate sperau cã el o sã se însoare cu Angela lor. Tatãl ei era patron la o construcþie de case, dar lucra numai vara, iar iarna familia trãia din câºtigul din varã. Totul era bine, când într-o zi a aflat cã ea consumã droguri. - Gabi, ia ºi tu, gustã-le, uiþi de toate grijile, i-a spus ea într-o zi. Gabi s-a uitat la ea, dând negativ din cap. S-a gândit ºi a lãsat-o, drogurile nu erau pentru el. El trebuia sã lucreze, sã câºtige bani, nu sã-i cheltuiascã pe fleacuri. Dorinþa lui era sã se ridice, sã se vadã înstãrit. Sudbury era orãºel mai mic ºi mai urât decât SOO. El s-a hotãrât sã rãmânã în Sudbury, aici îl ºtiau aproape toþi. Reîntors din SOO a trecut pe la restaurantul lui Charly. Suzi lucra aici, servea clienþii. Când la vãzut pe Gabi, a înlemnit. Apoi a început sã þipe la el, sã facã gãlãgie mare. - Eºti un vagabond, nu vreau sã te mai vãd, pleacã de aici! Aflase prin unii ce veneau de la SOO despre amorul lui cu italianca Angela ºi acum se rãzbuna pe el. κi gãsise un gagic, cu vreo 17 ani mai în vârstã, care avea casa lui ºi un Mercedes, era mai bogat decât Gabi. - Suzi, el poate sã-þi fie tatã, nu iubit, i-a zis el, întâlnind-o pe stradã în oraº. - Treaba mea ce fac eu, tu eºti un vagabond. Aºa s-a terminat dragostea cu Suzi, dacã se poate numi aºa legãtura lor de scurtã duratã. Dintr-o parte, îi pãrea bine cã se despãrþise de ea, dar uneori, amintinduºi ce mâncare bunã ºi caldã fãcea pentru el, regreta. Îi mai spãla ºi hainele de lucru, care se înegreau straºnic, cãci se culca pe pãmânt, pe podea când fãcea reparaþiile. Suzi era profesionistã, fãcea ºi mâncare româneascã ce-i plãcea lui Gabi. Dar toate trec ºi cu timpul omul înþelege

–8 – 6

cã trebuie sã aibã alãturi un prieten bun, care sã-l susþinã, sã-l ajute, cu care sã-ºi împartã gândurile, speranþele ºi bucuriile. Gabi începea sã înþeleagã cã Doris era pentru el o comoarã ºi dorea s-o vadã din nou, sã ºtie dacã mai þine la el. Într-o sâmbãtã s-a dus la Moal, magazinul unde lucra Doris. Se duse drept la ea zâmbind. - Bunã, Doris, te rog serveºte-mã, am nevoie de multe lucruri, ce se vând aici în magazinul tãu. Toþi împrejur l-au observat ºi acum se uitau la ei, ºtiind cã Doris umbla dupã el. Doris se fãcuse roºie la faþã ca o viºinã. Gabi începea sã aleagã marfa, lua chiloþi, sutiene, cãmãºi de noapte femeieºti, el alegea, le cântãrea, cãutând cele mai frumoase ºi mai scumpe. - Ce, te-ai cãsãtorit? a strigat furioasã Doris. - Nu, astea sunt toate pentru tine, draga mea, pentru cã o sã fim împreunã în vara asta. Au început din nou întâlnirile, petrecerile, discoteca, plimbãrile cu maºina prin locurile mai frumoase. Era anul 1982. Doris a intrat la învãþãturã la colegiul din Sudbury. Tatãl ei, vãzând cã se plimbã din nou cu vagabondul de Gabi, cum îl numea el, se stãruia s-o trimitã la învãþãturã la Ottawa sau Londra, la universitate. Tatãl lui Doris era de loc din Ucraina de Vest, din partea ocupatã de sovietici dupã împãrþirea Poloniei, când doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, au împãrþit lumea în 1939... în timpul unui an de ocupaþie sovieticã el ºi-a dat seama cine a venit sã-i elibereze, a vãzut cum procedau „muscalii cei barbari” ºi în timpul rãzboiului a plecat în Austria. Peste câþiva ani a emigrat în Canada, ajungând aici cu vaporul încãrcat cu sute de oameni pierduþi pentru pãmântul strãmoºesc. La început a lucrat la cãile ferate, dar câºtiga puþin, numai pentru mâncare ºi haine. A plecat în provincia Manitoba, aranjându-se la lucru în mina INCO, unde a lucrat pânã la vârsta de 65 de ani, pensionându-se. Pe soþia sa, mama lui Doris, a cunoscut-o la Sudbury. A avut o viaþã destul de sãracã, dar fãcând economii ºi-a strâns ceva bani. Cu ei cumpãra pãmânturi în Sudbury, pe care le vindea cu preþuri duble peste ani, câºtigând dolari grei. Mama lui Doris, soacra lui Gabi, a avut ºi ea o soartã grea. Bunica lui Doris a fost ucisã, cãlcând o grenadã în timpul rãzboiului. Tatãl ei, refugiindu-se în Canada, a luat-o numai pe ea, ceilalþi rãmânând în Europa. Mama lui Doris avea o fire bunã, ºi i-a ajutat pe Gabi ºi Doris sã-ºi întemeieze viaþa lor. Pentru ei a fost o femeie cuminte, bunã ca o pâine caldã. Socrul se mai ocupa ºi cu construcþiile, construia case, dându-le apoi în chirie. Aºa s-a ridicat ºi el, devenind înstãrit. Mama lui Doris a lucrat la magazin toatã viaþa sa, ajutând familia sã nu ducã lipsã de nimic. Au reuºit amândoi

– 87 –

sã le dea învãþãturã copiilor sãi: fiul devenise doctor, iar Doris terminase ºcoala de manageri. Bãtrânul spera cã iubirea lor se va termina, dacã vor fi departe unul de altul ºi va scãpa de acest pretendent la mâna fiicei sale. Bãtrânul era destul de bogat ºi nu vroia ca bani lui sã încapã pe mâna vagabondului Gabi, cum îl numea el deschis. Mai aflase el ºi de unele aventuri ale lui cu fetele din Sudbury, cãci într-un orãºel mic e greu sã ascunzi aventurile. Doris a venit la el, în apartamentul lui, la Palerimo, ºi-i povestea: - Dragul meu Gabi, am avut un scandal enorm, tatãl meu, înfuriat, mi-a spus toate relele despre tine, eu am plâns, le-am spus cã nu plec nicãieri de aici, cã te iubesc ºi nu vreau sã mã despart de tine. Ascultãmã, vreau sã mã mut la tine! - Nici într-un caz, eu nu vreau sã mã cert cu familia ta, i-a rãspuns Gabi. - Dacã o sã mã mut la tine, dupã câtva timp ei o sã înþeleagã cã nu ne mai pot despãrþi. - Nici nu vreau sã aud de aºa ceva, i-a rãspuns Gabi. Dar Doris nu era fata sã cedeze atât de uºor. S-a mutat într-o zi la el cu o prietenã cu care lucra împreunã la magazin. Întorcându-se acasã, el le-a gãsit pe amândouã în apartament. Trãiau împreunã cu el. Într-o searã le-a dus la discotecã, la Peter-Piper. Localul era plin de lume. O negresã tinericã l-a invitat pe Gabi la dans. Era un dans încet ºi negresa se lipea de el. Aºa ceva fãcea numai Doris cu el. Când ea a vãzut aceasta, s-a ridicat de la masã pe scenã, a apucat negresa de cap ºi i-a tras un pumn drept în faþã. Þipete, gãlãgie... Cel ce se ocupa cu muzica ºi cu video era un coleg de ºcoalã a lui Doris. Era un bãiat înalt, puternic, mai solid decât Gabi. Gabi era ºi el pe scenã, încercând s-o calmeze pe Doris. Aceasta înfuriatã i-a tras ºi lui o palmã. Colegul lui Doris, ieºind din cabinã, s-a repezit la Gabi care încerca sã despartã fetele, crezând cã el e vinovatul, la apucat de gât ºi la trântit lângã cabina cu muzicã, spãrgând geamul. Gabi a sãrit la el ºi l-a lovit cu capul în gurã, aºa ciobãneºte, cum ºtia el. A þâºnit sânge din obrazul adversarului, cabina s-a fãcut þãndãri. Dansatorii au fugit de pe scenã, era o zarvã mare, þipete, gãlãgie... Au venit cei de la bar, patronul era un grec, burtos, care a început sã þipe ºi a chemat poliþia. L-au înºfãcat pe Gabi ºi l-au dus la postul lor. Aici l-au fãcut vinovat pe Gabi, au întocmit actele ºi l-au trimis acasã, urmând sã vinã la procuraturã, când va fi chemat. Peste câteva zile, primind citaþie, s-a dus la procuror.

–8 – 8

- Dle Buju, dta nu eºti vinovat, i-a spus procurorul, vinovatã e fata dtale, Doris. Trebuie s-o pedepsim, cãci ea a început totul. - Nu, dle procuror, rãspund eu de toate, Doris n-are nici o vinã. - Bine, atunci hotãrãºte, ori stai la închisoare o lunã de zile, ori trebuie sã plãteºti amenda ºi toate cele distruse... Gabi a fost nevoit sã plãteascã 900 de dolari patronului grec pentru distrugerea cabinei cu muzica ºi a mai trebuit sã-i cumpere un costum colegului de clasã a lui Doris, cãci cel vechi era plin de sânge ºi chiar rupt pe alocuri. S-au dus împreunã la magazin, au ales costumul ºi toate cele necesare ºi s-au despãrþit prieteni. Uneori se mai întâlneau ºi îºi aminteau de pumnii primiþi unul de la altul ºi râdeau. Atunci Gabi a înþeles cã în Canada nu puteai rezolva nimic cu forþa ºi din acea zi dupã ce a plãtit atâþia bani, nu a mai ridicat mâna la nimeni. A înþeles ce e judecata în Canada ºi se ferea de orice bãtaie ºi scandal. Cu Doris s-a împãcat, bineînþeles. Ea îºi cerea mereu iertare, îi era ºi ei jale de atâþia bani cheltuiþi în zadar. - Gabi, eu vreau sã fiu numai a ta, dar ºi tu trebuie sã fii numai al meu. Sã ºtii acest lucru, sã nu mã minþi, cãci eu te iubesc cu adevãrat ºi sã nu mã faci sã sufãr. Atunci Doris s-a hotãrât sã se mute la el, în apartamentul lui de pe Lorne street. A trecut o sãptãmânã, Doris dormea pe un fotoliu, Gabi pe patul sãu. Se chinuiau amândoi, el o dorea, ea nu ceda. - Jurã cã mã vei lua de soþie, atunci voi fi a ta. Gabi se gândea, visa sã se însoare cu o româncã, sã vorbeascã cu ea în limba mamei. Dar Doris era frumoasã ºi-i plãcea. Era ºi bunã la suflet ºi principalul era cã-l iubea cu adevãrat. I-a dat cuvântul, promiþându-i cã o va lua de soþie ºi-i va fi credincios. Se sãturase ºi el de viaþa de celibitar, nici mâncare caldã, nici om alãturi de tine. N-a trecut nici o lunã ºi Doris împreunã cu prietena sa i-au fãcut ordine în apartament ºi au adus un televizor, video, de toate... Devenise un apartament luxos. Doris avea banii ei, cãci tatãl, începând cu naºterea ei, depunea pe contul ei câte 1000 de dolari pe an. Acum avea 22000 de dolari ai sãi. Mai lucra ºi la magazin. Trãind deja împreunã, au hotãrât sã cumpere a doua maºinã, fiindcã cea a lui Doris era pe numele tatãlui ei, care, supãrat, nu mai dorea sã ºtie de ea. Numai mama venea pe la ei, îl simpatiza pe Gabi, vedea cã nu-i bãutor ºi se stãruie sã facã bani. El a cumpãrat o camionetã destul de bunã cu 3000 de dolari. Acum el se folosea de camionetã, iar ea de automobilul ei. Pânã la colegiu unde învãþa Doris erau vreo 18 kilometri. Într-o zi ea a fãcut praf automobilul ei ºi a fost rãnitã grav. Ea era vinovatã, întorcând automobilul la stânga ºi

– 89 –

ciocnind altul. Mama ei i-a sunat lui Gabi din spital. El lucra în atelier. ªi-a spãlat repede mâinile, s-a îmbrãcat curat ºi s-a repezit cu camioneta la spital. La spitalul central a gãsit toate rudele lui Doris. Aici erau taicã sãu, mama sa, fratele ei cu soþia, toþi triºti, îndureraþi ºi supãraþi pe Gabi. Bãtrânul a început sã-l insulte, strigând cã el e vinovat de toate. Fratele lui Doris îl înjura ºi el. Numai mama ei era de partea lui Gabi ºi-i lua apãrarea, încercând sã stingã focul. Era zarvã mare. Dar Doris, rãnitã, le-a strigat: - Lãsaþi-l în pace pe Gabi. Vreþi, nu vreþi, dar el va fi soþul meu. Suntem ca ºi cãsãtoriþi. Eu trãiesc deja cu el în apartamentul lui mai mult de o lunã... Bãtrânul a început sã plângã. Plângea ca un copil... Gabi era disperat, de faptul cã Doris era rãnitã, de purtarea familiei ei... Peste câteva zile Doris a ieºit din spital, întorcându-se în apartamentul lui Gabi. Au început din nou scandalurile cu familia ºi chiar între ei. - Ascultã, Doris, eu nu pot trãi aºa, nu vreau sã am certuri cu familia ta... Când mã întorc disearã aici, nu vreau sã te mai vãd în apartamentul meu. Am vãzut purtarea tatãlui ºi a fratelui. Nu vreau sã intru în aºa familie, sã mã cert mereu cu ei. Du-te acasã... Întorcându-se de la lucru, seara, el s-a oprit lângã o bodegã. Nu-i plãceau bãuturile, dar în acea searã, enervat, a bãut mai mult decât trebuia. A intrat în bar ºi a bãut câteva romuri cu pepsi. Se îmbãtase biniºor, stând pânã ce s-a închis barul, neºtiind ce-i de fãcut ºi gândind ce-a fãcut Doris – a plecat sau nu din apartamentul lui? Ajuns acasã, a vãzut la parcare maºina socrului ºi a fratelui lui Doris. S-a ridicat cu greu pe scãri. În apartament Doris era în pat, cearceafurile erau pline de sânge, iar pãrinþii stãteau alãturi de ea. Doris luase o lamã ºi îºi tãiase o vânã de la mâna stânga. Era nenorocitã cã Gabi o dãdea afarã din casã, trimiþând-o la pãrinþi. Se hotãrâse sã termine odatã cu toate astea. Gabi intrase cherchelit înãuntru, neînþelegând nimic, dar repede s-a dezmetecit ºi a înþepenit vãzând ce a fãcut Doris, numai cã el sã n-o lase... Ea nici n-a dorit sã plece la spital. - Pânã nu vine Gabi nu plec nicãieri de aici. Fratele ei, care era doctor, o pansase. Ea se uita acum la Gabi, cãruia îi trecuse deja beþia, înþelegând ce se întâmplase. - Ascultã Gabi, dacã tu nu mã vrei, atunci pentru mine nimic nu are rost în viaþa asta. Eu nu o sã fiu a altuia, mai bine termin cu toate, a zis Doris cu lacrimi în ochi. Gabi s-a întors cãtre pãrinþi ºi fratele ei ºi a strigat: - Doris nu mai este fata voastrã, e a mea ºi va rãmâne aici, iar voi

–9 – 0

plecaþi de aici, altfel chem poliþia. Plecaþi! a strigat Gabi. Au plecat toþi, numai mama a rãmas. El ºi-a cerut iertare, promiþândui cã aºa ceva nu se va mai întâmpla ºi Doris va rãmâne la el. Mama la bãtut pe umeri, l-a sãrutat pe obraz ºi a ieºit. Au rãmas amândoi singuri în camerã. - Doris, de ce trebuie sã suferim atâta, o întreba el. Vom trãi ºi fãrã ei, cãci iubirea noastrã e mai preþioasã decât toate. Vom fi amândoi pânã la capãt, vom fi împreunã, sãraci sau bogaþi. Iubirea noastrã e mai scumpã, ºi a îmbrãþiºat-o puternic. Stãteau aºa îmbrãþiºaþi, fiecare cu gândurile sale. Societatea de asigurare a reparat maºina ei, era din nou bunã, întreagã. - Doris, asta e maºina ta cât ºi a mea, ne vom folosi de amândouã ca înainte. Viaþa s-a derulat mai departe, zilele treceau ºi ei se împãcau de minune. Cele întâmplate îi legase mai puternic, acum erau siguri amândoi de iubirea lor, totul ce se întâmplase îi apropiase ºi mai mult... Nunta n-au fãcut-o, au lãsat-o pe altã datã. Socrul, tatãl lui Doris, s-a mai liniºtit, împãcându-se cu gândul cã Doris trãia cu el, vorbea mai moale cu Gabi, dar el simþea cã bãtrânul îl suporta greu. Soacra, dimpotrivã, îl stima ºi-l iubea pe Gabi, liniºtindu-l ºi ajutândui în toate. Era ca o adevãratã mamã pentru amândoi. Ea se purta cu toþi la fel, îmbunându-ºi bãrbatul. - E soarta ei, de ce nu vrei sã înþelegi, oare era mai bine dacã o pierdeam pe fiica noastrã? El nu-i bãiat rãu, uite nu bea, nu fumeazã, se þine de lucru, ce mai vrei? Oare noi am devenit înstãriþi deodatã? Adã-þi aminte, cât ne-am chinuit pânã am reuºit sã facem ceva? ªi bãtrânul ceda cu încetul, îºi iubea fata, dar vroia pentru ea altã soartã, un bãrbat mai solid, nu ca românul ãsta. Dar dacã ea ar fi murit? Pentru ce ºi pentru cine trãiesc eu? Doar pentru copii mei. N-am avut dreptate, îºi zicea el, cãinându-se. Fiul lui, Ray, locuia la pãrinþi în blocul lor, dar îºi fãcuse o casã bunã cu ajutorul pãrinþilor, o casã mare ºi frumoasã chiar lângã lac. Mama lui Doris a venit într-o searã la ei spunându-le: - Dragii mei, Ray se mutã în casa lui, voi, dacã vreþi, luaþi apartamentul lui, cãci e liber, veniþi la noi, totul e pe gratis. Tinerii s-au hotãrât ºi s-au mutat la pãrinþi, unde au trãit vreo zece ani, începând cu anul 1983. Plãteau numai curentul electric. La 10 mai 1987 Gabi ºi Doris au fãcut nunta lor. Socrul lui Gabi a venit la ei, ºi-a cerut iertare de purtarea sa ºi le-a spus: - Dragii mei, eu i-au toate cheltuielile de nuntã asupra mea. Gabi,

– 91 –

ai sã-þi faci numai costumul alb pentru nuntã. Atât. Ceremonia a avut loc în hotelul Prezident, cel mai mare ºi mai scump din oraº. La nuntã au fost invitate 250 persoane. A fost o nuntã ca în poveºti. Aºa nuntã bogatã era cam rar în Sudbury. În 1984 Gabi, împreunã cu alþi doi români, a întemeiat o întreprindere de fãcut asfalt în oraºul Hitchiner, B.M.C. Paving L.T.D. „Buju, Moldovanu, Cocârlã”. Dar ea n-a mers. Cei doi parteneri erau oameni încãpãþânaþi ºi hapsâni, vroiau prea multe deodatã. Gabi i-a pãrãsit, cãci ei nu au dorit sã-l asculte. Dacã ar fi lucrat mai departe, azi ar fi fost milionari, dar n-a fost sã fie. Atunci a hotãrât sã-ºi facã afacerea singur. Cu banii strânºi de la nuntã, erau vreo 19000 de dolari, ºi cu alþii împrumutaþi de la mama lui Doris, care i-a dat vreo 40000 de dolari ºi socrul care l-a ajutat cu 30000 de dolari, Gabi vroia sã porneascã o afacere, sã construiascã un atelier de reparaþii de tiruri ºi camioane. Dar nu-i ajungeau încã mulþi bani. Ei aveau strânºi cu Doris vreo 85000 de dolari, dar ºi suma asta nu era suficientã. Visul lui era sã aibã un atelier modern, înzestrat cu tehnicã nouã, cu aparate ºi strunguri de ultimul model. A fost nevoit sã ia de la banca Royal încã 100000 de dolari, cu o dobândã destul de mare de 16%. κi pusese capul în laþ, dar n-avea încotro, spera cã totul va fi bine ºi atelierul îi va aduce profitul necesar sã se achite. ªtia cã va fi o luptã pentru clientelã ºi o concurenþã aprigã cu celelalte ateliere, dar avea încredere în sine, în faptul cã se pricepea la toate ºi fãcea reparaþii pe cinste, dând garanþii pe mult timp, ce atrãgea clientura. Doris mai lucra în magazinul unde mama sa era managerã. Venea la magazin dupã ºcoalã ºi avea câteva ore de lucru. Banii câºtigaþi îi punea deoparte. Cu aceºti bani Gabi a cumpãrat un teren vast, pe care s-a montat clãdirea atelierului, o clãdire mare din metal. A cumpãrat echipamentul necesar, strungurile, aparatele de sudat. Lucrul la patron nu la lãsat, lucra ºi acolo, când pânã la amiazã, când dupã amiazã, cãci era plãtit bine ºi avea nevoie de bani. Avea cheltuieli mari, ba pentru viaþã, ba pentru atelier. Restul timpului se afla la construcþia atelierului sãu, pe ºantier. Doris se mira cum de rezistã el. Nu dormea mai mult de 2-3 ore din cele 24. Construcþia atelierului mergea repede. Gabi se grãbea ºi îi grãbea pe toþi proiectanþii ºi muncitorii, dorind cât mai curând sã înceapã activitatea sa, reparaþia tirurilor ºi altor mecanisme. Se scula dis de dimineaþã ºi se întorcea acasã rupt de obosealã, uneori enervat, alteori fericit de lucrul îndeplinit. Doris îl liniºtea, ea era ca un barometru al familiei, fãcându-l sã mai uite de neplãceri ºi de certurile cu cei ce

–9 – 2

realizau construcþia. Gabi cumpãrase aparate de sudat fierul ºi aluminiul, ele erau mai scumpe, dar el dorea sã fie aparate noi, de ultimul model, cu toate modificãrile lor spre precizie ºi automatizare, cãci firmele nu stãteau pe loc, perfecþionau mereu aparatura. Aparatele de tãiat fierul erau cu acetilenã, dar avea aparate ºi cu curent electric. Maºinile de fãcut gãuri, mari ºi mici, erau învârtite cu aerul din compresoare, care apãrau muncitorii de curentul electric, dar avea burghiuri ºi cu electricitate de diferite modele, cãci se întâmpla uneori când compresorul avea nevoie de reparaþii. Se montau maºini speciale pentru reparaþia blocurilor motoarelor, jacuri hidraulice speciale pentru desfacerea ºi strângerea transmisiilor ºi altor agregate de orice mãrime ºi greutate pentru a grãbi lucrul ºi a economisi timpul. Cumpãrase cutii cu diferite chei, simple ºi speciale, ca sã poatã lucra cu ele în orice situaþie a agregatelor, ºasiurilor. Numai aparatul de control al gazelor ce ieºeau din eºapament montat cu un computer costa 30000 de dolari. Totul aici, în acest atelier, era de ultima modã, modern, cu maºini de spãlat piesele cu încãlzire sau fãrã, pompe de scos sau turnat uleiul în motoare ºi punþi, jacuri hidraulice de ridicat camioane goale sau încãrcate, prese de o capacitate de 80 de tone, multe menghine pentru mecanici, aparaturã pentru motoarele electronice ºi multe altele... Majoritatea lucrãrilor se fãcea cu instrumente automate ca sã recupereze timpul, care pentru fiecare client era preþios, costa bani. Aici, în þara capitalistã, nu era vânzolealã, birocraþie ca în þãrile comuniste, de care Gabi ºtia multe, cãci lucrase în acel regim unde domina sistema: Nu voi face azi, voi face mâine, unde timpul nu se preþuia, ba uneori ziua se termina cu o beþie, sau când magazionerul întârzia la lucru de stãteau toþi mecanicii ºi-l aºteptau, nu mai vorbim de ºef, care nu venea niciodatã la timpul fixat cã de aia era ºef. Acolo munca se începea deseori cu adunãri despre construirea socialismului român sau sovietic, despre „viitorul luminos” sau despre marele conducãtor al Þãrii româneºti – Nicu Ceauºescu... Aici era altã viaþã, o viaþã cu muncã încordatã, dar totul depindea de tine, ori te stãruiai ºi câºtigai bine, ori erai leneº, beþivan ºi niciodatã nu deveneai stãpân. Aici nu fumau ore întregi sau umblau cu þigara prin atelier, era ora de repaus când þi se permitea totul. Clientul era învãþat ºi venea numai la acel atelier care fãcea reparaþia repede, bine ºi mai ieftin. În atelier nu se vedeau pete de ulei pe podea, totul se fãcea cu grijã, ca toate regulile pentru pãstrarea curãþeniei, ecologiei, sanitariei sã fie respectate ºi îndeplinite. Gabi trebuia sã aibã mecanici buni, cu

– 93 –

cunoºtinþe serioase ce nu era atât de uºor, cãci cei ce trãiau în Sudbury erau aranjaþi de mulþi ani la alte ateliere ºi nu vroiau sã le pãrãseascã. A trebuit sã ia la lucru ºi bãieþi mai tineri, sã se ocupe cu ei, sã-i înveþe sã lucreze bine, sã facã toate reglãrile, sã piardã timpul cu ei. ªi nu primea nimic pentru asta, nu avea câºtig, cum era la ºcolile de calificaþie unde mecanicii plãteau bani grei ca sã devinã specialiºti de mâna întâia. Mai trebuia la început ca lucrãrile de reparaþii sã fie fãcute la un preþ mai mic decât în alte ateliere, ca sã-ºi atragã clienþii. ªi veneau mulþi, care îl cunoºteau pe Gabi din alte ateliere, unde lucrase ºi-l ºtiau de bun specialist. Îl stimau, cãci Gabi nu dãdea cuvântul în zãdar, dar dacã fãgãduia, toþi ºtiau cã totul va fi îndeplinit. Jimmy, Steeve, Ed ºi Danny erau mecanicii lui care se obiºnuiserã cu stilul lui de muncã, îi cunoºteau caracterul ºi-l apreciau pentru mâinile sale de aur. Mãcar cã se trudise mult pentru învãþãtura lor, acum putea sã fie liniºtit cãci ei îndeplineau multe lucrãri speciale, fãrã sã aibã nevoie de el. Marc, ºoferul care lucra pe trailer ºi aducea în Sudbury maºinile mici pentru magazine, fãcea acum totul, se ocupa cu acest lucru, iar Gabi îi dãdea 30% din totalul ce-l fãcea, care se ridica la câteva mii de dolari lunar. Restul de cheltuieli le plãtea Gabi: motorina, asigurãrile, reparaþiile etc... El învestise în utilajul respectiv 110000 de dolari ºi acum banii se întorceau ºi-i aduceau câºtig. În loc sã-i þinã la bancã, care-i dãdeau o dobândã de 4%, se gândise ºi cumpãrase acest trailer care-i aducea un venit de 10%-12%, întemeind ºi aceastã întreprindere unde Marc era managerul, iar Gabi stãpânul. Toate acestea Gabi le învãþase în Canada ºi ºtia cã orice lucru este un risc ºi el risca, cãci nu ºtia dacã o sã meargã aceastã întreprindere sau nu. La 29 august 1988 a avut loc inaugurarea atelierului cu toate obiceiurile locului – bãuturã pentru musafiri ºi mâncare pregãtitã de Doris, ºi mama ei. Patronul de la atelierul Northland plângea cã el pleacã, îl ruga sã rãmânã, îi spunea cã-i închiriazã atelierul ca sã lucreze mai departe, ºtia cã aºa specialist era greu de gãsit. Ba îi fãgãduia o leafã mai mare de 22 dolari pe orã, cãci lucrãrile de reparaþie a motoarelor, transmisiilor ºi a reglãrilor erau cele mai însemnate ºi bine plãtite. Toate aceste reglãri Gabi le fãcea uºor, cãci prin mâinile lui trecuse în aceºti ani sute de automobile ºi el ºtia toate modelele din orice an, fie noi, fie vechi. La început în atelier nu erau lucrãtori permanenþi. Gabi dorea sã-ºi aleagã o echipã de mecanici în care sã aibã încredere, sã fie buni la toate lucrãrile ce trebuiau îndeplinite. Din aceastã cauzã lucra mai mult singur, era greu fiindcã venea dimineaþa ºi se întorcea noaptea acasã.

–9 – 4

În primii ani desfãcea motoarele Cummins – Cat – Detroit ºi le repara singur, nu la cerinþa patronilor unde lucra, ci din dorinþa clienþilor. El era mereu cãutat de ºoferi sã le facã motoarele. Atunci i-a venit lui Gabi ideea de a avea atelierul sãu propriu. Aici, în atelier, instalase utilaje speciale cu care putea îndeplini unele operaþii singur, de la motor la transmisie. Toþi se mirau cum el îndeplinea reparaþii complicate, asamblând agregatele singur. ªoferii de pe camioane vedeau cum lucreazã ºi se pãtrundeau de respect faþã de el. Dar era ºi periculos sã lucrezi singur, cãci în caz de accident nu era nimeni lângã el sã cheme salvarea, sã-l ajute. Lucrurile au mers pânã în 1992, când firmele noi nu erau prea controlate ºi verificate. Dar pe urmã a fost forþat de securitatea tehnicã sã nu lucreze singur în atelier, sã aibã ºi angajaþi. Gabi a încercat mulþi mecanici, chiar cu diplome ºi cu mare experienþã, dar a constatat cã unii nu erau buni de lucru, aºa cum dorea el. Atunci ºi-a luat bãieþi tineri, pe care i-a învãþat sã lucreze aºa cum ºtia ºi dorea el. Cu toate cã nu a câºtigat nimic pentru sine, dar a reuºit sã-i facã buni specialiºti ºi nu mai avea pagube dupã ei. Lucrãrile de reparaþie trebuiau sã fie garantate ºi Gabi îºi asuma toatã rãspunderea pentru asta faþã de clienþii sãi. Aici, dacã vroiai sã faci bani, reuºeai, dar datoria ta de cetãþean era sã fii cinstit, sã plãteºti toate impozitele, din care bani majoritatea se duceau pentru binele poporului. Trebuia sã te gândeºti la populaþia provinciei, la viitorul celora care te urmeazã în aceastã viaþã. Magazia trebuia sã fie aprovizionatã cu acele piese ce se defectau mai des, ele constituiau o sumã de 60-70000 de dolari, capital mort care îºi aºtepta clientul ºi momentul când va fi folosit, dar fãrã el nu se putea lucra, cãci clientul nu dorea sã aºtepte pânã piesele respective vor fi comandate ºi aduse la magazie. Atelierul era construit din metal, cu o insolaþie proiectatã sã nu se piardã cãldura din încãpere. Cãldura lua mulþi bani iarna, cãci erau încãlzitoare cu gaz care lucrau zi ºi noapte. Când se deschideau uºile atelierului o parte din cãldurã se pierdea, dar camioanele trebuiau date înãuntru sau afarã dupã terminarea reparaþiilor. Legea fixa o cãldurã de 65 oF, înãuntru erau condiþii de muncã ale lucrãtorilor. Gabi mai cumpãrase o sobã unde se ardea uleiul uzat din camioane - de 14000 de dolari. Oficiile respective erau încãlzite cu încãlzitoare electrice. Trebuia sã le ºtii pe toate, sã fii ºi contabil ºi economist, cãci orice preþ trebuia gândit ca el sã dea un plus de câºtig, altfel riscai sã pierzi. Sistemul liber, capitalist te învãþa sã faci cu adevãrat economie, nu era ca în þãrile comuniste, unde despre economie se vorbea mult, dar se fãcea puþin, statul pierdea sau era nevoit sã subvenþioneze pierderile.

– 95 –

Sindicatele dominau aici, trebuia ca lucrãtorul sã nu fie obijduit, sã-ºi câºtige cinstit banii pentru mâncare, îmbrãcãminte, sã trãiascã bine, sã fie mulþumit. Nu era ca în þãrile comuniste unde îþi dãdeau o leafã mizerã ºi erai nevoit sã furi ca sã trãieºti mai bine. Acolo, în imperiul rãului ºi în alte þãri de sub papucul lui, oamenii lucrau fãrã tragere de inimã, de haram, ºtiau cã nu vor câºtiga mai mult decât pentru pâinea cea de toate zilele. Gabi se mai ocupa ºi cu sudura, nu fiindcã mecanicii nu puteau îndeplini aceste lucrãri, dar fiindcã sudura cerea o mare rãspundere ºi Gabi o lua asupra sa, cãci orice sudurã trebuia sã reziste în orice împrejurãri, sã nu dea fisuri ce erau foarte periculoase pentru funcþionarea camionului. Petrolul uzat, murdar ºi uleiul deja întrebuinþat se turnau într-un vas mare (tank) cu o capacitate de 4500 de litri, de unde îl scoteau lucrãtorii altor slujbe ºi-l duceau în Toronto, unde îl curãþau, folosindu-l pentru alte nevoi. Pânã la tank lichidul mergea prin þevi groase de plastic, nu-l duceau cu gãleþile... Dacã în canalizare se depistau uleiuri, se ridica un scandal enorm, se controla de unde provin ºi soseau reporteri cu aparate de filmat, care publicau în ziare, ºi apoi patronul plãtea amendã mare. Pentru gunoi erau cutii speciale, pentru metale la fel. Fiecare metal avea cutia sa. Ridicarea ºi transportarea lor se plãtea altor slujbe. Gunoiul costa 49 de dolari, aluminiu – 88 de dolari, anvelopele 6 dolari o roatã mare, 3 dolari o roatã micã, bateriile – 1 dolar... Nu se putea arunca nimic, cãci amenzile erau foarte mari. Pentru casa ta proprie aveai dreptul la 3 saci de plastic pentru gunoi, dacã era mai mult, fiecare sac în plus costa – 10 dolari. Îþi dãdeau cecuri ce trebuiau plãtite regulat, altfel veneau amenzile mari. Dacã gunoiul era împrãºtiat de câini, plãteai amendã. Curãþenia era la cel mai înalt nivel. Viaþa aici nu se trãia în murdãrie, totul se fãcea pentru om. În primii ani de lucru, Gabi repara motoarele singur, ce-l costa pe client mai ieftin. Un motor nou de camion costa 45 de mii de dolari, cel reparat numai 20000 dol. Dar în ultima vreme, clienþii se stãruiau sã cumpere motoare noi, cãci timpul pierdut cu reparaþia motoarelor vechi costa mai scump. Clienþii vindeau camioanele vechi, cãci nu avea rost sã le þii ºi cumpãrau maºini noi. Cele vechi le vindeau în alte þãri, ca Rusia, Mexic, Venezuela, România, Cuba... cãci acolo nu erau aºa reguli severe de ecologie, la pierderi de motorinã, pentru patronii de acolo conta mai mult ca ele sã meargã.... Camionul nou costa 150-160000 de dolari, cel vechi se vindea cu 20-25000 de dolari, ce îi aranja pe cei din þãrile sãrace. Cum începeau problemele cu camioanele vechi, stãpânii le dãdeau în magazine de

–9 – 6

vânzare, cumpãrând altele noi. Cele vechi în þãrile sãrace se reparau ºi se mai foloseau de ele. Se aduna multe hârtii. Gabi le ura, nu-i plãcea sã se ocupe cu ele, dar era nevoit, cãci totul trebuia sã ºtie ºi sã facã singur. Nu avea pe nimeni apropiat ca sã aibã încredere în el deplinã. Toate cecurile, chitanþele trebuiau controlate, plãtite, trebuia sã ºtie ºi sa facã singur. Trebuia o evidenþã severã, exactã, ca sã se þinã la suprafaþã, ca atelierul sã nu falimenteze. Mai veneau ºi cu diferite verificãri de la Ministerul Muncii, Ministerul de poluare, Ministerul de impozite ºi.... Mai veneau ºi pompierii, poliþia, care controla maºinile, cãutând pe cele furate, cãci se fura ºi în þãrile libere. Veneau inspectorii sanitari, verificau gunoiul, weceurile, teritoriul atelierului. Trebuia sã facã faþã la toate. Uneori lui Gabi i se pãrea cã a intrat într-o moriºcã care nu se oprea nicodatã. Venea acasã obosit, enervat, dar Doris, prietenul lui de viaþã, îl liniºtea. Nu dormea întotdeauna liniºtit. El, proprietarul atelierului, avea o mare rãspundere faþã de clienþii sãi, faþã de noua lui patrie. Era o viaþã încordatã, cãci dacã din vina lui dupã reparaþie s-ar fi întâmplat un accident, o avarie, Doamne fereºte cu victime, el trebuia sã rãspundã pentru oricare dintre mecanicii lui. Ar fi trebuit sã plãteascã mii de dolari despãgubiri ceea ce l-ar fi adus la sãrãcie, la faliment. Legile erau foarte stricte ºi deseori el nu dormea liniºtit, gândindu-se sã nu se întâmple ceva rãu. Dar principalul era cã dacã ai intrat în joc, nu putea ieºi din el. Trebuia sã lucrezi, nu puteai sã te falimentezi singur, erau legi stricte ºi aspre. Falimentul era permis numai atunci când pierdeai totul ºi rãmâneai, sãrac cu totul, când nu mai aveai nici casã, nici maºinã, nimic pe tine. Avere-zero! ªi atunci erai acceptat ca falimentat, deveneai ºomer, dar nu mureai de foame, statul te ajuta, îþi plãtea compensaþie lunarã, nu te lãsa fãrã o bucatã de pâine... ªi mai avea un plus Gabi. El putea sã lucreze în orice timp al zilei, fie cã era sculat din somn pentru o reparaþie urgentã, fie în zi de odihnã. Putea fi sculat noaptea la orice orã, el nu se supãra, întotdeauna îºi ajuta clienþii. Clientura patronului lui a trecut majoritatea la Gabi, ºtiind de capacitatea lui de lucru, de onestitatea ºi exactitatea lui. La el nu existau minciuni, amãgeli, reparaþia o fãcea conºtiincios ºi toþi plecau mulþumiþi ºi cu garanþie pentru automobilul reparat. Dacã uneori se întâmpla ceva în drum ºi clientul îi telefona, jeluindu-se, Gabi se urca în camioneta sa, luând instrumentele necesare, ºi pleca la sute de kilometri, sau telefona la alte ateliere sã-l ajute pe clientul sãu ºi se socotea cu ei pentru reparaþie. El controla toate lucrãrile de reparaþie,

– 97 –

ca sã nu se întâmple ceva cu clientul în drum. Clienþii erau mulþumiþi ºi veneau tot mai mulþi la atelierul lui, a cãrui faimã se rãspândea în toatã regiunea. În fiecare lunã el întorcea datoria la bancã, dorind sã scape cât mai repede de dobândã ºi de împrumut. În doi ani s-a achitat cu mama lui Doris ºi cu tatãl ei, cãrora nu le venea sã creadã când el le-a întors banii împrumutaþi. Acum bãtrânul socru îºi schimbase purtarea ºi-l simpatiza, retrãindu-ºi vina de altã datã, când era împotriva cãsãtoriei lor. Gabi lucra ca un robot, toate zilele sãptãmânei, cele 7 zile zi ºi noapte era aici. În patru ani a achitat ºi datoria de 100000 de dolari luaþi de la banca Royal ºi din 1992 nu mai avea nici o datorie, câºtigul întreg fiind numai al lui. κi alesese o echipã de lucrãtori, care începuserã de la zero, nu ºtiau nimic, dar erau harnici lucrãtori, ºi el i-a învãþat de toate, din câte ºtia, ºi acum era un grup de buni specialiºti, care fãceau orice reparaþii. Gabi a avut rãbdarea unui om înþelept, a fãcut din ei specialiºti buni, dar ºi ei erau ascultãtori ºi fãceau reparaþii pe cinste. Gabi le zicea: - Mãi bãieþi, principalul e ca totul sã fie fãcut la timp ºi bine, clientul se uitã cum lucraþi, îºi dã seama cine chilungeºte ºi a doua oarã nu mai vine la tine, cere alt mecanic. Dacã el va fi nemulþumit, va spune ºi la altul, atunci noi vom pierde clientela ºi nu vom rezista, vom da faliment, vom rãmâne fãrã lucru ºi eu, ºi voi. Dacã vã vor lua de rãi, atunci ºi alþi patroni vor afla ºi nici acolo nu veþi putea lucra. Aºa cã sã ºtiþi: clientul trebuie sã fie mulþumit, sã plece de la noi cu zâmbetul pe buze. ªoferii sunt un popor aparte în lume, ei cãlãtoresc peste tot, vãd ºi ºtiu foarte multe, trãiesc uneori situaþii grele, când trebuie sã te descurci singur, ºi vor ca tirul lor sã fie totdeauna în formã, sã n-aibã bãtãi de cap în drumul lung pe care-l fac. Ei preþuiesc lucrul bine fãcut ºi mai ales pe mecanicii de treabã, buni specialiºti. Aºa cã luaþi aminte, faceþi totul pe cinste. Dacã aþi stricat ceva, sau nu merge treaba, veniþi la mine, eu vã voi ajuta oricând. Viaþa nu stãtea pe loc. Începând cu anul 1992 se scumpiserã piesele, materialele, crescuse cheltuielile, trebuia sã ºtii sã alegi piesele, sã ºtii unde sã le cumperi, sã faci totul ca sã nu-þi pierzi clienþii. Camioanele erau mari, cutiile, motoarele erau grele, nu era uºor de lucrat. Gabi nu mai avea acel elan ºi putere din tinereþe, nu mai lucra zi ºi noapte ca în primii ani. Principalul era cã nu mai avea datorii, se rãsplãtise cu toþi ºi acum era liniºtit. Acasã era totul bine, avea o viaþã liniºtitã, Doris avea grijã permanent de el, iubirea ei era puternicã cã nu degeaba luptase atât de aprig pentru el. Se împãcau de minune, aºteptau cea mai mare fericire, copilul, cãci Doris era însãrcinatã. Aici în aceastã þarã, totul se fãcea prin muncã, vrei sã trãieºti mai bine, trebuie sã

–9 – 8

munceºti mai mult. Bogãþia venea cu anii, din bunei la nepoþi, fiecare strângea mierea ca o albinã pentru generaþia urmãtoare. Fiecare generaþie îºi fãcea datoria sa. Gabi trãia acum nu pentru sine, pentru orgoliul sãu, era mulþumit de tot ce fãcuse cu mâinile lui, singur, începând viaþa cu trei dolari pe ceas. Acum lucra pentru familia sa, pentru viitorul ei. Viaþa în familie trecea liniºtitã, Gabi se înþelegea bine cu Doris ºi deseori se gândea cã o nimerise bine ºi fãcuse o alegere bunã. El se scula dimineaþa, grãbindu-se la atelier. Bea un suc de portocale sau o cafea, uneori ºi una ºi alta ºi o lua la drum spre atelier. Se ducea cu camioneta lui, fiind condus de privirile câinelui lup, care tot aºtepta când stãpânul îl va lua cu el. Masa o lua pe la amiazã, când Doris îi aducea mâncarea gustoasã pregãtitã cu mâinile ei. Uneori, când Doris nu putea veni la atelier, fugea pânã la restaurant sã-ºi cumpere ceva de mâncare. Seara ei mâncau acasã, mult ºi bine, aºa se deprinsese. Se strângeau cu toþii în sufragerie sau în bucãtãria mare ºi se bucurau de cele pregãtite de stãpâna casei ºi de faptul ca erau cu toþii împreunã. Centrul era Ilenuþa, care mai fãcea mofturi uneori la mâncare ca toþi copii. Ea avea o altã copilãrie, bunã, fericitã, nu aºa cum fusese a tatãlui sãu. El se juca cu ea, se bucura cã ea era alãturi de el ºi îi rãspundea la întrebãrile ei care curgeau una dupã alta. ªi oboseala lui parca trecea mai repede ºi se simþea fericit cã are o aºa familie, cã nu e singur în viaþa asta zbuciumatã. Uneori mai trebuia de fãcut câte ceva ºi în casã. Începuse sã-ºi refacã ºi subsolul casei, era mult de lucru. Uneori se duceau cu Doris la vreun restaurant sã se mai relaxeze ºi sã-i dea ºi ei un pic de odihnã de treburile bucãtãriei. Preferau sã meargã la restaurantul chinezesc, aici era mai ieftin, dar nu asta cãuta el, cãci nu duceau lipsã de bani. Aici se fãcea mâncare gustoasã, erau meºteri chinezii. Viaþa lui Gabi trecea mai mult într-o muncã intensã de dimineaþã pânã seara. Acest lucru îi aducea bucurii mari, dar ºi neplãceri, cãci nu totul se împlinea aºa cum doreºte el. Gabi nu pierdea legãtura cu Borºa, le scria mereu scrisori mamei, surorei ºi altor neamuri, le mai ajuta trimiþându-le ºi bani. Începuse sã construiascã o casã în Rotundu, casã pentru el, cãci nu pierdea speranþa cã se va întoarce la baºtinã. Cu toate cã trãia aici bine, dar îl mânca dorul de plaiul sãu, de munþii ºi vãile Borºei, pe care le colindase atâþia ani în copilãrie ºi în anii de ºcoalã. Nu era zi sã nu se gândeascã la ai sãi, la cele ce se petreceau acolo, în Borºa. Acolo, în România conduceau mulþi din cei care au fãcut mult rãu

– 99 –

poporului român. Mulþi din ei dupã revoluþia din Decembrie deveniserã „democraþi” ºi, rãmânând murdari la suflet ca ºi înainte, acum îºi fãcuse averi mari, continuând sã distrugã Þara Româneascã. Oamenii, care vedeau ºi îi durea inima vãzând ºi auzind de jafurile lor, se mai ridicau, protestau, dar frica de securiºti ºi de partidul comuniºtilor nu trecuse cu totul ºi mulþi spuneau: mai bine tac, dã-i în mãsa cã-s mãgari ºi pot sãmi facã vreun rãu, cã dreptatea e la fundul mãrii, n-ai s-o gãseºti. ªi „democraþii” îºi tot fãceau mendrele lor, jefuind poporul care aºtepta o viaþã mai bunã. Pe urmã poporul i-a ales pe alþii, dar ºi aceºtia n-au fost mai buni, furau ºi ei, bãtându-se cu pumnul în piept cã-s mai cinstiþi decât cei ce au fost. Ba încã ºi preºedintele þãrii, care vorbea atât de frumos poporului, a luat ºi-a dat Bucovina furatã de sovietici în 1940, a recunoscut cã nu-i pãmântul nostru, numai ca ucrainenii, noii stãpâni, sã le dea la români limba lor ºi încã câte ceva... De unde atâta prostie, Doamne? Plângeau bucovinenii, unii, nu toþi, cãci mulþi s-au dat de partea veneticilor, ca sã aibã o viaþã mai bunã. ªi s-au gãsit ucraineni deºtepþi cã l-au fãcut ºi pe Eminescu „hohol”, cicã a fost de ai lor. ªi tac ºi acolo românii, aºteaptã o viaþã mai bunã, dar ea nu vine, cãci viaþa ar fi fost bunã numai dacã toþi ca unul ar fi votat pe omul cel bun, cinstit, iubitor de neam ºi de plaiurile Bucovinei. Dar unde sã-l gãseºti pe acel om, când toþi au fãcut ºcoalã sovieticã, când trebuia sã fii denunþãtor sau duºman al neamului tãu ca sã trãieºti bine. ªi-i scriu neamurile ºi mama ºi sora cã tot mai rãu e în þarã ºi se duc borºenii prin alte þãri sã câºtige o pâine, sã-ºi hrãneascã copii ºi sã-ºi facã o cãsuþã. Stã Gabi ºi îl macinã gândurile, cum de a ajuns la aºa sãrãcie neamul nostru românesc? Cum au reuºit sã fure tot în þara româneascã, cã bunicul Ion îi povestea lui cã înainte de ruºi ºi comuniºti nu fura nimeni în oraº, dar mai ales la sate, cã mare ruºine era. Acum furã toþi cine poate ºi are de unde fura... Cã cine nu furã azi, îl socot de prost ºi, de... prost nu vrea sã fie nimeni ºi ... bagã mâna unde mai poate gãsi ceva. ªi când se va opri toatã aceastã nãpastã? Iatã ºi Gabi a învestit niºte bani în România, cumpãrând materiale de construcþie, o maºinã ºi un tractor pentru fratele sãu, ca sã aibã cu ce lucra în gospodãrie, dar el n-a furat nimic, a plãtit pânã la ultimul cent, aºa ca în Canada. Acolo e cu totul altceva. Celor din România nici nu le vine sã creadã cã acolo în Canada, nimeni nu ia ºperþ ºi totul se rezolvã cinstit. Cã acolo toþi plãtesc impozitele ºi nimeni nu ascunde nimic. Gabi era catolic încã din Borºa. Aici, în aceastã bisericã ucraineanã, se cãsãtorise ºi Gabi cu Doris. În oraº erau multe parcuri foarte curate,

– 100 –

elegante, frumoase pentru copii de orice vârstã. ªi iarna ºi vara se organizau diferite distracþii care atrãgeau mult tineret. Sunt ºi ºomeri destui în Sudbury, cãci aºa este sistemul capitalist, dar ºi pentru ei se respectã drepturile omului ºi legile Canadei. De acest ºomaj mulþi abuzeazã. De ce? Se întâmplã ceva ciudat. Tineretul care nu vrea sã lucreze stã acasã ºi primeºte compensaþii care ajung pânã la 100-1300 de dolari canadieni pe lunã. Sunt unii cu adevãraþi ºomeri, nu pot gãsi de lucru, însã alþii primesc compensaþii ºi nici nu doresc sã lucreze. Aceste compensaþii se plãtesc de acei care lucreazã, produc bunuri materiale ºi plãtesc impozite la stat. Mai ales tinerele abuzeazã de aceastã lege, devin gravide, nasc copii ºi trãiesc cu aceste compensaþii pânã copii devin maturi. Aceºtia vãd cã pãrinþii lor nu lucreazã ºi merg pe acelaºi drum, devenind ºi ei ºomeri. Negri sunt ºi aici destui, dar majoritatea sunt cu studii ºi sunt doctori. Unii negri sunt profesori de sport, lucreazã cinstit ºi sunt oameni de treabã. Aici era mult mai frig decât la sud, de asta ei se stãruiau sã lucreze în clãdiri. În Canada era o altã viaþã. Aici se fãcea totul ca þara sã înfloreascã, ca poporul sã trãiascã mai bine. În fiecare lunã întreprinderea trebuia sã plãteascã impozitul de 7 % la guvern (la stat). Dacã aveai o afacere, trebuia sã plãteºti încã 8%, bani care mergeau pentru prosperarea judeþului. Fiecare cetãþean trebuia sã plãteascã din salariul lui 27% guvernului. Dacã aveai un venit anual mai mare de 50000 de dolari, statului i se cuvenea 50%, bani ce mergeau pentru construirea ºcolilor, medicina gratuitã, pentru grãdiniþele de copii ºi multe altele. Din aceºti bani se fãceau numai lucruri bune. Nu era ca în þãrile comuniste, unde banii cetãþenilor se duceau peste hotare pentru lovituri de stat ºi revoluþii, pentru propaganda ideologiei urei de clasã ºi antinaþionalã, pentru înarmarea secretã pânã în dinþi în scopuri agresive ºi rãzboinice. De aceea cei ce fugeau de comunism ca dracul de tãmâie doreau sã ajungã în Canada ºi în alte þãri, unde munca era preþuitã ºi banii nu se duceau în vânt, ci totul se fãcea pentru o viaþã mai bunã. Bineînþeles cã ºi aici se gãseau oameni de afaceri ce nu doreau sã plãteascã impozitele mari la stat, dar era un control riguros ºi aproape toþi se stãruiau sã-ºi achite datoriile la timp ºi sã nu se certe cu legea, care era la fel pentru toþi, fie cã eºti preºedintele þãrii, fie cã eºti muncitor

– 101 –

de rând. Nu era ca în Rusia comunistã, o þarã bogatã cu cetãþeni sãraci, forþaþi sã fure ca sã trãiascã mai bine, cu demonstraþii grandioase propagandistice la sãrbãtorile revoluþionare. Aici era altã viaþã, oamenii erau puºi în condiþii egale ºi cine era cinstit ºi muncitor putea deveni cu timpul înstãrit, sã trãiascã o viaþã demnã ºi sã aibã o bãtrâneþe asiguratã...

VI
Bãtrânul Gavrilã stãtea culcat pe patul din scânduri de brad scos de Ileana în ogradã. În faþa lui se înºirau munþii Mara-Mu, acei pe care-i ºtia din vremurile copilãriei sale. Locuri atât de cunoscute, cãci fiecare deal, fiecare vârf de munte, fiecare palmã de pãmânt a fost trecutã cu picioarele lui, când ducea oile ºi vitele pe aceste plaiuri. Se simþea mai rãu ca oricând, îºi vedea aproape sfârºitul ºi acum, slab ºi bolnav, se gândea la cele trecute atât de repede în viaþã. Gândurile îl copleºeau... Prin faþa ochilor treceau imaginile copilãriei, tinereþii, când era flãcãu, la viaþa lui cu Ileana, care-l îngrijea cu atâta stãruinþã, se gândea la copii sãi din valea Luceafãrului ºi mai ales la acel fiu plecat departe de casã, soarta cãruia îl durea cel mai mult, fiindcã de mult nu-l mai vãzuse ºi dupã ultima scrisoare primitã trecuse multe luni. κi amintea cu durere în suflet de anii trecuþi, când mezinul Gabi se rupea de acasã, dorind sã plece pe alte meleaguri. Boala lui Gavrilã se agravase, ierburile ce i le gãtea Ileana nu-i mai ajutau. El îºi simþea sfârºitul ºi acum, ultimele zile, ultimele clipe, erau ca o reamintire a vieþii trecute, numãrându-ºi greºelile ºi rãul pe care poate îl fãcuse cuiva, unele fãrã sã vrea, altele cu ºtiinþa cã nu face bine... κi amintea cu tristeþe cum îl ocãra pe Gabi, cum uneori îl înjura, strãduindu-se sã-l împiedice sã plece spre alte lumi. Ochii îi lãcrimau... - Da, se gândea el, n-am fãcut bine, n-am crezut în el, în voinþa ºi puterea lui de a-ºi croi altã viaþã, de a-ºi atinge scopul. Îmi plãcea sã-l vãd cum de mic copil lucra ca sã câºtige un ban pentru el, sã-l punã deoparte. El nu era zgârcit, nu, Gabi deseori le dãdea din banii câºtigaþi. ªi lui Ileana, cãci ei erau apropiaþi. Eu eram mai aprig, mai sever, se gândea el, îl mai obijduiam, dar nu fiindcã nu-l sufeream, nu, vroiam sã-l îndrept pe altã cale, sã-l fac om, sã rãmânã aici cu noi la Borºa... Gavrilã ºtia cã soarta lui era deja pecetluitã, nu va scãpa ºi ºtia asta demult, cu mulþi ani în urmã, când doctorul prieten clãtina din cap ºi.... tãcea. Acum mai trãia datoritã soþiei sale, Ileana, care se îngrijea de el ca de un copil ca sã-i prelungeascã tot ce era mai scump pe lume – viaþa. Aceºti ani, trãiþi pânã acum de la ieºirea sa din spitalul de la

– 102 –

Borºa, i se datorau ei, soþiei sale dragi, stãruinþei, grijei ºi iubirei ei faþã de el, cu toate cã uneori nu se purtase aºa cum trebuie cu ea, nu o preþuise. κi amintea de anii lor tineri când se întâlneau la joc, la petreceri, când dansau ºi se învârteau în horã. Erau o pereche frumoasã ºi mulþi se uitau la ei invidioºi, gândindu-se la viaþa lor fãrã noroc. Mai umblau ºi alþii dupã Ileana, cã era o fetiºcanã subþiricã, frumoasã ºi veselã, dar ea l-a ales pe el. Acolo sus, pe vârful Arºiþei, îºi jurase unul altuia credinþã ºi iubire veºnicã pânã la adânci bãtrâneþe. ªi acum el, bãrbat nici la 60 ajuns, trebuia s-o lase singurã, cu grijile vieþii ºi sã se ducã pe altã lume, acolo în necunoscut, unde nimeni nu ºtia ce va fi ºi de unde nimeni nu se întoarse. El ºtia deja cã mezinul îºi aranjase viaþa, cã avea o afacere acolo, cã nu trãia rãu, cã era cãsãtorit cu o fatã frumoasã ce se uita la ei de pe fotografia trimisã de peste mãri ºi þãri. κi amintea de certurile lor, de sfaturile date mezinului, de supãrarea lui Gabi, care era ºi el mândru, încãpãþânat ºi nu dorea sã-l asculte. - Tatã, îi spunea mezinul, tu þi-ai fãcut viaþa ta, eu o s-o fac pe a mea. Eu ºtiu ce vreau. Nu doresc sã trãiesc în mizeria asta, sã stau la coadã de cu noapte pentru douã picioare de gãinã, sau o bucatã de pitã. Eu ºtiu cum trãiesc alþii, care îºi bat joc de noi, ei se îndoapã cu toate bunurile, iar nouã ne spun baliverne ºi ne fãgãduiesc binele care nu mai vine niciodatã. Eu nu vreau sã trãiesc aºa, striga Gabi ºi trântea uºa plecând. Totul se termina cu cearta, care-i îndepãrta unul de altul, cu toate cã Gabi îºi stima ºi iubea tatãl, iar bãtrânul se mândrea cu el. Dar aºa sunt bãtrânii care doresc sã fie ascultaþi ºi copiii sã le urmeze calea Dar bãtrânul îºi iubea fiul, care îi semãna în toate, se vedea în el tânãr cândva, îºi aducea aminte de poznele pe care le fãcea. Aceste amintiri îi trezeau un surâs trist pe faþa galbenã, zbârcitã, mâncatã de boala grea. În suflet se gândea cã Gabi a avut dreptate ºi felul cum ºi-a aranjat viaþa a fost bun ºi drept. Din scrisorile ce veneau de departe de peste ocean, înþelegea cã ºi lui Gabi nu i-a fost uºor ºi cã totul a obþinut cu greu, cu muncã multã. Ca sã faci aºa o gospodãrie, un atelier de reparaþii trebuie sã lucrezi mult, sã aibã parte de nopþi nedormite, sã ºtie sã-ºi aleagã oameni ºi prieteni pentru lucru, cã totul trebuie fãcut cinstit, cu soveste, fãrã amãgeli. Numai hoþii ºi cei rãi, necinstiþi, pot sã se îmbogãþeascã peste noapte. - Gabi nu era din aceºtia, gândea bãtrânul. Era bãiat cu cinste, iubea adevãrul ºi dreptatea. Nimeni nu-l putea vorbi de rãu în Borºa, toþi îl ºtiau de om de cuvânt. Aºa trebuie sã fie ºi acolo, cãci de nu ai cuvânt nimeni nu te stimeazã. Bogãþia se fãcea cu trudã, fãrã chefuri ºi petreceri, cu muncã grea.

– 103 –

Gavrilã îºi ºtergea lacrimile. - Iatã, se sfârºeºte viaþa mea, poate sunt singur vinovat, poate aºa-i soarta mea, dar am trei copii, toþi ajunºi la pâinea lor. Am nepoþi ºi nepoate, sunt lucrãtori buni ºi-mi cinstesc neamul. De ce sã mã plâng? ªi Ileana e minunatã, am avut cu ea ani buni ºi ne-am împãcat de minune. E drept, mi-am fãcut uneori de cap cu prietenii mei, luam cam des palinca aia, care mi-a ros rinichii. Dar cine ºtia? Oare ei n-au bãut împreunã cu mine? ªi ei sunt teferi ºi zdraveni, numai eu plãtesc pentru asta ºi acum trebuie sã mã duc pe altã lume. ªi lacrimile din nou se rostogoleau pe obrazul slãbit. Nimeni ºi nimic în lume nu mai putea îndrepta ceva, schimba soarta lui. Într-o dimineaþã s-a ridicat de pe pat ºi s-a dus cu Ileana pe vârful Arºiþei. S-a urcat mai sus pe un vârf de stâncã, parcã mai dorea sã vadã vârfurile munþilor care înconjurau Borºa. De acolo, de pe o stâncã, se uita la Pietrosul care azi nu era învãluit în ceaþã. Se vedeau brazii carel înconjurau ºi deasupra lui cerul era senin ºi un soare blând îl încãlzea. Gavrilã se uita de jur împrejur, bucurându-se de frumuseþea munþilor, de pajiºtele verzi, de turmele de oi ºi vite care pãºteau pe covorul verde. El nu ºtia cã sunt ultimele lui clipe... A coborât încet de pe stâncã la poalele ei ºi a cãzut pe iarba verde. Ileana îl aºtepta cu mâncarea lângã ºopronul de pe vârful Arºiþei ºi se mira de ce întârzie Gavrilã. Îngrijoratã, s-a dus sã-l caute. L-a gãsit lângã stâncã, cu mâinile la cap, tremurând din tot corpul. Ileana a început sã strige, sã cheme pe sora ei Vasilia, pe bãrbatul ei Petru. Ea îi þinea capul pe mâini, el se uita cu ultimele priviri în ochii ei, parcã ºi-ar fi cerut iertare pentru o viaþã întreagã ºi, deodatã, a rãsuflat greu ºi totul... s-a terminat. De jur împrejur era o tãcere ca în bisericã, numai în munþi rãsunau lin ºi dulce tãlãncile oilor ºi vitelor, care se ridicau pe vârful Mãguri. L-au adus de acolo, de sus, cu cãruþa pânã acasã. S-au strâns toate neamurile ºi vecinii de pe costiºe, toþi care l-au ºtiut din tinereþe ºi la bãtrâneþe. Dupã pregãtirile de a face totul dupã legile locului ºi tradiþiile neamului din Mara-Mu, l-au dus la vale, la cimitirul din Rotundu, unde dormeau pãrinþii ºi buneii lui ºi l-au înmormântat. Vestea a venit în Sudbury spre searã, când Gabi, obosit dupã o zi grea de lucru, se întoarse târziu acasã. Telefonul a zbârnâit prelung, trezindu-l pe Gabi din amorþealã, cãci aþipise, aºteptând ca Doris sã punã ceva pe masã. La celãlalt capãt al telefonului s-a auzit plângând vocea mamei Ileana: - Dragul meu, tatãl tãu nu mai este, a murit azi dimineaþã. Poate vii

– 104 –

ºi tu la Borºa, poimâne îl vom duce la vale, la cimitir. O sã te aºteptãm... Gabi stãtea în picioare lângã biroul sãu, þinând receptorul. El ºtia cã tatãl sãu nu avea scãpare ºi totuºi vestea îl cutremurase. - Mamã, mi-e greu sã-þi spun aceste cuvinte, dar nu pot veni. Iartãmã, dar nu pot, nici nu mai dovedesc... Iartã-mã... ªi lacrimile l-au copleºit ºi pe Gabi. El aºtepta acest sfârºit, dar credea cã mama îl va mai þine în viaþã cu ierburile sale. Nu mai avea nici poftã de mâncare, cu toate cã Doris îi puse masa, stând lângã el. Orologiul bãtea minutele, întrerupând tãcerea din casã. - Eh, Doris, de ce, de ce s-a dus aºa de tânãr, om în toatã puterea... a scos Gabi cu greu cuvintele. El aºtepta acest sfârºit, dar acum în faþa ochilor apãrea chipul lui blând, tãcut, liniºtit, cu aceiaºi ochi ca ºi ai lui. κi aducea aminte cum tatãl nu vroia sã-l înþeleagã atunci, demult, când deseori între ei începea cearta. Acum îi pãrea rãu cã atunci îl supãra, mai bine tãcea. Acele momente din trecut, rãsãreau acum în minte, erau mai exagerate, mai izbitoare acum, totul îi pãrea proaspãt, parcã ieri s-ar fi întâmplat. Bãtrânul nu vroia sã-l asculte , sã-l ajute, sã-i dea un pic de curaj în visurile sale, ci i le reteza, ca ºi cum ar fi dat cu securea într-un brãduþ tinerel, acolo, sus, în vârf de munte. Gabi se gândea acum la mama, rãmasã singurã în casa lor bãtrâneascã, încã tânãrã ºi în putere, cu griji ºi nevoi, fãrã sã ºtie pentru ce ºi pentru cine trebuie sã trãiascã, sã lucreze. O vedea acolo sus, în cãsuþa pustie, fãrã vreun rost al vieþii ºi îl chinuia gândul cã o pãrãsise ºi urmase alt drum al vieþii sale, carel rupsese de la vatra lor din Mara-Mu. Doris stãtea alãturi, mângâindui umãrul, încercând sã-i aline durerea ºi sã-l calmeze. El nu avea pe nimeni aici, era singur, singurel, numai ea era sprijinul lui, numai ei putea sã-ºi împãrtãºeascã durerea. - Draga mea Doris, am ºi eu o vinã în ceea ce s-a întâmplat. L-am pãrãsit atunci, când s-a îmbolnãvit, nu l-am ajutat, nu l-am susþinut, dimpotrivã, deseori se enerva din cauza mea, mai ales când stãteam în puºcãrie, suferea foarte mult, cu toate cã nu spunea nimic, mai mult tãcea, dar eu ºtiam, ºtiam cã suferã din cauza mea. Îi era ruºine faþã de toþi, de neamuri, de prieteni, de strãini, cã anume eu, fiul lui fãcusem acest pas, trãdasem þara, încercam sã fug peste graniþã. - Ce-i cu vagabondul tãu, îl întrebau unii special ca sã-i facã rãu, cu dispreþ faþã de el, sã-l înjoseascã, ºtiind caracterul lui, mândru ºi orgolios, caracter care nu suferea umilinþã. Unora le rãspundea, cu ochii plecaþi, cu durere în suflet, altora cu urã, scrâºnind, dar ascunzând totul în sufletul sãu rãbdãtor, întristat. Ce-i de fãcut? gândea Gabi. Ar fi vrut sã

– 105 –

fie acolo, în mijlocul tuturor, alãturi de mama sa îndureratã, sã-ºi ia asupra sa ceva din grijile lor, sã-l ducã la vale pentru ultima oarã pe cel care a fost tatãl sãu, chipul luminos din timpul copilãriei sale, când îl lua cu el la pãdure, în munþi, sau pe vîrful Arºiþei. Acolo, lângã rugul de lemne arzând, îi povestea despre Fãt-Frumos ºi Ileana Cosânzeana, despre Harap-Alb, despre haiducii din Mara-Mu, care luptau pentru binele ºi libertatea norodului ºi multe, multe altele... Când a fost asta? ªi acum era legat, aici, în altã þarã, la alt capãt de pãmânt, ºi se zbãtea neºtiind ce sã facã, unde sã se îndrepte... Dar nu putea pleca. Aici, în atelier, se adunaserã multe camioane, care trebuiau reparate urgent ºi stãpânii lor îl presau, începând de dimineaþa aºteptând în bar ºi tot venind ºi întrebând când va fi gata camionul... Zilele treceau cu durerea în suflet, dar Gabi nu a plecat. Au trecut apoi mulþi ani pânã Gabi a ajuns la mormântul tatãlui sãu, aceluia care i-a dat ºi lui viaþã. ªi mereu îl muncea gândul cã nu fãcuse ce trebuia, cã nu lãsase totul ca sã plece în Mara-Mu, la Borºa, ca sã-i dea ultimul onor, ultima îmbrãþiºare bãtrânului. Acest simþãmânt de vinã faþã de pãrintele sãu i-a rãmas pe toatã viaþa.... Lucrul în atelier nu era uºor. Mereu nervozitate, grabã, urgenþã. Mulþi dintre concurenþii lui doreau sã-l distrugã, dacã el le strica treburile. Îl invidiau ºi-i fãceau ºicane. Dar cel mai rãu lucru erau hoþiile. Când Gabi venea dimineaþa la lucru gãsea cã în unele tiruri, maºini nu mai erau magnitofoanele, aparatele de radio ºi alte obiecte de care el rãspundea, cãci automobilele staþionau pe terenul lui. Nu putea prinde hoþii. Ce nu fãcea el, sãrmanul? Stãtea la pândã nopþi întregi, dar ziua nedormit, trebuia sã lucreze, sã se ocupe cu aprovizionarea cu piese ºi materiale. Uneori dormea în camionetã, ºi iarna ºi vara stãruindu-se sã prindã hoþii. Avea pagube, cãci trebuia sã cumpere ºi sã restituie lucrurile furate. Într-o zi, venind la lucru, n-a mai gãsit camioneta, cu care el executa toate lucrãrile. Camioneta era folositã ºi la curãþatul zãpezii, cãci avea în faþã montatã de Gabi o lamã specialã. Maºina dãdea alarmã, dar hoþii erau ºi ei specialiºti, au ocolit sistemul ºi au scos-o de pe teren. Gabi a anunþat în ziare, s-a adresat poliþiei, dar totul în zãdar. A gãsit camioneta lui în alt orãºel, dar fãrã motor. Un patron, citind anunþurile lui Gabi din ziare, i-a telefonat: - Dle Gabi, am avut ºi eu probleme ca dta. Cea mai bunã pazã sunt câinii. Cumpãraþi-vã niºte câini buni ºi o sã scãpaþi de hoþi. Gabi s-a dus la casa de câini ºi a cumpãrat patru dulãi. ªi-a mai luat

– 106 –

un cãþelus-lup, care i-a plãcut. De atunci el nu a mai avut probleme cu hoþii. Lupuºorul a crescut ºi a devenit al patrulea membru al familiei Buju. L-a costat cãþeluºul 1000 de dolari, dar acum nu l-ar fi vândut nici cu 30000 de dolari. Era al casei, ziua ca un mieluº, noaptea nimeni nu ar fi intrat în ogradã. Nu mai avea nici o problemã cu spargerile. Viaþa a devenit normalã, totul se liniºtise. Câinile lup era un prieten, mai devotat decât un om.

VII
Doris a nãscut o fetiþã Lenuþa. În familie era o mare bucurie, vãzând cum creºtea fetiþa zdravãnã, sãnãtoasã, aducând bucurie lor ºi bãtrânilor bunei. Se ivise noi probleme, dar ei erau bucuroºi cãci erau legate de noua fiinþã, pe care o numise Ileana. O numise aºa la dorinþa lui Gabi în numele mamei sale, care era departe de acest pãmânt ºi nu putea sã se bucure de nepoþica sa. Gabi uneori cãdea pe gânduri, în faþa ochilor îi apãrea mama, sora ºi fratele, care acolo, în Borºa, se cãzneau sã trãiascã mai omeneºte în acele timpuri grele ale comuniºtilor care fãceau tot mai multe jertfe. Îl durea inima, gândindu-se la viaþa lor. Îi ajuta pe toþi, trimiþându-le dolari ºi alte daruri, sfãtuindu-i sã-ºi schimbe viaþa grea din munþi, cãci trecuse ºi el prin toate nevoile ei. κi amintea cu duioºie de mama ºi de tatãl sãu, care nu mai era în viaþã, care nu crezuse în el, rugându-l sã nu plece de acasã, sã se ducã la minã la lucru, sã rãmânã acasã cu ei, bãtrânii, dupã vechiul obicei din munþi, când mezinul are datoria sã-i îngrijeascã la bãtrâneþe ºi sã le închidã ochii. Sãrmanul tatã s-a dus demult ºi nu a ajuns sã-ºi vadã feciorul care a învins toate greutãþile ºi a reuºit sã-ºi facã o viaþã mai bunã ºi sã fie un om vãzut ºi respectat. Dar dorul dupã plaiul lui, dupã munþii cei înalþi, frumoºi, sãlbatici, misterioºi îl muncea mereu. Chipurile celor dragi îi apãreau în faþa ochilor ºi uneori lacrimi grele îi brãzdau obrazul. Ce face mama Ileana? S-a sculat de dimineaþã, face treburile

– 107 –

Familia lui Gabi Buju

Mama, Ileana Buju

– 108 –

Ien,Gb,Pte Bj laa ai era uu

Borsa, Mara-Mu

Casa lui Gabi Buju Canada

– 109 –

gospodãriei, mulge vãcuþa, a bãut lapte ºi a mâncat o bucãþicã de colac fãcut cu mâna ei, a adus o gãleatã de apã de la izvorul de alãturi, se gãteºte sã ducã vaca în munþi... Ce se gândeºte mama acum? se întreabã Gabi. O vede în faþa ochilor, cu pãrul deja însurit, singurã în casa cândva plinã de copii, de râsete, de þipete în timpul joacei lor, singurã, singuricã, rãmasã dupã moartea tatãlui sãu. Cum s-ar fi bucurat bãtrânii, dacã prin cãsuþa lor ar fi zburdat Lenuþa, întrebând: dar ce e asta? Unde te duci, bunicã? ce animal e ãsta? ºi multe altele ce întreabã copii, când cresc ºi în fiecare zi întâlnesc ceva nou în viaþa lor. Bãtrânul nu mai este, demult e îngropat în pãmântul rece la cimitirul Rotundu, acolo jos, departe de cãsuþa lui, în vârf de munþi, pe strada Luceafãrului nr 25. De ce l-a luat soarta aºa devreme, de ce mor oamenii aºa de tineri? Nici pânã la sfârºitul vieþii lui, Gabi nu a putut sã vie, nu avea încã cetãþenie, nu putea ieºi din Canada... Nu l-a condus în ultimul drum împreunã cu mama sa, cu sora, fratele ºi celelalte neamuri... L-au înmormântat fãrã el, a fost iarãºi o durere pentru mama Ileana, dar ce putea face el? Dacã ar fi venit, l-ar fi bãgat iar la dubã comuniºtii, ar fi suferit din nou acele chinuri prin care a trecut atunci demult. Dar þara sa, România Mare? Azi e ciopârþitã, nu mai e Basarabia, nu mai e Bucovina, nu mai e o bucatã din Dobrogea, nimeni nu-ºi mai aduce aminte de ele, de acele þinuturi româneºti, furate de ruºi... Unde e dreptatea ta, Doamne? De ce nu ajuþi poporul românesc? De ce l-ai pedepsit aºa de crunt? Cu ce a greºit el, Doamne? Cã n-a pus mâna pe pãmânt strãin, a vrut sã-l întoarcã pe acel care a fost furat în 1940, când doi cãlãi ºi-au strâns mâinile ºi au împãrþit Europa ducând multe popoare în robie. ªi-au venit comuniºtii ºi în România, rãscroitã tot de ei, l-au alungat pe rege, l-au împuºcat pe Antonescu, ponegrindu-l zeci de ani, nici acum nelãsându-l în pace. Gândurile nu-i dãdeau pace lui Gabi, mai ales noaptea. Dar venea ziua ºi trebuia sã lucreze. El nu doreºte ca fiica lui, micuþa Lenuþa, sã aibã o soartã ca a lui, nu vrea ca ea sã fie sãracã, sã trãiascã în mizerie, sã munceascã greu cum a muncit el, începând de la trei aniºori. Nu, el vrea ca fiica lui sã fie asiguratã, sã aibã un cont la bancã, sã fie fericitã, sã nu fie torturatã. Nu vrea ca ea sã fie robul muncii aºa cum a fost el înainte de a veni în aceastã þarã atât de visatã, unde munca e preþuitã. Prea fusese el umilit acolo, prea mult suferise. Prea multã urã i-a adus regimul acela înfiorãtor, al lui Ceauºescu, un om fãrã minte care îºi exploata propriul popor, care pânã la urmã a fost

– 110 –

pedepsit de Dumnezeu ºi pentru religia interzisã ºi pentru bisericile distruse, pentru toate relele. - Doris, dragã, noi lucrãm, facem totul pentru viitorul fiicei noastre, pentru Ileana. Eu aº vrea sã fie o avocatã bunã, cãci avocatura este o specialitate nobilã. Doris lucra la magazinul unde mama ei era menagerã. Terminase ºcoala publicã de 13 clase, apoi doi ani de colegiu ºi 4 ani de universitate la Sudbury, cãpãtase profesia de funcþionar social (social Worker). Lucrase vreo trei ani pânã la naºterea Lenuþei, apoi a trecut la magazin ca menager, aici lucrul îi plãcea mai mult ºi avea ºi timp liber pentru fetiþã. Ca funcþionar social trebuia sã aibã grijã de copii rãmaºi pe drumuri, sau lãsaþi în voia soartei de pãrinþii beþivani sau narcomani. Avea o mare responsabilitate, era legatã cu organele de stat, cu procuratura ºi judecãtoria, care se ocupau cu plasarea copiilor în internate sau la pãrinþii adoptivi... Acum lucra în magazin, unde munca era mai liniºtitã ºi fãrã mare responsabilitate. Ei puneau pe contul Lenuþei în fiecare an câte 10000 de dolari. Aici, în Canada, era o lege specialã pentru copii nou nãscuþi. Dacã pãrinþii depuneau 30000 de dolari la guvernul federal pe timp de 18 ani pânã la majoratul fetiþei, atunci Ileana ar fi primit 200000 de dolari, care-i vor asigura învãþãtura de patru ani la universitate. Dacã nu va dori sã studieze, guvernul îi va elibera jumãtate din aceastã sumã. Dar aceastã depunere trebuia sã fie fãcutã numai într-o sãptãmânã dupã naºterea copilului. Gabi ºi Doris au fãcut acest lucru, sperând ca ea sã fie avocatã. Doris dupã naºtere se fãcuse ºi mai tânãrã ºi mai frumoasã. Când se uita la ea, Gabi se bucura nespus ºi era foarte mândru, când se plimbau pe strãzi sau ieºeau undeva împreunã ºi toþi o admirau. Mai erau ºi alþi români aici, în Sudbury, care fugiserã de regimul comunist din þarã, care-i þinea în furci pe cetãþenii sãi. Fiecare venise încoace cum a reuºit sã scape, sã treacã graniþa. Un lucru greu de înfãptuit, mulþi nimereau în puºcãrie, cãci legile erau aspre ºi drepturile omului comuniºti le încãlcau în picioare. Fiecare fugea cu speranþa cã va reuºi sã treacã graniþa, va ajunge într-o þarã capitalistã ºi, dacã se va stãrui, va avea ceva la bãtrâneþe, nu va rãmâne cu pensia mizerabilã pe care o câºtigai sub conducerea comunistã. Mulþi dintre pensionari erau nevoiþi sã lucreze în continuare ca sã poatã trãi mai bine. Primul român întâlnit de Gabi în Sudbury a fost un bãtrânel de vreo 60 de ani. Gabi se bucura cã are cu cine vorbi româneºte. Bãtrânul era trecut prin multe. Vladimir Spânu era celibatar, nu se însurase niciodatã, poate era bolnav. Avea un frate la Sibiu ºi niºte surori în Basarabia. Prima oarã când a

– 111 –

venit în casa bãtrânului, Gabi a vãzut un portret, o picturã mare, care înfãþiºa un militar român, tânãr, înalt, frumos, în uniformã militarã, carei ºedea foarte bine, ºi avea decoraþii la piept. - E regele Mihai, i-a spus Vladimir Spânu. Eram la slujbã la el, în garda de pazã regalã. Eram atunci ofiþer de jandarmi. Când l-au alungat ruºii din þarã, am plecat cu el peste graniþã. - Dar de ce l-au alungat, întreba Gabi. - Pãi, în toatã România era armata sovieticã, care nu discuta cu tine. Ehe! Dacã ai ºti câte crime ºi jafuri au fãcut sovieticii acolo? ªi azi oamenii nu pot uita. Bãtrânul tãcea, cãutând scrumiera, ca sã stingã bicsul de la þigarã. Mic de staturã, cu pãrul bine albit, ochi mici ºi zbârcituri împrejurul lor, nu mai era ofiþerul ãla care stãtea lângã rege, cu un pas înapoi, pãzindul la o ceremonie. A venit în Canada, s-a aranjat aici la o minã ºi a lucrat pânã la pensie. ªi-a cumpãrat o casã, a deschis o benzinãrie cu douã pompe ºi trãia tot economisind banii pentru bãtrâneþea de care nu scapã nimeni. - Locuiam în casa pe Lorne street, aveam un mic restaurant cu mâncãri reci, cu þigãri, pepsi, cafea ºi unde mai veneau ºi cei ce mã cunoºteau sã mai stãm la taifas, povestea bãtrânul lui Gabi. - Tu eºti nepotul meu. Eu sunt tot din neamul Timiº, poate chiar suntem rude îndepãrtate. Odatã Gabi i-a cerut cu împrumut 10 dolari. - Îþi dau pe o sãptãmânã, dar îmi dai înapoi 15, spunea el. Era foarte zgârcit, nu se îmbrãca curat, trãia de azi pe mâine. În bodegã avea ºi o masã cu biliard, unde veneau copii sã joace, le dãdea cu 25 cenþi ora... Era un om ciudat, uneori era bun la vorbã, la suflet, altãdatã se înfuria, devenea tãcut, nu-þi rãspundea la vorbã, parcã îl muºca strechea... Vecinii îl numeau nebunul Vic (Crazy Vic). El se mândrea cu Gabi, povestea la toþi cã e nepotul lui. Gabi credea uneori, alteori nu. - Tu trebuie sã mã ajuþi, îi spunea lui Gabi, doar îmi eºti nepot.... Gabi nu ºtia când spune adevãrul, când minte, uneori îi rãspundea: - Dacã suntem neamuri, dta trebuie sã mã ajuþi sã mã ridic ºi eu, atunci bãtrânul tãcea, sau schimba vorba. - Lasã cã nu te voi obijdui, spunea bãtrânul Vic, îþi voi lãsa prin testament totul... ºi casa, ºi restaurantul, ºi niºte bani cã de... tot nepot îmi eºti. Dar trebuie sã mã ajuþi, cãci sunt bãtrân ºi n-am pe nimeni. Neamurile mele din România ºi Basarabia nu prea vor sã ºtie de mine. Îmi scriu rar de tot, nu-i prea doare dupã mine. Gabi se deprinse cu el, venea uneori sã asculte istorii din viaþa regelui, el ºtia multe ºi putea

– 112 –

povesti ore întregi. Îl ajuta ºi el cu ce putea, când mai rupea niþel timp. Casa lui Vladimir Spânu avea douã nivele, la etajul doi avea douã apartamente, pe care din când în când le închiria dacã gãsea clienþi. Gabi îl ajuta, îi vopsea, îi mai fãcea unele reparaþii mãrunte ºi alte servicii. Vic s-a apucat în 1984 sã mai facã un etaj cu încã douã apartamente. Când s-a pornit sã facã acoperiºul, lucrãtorii l-au pãrãsit, cãci se certase cu ei, considerând cã ei îi luase prea mult. Lãsându-l cu casa neterminatã. L-a rugat pe Gabi sã-l ajute s-o termine, cãci începuse ploile ºi se distrugea totul pânã jos. - Gabi, vin-o la mine sã trãieºti! cerându-i 600 de dolari pe lunã, dar apoi i-a zis: - Mãi Gabi, tu mã ajuþi, te las în casã cu 300 de dolari, doar îmi eºti neam. Dar Gabi stãtea la socru sãu pe gratis, aºa cã nu avea nici un rost sã se mute la el. În iarna urmãtoare s-a îmbolnãvit. Îl suna la telefon sã-l ajute, sã-i cumpere ba pâine, ba altceva. Avea bãtrânul Vic ºi maºinã, dar nu umbla iarna cu ea. Gabi îl ajuta, pierdea timpul cu el, Vic nu-i plãtea nici benzina. Îi plãtea pentru mâncare, dar lui Gabi îi era ruºine sã spunã cã face ºi alte cheltuieli. Peste un timp se îmbolnãvise grav ºi îl chemã sã-l roage sã se uite dupã restaurantul lui, sã nu-i spargã cineva geamurile, sã nu-l fure. Stãtea la spital, era bolnav. Gabi pierdea mult timp cu el ºi nãdãjduia cã-l va face moºtenitor cum îi fãgãduise. Bãtrânul Vic avea la bancã 400000 de dolari canadieni. Îi fãcuse un document ca Gabi sã poate lua singur banii ca sã-i plãteascã serviciile comunale, sã plãteascã numai ce îi spunea el. Gabi mai supraveghea ºi casa lui, primea banii de la chiriaºi, îi depunea la bancã pe numele lui Vic. Avea cheile, se îngrijea de toate, cãci bãtrânul nu mai ieºea din spital. Lui Gabi îi era milã de el. Îi spunea: - Dragã Vic, adã-þi o nepoatã sau altã rudã din România sã se uite dupã tine, sã te ajute. - Nu pot, cãci comuniºtii români cer 25000 de dolari ca sã-i dea drumul cuiva de acolo, rãspundea el. Era prea zgârcit ca sã facã acest lucru, nu se gândea cã moartea e alãturi ºi banii nu au nici un rost. A murit în 1989. Cu o sãptãmânã înainte bãtrânul i-a sunat la atelier, dar Gabi era singur la lucru ºi nu a putut pleca la el, la spitalul central. Apoi i-au sunat de la spital cã Vic a murit. Gabi i-a fãcut înmormântarea din banii sãi. La cimitir a semnat un cec de 16000 de dolari pentru o cruce mare de piatrã pe mormântul lui Vic. Dupã înmormântare s-a dus cu un prieten român, Alexandru Titoc, sã facã ordine în casa lui Vic ºi la restaurant. Au gãsit o murdãrie de s-

– 113 –

au speriat. Vic dormise în ultimul timp într-o cãmãruþã în spatele restaurantului, unde era o mizerie straºnicã. Vãzând toate astea, Gabi a înþeles cã bãtrânului îi lipsea o doagã. Cãmãruþa era plinã de fotografii pornografice, statuete de femei goale din plastic, murdãrie peste tot. Damigene de vin... Doctorii i-au spus cã ficatul lui Vic era ars de bãuturã... Peste un timp avocatul bãtrânului i-a spus ºi i-a arãtat un testament în care era scris ca Vic îi lase lui tot ce îi fãgãduise. Împreunã cu Alexandru au cãutat prin casa lui Vic acel testament pe numele lui Gabi. Bãtrânul avea hârtii multe chiar din 1948, de când plecase din România, împreunã cu regele Mihai. O lunã întreagã au cãutat ºi au gãsit un testament... Avocatul lui Gabi i-a spus: - Dnule Gabi, cu pãrere de rãu, dar nu puteþi primi moºtenirea, cãci testamentul nu a fost fãcut la notar. Nici avocatul lui Vic nu poate primi nimic cãci data testamentului lui e mai veche decât pe al d-tale. Dacã ai doi martori, poþi câºtiga... Aºa sunt legile în Canada. Gabi a scris în România rudelor lui Vic, poate ele ar putea primi moºtenirea. El îi va ajuta ºi vor împãrþi banii. Dar o nepoatã i-a rãspuns: Dta nu eºti nepotul lui Vic, nu-þi bãga nasul în treburile noastre, eu am avocatul meu, care se va ocupa de asta. Dupã 6 luni guvernul din Ontario a luat toatã moºtenirea, cerând cheile de la casa lui Vic. Agenþia lui l-au întrebat pe Gabi: - De ce ai plãtit din banii lui Vic 16000 de dolari pentru cruce? Gabi le-a arãtat procura prin care era însãrcinat de bãtrân sã plãteascã în numele lui toate cheltuielile. - Dacã ºtiam cã statul va lua totul, i-aº fi fãcut un monument de aur, îi spunea Gabi lui Alexandru. Aveam dreptul, doar aveam procura de la el. Nimeni nu a câºtigat moºtenirea, statul a pus mâna pe toate. Nepoata lui Vic din România, o doctoriþã, n-a acceptat ca Gabi sã împartã cu ea moºtenirea, fiindcã era prea zgârcitã ºi a pierdut totul. Gabi nu ºtia legile din Canada, altfel gãsea uºor doi martori. Guvernul a scos casa lui Vic la licitaþie, s-au luat de la bancã cei 400000 de dolari. Gabi a cumpãrat casa lui Vic, toþi ºtiau cã el e nepotul lui ºi avea dreptul sã fie primul client la licitaþie. Casa l-a costat 135000 de dolari. Aºa s-a pierdut moºtenirea lui Vic, din cauza zgârceniei lui ºi a neamurilor din România. Dacã l-ar fi ascultat pe Gabi, ar fi împãrþit moºtenirea între ei. Gabi a reparat casa lui Vic, apoi a dat-o în chirie câºtigând ceva dolari. Doris n-a dorit sã trãiascã în ea ºi Gabi a vândut-o cu 159000 de

– 114 –

dolari, izbãvindu-se de griji. Aducea un oarecare profit, dar apãruse o lege nouã, care favoriza chiriaºii ºi afacerea a devenit nerentabilã. Erau ani când nu se gãseau chiriaºi. Gabi avea pierderi. Unii chiriaºi lãsau în urma lor distrugeri destul de însemnate, care trebuiau reparate, pentru care se cheltuiau din nou bani. Doris nu vroia sã se mute în ea, îl ºtiuse pe Vic ºi se temea de casa lui. - Vinde-o, Gabi, casa asta nu aduce profit, iar chiriaºii au azi mai mari drepturi decât noi, îi zicea Doris. Gabi a vândut casa asta ºi a început sã construiascã o casã pentru familia sa. Au început-o în aprilie ºi au terminat-o în ºapte luni cu nervi ºi supãrãri. Gabi dormea câteva ore pe zi, stãruindu-se s-o facã cât mai repede. Ziua se ducea la atelier. Slãbise mult ºi Doris se enerva din cauza asta. Casa au construit-o fãrã sã ia un cent de la bancã, soacra lea dat 60000 de dolari. Cu banii proprii ºi cei luaþi din contul atelierului au reuºit s-o termine, sã facã o casã frumoasã de cinci sute de mii de dolari. Acum erau stãpâni, aveau casa lor ºi viaþa a luat un alt curs. O viaþã mai normalã, liniºtitã. Gabi se mai potolise, nu mai lucra ca înainte. Dar nici nu era nevoie, visurile lui se împlinise acum, trãia pentru sine ºi familia sa.

VIII
Gabi stãtea pe scaun lângã biroul sãu ºi citea ziarele aduse de poºtaº dimineaþa. În atelier erau douã camioane la reparaþie, la unul trebuia schimbat radiatorul, la altul se stricase puntea din spate ºi era mult de lucru. El citea ziarul românesc, „Clipa”, ºi, rãsfoindu-l, atenþia i-a fost atrasã de un anunþ. Era un apel din R. Moldova, mai exact din Basarabia, de la Chiºinãu. L-a citit odatã, apoi a doua oarã. Apel primit la redacþie din partea AVCR-VRAR, Chiºinãu. Asociaþia victimelor regimului comunist ºi a veteranilor de rãzboi ºi Armatei Române din Republica Moldova. str. Iorga nr. 8 Chiºinãu ; tel.: 751476

CÃTRE ROMÂNII DE PRETUTINDENI
DRAGI ROMÂNI, AVCR-VRAR se adreseazã dvs. cu rugãmintea de a fi ajutaþi de a înfiinþa un muzeu al represiilor regimului comunist sovietic în oraºul Chiºinãu, în Basarabia româneascã, ocupatã de sovietici în 1940,1944.

– 115 –

Acest muzeu va fi muzeul tragicelor amintiri ale românilor din Basarabia. Sute de mii de români au fost alungaþi de pe pãmântul Basarabiei, unii aruncaþi în închisori ºi lagãre de exterminare, alþii deportaþi la Nordul Siberiei reci, de unde puþini s-au mai întors acasã. Acest muzeu va fi un învãþãmânt, o demascare a minciunii, un adevãr pentru noile generaþii care trebuie sã ºtie adevãrul ascuns cu atâta grijã de cozile de topor ºi de veneticii sosiþi pe pãmânturile noastre. Azi, când veneticii vor sã ne distrugã limba românã, sã ne lipseascã de istoria românilor, sã ne rusifice, acest muzeu va fi ca o rezistenþã a românilor din Basarabia împotriva duºmanilor noºtri, care vor sã ne alunge de pe pãmântul nostru. Români de acelaºi sânge ºi lege, ajutaþi-ne! Cu stimã ºi speranþã Preºedintele AVRC-VRAR Vadim Pirogan 12 septembrie 2001 Chiºinãu, 2051 Str. Ion Pelivan, 32/2, ap.18 Tel: 751476 Gabi a pus ziarul pe masã ºi gândurile i s-au îndreptat spre MaraMu. Ce mai face mama Ileana? N-am vãzut-o de doi ani. Ultima oarã au fost la Mara-Mu cu toþii, cu Doris ºi fetiþa Ileana. A fost o mare bucurie pentru toþi, cãci doreau sã se vadã, sã stea împreunã, sã mai asculte ce povesteºte unul ºi altul, despre bucuriile fiecãruia, dar ºi despre nevoile pe care le au cu toþii. Vroiau sã mai afle veºti despre Canada, despre acea þarã unde Gabi reuºise cu afacerile ºi devenise un om înstãrit. Cândva ei râdeau de visurile lui de a pãrãsi þara ºi a ajunge în alte locuri spre a deveni bogat ºi fericit. Oare puþini viseazã aºa ceva în copilãrie, pânã la maturitate, când visurile se risipesc ca niºte clãbuci de sãpun? Azi mulþi români se strãduiesc sã ajungã acolo, sã înceapã o viaþã nouã, cãci aici nu mai poþi rezista. La putere sunt aceiaºi comuniºti, numai cã acum se numesc „democraþi”. ªi în loc sã facã ceva bun în þarã, distrug ºi vând totul, aducând pe oameni la disperare ºi sãrãcie. - Gabi, ia mai spune cum trãiesc acolo oamenii? l-a întrebat moº Petrea. - Ce sã spun? vorbea Gabi. Acolo trebuie sã lucrezi ºi... mult. Dacã vrei sã ai ceva, trebuie sã fii cinstit, ca sã te stimeze oamenii. Acolo chiulangii, leneºii nu au trecere. E greu de la început ca ºi oriunde, pânã mai cunoºti oamenii ºi limba. Apoi te deprinzi. Mai greu e pentru acei ce nu cunosc limba englezã. Trebuie s-o înveþi ºi s-o ºtii. Lui Doris i-au plãcut munþii Borºei, se uita mereu la muntele Pietrosul,

– 116 –

care se înãlþa în ceaþã spre ceruri. Ea era deprinsã cu toate comoditãþile din Sudbury ºi îi era greu sã se acomodeze aici. I-au plãcut ºi oamenii de aici, din munþii Borºei, care o primeau cu sufletul deschis peste tot unde pãºea pragul. Fetiþa, Lenuþa, trecea din braþe în braþe, fiecare dorea s-o mângâie, s-o dezmierde. Gabi cumpãrase pentru ea un abecedar ºi se stãruia s-o înveþe sã vorbeascã româneºte. El mergea pe la neamuri, era bucuros sã-i vadã, sã vorbeascã cu toþi. Întâlnindu-se cu prietenii, îºi aminteau de anii copilãriei ºi tinereþii, de nãzbâtiile lor. Râdeau cum Gabi rãsturnase tractorul la Cernavodã,unde plecase sã câºtige porumb pentru gospodãrie. ªi nu el era vinovatul, dar prietenul lui, Petru, care dorea sã înveþe sã conducã tractorul. κi aducea aminte cum fugise de acolo, urmãrit de poliþie.... El respira cu nesaþ aerul plaiului sãu ºi uneori umbre de regret îi încreþeau fruntea. În Borºa se oprise în casa lui construitã cu câþiva ani în urmã, când el a venit prima oarã dupã atâþia ani de despãrþire. Casa se construia cu ajutorul surorei sale Ileana, care supraveghea lucrãrile ºi fãcea toate schimbãrile necesare. Casa era frumoasã, mare, avea vreo 10 ari de pãmânt, cãci românul nostru nu poate trãi fãrã sã punã o ceapã, un usturoi, castraveþi sau fasole... Dar ca întotdeauna, lucrãtorii educaþi de comuniºti fãceau ºi greºeli ºi mai lucrau prost, cã aºa au fost învãþaþi o viaþã întreagã sã facã lucrul de mântuialã, dupã metoda lui Stahanov, rusul care amãgise o lume întreagã cu recordurile lui. Dar toate neajunsurile au apãrut pe urmã, când meºterii îºi luase banii... Gabi stãtea la birou, aºteptând ca mecanicii sã termine lucrul ºi sã se ducã ºi el acasã. A luat din nou ziarul „Clipa” ºi a recitit din nou anunþul. Basarabia? ªtia din istorie cã acest pãmânt a fost ocupat de ruºi în 1940, asta le spunea în tainã profesorul de istorie, un bucovinean din Cernãuþi refugiat în Mara-Mu. Atunci, când învãþa el, era interzis sã spui adevãrul despre raptul Basarabiei ºi Bucovinei, parcã nu erau româneºti... Ba mai mult, când cineva vorbea despre aceste provincii româneºti, se gãseau din acei ce ciuleau urechile ºi îi denunþau pe cei care îºi mai aminteau cu durere de România-Mare. Cine erau comuniºtii, Gabi ºtia prea bine, trãise doar în România pânã a fugit în Canada ºi le ºtia nãravurile, cum îi pupau la fund pe sovietici ºi tremurau în faþa lor. Oare nu ei îi vânau pe sãrmanii basarabeni ºi bucovineni ºi-i aduceau la post sã fie predaþi în þara „fericirii”, de unde fugeau mulþi cu riscul vieþii, povestind câte ceva de li se ridica pãrul mãciucã oamenilor despre pãmântul veºnic îngheþat care se numea Siberia ºi unde au fost duºi mulþi din ei. Se gãseau din cei fugiþi de acolo, care vorbeau numai în patru ochi, cãci ºtiau de informatori ºi trãdãtori care pentru o ciorbã îºi

– 117 –

trãdau neamul la securitate. Sãrmana Basarabie ºi Bucovinã! Veselã grãdinã, þara fagului, cum o numeau cei din munþi. Gabi scãpase de acei criminali ca prin urechile acului ºi reuºise sã ajungã într-o þarã liberã, fãrã comuniºti, unde omul era preþuit la justa lui valoare. Din Canada el îºi ajuta neamurile, mama ºi sora sa. Când a venit la Bucureºti prima oarã, ºi-a cumpãrat o „Dacie” nouã ºi a venit cu ea la Borºa. Apoi a dãruit-o surorei sale iubite, sã aibã ºi ea o bucurie în viaþã. Lui Petrea i-a cumpãrat un tractor sã umble prin munþi, sã-ºi aducã sie ºi oamenilor lemne ºi producte ºi sã mai câºtige un ban... Mamei Ileana ia dãruit haine ºi bani, ca sã trãiascã ºi ea mai uºor, cãci toatã viaþa ei a muncit din greu, pânã i-a ridicat pe toþi. A rugat-o pe mama sã treacã cu traiul în casa lui din Rotundu, sã mai lase munca cea grea din munþi, sã mai trãiascã ºi pentru ea, cã anii se duc ºi vine bãtrâneþea. Dar mama Ileana nu vroia sã-ºi pãrãseascã munþii, ea nu putea trãi fãrã ei. Acum, stând la birou, îºi amintea de multe lucruri din viaþa lui, de parcã le-ar fi trãit ieri. κi amintea de bãtãile la securitate, de chinurile prin care trecuse ºi pentru ce... Cã voia sã fie liber. Se uita la anunþul din ziar, la apelul unor oameni care vor sã facã ceva pentru pãmântul lor, dar nu au banii necesari. Cine o sã-i ajute? Cine o sã-i creadã? Poate sunt niºte afaceriºti, care strâng banii pentru ei. Oare puþini îºi fac de cap, cerºesc ajutoare, care nu ajung unde trebuie? Gabi, în adâncul sufletului sãu, îºi iubea þara sa România, aºa cum fusese ea întreagã cândva, condusã de rege. - Numai regele ar putea face ceva bun în România, mai ales acum, când comuniºtii au devenit „democraþi” ºi furã de rup, spunea el lui moº Petrea ºi altora acolo în Borºa. - De ce ne trebuie nouã rege? Avem republicã, avem parlament, miniºtri... Noi îi votãm, iar ei vin la putere ºi îºi fac de cap, spunea moº Petrea, fratele lui Gavrilã, tatãl lui Gabi. - Regele nu va fi înconjurat de atâþia lingãi, care se gândesc numai sã se pricopseascã, sã se cãpãtuiascã cu ceva. - Bine, dar regele e bãtrân, rãspundea moº Petrea. Nu are bãieþi, numai fete, ce o sã facã ele, dacã ar fi la putere, înconjurate de acei comuniºti, care ºtiu sã facã totul pentru ei? - Poate ar fi bine sã aducem un nou prinþ din Germania sau din altã þarã, rãspundea Gabi. Aºa cum a fost în timpurile vechi, când l-au adus pe Carol cel loial... - Nu cred cã poporul, mai bine zis conducãtorii, ar dori sã aibã un rege, care sã-i þinã în frâu. Poporul ar vrea, dar cine se uitã la popor? Mai ales la poporul nostru care nu-i unit ºi nici nu va fi, aºa-i nãravul

– 118 –

lui. Nici în alte þãri nu mai sunt regi, peste tot republici democrate sau cu demagogi la conducere, replica moºul. - Aºa-i, dar nu cred cã cineva în afarã de rege ar putea înlãtura corupþia care macinã România. Totuºi, în jurul regelui nu ar fi atâþia lingãi ºi hoþi. Gabi s-a ridicat de la birou, cãci intrase mecanicul Andrei. - Am demontat agregatul, trebuie reglat diferenþialul. Lucrul acesta îl fãcea mai des Gabi, cãci în cursul anilor cãpãtase o mare experienþã. S-a dus în atelier ºi a reglat diferenþialul. Dupã asta ºi-a spãlat mâinile ºi a spus mecanicului: - Eu mã duc acasã. Ieºi din atelier, se urcã în camioneta sa ºi dãdu drumul motorului. Opri maºina lângã casa sa, unde din curte lãtra câinele lup, Lupu, care a vãzut camioneta ºi ºtia cã a venit stãpânul. Gabi a pus maºina în faþa garajului ºi l-a mângâiat pe Lupu. De când era Lupu, el nu mai avea probleme, nimeni nu le mai fãcea neplãceri. Noaptea nu intra nimeni în curte, lãsau maºinile, cãci aveau douã, în curte în paza lui. Ziua Lupu era blând ca un mieluþ, se juca cu Lenuþa, care fãcea din el tot ce vroia. Lupu era un câine foarte cuminte ºi inteligent. Prindea totul din zbor, când Gabi mai avea timp, se mai ocupa de el. Devenise ca un membru al familiei Buju. Doris era la bucãtãrie. - Ai venit azi mai devreme, i-a spus ea. - Am avut mai puþin de lucru, a lucrat Steeve ieri pânã seara târziu. S-au aºezat la masã. Afarã a început sã plouã. Lenuþa s-a cãþãrat pe genunchii tatãlui ºi nu-i dãdea voie sã mãnânce. Lenuþa era o fetiþã plinuþã, foarte vioaie. Gabi o iubea mult, o cam rãsfãþau ºi el ºi Doris. Gabi se gândea mereu la acel anunþ din Basarabia. - Ce te gândeºti? l-a întrebat Doris. - Azi am citit un anunþ în „Clipa”, un anunþ din Basarabia româneascã. Vor sã facã acolo un muzeu românesc. Aº vrea sã-i ajut... - Tu i-ai ajuta pe toþi, aºa niciodatã nu vom strânge bani, i-a spus Doris. - Vezi, Doris, eu ºtiu ce înseamnã sãrãcia, acolo oamenii se aflã sub comuniºtii ruºi care îºi bat joc de ei. E greu la ei, Moscova se amestecã în toate, îi exploateazã, îi rusificã, vrea sã-i distrugã pe românii de acolo.

– 119 –

Ei nu pot scãpa de venetici, care nu mai vor sã se întoarcã acasã. Nu vor, cãci ei ºtiu cã în Rusia niciodatã nu va fi o viaþã bunã, cãci conducãtorii ei se gândesc numai sã acapareze pãmânt strãin. Aºa a fost la ei întotdeauna. Uite, au trecut 50 de ani de la rãzboi, dar pãmânturile strãine nu le-au întors. Nici Koenigsbergul, nici Lvovul, nici Bucovina, nici Basarabia, nici Ucraina Subcarpaticã, care a fost a Cehoslovaciei, nici insulele Curile, nimic nu au întors... Aºa sunt ei hrãpãreþi ºi agresivi, nu se uitã nici la poporul lor, care suferã de sãrãcie. Unde ai vãzut conducãtori care au furat bine, sã aibã pe toatã viaþa imunitate? Numai în Rusia cea sãlbaticã... Acolo nu va fi niciodatã democraþie. Rusul e deprins cu biciul ºi zãhãrelul, a încheiat Gabi. Trebuie sã ajut Basarabia. E pãmânt de al nostru... Gabi s-a aºezat la birou ºi, luând o foaie de hârtie, a început sã scrie: Stimaþi români! Citind apelul din Lumea Liberã de la 30 noiembrie 2001, vã doresc succes ºi multã sãnãtate. E greu sã auzi glasul celor ce se aflã în lumea asta, înþelegând cu greu de ce românul ºi România a ajuns la o aºa sãrãcie. Poporul e condus de minciunã ºi cu forþa. Aº dori sã vã vãd trãind omeneºte, într-o Românie Mare, liberã, capabilã, care ar face mai multe lucruri bune cã are din ce ºi cu cine, dar totul depinde de cei ce vã conduc. Puterea în lumea civilizatã este în mâna poporului, nu înþeleg cum în 1989 puterea a rãmas în mâna aceloraºi conducãtori ºi în România ºi în Moldova. De aceea ele sunt la coada þãrilor care vau dat exemplu, au demonstrat curaj ºi înþelepciune, cum au fost Ungaria ºi Polonia, Cehoslovacia ºi Þãrile Baltice etc... Istoria ºi adevãrul trebuie sã-l ºtie ºi sã le înveþe toþi, cãci existã ele sau nu, existã ziua de mâine, viitorul, fãrã educaþie ºi culturã nu se poate fãuri, nu este civilizaþie ºi progres. Poporul reprezintã bogãþia sau sãrãcia în þarã, de el depinde totul. Deocamdatã el nu e luminat, nu e conºtient ºi îºi alege o conducere ostilã, birocratã ºi reacþionarã. Cine sunt eu? Un român, care lãcrimez de ce þara mea e atât de sãracã ºi lipsitã de drepturile omului faþã de alte þãri ºi alte naþiuni. Nu sunt tare bogat, dar sunt asigurat, eu ºi familia mea, ca ei sã trãiascã mai bine, sã nu înceapã viaþa de la zero cum am fãcut-o eu. Dacã regele Mihai nu ar fi fost alungat de sovietici ºi comuniºti, azi nu v-aº fi scris din Canada, ci rãmâneam în România, care ar fi ajuns la o viaþã mai bunã. Mã întorc la anunþul din ziar ºi vã felicit cu gândul nobil de a face un muzeu pentru cei chinuiþi de regimul totalitar comunist

– 120 –

ºi sã vã ajute Dumnezeu ºi cei care gândesc ca mine. Sã ºtiþi, Gabi Buju vrea sã vã ajute cu cât voi putea. Cred cã sunteþi oameni serioºi, aº vrea sã ºtiu de câþi bani aveþi nevoie.... Vã doresc un An Nou fericit! 6 decembrie 2001 Gabi Buju

Am primit aceastã scrisoare de la acest român, iubitor de neam, în ianuarie 2002, am fost uimit, credeam cã-mi scrie o femeie, Gaby. Am citit scrisoarea cu atenþie, era cam rãu scrisã în româneºte, dar am simþit cã-mi scrie un suflet de român cu inima mare. M-am hotãrât sã-i rãspund. M-a mirat cã scrisoarea lui Gaby a mers o lunã întreagã pânã la mine, dar pe urmã mi-am dat seama, cã poºta noastrã e legatã încã de Moscova ºi nu-i de mirare, dacã KGBul controleazã corespondenþa Moldovei, el a rãmas aºa cum a fost, cu toate cã au trecut 10 ani de la aºa zisã independenþã. Dupã vreo douã sãptãmâni Gaby mi-a sunat din Canada: - Vreau sã vorbesc cu Vadim Pirogan... - Eu sunt la telefon, i-am rãspuns. - Eu sunt Gaby Buju din Canada, vreau sã vã ajut sã faceþi muzeul. Vã trimit 1000 de dolari. Nu mai puteam vorbi, îmi curgeau lacrimile, aºa eram de emoþionat. Cine e acest român, care jertveºte 1000 de dolari? Poate glumeºte? Au trecut trei sãptãmâni. Nimic. Nu mai credeam în el. Poate s-a rãzgândit, mã gândeam eu. A mai trecut o sãptãmânã. Am primit un telefon de la bancã sã vin la ei. Mi-a trimis 1100 de dolari, inclusiv o sutã pentru mine.

IX
Într-o dimineaþã Gabi s-a trezit cu musafiri. ªi încã ce musafiri? Au venit la el Gheorghe Steþcu ºi cu doi preoþi catolici, sosiþi din România pentru rezolvarea unor probleme cu biserica catolicã din Canada. Gabi îl ºtia pe Gheorghe Steþcu de mai mulþi ani, când acesta venise din România, ca refugiat, în Canada. Unsprezece ani în urmã Gheorghe Steþcu se stabilise în Toronto. Era ºi el din Borºa, om cu mare curaj, plecând din þarã la o aºa vârstã de 40 de ani, când în Canada era ºi este greu de a te aranja la lucru. Dar Gheorghe Steþcu s-a descurcat destul de bine, aranjându-se ºi el la o întreprindere de reparaþii de tiruri. Lucrase ºi el ca mecanic în România, ºtia aceastã specialitate. ªi-a adus aici soþia cu doi copii încã ºcolari. Acum copii erau mari ºi lucrau deja. Gheorghe Steþcu trãia bine, avea lucru permanent. Soþia îºi gãsise ºi ea de lucru. Copii lor erau harnici ºi lucrau deja. Gheorghe Steþcu s-a întâlnit cu Gabi prima oarã, se mira de succesul lui, de construcþia atelierului, de reuºita

– 121 –

lui în aceastã þarã strãinã. ªi iatã acum Gheorghe Steþcu îi pãºise pragul cu încã doi oameni din þarã. Toþi s-au bucurat de aceastã întâlnire, mai ales Gabi, dornic sã întâlneascã compatrioþi, sã vorbeascã româneºte. Gheorghe Steþcu mai era ºi un credincios fidel bisericii catolice ºi un bun patriot român. Un preot era din Viºeul de sus, Gheorghe Nãsui, celãlalt era preotul Onuþ Bilþ din Borºa. Amândoi fuseserã invitaþi în Canada de o bisericã catolicã. ªtiind cã Gabi e din Borºa, se hotãrâse sã-l viziteze, cãci ºi Gabi era catolic. Iatã-i acum pe toþi patru stând în jurul unei mese în sufrageria casei lui Gabi. El era emoþionat de aceastã întâlnire ºi le punea mereu întrebãri ca sã-ºi astâmpere interesul cu noutãþile din þarã. - Cum trãiþi voi acolo, dragii mei? - Trãim. Nu e bine. Pleacã tot tineretul la lucru în alte þãri. Lasã casele, familia, copiii ºi se duc... În Borºa nu-i de lucru, minele sunt închise, pãrãsite, distruse, a rãspuns preotul Onuþ. - Bine, de ce a sãrãcit þara noastrã? Întreba Gabi, doar are oameni harnici, muncitori. Cum s-a ajuns la o aºa mizerie? - Pãi, dragã Gabi, am crezut cu toþii cã dupã revoluþia din Decembrie, unde s-a vãrsat atâta sânge, unde au murit mai mult de 1000 de tineri, va fi bine în þara noastrã. Tu ºtii, cã noi, preoþii fie catolici, fie ortodoxi, ne iubim þara ºi neamul. Toþi dorim ca poporul nostru sã aibã o viaþã bunã, cã destul a suferit ºi în rãzboi ºi dupã el. Dar, din pãcate, la putere au venit tot acei comuniºti, care s-au fãcut democraþi. Au furat totul, au luat pe degeaba fabrici, restaurante, hoteluri, au deschis baruri la fiecare colþ, au vândut flota noastrã româneascã pe degeaba... Undes banii nu ºtie nimeni. ªi nimeni nu vrea sã spunã nimic, tac ca pãmântul. Crime în þarã, furturi, nelegiuiri, avem de toate azi. Noi credeam cã vom scãpa de comuniºti, dar ei au rãmas peste tot. Mai ales s-au bãgat la putere cei mai rãi, trãdãtori, securiºti vânduþi KGBului sovietic. Au ocupat posturi mari ºi domnesc peste þarã, a zis pãrintele Nãsui. - Bine, dar oamenii de ce tac? Oare nu le este deajuns 50 de ani de „viitor luminos”, de stat la cozi la magazine dupã douã picioruºe de gãinã, de a rãbda torturile ºi ameninþãrile foºtilor demnitari, azi la putere? întreba Gabi. - Poporul nostru s-a împãrþit ºi el în douã pãrþi. Unii sunt acei, care înþeleg ºi ºtiu tot ce se face în þarã, luptã pentru a redresa situaþia, scriu, vorbesc oamenilor, le povestesc adevãrul... Altã parte, majoritatea este din cei mulþi prostiþi de comuniºti, care trãiau pe spinarea altora, foºtii brigadieri, preºedinþi de ceapeuri, cei ce lucrau în comerþ, care ºi înainte amãgeau oamenii, poliþiºtii, securiºtii ºi cei din armatã, cei cu posturi, fac tot posibilul sã rãmânã în fotoliile

– 122 –

cele mai înalte de unde protejeazã pe cei ce au fost în partid, cu care lucrau împreunã. Toþi sunt legaþi unul cu altul ºi dacã cineva îl deranjeazã pe unul din ei, toþi se nãpustesc asupra lui ºi-l fac de nimic. ªi cei proºti sunt mai mulþi ºi-i defãimeazã pe cei înþelepþi mai puþini. Intelectualitatea, o parte a luat apã în gurã, dar ce poþi sã faci? Oare nu þii minte cum þi-au fãcut dosarul? Doar ai stat ºi tu prin puºcãrii, ai uitat? zicea preotul Onuþ. - Da, ai dreptate. Eu credeam ºi chiar eram fericit gândind cã România a ieºit din impas ºi va avea o altã viaþã, ca aici, în Canada, o viaþã bunã. Oare poporul nostru nu meritã aceasta? a rãspuns Gabi. Bine, dar ce-i de fãcut? - Nu ºtiu, dragã Gabi, dar suntem foarte triºti când vedem tot ce se face acasã. E o mizerie mare, oamenii n-au de lucru, în magazine sunt de toate, cu niºte preþuri de te ameþesc. Salariile sunt mici, oamenii nu-ºi pot hrãni familiile. Eu am neplãceri, cãci în bisericã le mai spun credincioºilor câte ceva, dar sunt mereu ameninþat. Îmi spun: „Ce te bagi, ai nevoie de asta? De ce rãscoleºti sufletele oamenilor? Înceteazã, altfel gãsim noi ac de cojocul tãu.” ªi eu am familie ºi trebuie sã mã pãzesc. Oare mie îmi trebuie mai mult ca altora? spunea Onuþ. - Bine, dacã toþi vor face la fel, atunci nu mai ajungem noi niciodatã la o viaþã mai bunã, i-a rãspuns Gabi. - Vezi, poporul nostru e atât de îndobitocit, cã e indiferent faþã de tot ce se face în jurul lui ºi atât. Fiecare crede cã de el nu se va agãþa nimeni. ªi mai este ceva. Cei de la conducere fãgãduiesc cã mâine va fi mai bine ºi omul trãieºte cu speranþa ºi crede, a urmat Onuþ. - Da, grele vremuri am ajuns. ªi ai mei din Borºa îmi scriu cã atunci când era cãlãul Nicu, era bine. Dar au venit „democraþii” ºi au stricat totul, a spus Gabi. - Trebuie sã luptãm împotriva acelor care îºi bat joc de popor. Împotriva corupþiei, împotriva acelor conducãtori care furã de rup pãmântul, ne furã bogãþiile. Oare nu e deajuns cât ne-au jefuit ruºii sovietici atâþia ani? Au furat pânã ºi pompele de la sondele americane din Ploieºti, dupã rãzboi. Acum pleacã cei mai cãpoºi din þarã, se duc unde le plãtesc mai bine. Asta ºi doresc comuniºtii, ei n-au nevoie de oameni cu cap, sunt periculoºi, a continuat Gabi. - Cum sã lupþi împotriva lor, ei au bani, poliþia ºi armata e în mâna lor, le dau de toate ca sã-i apere, dar noi? Noi ce avem? a strigat preotul Nãsui. - Nu-i adevãrat, nu cred cã neamul nostru, românii, care au luptat pentru România Mare ºi au reuºit s-o facã, nu cred cã nu-s în stare sã

– 123 –

opreascã acest dezastru, a rãspuns Gabi. Trebuie sã ne unim toþi ca unul, sã le cerem socotealã actualilor guvernanþi pentru tot ce-au distrus, ce-au furat, pentru toate. - E adevãrat tot ce spui, dragã Gabi. Dar cum? a întrebat Onuþ. - Trebuie sã ne gândim. Oare nu au mai rãmas oameni cinstiþi în þara noastrã? a spus Gabi. - Oameni buni mai sunt, dar nimeni nu vrea sã aibã de a face cu cei ajunºi la putere. Totul e în mâinile lor ºi dacã te jeluieºti la cei de mai sus, tot la ãºtia de jos se întorc jalbele ºi atunci îþi fac mizerie. Au mulþi lingãi în jurul lor, care pot sã-þi facã numai rãu, a rãspuns Nãsui. - Trebuie sã facem ceva, eu, tu, el, toþi împreunã vom reuºi mãcar ceva, sã-i trezim pe cei adormiþi, amorþiþi. Bine, hai sã mâncãm ºi apoi sã mergem la atelierul meu, cã deja sunt aºteptat acolo, a zis Gabi. Au plecat cu toþii, urcându-se în maºina lui Doris, condusã de Gabi. Când au vãzut atelierul, preoþii au rãmas profund miraþi. - E ceva grozav. Cum ai reuºit aºa ceva, dragã omule? - Muncã, muncã asiduã ºi cinstitã. Aici nu-i hoþie ca în România, nu devii bogat peste noapte. Aici e Canada, boys! a exclamat Gabi, ridicând un deget în sus. Preoþii ºi Steþcu au umblat peste tot, s-au uitat înãuntru ºi au ieºit afarã, în curte, unde tirurile aºteptau la rând sã fie reparate. Apoi s-au întors la biroul lui Gabi, care se ocupa cu hârtiile punându-le la punct. - Da, mãi Gabi, mare lucru ai reuºit sã faci. Cum de ai reuºit, tu un strãin aici ºi începând de la zero? a zis Onuþ. - Oricine poate face ce-am fãcut eu, numai trebuie sã lucreze cinstit, sã respecte legile statului ºi democraþia din Canada. Aici nu existã birocraþie, iar cei ce dosesc banii ºi înºealã statul, n-au nici o reuºitã. Aici e un sistem atât de bine pus la punct, cã se ºtie totul despre tine ºi treburile tale. O afacere se deschide în douã zile, nu trebuie sã umbli luni ºi sã dai mitã cum e la voi, în România. Legea este lege ºi dacã o încalci, plãteºti scump. Oamenii îºi ºtiu drepturile sale garantate de constituþie. Nu poþi înºela pe nimeni, cãci rãspunzi de toate cele rele ºi poþi rãmâne sãrac, dacã nu îndeplineºti toate condiþiile. Nu e aºa ca la comuniºti, care îºi bat joc de popor. Aici impozitele se duc pentru binele omului ºi eu ºtiu cât ºi ce unde se duce. Beþivanii ºi hoþii nu au viitor, cum e la voi. ªi el le-a explicat sistemul legilor din Canada. Preoþii ascultau, mirându-se de perfecþiunea lor. Au rãmas profund impresionaþi de toate ce le povestea Gabi. Dupã vreo douã-trei zile au luat drumul spre casã, dupã ce au rezolvat problemele bisericeºti pentru care veniserã în Canada. Gabi i-a condus la aeroport, luându-ºi

– 124 –

rãmas bun. Avionul s-a ridicat în cer dispãrând dupã nori. El a rãmas acolo jos, singur cu gândurile la þara sa, cu bucuriile ºi durerile sale pe acest pãmânt, care i-a oferit o viaþã bunã, dar care nu i-a învins dorul de plaiurile Borºei, de pãmântul strãmoºilor sãi, udat cu atâtea lacrimi ºi sânge pentru al apãra de duºmani. Stimate dle Gavrilã Buju! Când am primit banii de la dta, am fost foarte emoþionat ºi mi-a venit gândul sã te întreb: De ce ne-ai dat aceºti bani, 1000 de dolari? Dta, care ai numai 43 de ani, n-ai trecut prin genocidul comunist, nici sovietic, nici românesc ºi m-a mirat foarte mult gestul dtale. Mai târziu, când am aflat istoria dtale, am înþeles multe. Atunci mi-a venit gândul sã scriu aceastã istorie a vieþii dtale, ea face sã fie scrisã, cititã ºi sã rãmânã în sufletele oamenilor români, care nu-ºi uitã Patria oriunde ar trãi ºi ajutã din puþinul pe care îl au. Bineînþeles cã nu-i uºor sã scrii despre un om din scrisori, dar am încercat. Nu ºtiu dacã am reuºit sã redau totul ce s-a petrecut cu dta. Sunt mulþi oameni mai bogaþi, care se bat în piept cã sunt patrioþi, dar în realitate ei n-au nimic în suflet. Înainte de rãzboi erau alte generaþii de români – profesori, preoþi, învãþãtori, ofiþeri ... care au educat generaþii de tineri patrioþi, tineri care îºi iubeau neamul ºi pãmântul strãmoºesc, pãstrând noþiunile de cinste, adevãr, dreptate, democraþie, neam ºi patrie. Mulþi au murit pe fronturi, cãci nu s-au ascuns de la datorie, nu ºi-au jelit viaþa. Dragã dle Gavrilã Buju, încã o datã îmi exprim admiraþia pentru patriotismul dtale, pentru sufletul românesc, care îºi iubeºte nu numai Maramureºul sãu unde s-a nãscut, dar suferã pentru tot pãmântul românesc. S-au mai gãsit oameni cu suflet mare: Sergiu Grossu din Paris, care primul ne-a susþinut, Nicolae Dima, Mihai Vânãtoru, Ovidiu Creangã, Lidia Aºtefanei, preotul Vergiliu ªtefanin, Nicolae Iaºcinschi, Alexandru Budiºteanu, Marcel Bouros, Toma Istrati, Ana Blandiana, Romulus Rusan ºi alþii. Nu pot sã nu-i alãtur aici pe toþi sã rãmânã pentru posterioritate, acei care ne-au ajutat sã întemeiem acest muzeu al Neamului Nostru, exprimându-ne recunoºtinþa faþã de ei. Numele Dumitale ºi a lor va rãmâne pe veci în istoria muzeului ºi neamului nostru. Cu stima ºi dragoste Februarie 2002 Vadim Pirogan

ÎNTÂLNIREA
„Atunci, când justiþia nu reuºeºte sã fie

– 125 –

o formã de memorie, memoria singurã poate fi o formã de justiþie”. Motto Memorialului Sighet A fost o iarnã grea în anul 1944. Pãºeam pe drumul fãcut din copacii ciopliþi, care ducea în adâncurile taigalei. Împrejur era o tãcere de mormânt – numai zãpada bãtãtoritã pe drucii ciopliþi, scârþâia sub picioare. În stânga ºi în dreapta drumului, cât cuprindeai cu vederea – numai taigaua fãrã sfârºit, tãcutã, tristã, misterioasã, înfricoºându-l pe drumeþul care se încumetã sã apuce aceastã cale. Aflându-te în acest ocean de pãdure, simþi cum taigaua te apasã, cum þi se strecoarã fiorul fricii în aceastã liniºte fãrã de margini. Rareori se aude trosnetul vreunei crengi cãzute, ce tulbura tãcerea plinã de tainã, sau zgomotul surd al aripilor vreunui cocoº de munte, care îl face pe drumeþ sã tresarã. Dar aceastã tãcere este înºelãtoare. Alãturi de drumul de bârne, în adâncul taigalei, se aflã lagãrele ºi coloniile, locul de muncã, de trai ºi de suferinþe ale celor osândiþi, al oamenilor izolaþi de lumea celor liberi. Ei sunt înconjuraþi cu garduri înalte de sârmã ghimpatã. Ceva mai la o parte, la o anumitã distanþã, se înalþã turlele de lemn, unde santinelele, îmbrãcate în cojoace sã nu îngheþe cu totul, îºi fac serviciul cuvenit, pãzindu-i pe cei nenorociþi. La kilometrul 14, pe traseul Taiºet – Bratsk, într-o fundãturã a taigalei, ascuns de ochii lumii, este situat selihozul 14. Aici, zi ºi noapte, lucreazã oamenii cu gândul la pâine ºi libertate. Au nimerit încoace diferiþi oameni buni ºi rãi, ºi tineri ºi bãtrâni, ºi tot atât de diferite lucruri fac. Mulþi cred cã-s fericiþi, cã au avut noroc, fiindcã au cãzut sã munceascã în selihoz, unde îºi pot alina foamea fãrã de saþ cu sfeclã, cartofi, napul furajer, morcovi, când în stare crudã, când uneori fiert. În selihoz sunt multe femei. Ele lucreazã la ferme, îngrijind porci, vaci, viþei, gãini. O bunã parte din ele se trudesc pe pãmânturile selihozului. Le e feluritã ºi îmbrãcãmintea: cine e proaspãt venit, umbla cu cele aduse de acasã. Cine a gustat deja fericirea zonei interzise, acela demult ºi-a uzat hainele ºi acum umbla în „uniforma” lagãrului. Pentru iarnã li se dau din magazie haine vechi: pufoaice purtate, buºlaturi, pantaloni vãtuiþi... Toatã aceastã îmbrãcãminte este de douã culori: dacã o mânecã este verde, cealaltã e albã; dacã spatele e verde, atunci pieptul e alb la culoare. Aºa cã sãrmanii osândiþi pot fi recunoscuþi foarte uºor dupã haine. Chiar dacã ai fugi de aici în aceste veºminte, departe nu ai ajunge. Dupã ele o sã te gãseascã fãrã întârziere. Te vor gãsi, te vor bate bine ºi te vor

– 126 –

mâna din nou în lagãr. Pe deasupra, te vei alege ºi cu un termen nou de osândã. Ca ºi alþii, lucram ºi eu în selihoz, numai cã faþã de alþi osândiþi, eu eram „favorit” deoarece aveam permis de trecere liberã, fãrã pazã. Lucram montor la comunicaþiile telefonice de pe acest traseu, fãcând lucrãrile de reparaþii ºi la selihozul 14. Aveam, aºadar, o ocupaþie bunã, eram sãtul ºi îmbrãcat cald. Cãci de ce alta ar mai avea nevoie un biet, un nenorocit de osândit? Principalul e sã-þi fie burta plinã, sã nu-þi îngheþe picioarele ºi sã nu lucrezi în viscol... Termenul îmi era pe sfârºite ºi acum aºteptam cu nerãbdare ieºirea la libertate. Pe teritoriul selihozului era o lãptãrie, unde din lapte fãceau friºcã ºi unt. Aici lucra Natalia Stepanovna, o femeie de vreo 40 de ani, micuþã, negricioasã, cu pãrul deja bine însurit, tãcutã, blajinã la suflet. Ea mã servea uneori cu zer. De vreo câteva ori am încercat sã vorbesc cu dânsa, sã aflu de ce ºi cum, pentru ce nimerise în lagãr, însã întotdeauna s-a abãtut de la vorbã. Aveam pe atunci 20 de ani, mã considerasem ºi eu om în vârstã – ce mai vorbã. ªi deci, bãrbat fiind, o întrebam cu aceeaºi politeþe, rãmasã în mine din educaþia cãpãtatã încã în casa pãrinteascã ºi din cauza cãreia îºi bãteau joc de mine osândiþii din lagãr, unde cuvântul, vorba erau întotdeauna brutale, fãrã urme de politeþe. Natalia Stepanovna nu vorbea niciodatã nimic despre sine. În jurul ei stãruia o tainã ºi nimeni din femeile cu care îºi ducea zilnic viaþa nu reuºise s-o descoase. Cu nimeni din bãrbaþi nu avea legãturi, nu cãuta sã-ºi uºureze viaþa de lagãr ca sã supravieþuiascã. Într-o dupã amiazã, într-o duminicã geroasã, cu ceaþã, am hotãrât sã mã duc la baraca femeilor s-o vãd pe Iulia, o fatã cunoscutã, care lucra la viþei. Ea îmi fãcea rost uneori de fãinã, pe care o lua din porþia viþeilor. Din fãinã fãcea niºte turte gustoase ºi sãþioase. Mi-aduc aminte: în baracã se aflau în acel moment multe femei; unele dormeau pe narele sale (paturi de lemn), altele brodau, coseau vorbind între ele. Se lãsa amurgul. Se întunecase chiar, dar lumina nu o aprindeau. M-am aºezat lângã Iulia, care stãtea culcatã pe patul de jos, de lângã geam. Vorbeam între noi. Era bucuroasã de venirea mea. Glumeam, râdeam. Trecuse cam o jumãtate de ceas de când venisem la ea, când dinspre întunecosul ungher din dreapta, de lângã uºã, s-a auzit un þipãt de femeie. - Ajutor! Hoþul! Toatã lumea s-a alarmat, sãrind din pãturi. Cineva a aprins o aºchie de lemn de la focul ce ardea în sobã, din mijlocul bãrãcii, ºi în faþa

– 127 –

noastrã a apãrut urmãtoarea priveliºte: aproape de uºã stãtea Natalia Stepanovna, þinând de gulerul cãmãºii pe un bãieþaº, înalt ºi slãbuþ. Avea pe el o cãmaºã murdarã, mototolitã, verde-albã, pantaloni vãtuiþi, rupþi, pe cap cãciulã-uºancã, cu un clapãn rupt. Hoþul avea în mâna dreaptã o bluzã, pe care reuºise s-o înºface. - Mi-a furat bluza! Striga Natalia Stepanovna. Dã-mi bluza! - Netrebnicule! Bãieþaºul, de vreo 12 ani, încerca sã scape din mâinile ei, fãrã a lãsa din strânsoare bluza, dar Stepanovna îl þinea bine de gulerul cãmãºii. Toatã baraca striga: - Bate-l! Dã-i bine! Plesneºte-l! Bãieþaºul s-a smuls din mâinile femeii. Gulerul cãmãºii s-a rupt, dezgolindu-i larg gâtul. Pe podeaua murdarã au cãzut doi nasturi. Gâtul gol, nespãlat, se vede, de multe zile se întorcea, ba la dreapta, ba la stânga, cãutând sã se fereascã de loviturile femeilor înfuriate. - Opriþi-vã, muierilor! Încetaþi! se auzi glasul Nataliei Stepanovna, strident ºi jalnic. Staþi! Femeile, speriate, s-au oprit, tãcând din gurã. Natalia Stepanovna desluºise pe gâtul acela slab, murdar, o alunicã cenuºie. Mâinile ei, cu care þinea încleºtat gulerul cãmãºii, au slãbit pe loc, dând drumul celui prins. Cu ochii mãriþi, cu o straºnicã ºi nesfârºitã tristeþe în ei, nu-ºi putea dezlipi privirea de pe obrazul bãieþaºului. Se uita ca vrãjitã, vãzând nasul, buzele, bãrbia dragului ºi neuitatului Andrei, bãrbatul sãu, împuºcat ca duºman al poporului în acel groaznic an 1937. - Nu! Nu! s-a auzit geamãtul ei. Nu se poate! Doamne! Fã-þi milã, Doamne! tremura glasul ei, rãguºit, frânt. Aleoºa! Tu! Tu! Copilul meu! Atâta a putut ea sã mai ºopteascã cãzând în genunchi pe podeaua roasã de vremuri. Corpul, se zbãtea, parcã avea friguri. - Aleoºa! Tu eºti? Hoþomanul, nãltuþ, slab, stãtea în mijlocul femeilor þinând strâns bluza roºie în mâna dreaptã, tremurândã ºi cu ochii mãriþi de mirare se uita la ea. Da, îl chema Aleoºa. Aºa îl numeau toþi acolo, la casa de copii, pe malul râului Ciuna, în satul Mironovka, ºi aici, în lagãr... Acum el se uita la aceastã femeie ºi se chinuia sã-ºi aducã aminte trãsãturile feþei unei alte femei, care semãna cu asta, una pe care o vãzuse cândva, demult... demult. Memoria lui se strãduia sã-i aminteascã când se întâlnise demult, cu mulþi ani în urmã, în timpul unei depãrtate, uitate copilãrii, de care abia îºi mai aducea aminte.

– 128 –

- Aleoºa! Eu... eu... sunt mama ta! Aleoºenca! Oare e adevãrat cã team gãsit? Tu eºti, dragul meu? Alunica! Alunica asta! O þin bine minte! - Aleoºa! Eu sunt, mama ta! Copilul meu... I-a îmbrãþiºat genunchii ºi lacrimile îi cãdeau pe pantalonii lui murdari, rupþi. Aleoºa nu o auzea. În memoria lui se ivea chipul tânãr al acelei femei, al mamei sale, de cândva, pe care ºi-o amintea cu greu, cãci ea, acea femeie, era tânãrã, frumoasã, bronzatã... Mama stãtea în genunchi ºi plângea amar. Aleoºa ºi-a desfãcut, în sfârºit mâna, ºi haina furatã a cãzut pe podeaua neagrã. În jurul lor, femeile înmãrmurite, se uitau la ei. Unele plângeau, altele tãceau posomorâte. - Mamã! a rostit încet Aleoºa, cu glasul tremurând, încercând s-o ridice de pe podea. Natalia Stepanovna, apucându-l convulsiv de mâini, s-a ridicat încet, cu greu, de jos, podiditã de lacrimi. Aleoºa, într-un avânt înflãcãrat, a îmbrãþiºat-o. - Mamã! a strigat cu glasul rãguºit, ºi lacrimile multe, fierbinþi, nestãvilite, au prins sã se prelingã pe obraji. Mama ºi fiul stãteau aºa, îmbrãþiºaþi, în mijlocul acelor femei, strãine pentru ei, însã care, fiecare avea soarta sa amarã ºi nenorocitã. Cu ochii scãldaþi în lacrimi, ele se uitau la femeia-mamã, care ºi-a regãsit fiul în acest depãrtat lagãr, pierdut într-un fund de taiga. Mama ºi fiul s-au aºezat pe patul de scânduri. Îmbrãþiºaþi, înlãcrimaþi, mama povestea fiului trista poveste a arestãrii tatãlui sãu, fost comandant de regiment de artilerie, a bunului pãrinte ºi soþ, a devotatului cetãþean al patriei sale... Fiul afla acum toate chinurile, lipsurile, înjosirile suferite de mama sa, dupã cele ce se întâmplaserã cu tatãl lui. Ea, mama lui, nu s-a dezis de soþul ei. Nu putea sã se dezicã. ªtia cã el n-a fost vinovat, NKVD-ul a muncit-o mult timp, pe urmã au aruncat-o în lagãr, fãrã judecatã, rãpindu-i tot ce îi mai rãmasese mai scump pe lume dupã soþ, pe Aleoºa. Copilul l-au dat la un orfelinat, departe de baºtinã, departe de neamuri, unde creºtea fãrã mângâierea pãrinteascã. A început rãzboiul, ºi casa a fost transferatã în regiunea Irkutsk, la marginea taigalei siberiene, lângã râul Ciuna... Peste câþiva ani, Aleoºa a fugit de acolo ºi undeva, într-o garã, a furat un geamantan, ca sã-ºi potoleascã foamea. A fost prins, bãtut fãrã milã ºi judecat, deºi abia împlinise doisprezece ani... Aºa a nimerit în lagãrul unde îºi ispãºea osânda mama lui, Natalia Stepanovna Gladîºeva. Aleoºa, ca ºi toþi copii cãzuþi în lagãre, nimerise între hoþii recidiviºti. Aceºtia l-au „educat” în spiritul lor ºi acum bãiatul

– 129 –

umbla prin barãci ºi fura ce putea. Din aceastã clipã, pentru el începea o viaþã nouã. Cea mai mare parte din timp stãtea cu mamã-sa, în baraca ei. Arãta curat ºi îngrijit. Mâncau împreunã, ºi de fiecare datã, mama se strãduia sã-i dea o bucatã de pâine în plus, sau o parte din acea sorbiturã, zisã balanda. Femeile din baracã n-au scos nici o vorbã în lume despre cele întâmplate, aºa cã nimeni nu ºtia cã mama ºi-a gãsit fiul în lagãr. Încetul cu încetul, Aleoºa slãbi legãturile cu hoþii recidiviºti, „urcii”, cum erau botezaþi în lagãr. De câteva ori l-au ameninþat, chiar l-au bãtut, însã el revenea la maicãsa. Dar puteau oare urcii sã se împace cu trãdarea unuia din ai lor? Au aflat totuºi cã Aleoºa îºi gãsise mama, aici, în lagãr. Despre asta, dupã o sãptãmânã, douã au aflat ºi mai marii pe lagãr. A aflat ºi cãpitanul Bulatov, comandantul lagãrului. Puteau ei oare admite ca rudele sã trãiascã împreunã în acelaºi lagãr, sã aibã parte de o picãturã de fericire? ªtiinþa ticãloºiei, ºtiinþa rãutãþii, a grosolãniei ºi a urii ºi-au fãcut treaba lor. ªi într-o zi liniºtitã, geroasã, cu ceaþã, pe porþile lagãrului a ieºit ºi a pornit pe drumul cioplit din drugi un grup de oameni, o etapã, înconjuratã de santinele în cojoace albe. În rândul trei din partea dreaptã, pãºea Aleoºa Gladîºev, trist, cu lacrimi în ochi. La porþile lagãrului o lãsase pe mama sa, pe buna sa mamã, care plângea jalnic. Soarta îi despãrþea din nou. Natalia Stepanovna plângea ºi se uita printre crãpãturile scândurilor groase ale porþii cum se îndepãrta fiul ei. Tot mai mult ºi mai mult se îndepãrta Aleoºa spre necunoscut, sub þevile puºtilor lungi ºi lãtratul câinelui-lup, care încerca sã se rupã din cureaua santinelei. Corpul ei firav se zguduia în hohote de plâns, lacrimile o împiedicau sã vadã cum se tot îndepãrta odorul ei scump. Buzele ei tremurânde ºopteau: - Sã fii cinstit! Sã fii om, cum a fost tatãl tãu! Dumnezeu sã te aibã în pazã, fiule... Militarul cu epoleþi roºii, care era de serviciu la poartã, s-a apropiat de ea ºi sub ochii ºefului lagãrului, cãpitanul Bulatov, a îmbrâncit-o pe femeia-mamã de la gardul de sârmã. - Carã-te de aici, cãþea bãtrânã! Acum te voi trimite la carcerã! Încet, cu pas anevoios, cu ochii înlãcrimaþi, se desprinse Natalia Stepanovna Gladîºeva de la poarta zãbrelitã a lagãrului.

***

– 130 –

Mie atâta mi-a rãmas sã adaug la cele de mai sus. Mulþi acum declarã: ajunge atâta vorbã despre lagãre, despre puºcãrii! Ajunge sã vorbiþi despre morþi, despre cei care au avut de suferit într-o þarã duºmanã omului, într-o þarã încrâncenatã ºi setoasã de sânge nevinovat. Mã rog, lor le e fricã probabil, de acele amintiri, pentru cã ei vãd în acei cãlãi pe foºtii lor pãrinþi ºi prieteni. Dar aºa cum nu pot fi uitate crimele fascismului, la fel, nu putem uita crimele „fãuritorilor” de socialism sovietic, cãci prea scump este preþul acelor milioane de vieþi omeneºti, îngropate în câmpurile ºi pãdurile sãlbatice ale nordului rece. Dumnezeu e mare ºi vede: pe toþi criminalii îi aºteaptã rãsplata cuvenitã, pentru toate fãrãdelegile sãvârºite!

PIERDUÞI ÎN ÎNTUNERIC
Anii mei tineri i-a strigat cineva, tocmai când îi hrãneam cu seminþe de stea ºi era cât pe ce sã pun mâna pe ei, cineva i-a strigat ºi s-au dus anii mei. Anii – Ion Hadârcã Douã nãluci rãtãceau prin Europa, nãluca fascismului german ºi a bolºevismului sovietic, care dorea sã schimbe orânduielile în aceastã parte a lumii. Adevãrul care s-a descoperit dupã zeci de ani a demascat politica Uniunii Sovietice, care a pregãtit totul pentru începutul celui de al doilea rãzboi mondial. Puþini din vechile ºi noile generaþii ºtiu acest adevãr ascuns ºi azi. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost primul pas spre rãzboi fãcut de doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, fiecare dorind sã-ºi înºele adversarul. Acest pact de neagresiune s-a dovedit a fi de fapt o împãrþire a Europei, cea mai mare agresiune, ducerea în robie a multor þãri ºi la exterminarea a milioane de oameni nevinovaþi. Mulþi dintre acei care au luptat în armata sovieticã neagã ºi azi acest adevãr, cãci el ºterge totul în ce au crezut ei o viaþã întreagã în þara lor, care prin propaganda sa demagogicã pãrea cã luptã pentru pace ºi libertatea tuturor popoarelor. Viaþa a arãtat perfidia conducãtorilor regimului sovietic care au minþit milioane de oameni. Acest rãzboi era visat de Stalin, care þintea sã distrugã þãrile capitaliste cu mâinile lor proprii, înstigându-le sã se rãzboiascã între ele. Rãzboiul a fost planificat încã din anii de dupã revoluþia sângeroasã care a ucis milioane de fiinþe omeneºti. Stalin aºtepta momentul potrivit sã-i dea ultima loviturã lui Hitler din spate ºi apoi nimeni nu ar fi putut opri armata sovieticã în drumul ei de cucerire

– 131 –

a întregii Europe. Pactul Ribbentrop-Molotov a cutremurat Europa. Era atât de absurd, neaºteptat, cã mulþi comuniºti de profesie au rãmas consternaþi. Sãrbãtorirea împãrþirii Poloniei, ocupaþia Þãrilor Baltice ºi a Basarabiei româneºti au distrus încrederea ºi speranþa multor popoare, care vedeau în URSS un simbol al pãcii. Anul 1940 a adus o mare nenorocire României, când în faþa forþei þãrii vecine a fost cedatã Basarabia. Dar nu i-a fost îndeajuns cãlãului Stalin. El a mai ocupat ºi Bucovina, care niciodatã nu a fost rusã, nici ucraineanã. Cine a nimerit sub ocupaþia armatei sovietice de la 28 iunie 1940 nu va uita fãrãdelegile agresorului sovietic, obrãznicia lui care nu a avut margini. A mai ocupat ºi þinutul Herþa cu o populaþie bãºtinaºã românã. Alexei Rotaru trãia cu familia sa în satul Þarigrad, sat mare, frumos, sat de gospodari harnici. Alexei era cãsãtorit cu Ecaterina în anul 1918, se luaserã din dragoste ºi copii au venit unul dupã altul. Ecaterina Cijacovschi moºtenise de la mama ei 3 ha de pãmânt, nu era din cei înstãriþi. Alexei avea 25 de hectare, pãmânt de la bunelul sãu de lângã satul Fântâniþa. El se ocupa cu pãmântul ºi treburile nu mergeau rãu, trãiau în pace ºi belºug. Românii au eliberat pãmântul strãmoºesc în 1918 ºi viaþa se îndrepta an cu an dupã acel rãzboi sângeros. Alexei terminase ºcoala de agriculturã la Odesa ºi întors acasã a devenit un bun ºi priceput gospodar. Gospodãria lui creºtea vãzând cu ochii, îºi lucra singur pãmântul ajutat de neamuri. Soþia, Ecaterina, fiica lui Vichentie Cijacovschi, învãþase la o ºcoalã din Bãlþi, dar rãzboiul i-a spulberat visurile de-a mai învãþa, ºi cãsãtoria, copiii, au prefãcut-o în gospodinã casnicã. Era o pereche frumoasã ºi mulþi îi admirau în Þarigrad. Copii creºteau bucurându-i pe pãrinþi. Alexei fusese ales ºi primar, era în Partidul liberal ºi devenise un gospodar de frunte înainte de cel de al doilea rãzboi mondial. În casa mare, bãtrâneascã, prin anii 1937, au deschis o prãvãlie în trei camere, unde vindeau oamenilor manufacturã ºi alte lucruri, mai câºtigând ceva pentru viaþa de toate zilele. Alexei era stimat de toþi sãtenii, era bun la suflet, împãciuitor ºi ajuta oamenii cu cuvântul, cu înþelepciuna, cu faptele sale. Dar aºa cum viaþa e schimbãtoare, a venit ºi anul 1940, anul tragediei românilor basarabeni ºi bucovineni. Patru copii aveau Alexei ºi Ecaterina, patru fete frumuºele, harnice ca niºte albine, Claudia, Maria, Tatiana ºi Galina. Nu erau ele din acelea cãrora pãrinþii trebuiau sã le spunã de douã ori ce sã facã, erau deprinse cu munca, ºtiau sã coase la maºinã, îngrijeau vitele, fãceau de toate ce învãþase de la pãrinþi. Le creºtea inima de bucurie pãrinþilor când se

– 132 –

strângeau cu toþii în jurul mesei la cinã, casa era plinã de râsete ºi voie bunã, auzind cum ciripeau copilele lor. Claudia învãþa la ºcoala normalã, Maria – la profesionalã, iar Tatiana ºi Galina la Liceul „Domniþa Ileana” de la Bãlþi. Ele trãiau la gazdã la dna Bulgaru, lângã grãdina publicã, pe strada Regina Maria. Ziua de 28 iunie a venit ca un trãsnet pe capul lor. Armata sovieticã a ocupat Basarabia înainte de soroc, oprind cu forþa pe cei ce vroiau sã se refugieze peste Prut, în þarã. - Pleacã tatã, strigau fetele ºi mama lor Ecaterina, pleacã, dragul meu, plângeau presimþind nenorocirea ce venea. - Nu, noi nu plecãm nicãieri, de ce sã plec de pe pãmântul meu? Aici m-am nãscut, aici am trãit 47 de ani, unde sã mã duc? Ce sã fac în þarã, sã mã duc încolo cu mâinile goale? De ce? Ce am fãcut eu rãu în viaþã? De ce sã fug de la baºtinã? Ruºii nu-s un popor rãu, aºa spunea tata, o sã ne împãcãm cu ei... ªi nu au plecat... Cei care au reuºit sã plece, ajungând în România, au fost primiþi cu braþele deschise, hrãniþi, aranjaþi la lucru, ajutaþi în toate. Erau întâmpinaþi în gãri, unde tinerii, elevi ºi studenþi, îmbrãcaþi în cãmãºi verzi, îi ajutau, îi plasau la dormit, îi conduceau la cantine, îi urcau în trenurile care-i duceau mai departe la locurile noi de trai. Era o ordine desãvârºitã, cu toate cã þara se scufunda, predatã de rege ºi guvernanþi. Românii din þarã i-au primit din suflet, înþelegând nevoile ºi grijile celor rãmaºi fãrã nimic dupã ani grei de muncã, pierderea averii, care nu se face peste noapte. Numai hoþii devin bogaþi peste noapte. În Basarabia ocupatã de ruºii sovietici au început arestãrile oamenilor cinstiþi, nevinovaþi, care o viaþã întreagã se gândeau la un trai bun când ajungi la bãtrâneþe. A apãrut o maºinã, îi spuneau „Cernâi voron”, dubã (Corbul negru), speriindu-i pe oameni, umblând mai mult noaptea, de care se fereau toþi ca de moarte. La geamuri erau trase perdelele, luminã nu se vedea nicãieri, totul era adâncit în întuneric. Oameni puþini se vedeau pe strãzi, erau tãcuþi, parcã aºteptând ceva ce le va hotãrî soarta. Mulþi din acei beþivani, hoþi, leneºi, deveniserã ºefi ºi umblau pe lângã sovietici, linguºindu-se, slujindu-le. Nevoile n-au trecut alãturi de casa lui Alexei Rotaru din Þarigrad. Preºedintã a sovietului sãtesc a devenit una Vichentia Mocanu, o femeie care ºi în timpul românilor avea idei sovietice. Acum îi înjura pe românii regãþeni, pe cei plecaþi peste Prut ºi pe cei ce mai spuneau o vorbã grea împotriva noii orânduiri. - Acum nu suntem la români, acum noi, moldovenii, suntem la putere ºi vom face altã viaþã, bunã pentru toþi... Trebuie de spus cã acea femeie trãia bine ºi la români, avea o cãsuþã

– 133 –

bunã ºi tãcea din gurã. Poate cã avea ceva legãturi cu cei de peste Nistru, cã acum se iviserã mulþi ce strigau cã îi ajutase pe comuniºti înainte, când aceºtia treceau graniþa venind sã facã propagandã sau provocãri, cã de, erau meºteri la aceste treburi, tulburând minþile oamenilor. A venit ºi rândul lui Alexei. - Noi îþi luãm prãvãlia, nu e voie sã ai prãvãlie în þara noastrã, totul e pentru muncitori, dar tu eºti o lipitoare.. striga Vichentia Mocanu. Alexei a dat-o la stat. Ce putea el sã facã? E drept cã mai vânduse multe de pe rafturi, cã veneau ruºii ºi luau totul, plãtind ruble... Rubla devenise 40 de lei, puteai sã trãieºti cu ea douã zile cu mâncare ºi bãuturã, aºa urcase preþul ei, umilind leul. În câteva luni mãrfurile au dispãrut din magazine, rafturile erau goale ºi acum oamenii umblau, cãutând marfa ce nu mai era ºi nici nu avea de unde veni, cãci la ruºi nu erau de toate, cum se lãudau ei. Þara asta fãcea tancuri ºi tunuri, dorind sã cucereascã lumea, nu mai avea timp sã facã mãrfuri de larg consum pentru cetãþenii sãi. Apãruse „talciocul”, o piaþã unde se vindea totul la preþuri de douã, trei ori mai mari. De dimineaþã rãsunau pânã seara cântece ruseºti, marºuri militare, „Catiuºa” ºi altele, pe care moldovenii nu le înþelegeau, puþini din ei ºtiau ruseºte. ªcolile trecuse la limba rusã din primele zile de ocupaþie. Mai erau ºi ºcoli moldoveneºti, cu alfabetul rus, cu învãþãtori noi veniþi de peste Nistru, care nici nu puteau vorbi omeneºte. Vorbeau o limbã schimonositã cu cuvinte jumãtate ruseºti, jumãtate moldoveneºti, un jargon groaznic, ce te trãsnea ca din senin... Copiii râdeau, îºi bãteau joc de noii învãþãtori, care se înfuriau ºi-i ocãrau în gând, continuând lucrul de îndobitocire a tinerilor generaþii, cãci pe cei cu carte româneascã nu-i mai puteai birui... Un învãþãtor, Lihter, venit de peste Nistru, îºi bãtea joc de fetele lui Rotaru. El le numea în batjocurã „Axa Roma-Berlin-Tokio”, considerându-le ca duºmani ai puterii sovietice, fiindcã erau fiicele unui bogãtaº, a unui gospodar cinstit ºi de treabã. Mai era ºi invidia, boala moldovenilor, cã Rotaru avea trei cai ca niºte zmei, avea vaci, pãmânt ºi roada lui era mai bunã ca la alþii... Cã el lucra de dimineaþã pânã seara ºi nu stãtea în cârciumã, asta ei nu o vedeau. Casa lui Alexei era fãcutã din furci ºi nuiele, bãtutã cu lut, dar era mare, caldã iarna ºi rãcoroasã vara. Înãuntru aveau mobilã bunã, nouã, cumpãratã înainte de venirea ruºilor sovietici. Mânerele la uºi erau din bronz, strãlucitoare, podelile erau date cu cearã ºi strãluceau lunã. Era curat ºi frumos. Acolo unde fusese prãvãlia, trei camere erau ocupate

– 134 –

de sovietul sãtesc, unde comanda Vichentia Mocanu, bombãnind mereu împotriva lui Alexei. Când veneau jalbe scrise de sãteni la Moscova ºi de acolo erau trimise îndãrãt ca sã se facã dreptate pe loc, atunci Vichentia striga: - Asta e lucrul lui Rotaru, el le-a scris jalbele împotriva noastrã, cu toate cã el nu era amestecat în treburile astea. Dar încearcã sã dovedeºti ºi încã cui, unui duºman al neamului nostru, o târfã ajunsã la putere... Ce nu fãcea el, ce nu dregea, tot rãu era ºi toate cãdeau asupra lui. Alexei simþea cã totul merge împotriva lui, dar nu putea face nimic. Simþea cã se apropie ceva rãu, rãu de tot. Un preºedinte de la Drochia îi spunea lui Alexei: - Dã-mi mie mobila ta, cu voia ta, cã tot ai s-o dai... de nevoie... - Eu n-am nici o vinã faþã de Uniunea sovieticã, spunea Alexei. Alexei a fost nevoit sã-ºi dea pãmântul ce era la Fântâniþa, toate cele 25 de hectare statului. A rãmas cu cele 3 hectare ale nevestei, care erau la Þarigrad. Au semãnat soia, grâu... Se ducea zilnic în câmp sã vadã cum cresc semãnãturile. Ba se mai ducea ºi pe la Fântâniþa ºi se uita ºi acolo, cã era gospodar, ºi-i plãcea sã vadã cum aratã semnãturile, fie pãmântul lui sau deja al statului. Sufletul lui de gospodar nu-i dãdea liniºte. Viaþa devenea în fiecare zi tot mai încordatã. În plinã iarnã l-au chemat la NKVD la Drochia. A luat cu el ºi pe Tatiana ºi Galina, cãci nu ºtia ce-l aºteaptã, mãcar copii sã ºtie de el. Au stat de vorbã cu el vreo douã ceasuri. A ieºit de acolo îngândurat, nu le-a spus nimic fetelor despre ce au vorbit, dar se vedea cã avea ceva greu pe suflet. Nu vroia sã-i sperie ºi pe copii. Ce rost avea sã mai bage ºi frica în ele, le ajungea cã îngheþaserã bine, aºteptându-l în curtea NKVD-ului. Dar nenorocirea cea mai mare a venit vara, într-o dimineaþã frumoasã cu un soare blând, care se arãta de dupã deal. Cineva a bãtut puternic în uºa casei familiei Rotaru. Patru activiºti ºi un enkavedist au dat buzna în casã, când Alexei le-a deschis uºa. Au fãcut percheziþie, rãsturnând totul cu fundul în sus. - Arme ai? - Ce arme? De unde sã am eu arme, pentru ce? spunea Alexei. - Cine te ºtie? a bufnit enkavedistul. În jumate de orã sã fiþi gata cu toþii de plecare, a strigat el. - Unde? De ce? Pentru ce ne alungaþi de acasã? întreba Alexei. Dar nimeni nu mai vorbea cu el. Stãteau în camerã îmbufnaþi, cu mutrele

– 135 –

roºii, parcã bãuserã vin ºi aºteptau ca familia sã-ºi strângã lucrurile ºi sã iasã din casã. Ecaterina strângea unele lucruri, le lãsa apoi, lua altele, nu ºtia ce sã ia, ce sã strângã. Lacrimile curgeau, gândurile i se amestecau, ºi rãmânea împietritã, uitându-se la copii. Ofiþerul a deschis gura ºi i-a spus: - Luaþi-vã haine cãlduroase. S-au încãrcat în cãruþe, încãrcate tot cu familii, bãrbaþi, femei, copii. Din alte drumuri au apãrut ºi alte cãruþe, încãrcate tot cu familii, bãrbaþi, femei, copii. La ºleau au ieºit multe cãruþe ºi au luat direcþia spre Drochia, înconjuraþi de activiºti ºi militari cu chipiurile roºii care îi pãzeau sã nu fugã. Dar cine sã fugã? Sã fugã de copiii sãi, sã-i lase singuri în aºa nãpastã? Cine ar fi fãcut asta? Nimeni nu a fugit, toþi au plecat împreunã în drumul cel necunoscut, aºteptându-ºi nenorocita soartã. Sora lui Alexei, Elena, era ºi ea într-o cãruþã împreunã cu soþul ei Iustin Dolghi din Fântâniþa ºi cu fetele lor. N-au avut noroc. În 1940 au vrut sã plece în România, dar ruºii sovietici au ocupat Basarabia mai devreme decât era prevãzut de acordul între ei ºi români ºi nu le-au dat drumul. I-au oprit acolo, la Prut, la Ungheni unde era podul peste Prut ºi i-au întors înapoi. - Duceþi-vã la Chiºinãu ºi luaþi hârtie de acolo, dacã doriþi sã plecaþi în România, dar sã ºtiþi cã noi ºi acolo o sã venim, râdeau ei, umilind oamenii disperaþi, nevoiþi sã se întoarcã înapoi. S-au întors înapoi în Fântâniþa, dar casa le era deja ocupatã ºi i-au alungat din sat. Elena a venit la fratele sãu Alexei. - Frate Alexei, ajutã-ne, am rãmas fãrã casã, fãrã masã, ne-au luat totul. Unde sã ne ducem? I-a luat Alexei la ei, dându-le o cãsuþã din curte, unde mai înainte era ºopron pentru vite. Dar Elena ºi ceilalþi erau mulþumiþi ºi de asta. S-au dus la Chiºinãu unde s-au înscris la OVIR-ul de la primãrie ca sã plece în România. Au aºteptat un an întreg, dar nu le-au dat drumul nimeni peste Prut. ªi acum i-au încãrcat în cãruþã ºi-i duc nu ºtie nimeni unde ºi de ce. - Sunteþi culaci, de acelaºi neam, le-a spus unul dintre activiºtii carei duceau la Drochia. Cãruþele ieºeau din sat la ºleau. În sat bocete, strigãte de jale. Plângeau cei rãmaºi, plângeau cei ce plecau în robie. Ca în vremurile vechi ale turcilor sau a tãtarilor... Ajunºi la Drochia, i-au dus la garã unde stãteau vagoane. Aici i-au încãrcat ºi au pus zãvoare la uºi. Când vagoanele de vite a fost bâcºite cu nenorociþi, mãrfarul a luat-o din loc spre tãrâmuri necunoscute. Mii de þãrani, strânºi la garã, uitându-se cum trenul porneºte, s-au aºezat în genunchi, plângând ºi rugându-se lui Hristos, petrecându-ºi rudele,

– 136 –

prietenii, pe toþi cei cãzuþi în nenorocire. La Bulboaca trenul s-a oprit. Unii din vagoane mai trãiau cu speranþa cã ceva trebuie sã se întâmple ºi uºile se vor deschide ºi ei îºi vor recãpãta libertatea. Dar degeaba... - Toþi bãrbaþii sã coboare! a ordonat ºeful militar, îmbrãcat în uniforma cu epoleþi ºi chipiu roºu, al NKVD-ului. - Ce s-a întâmplat? Unde-i duc? strigau femeile, copiii. - Liniºte! Ei vor merge înainte, cu alt tren, mai repede, ca sã dovedeascã sã vã construiascã locuinþe acolo, le-a rãspuns ºeful. Oare puteai sã nu-i crezi? L-au luat ºi pe Alexei Rotaru ºi pe Iustin Dolghi. ªi nu i-au mai vãzut nevestele ºi copii niciodatã ºi nici nu au mai auzit de ei. Doar peste ani ºi ani au aflat cã bãrbaþii lor au fost duºi la Ivdel, în munþii Ural, în regiunea Sverdlovsk, de unde aproape nimeni nu s-a mai întors. În timpul drumului, ajunºi la fluviul Volga, în ziua de 22 iunie, au aflat cã s-a început rãzboiul. ªi cu toate cã ºtiau cã rãzboiul nu aduce decât sânge ºi moarte, în ei a rãsãrit nãdejdea cã o sã fie eliberaþi ºi se vor întoarce acasã. Dar militarii roºii deveniserã ºi mai rãi ºi nimeni nu a scãpat. Paza era mai severã ºi înjurãturile curgeau lanþ. Cel mai straºnic era setea, cãci le dãdeau apã câte o canã sau douã pe zi, iar vagoanele cu acoperiºul de fier se încãlzeau straºnic. Sudoarea curgea ºiroaie de pe corp ºi sãrmanele femei ºi copii plângeau de suferinþe. Le mai dãdeau câte douã sute de grame de pâine pe zi ºi un peºtiºor sãrat, dupã care setea îi chinuia ºi mai straºnic. Pâinea era neagrã, ca o cãrãmidã, pâine nemaivãzutã în Basarabia, unde femeile coceau pâine, colaci de o frumuseþe rarã, albã ca zãpada... Aºa au mers vreo 30 de zile, ziua ºi noaptea, flãmânzi, însetaþi, nespãlaþi, unii bolnavi, toþi plini de pãduchi. Oare vor uita toate acestea acei oameni trecuþi prin atâtea umilinþe ºi batjocurã, într-o þarã mare, cu pretenþii de culturã, democraþie, dreptate? Au ajuns la Novosibirsk ºi i-au debarcat în gara Kacenevo. Aici au apãrut niºte militari de la NKVD cu hârtii ºi dosare. - Iscãliþi-vã cã sunteþi aduºi aici pentru 20 de ani! strigau ei. Ba unii se iscãleau pe o viaþã întreagã. Erau deºtepþi cãlãii, ca pe urmã sã spunã lumii, tuturor, cã oamenii au venit aici de bunãvoie. Dupã douã zile, i-au strâns pe unii ºi i-au dus spre Nord, departe în mijlocul taigalei siberiene. Mergeau pe jos, ducându-ºi copii mici în braþe, cãruþele erau încãrcate cu lucrurile lor. Caii mici, siberieni trãgeau din greu cãruþele. Înconjuraþi de santinele, coloana de femei cu copii s-a întins departe, cã cei din ultimele rânduri nu-i mai vedeau pe cei din faþã. În jur pãdure deasã în stânga ºi în dreapta.

– 137 –

- Mai repede, mai repede! strigau santinelele, îndemnându-i mereu. Flãmânzi ºi însetaþi, obosiþi de drumul fãcut, de atâtea suferinþe, femeile ºi copii se miºcau greu, mergeau tot mai încet. Mergeau zi ºi noapte, cãci drumul pânã la destinaþie era lung ºi greu. Obosiþi se opreau spre noapte sã doboare copaci ºi sã despice lemne pentru foc. Bãrbaþi nu erau, femeile erau nevoite sã facã singure lucrul acesta. Þãnþarii setoºi de sânge se aruncau asupra lor, copii plângeau ºi noaptea trecea greu. Ziua îi mânca „maºcaua”, niºte musculiþe mici, care se nãpusteau asupra lor cu miile ºi le sugeau sângele. Obrajii, mâinile se umflau de la aceste muºcãturi, copii plângeau, rãcneau de durere. ªi peste tot ºi în toatã taigaua rãsunau þipetele crunte: „Davai! Davai!”. În satele rare ce se întâlneau pe drumul lor prin taiga se vedeau oameni rãu îmbrãcaþi, mai mult femei ca ºi ele. Bãrbaþii fusese luaþi pe front. Bãtrânii ºi copii erau cu haine peticite. Ei ieºeau din casele lor fãcute din bârne, negre de ploi, de vânt, de geruri, se apropiau de ei ºi cumpãrau unele lucruri: o fustã, un costum, ciorapi, lânã, tot ce vindeau aceste nenorocite de femei care se îndreptau spre soarta lor amarã. Cei din sate le dãdeau în schimb bucãþi de pâine, cartofi fierþi, plãcinte cu brânzã, numite „ºanghi”... Pe aici nu erau oi. Se vedeau capre, vãcuþe mici ce dãdeau lapte puþin. Peste tot sãrãcie ºi iar sãrãcie. Nu erau acele sate de la baºtinã, din Basarabia ºi Bucovina cu acele cãsuþe vopsite, vãruite frumos, cu desemne, cu acareturi fãcute cu mãiestrie, când fiecare gospodinã dorea sã arate ce poate... Aici totul era trist, vechi, murdar, cenuºiu, se vedea cã oamenii trãiesc de azi pe mâine. Se uitau femeile noastre ºi se gândeau: Oare asta e Rusia despre care se vorbea atât de mult, mai ales bãtrânii care slujiserã în armata þarului ºi povesteau despre bogãþiile de altã datã... Unde este acea bogãþie, când totul pare distrus ºi nimãnui nu-i trebuie nimic, e urât ºi totul devastat... În unele sate santinelele lãsau câteva familii... Ceilalþi o luau mai departe. Înoptau lângã rug, dar gerul nu le dãdea pace ºi dupã câteva ceasuri o porneau din nou. Au ajuns cu greu la Kolivani. Aici le-au dat o supã rece, numitã „okroºco”, apã cu ierburi, acrã ºi greu de mâncat. Ruºii o mâncau cu poftã, dar moldovencele noastre o mâncau cu greaþã. Nu se pomenea ca în Basarabia sã se mãnânce ierburi. Numai porcii ºi vitele erau hrãnite cu ierburi. Dar fiind flãmânzi au mâncat-o, unii încãlzind-o la rug. Au trecut satele Kovaliovo, Pihtovka, unde tot rãmâneau familii. Santinelele se uitau în dosare ºi-i lãsau pe cei înscriºi sã rãmânã în aceste case. Nu erau sate ca în Basarabia ºi Bucovina, cu multe case, aici cãtunul avea zece, cincisprezece cãsuþe mici, negre, sãrãcãcioase...

– 138 –

Femeile ºi copii erau obosiþi, flãmânzi, însetaþi, de abia mergeau. Au ajuns la Vdovino ºi câteva familii au rãmas în acest sãtuc cu unsprezece cãsuþe, înconjurate de copacii taigalei, copaci înalþi ºi drepþi ca lumânarea. Familia Rotaru ºi Dolghi au plecat mai departe. Le mai rãmãsese vreo zece kilometri pânã la destinaþie. Oamenii mergeau încet, se termina o sãptãmânã de când erau pe drumuri. Slabi, murdari, prãpãdiþi, se miºcau greu. Nimeni din cei rãmaºi acasã nu ar fi recunoscut în aceste epave acele frumoase femei de cândva... Înainte, pe drum, au apãrut câteva cãsuþe. Femeile ºi copii s-au oprit crezând cã au sosit. - Davai! Davai! zbierau santinelele, aici sunt edinolicinicii. În acele cãsuþe trãiau cei certaþi cu legea sovieticã, care nu doreau sã lucreze pentru stat, ci se þineau aparte, trãiau singuri cu legile lor vechi, aveau o altã religie, veche, încã din timpul þarului. Bãrbaþii purtau bãrbi lungi, parcã toþi erau cãlugãri. Se ocupau cu vânatul, pescuitul, mergeau prin sate schimbând câte ceva din vânat sau peºte pentru alte alimente... Din acele case au ieºit câteva femei în haine peticite, rupte pe alocuri, cu încãlþãminte din roþi de automobil, cusute ºi legate cu funii. În sfârºit a apãrut ultimul sat, Jirnovka – câteva case înnegrite. Au ieºit din case femei, copii ºi chiar bãrbaþi, unii invalizi ºi bãtrâni. Deportaþii s-au oprit lângã ei cerând apã. O femeie le-a adus o ciuturã de lemn ºi o funie, arãtându-le groapa unde se vedea apa curatã, limpede. Femeile au scos apa, ºi toþi au început s-o bea cu nesaþ, potolindu-ºi setea de o zi întreagã. Apa era rece – gheaþã, dar limpede ca lacrima. Acum deportaþii se uitau cu tristeþe la acest sat, Jirnovka, care avea un nume atât de fãgãduitor, dar era un sãtuc cuprins de sãrãcie. Aici au rãmas ultimele familii – Rotaru, Dolghi, Talmaþchi ºi altele... din Salvirii Vechi. Familiei Talmaþchi i s-a dat o cãsuþã pustie, cãci aveau copii mici de tot. Ceilalþi s-au culcat în alte case, unele pustii, altele locuite de localnici. S-au culcat pe podea, aºternând paie. Nu aveau cu ce sã se înveleascã, dormeau îmbrãcaþi. Aºa-i luase de acasã, nici cele trebuincioase nu le-au dat voie sã ia. În acest sãtuc nu era de lucru. Oamenii trãiau ca niºte sãlbatici. Cei ce trãiau aici mai demult, aduºi de prin anul 1933, se obiºnuiserã deja cu aceastã viaþã sãlbaticã. Luminã electricã nu era, seara aprindeau niºte surcele din lemnlucine. Localnicii puneau cartofi, varzã, mai þineau o caprã, o vãcuþã. Dar ei nu vindeau aproape nimic, þineau totul pentru ei. ªi dacã ar fi vândut, cu ce sã cumperi? Bãrbaþii erau pe front. Peste o lunã a cãzut zãpada. Gerurile erau mari pânã la 40 de grade. Crãciunul ºi Anul

– 139 –

Nou l-au petrecut în lacrimi. ªi-au adus aminte de vremurile de la baºtinã, când se întâlneau cu toþii în familie ºi serbau Crãciunul ºi celelalte sãrbãtori. Anul 1942 nu le-a adus nimic bun. Aceiaºi foamete, acelaºi frig ºi aceiaºi sãrãcie. Îmbrãcau hainele ºi încãlþãmintea pe rând ca sã iasã afarã, sã se ducã la pãdure ºi sã taie lemne, cãci soba ardea zi ºi noapte. Chibrituri nu erau. Vase pentru fãcut mâncare nu ajungeau. Linguri nu erau, cu o lingurã mâncau pe rând. În Ianuarie a murit Maria... Alãturi pe podea dormeau copii ei, Coca ºi Greta. Coca devenise distrofic cu totul. Stãtea culcat alãturi de mama sa ºi plângea. El îºi adunã puterile ºi se ridicã cu greu de pe paiele mucegãite. Cu paºi mici se îndrepta spre uºã ºi ieºi afarã. Prin zãpada pânã la brâu se târâi pânã la moº Ivan cu gândul cã poate va face rost de ceva mâncare. Când nu era zãpadã, Coca îi mai pãºtea vaca. A intrat la el. - Moº Ivan, mama a murit, dã-mi câþiva cartofi. Mi-e foame... Moºul, mititel, slãbuþ, cu ochii înfundaþi în obraz, i-a întins doi cartofi. - N-am nici eu mai mult, i-a zis. Coca a luat cartofii, gândind cã unul va fi pentru sora sa, Greta. Ieºind în tindã, a observat pe un raft câteva turte de lapte îngheþat. Mâna s-a întins singurã, bãiatul a înºfãcat o turtã ºi a ascuns-o sub scurteicã. Dar moºul a ieºit dupã el ºi a vãzut totul. - Eu îþi dau ºi tu furi, a strigat el furios. L-a bãtut straºnic, oare mult îi trebuia sãrmanului bãiat, care de abia se mai þinea pe picioare? Coca a cãzut în tindã ºi nu mai miºca. Moº Ivan la târât de mânã ºi l-a aruncat afarã în zãpadã. Zãpada rece l-a înviorat pe bãieþel ºi el s-a târât pânã la casa lui. Îi curgea sânge din nas. S-a târât în casã, a cãzut lângã mama sa ºi a adormit de obosealã, de ruºine, de durere, de foame, de toate. Când Greta s-a întors cu lemne din taigaua rece, el dormea somnul de veci, îmbrãþiºând cu o mânã pe mama sa... În altã mânã þinea cartoful pentru Greta... A rãmas sora lui, micuþa Greta, singuricã, o fetiþã foarte drãguþã. Familia Rotaru, fetele ºi mama Ecaterina, nu au putut-o lua la ei. Ele erau cinci ºi cu mama ºase. Mai aveau pe capul lor încã o fetiþã de 9 ani, fiica unei familii din satul Nãduºita. Mama ei învãþãtoare, nimerise încã înainte de rãzboi la închisoare, fiindcã i-a tras o palmã unui bãiat rãu la suflet, repetent, care îºi fãcea de cap în clasa ei. Puterea sovieticã a fãcut un proces-exemplu, dorind sã arate cã în noua þarã nimeni nu are voie sã batã copii. I-au dat trei ani, dar închisoarea a scãpat-o de deportare. La 13 iunie 1941 a fost deportat bãrbatul ei, Scorþescu, fost ofiþer de rezervã în armata românã, ce era de ajuns pentru sbirii sovietici, care

– 140 –

doreau sã extermine toatã intelectualitatea românã din Basarabia. El avea o fetiþã de nouã ani – Lucia. Când la Bulboaca, la ordinul encavediºtilor, a fost nevoit sã treacã în alt vagon, a rugat-o pe Ecaterina Rotaru: - Dnã Rotaru, a rãmas fetiþa singurã. Vã rog luaþi-o sub oblãduirea dstrã, ca mãcar ea sã scape, sã rãmânã vie din nenorocirea asta. Eu voi veni acolo unde veþi fi duse ºi o voi lua. Nu ºtia nici el, nici familia Rotaru, cã niciodatã nu se vor mai întâlni cu cei dragi, cã pe toþi îi duc la moarte. A luat fetiþa, cãci avea inima duioasã, mare, ºi nu putea sã-l refuze. Acum familia Rotaru era cu ºase suflete. În acelaºi an, 1942, a murit ºi sora lui Alexei, Elena. Fiica ei, Zina, era absolut dezbrãcatã, ieºise din casã într-o rochiþã atunci ºi acum nu avea ce încãlþa ºi îmbrãca ca sã iasã din bordei. Fiul Elenei mai ieºea lângã o magazie de cereale, unde se adunau vrãbiile cãutând seminþe, punea laþuri fãcute din pãr de cal. Vrãbiile prinse erau mâncate ºi asta le salva viaþa. Elena, moartã, stãtea culcatã pe o laviþã de câteva zile. Trebuia s-o îngroape, dar aºteptau ca cineva sã-i ajute, sã vie moº Ivan, dar el nu venea. În a patra zi au început s-o mãnânce guzganii, care roiau prin izbã. Atunci Tatiana împreunã cu Eugenia au târât-o afarã, au pus-o pe o sãniuþã ºi, spetindu-se, au tras sãniuþa la marginea satului, unde era un cimitir fãrã cruci. Nu avea cine sã sape groapa, cãci pãmântul îngheþase rãu de tot pânã la doi metri ºi nu se dezgheþa aproape niciodatã, nici vara. Elena era cu totul dezbrãcatã, într-o cãmãºuþã, picioarele ºi capul i se bãlãbãneau pe zãpadã, corpul ei luneca de pe sanie ºi copii trebuiau so punã din nou pe sãniuþã. Cu chiu cu vai au târât-o la cimitirul fãrã cruci, au rãscolit zãpada ºi încet, cu grijã, au pus corpul ei neînsufleþit într-o groapã micã fãcutã în zãpadã. ªi-au fãcut cruce ºi au început sã arunce zãpada deasupra. Ei nu mai plângeau, nici pentru asta nu mai aveau putere... Au lãsat acolo o movilã de zãpadã ºi s-au târât înapoi spre izba lor. Peste un timp a murit o altã femeie, soacra Liubei Þimbalari, din satul Târnova ºi tot copii au îngropat-o în zãpadã... „Aici o sã murim cu toþii”, se gândea mama Ecaterina. Ea înþelegea cã Alexei n-o sã mai vinã niciodatã, cã totul a fost o minciunã ºi bãrbaþii au fost duºi în alte locuri, cã i-au despãrþit anume pentru ai nimici. Localnicii i-au povestit câte ceva, cãci ºi ei erau aduºi în aceste locuri, unii din Ucraina, alþii din regiuni chiar siberiene ºi totul se petrecuse ca ºi cu familia lui Alexei. „Trebuie sã fac ceva, aºa nu se poate, trebuie sã le scap de aici pe

– 141 –

fete”, se gândea ea mereu. Se uita la ele cu jale, i se rupea inima când le vedea aºa slãbuþe, jigãrite, îmbrãcate în haine petecite, umblând desculþe din primãvarã ca sã-ºi pãstreze încãlþãmintea pe care o mai aveau. Auzise de la localnici cã la vreo 80 de kilometri e un sat Horoºee, unde e o viaþã mai bunã, se poate gãsi de lucru, ºi mai existã ºi o cale feratã, unde se încarcã vagoane cu lemne ce se duc în alte locuri. Dar ºi numele acestui sat era atrãgãtor, Horoºee însemna în româneºte bunãtate. ªi aºa cum sãracul se îmbogãþeºte în vis, aºa ºi ea, dorea sã facã orice numai sã plece de aici. A trebuit sã plece la comenduire sã cearã voie. Comandantul i-a dat voie, el trãia în alt sat la vreo 20 de kilometri depãrtare. I-a dat voie, cãci pentru el era totuna. Puterea sovieticã era peste tot. ªi la 7 martie, împreunã cu altã familie Cernei, au pornit-o la drum. Familia Cernei din satul Baroncea avea cinci copii. Mama lor Lidia a fost ºi ea aruncatã în mãrfarul durerii cu cei cinci copii, care îi ducea spre o altã viaþã. Acum ºi ea dorea sã-ºi scape copii ºi se alãtura familiei Rotaru. S-au tocmit cu un localnic, care avea un cal, sã meargã cu ei, cãci el ºtia drumul, mai fusese pe acolo. ªi, punându-ºi boarfele puþine în sania trasã de un cãluþ mic, roºcat, cu o coamã lungã, neþesãlat cu anii, au pornit-o la drum. Toþi mergeau pe jos, numai Lucia ºi un copil mic al ei au urcat în sanie. Era un ger de vreo 30 de grade. Le îngheþa suflarea de ger, mergând unul dupã altul, cãci drumul nu era bãtut ºi calul trãgea din greu sãniuþa. Se îmbrãcase cu tot ce aveau mai cald, cineva îºi pusese pe umeri un covoraº, o ºalincã, ºi se miºcau încet în urma saniei. Împodobiþi cu ºalinci, numai ochii li se vedeau. Fetele Rotaru-Claudia, Maria, Tatiana ºi Galina mergeau înainte, una dupã alta. Al cincilea copil al Lidiei, Eugenia, rãmãsese în sat, era bolnavã. Lidia Cernei visa sã se aranjeze în satul Horoºee ºi apoi sã vinã înapoi ºi s-o ia ºi pe ea. Se miºcau cu greu. Se ajutau unii pe alþii, îmbãrbãtându-se mereu. Cine obosea, se urca în sãniuþa trasã de cãluþ, care se miºca ºi el greu, pentru cã zãpada era mare ºi se prãbuºea uneori în ea. Când bãtea vîntul, frigul le pãtrundea pânã la oase ºi atunci ele se salvau, întorcându-se când cu faþa, când cu spatele spre el. A venit ºi prima noapte, dar ele nici jumãtate de drum nu fãcuse. S-au oprit, au fãcut un rug, strângând crengi, bucãþi de lemn cã erau multe împrejur. Acum se roteau lângã rug, încãlzindu-ºi când spatele, când pieptul. Gerul creºtea, erau vreo 40 de grade. Era bine lângã foc, dar de dormit nici vorbã. Zãpada se topea lângã foc, totul era umed sub picioare, unde sã te culci? Se mai aºezau pe sanie, moþãind. Aºa s-au chinuit pânã în zori, când ºi-au continuat drumul spre satul visat.

– 142 –

Cãlãuza a dat bici calului ºi a plecat înainte. Femeile cu copii au rãmas, miºcându-se tot mai greu ºi mai încet. Singure în gerul nãprasnic, care nu scãdea, mergeau împotriva vântului ce se stârnise ºi le frigea corpurile. Copacii înalþi ºi drepþi scârþâiau ameninþãtor, speriindu-i. Uneori se auzeau niºte urlete din depãrtare, care le fãceau inima purice. În taigaua sãlbaticã erau ºi lupi. Cãlãuza povestea cã nu odatã ei dãduse nãvalã asupra vitelor care erau în ºoproane. Totul în jur era trist, chiar sinistru. Aºa a trecut ºi a doua zi. Mai rãmãsese câþiva kilometri, ei ºtiau asta, dar ºi speranþa devenea tot mai vagã. Familia Cernei, Lidia ºi trei copii ai ei, rãmãseserã în urmã, nu se mai vedeau. Vântul se mai liniºtise, dar gerul se întãrea tot mai mult. Mergeau încet, încet, nu mai aveau putere. Frica de a rãmâne pe veci în aceste locuri pustii, înfricoºãtoare, îi îndemna sã se miºte. Toate erau încotoºmãnate, numai ochii li se vedeau, cu ei ele cãutau drumul înainte. Se miºcau încet, clãtinându-se de slãbiciune, vroiau sã doarmã, dar ºtiau cã somnul e moarte pentru ele. Mai trãgeau o sãniuþã dupã ele, încãrcatã cu niºte vase, cratiþe, toatã gospodãria lor de fãcut mâncare, când o sã ajungã la destinaþie, în acel sat care le fãgãduia atât de mult, care era atât de aproape, dar ºi încã atât de departe. Mai rãmãsese vreo doi kilometri, se auzea lãtratul câinilor, dar sãrmanele nu mai aveau putere ºi adormeau aºa din mers. Corpurile le erau amorþite, limba în gurã pãrea o bucatã de lemn, era strãinã, nu se mai miºca. Numai frica de a se opri le forþa sã se miºte, cãci ºtiau cã dacã se vor opri vor cãdea jos adormite ºi aceasta va fi sfârºitul lor. Se împingeau una pe alta... Încã un pic, un pic, era gândul fiecãrei, dar paºii se încetineau, picioarele erau ca de plumb... Deja se vedea fumul ce se ridica drept în cer, ieºind din hogeacuri. Erau la capãtul puterilor, totul devenise indiferent, se opriserã... - Deodatã am vãzut o prãpastie în faþa noastrã, mare, lungã... sub picioarele noastre.... Sora Claudia era pe malul celãlalt ºi ne fãcea din mânã... ne chema..., povestea mai târziu Tatiana. Începuserã halucinaþiile. Claudia ne-a târât pe toate pânã la prima casã, povestea mai departe Tatiana. Când am intrat toate în casa din bârne, am cãzut toate secerate, una peste alta... adormite. Stãpâna casei s-a speriat, dar Claudia i-a povestit cei cu ele. Ea a pus o oalã pe soba fierbinte de fier cu turte de lapte îngheþat. Când s-au trezit stãpâna le-a dat lapte fierbinte... Scãpaserã de soarta crudã. A doua zi au gãsit-o pe Lucia ºi fetiþa ei într-o cãsuþã alãturi. Dar familia Lidiei Cernei nu era nicãieri. S-au repezit la directorul fabricii forestiere din Horoºee, povestindu-i despre Cernei ºi copii ei. Directorul le-a dat o sanie cu un vizitiu ºi au plecat sã-i

– 143 –

caute... I-au gãsit numai la trei kilometri de sat. Erau culcaþi în zãpadã... Mama Lidia adormise, îmbrãþiºându-l pe cel mai mic dintre copii, strângându-l la piept. Ceilalþi doi dormeau somnul de veci, îmbrãþiºaþi ºi ei. Cu obrajii îmbujoraþi, parcã dormeau, erau alãturi de mama lor care nu reuºise sã-i scape... Ea, Lidia Cernei, cu ochii sãi albaºtri, frumoºi, deschiºi se uita la cerul care nu se îndurase sã-i salveze. Era frumos chipul ei adormit, parcã visa un vis frumos din care nu dorea sã revinã... Poate se vedea cu copii sãi într-o izbã caldã, cu focul arzând vesel în soba de fier... Poate... Oare va rãspunde cineva vreodatã de aceste pãcate a unor oameni fãrã inimã, fãrã suflet? Fetele Rotaru stãteau în jurul acestei familii adormite, simþind parcã o vinã cã nu i-au aºteptat, nu iau ajutat sã ajungã ºi ei la tãrâmul mântuitor. Dar ce puteau face ele, când numai un înger sfânt le salvase ieri ºi pe ele de aceiaºi soartã. Lacrimi grele de durere, neputinþã, furie, urã împotriva tuturor se scurgeau din ochii lor nevinovaþi. În sufletele lor tinere se ridicau ca un vulcan protestele celor vãzute ºi retrãite în acele locuri sãlbatice ºi timpuri grele, unde cunoscuserã atâtea lipsuri, nenorociri ºi fiare omeneºti. Acest tablou al sfârºitului acestei familii Cernei niciodatã nu vor pãrãsi inimele ºi memoria lor pânã la capãtul vieþii ºi deseori în viaþa lor vor curge lacrimi grele de milã, durere ºi proteste împotriva celor ce conduceau aceastã þarã sângeroasã, nebunã, fãrã milã de tot ce e mai scump pe lume – viaþa omeneascã... Ele nu ºtiau cã nenorocirile lor nu s-au terminat ºi cã în viaþa lor se vor mai întâmpla multe, prea multe suferinþe pentru inimele lor copleºite de atâta durere. În satul Horoºee se putea gãsi de lucru. Pânã aici venea o linie de cale feratã de la magistralã. Linia aceasta, „Vetka”, cum o numeau aici, era folositã pentru a scoate lemnul preþios din taigaua siberianã ºi al duce unde era nevoie de el. Chiar a doua zi le-au dat de lucru. Fetele erau bucuroase cã vor lucra ºi vor primi ceva. Galina ºi Tatiana au fost trimise sã taie copacii în taiga. Maria era bolnavã. Sforþãrile fãcute de ea pe Drumul morþilor îi zdruncinase sãnãtatea. Dar mai era ceva. În faþa ochilor ei stãteau mereu copiii familiei Cernei îmbrãþiºaþi în zãpadã cu mama lor. Ea plângea ºi plângea... era o stare nervoasã grea ºi trebuia o vreme mai îndelungatã ca ea sã-ºi revinã. Mama Ecaterina rãmãsese s-o îngrijeascã. Claudia tãia copacii în pereche cu o femeie mai în vârstã. Din întreprindere le-au dat topoare, fierãstraie, dar cel mai scump era o strachinã de supã fierbinte ºi douã

– 144 –

sute de grame de pâine. Din acea zi primeau pâine 400 de grame pe ziua de lucru, o dãdeau seara, când se întorceau de la lucru, morþi de obosealã, de frig ºi dezamãgire. Nu era nici asta mult, dar dupã foametea din satul Jirnovka, li se pãrea cã au nimerit în rai. Munca era grea ºi cerea mai multã mâncare ºi mai bunã, dar ele rãbdau, amitindu-ºi de satul Jirnovka. Le mai dãduserã niºte haine, pantaloni vãtuiþi ºi scurteice din vatã. Nu erau noi, aveau multe petice, dar erau cãlduroase. În picioare aveau acum pâsle, cârpite, urâte, dar la picioare le era cald. Brazii erau înalþi, frumoºi, chiar prea frumoºi faþã de aceste nenorociri care cãzuse pe capul lor. De jur împrejur zãpadã multã, iar gerul se þinea tare. Ca sã ajungi la copac trebuia sã mergi prin zãpadã pânã la brâu, sã-þi faci loc lângã tulpinã ºi apoi, în doi, cu fierãstrãul, nu întotdeauna bine ascuþit, trebuia sã faci tãietura cât mai jos la pãmânt. Uneori trebuia sã stai în genunchi. Era periculos, când începea sã cadã trunchiul, cãci el se învârtea uneori în aer, luând altã direcþie ºi putea sã te caliceascã, chiar sã te omoare. Nu era acest lucru pentru femei, dar în aceastã þarã femeile erau egalate în drepturi cu bãrbaþii ºi acum ele puteau fi trimise ºi la lucru greu. Trebuia sã fii foarte atentã la orice miºcare a trunchiului, ca în orice moment sã poþi sãri în lãturi. Când tãietura ajungea la capãt, fetele dãdeau alarma, ca ceilalþi tãietori din apropiere sã fie atenþi, pãrãsind locurile periculoase, pânã se prãbuºea copacul care cãdea cu un zgomot ca o loviturã de puºcã. Trunchiurile erau apoi curãþate de crengi, tãiate la mãsura cuvenitã. Dupã asta veneau alþii cu calul sau boul ºi cu sania ca sã-l încarce ºi sã-l ducã la „vetkã”. Acolo lucrau alte femei ºi fete care rostogoleau trunchiurile, aranjându-le grãmadã, ca apoi sã cadã în vagoane. Lucrau greu, periculos, dar ce nu face omul pentru o bucatã de pâine ºi o strachinã de balandã? Moldovencele mai sufereau cã erau umilite de localnici, care îºi bãteau joc de ele, pânã ºi pe copii lor îi speriau zicându-le: - Nu plânge, cã au sã vie moldovenii ºi au sã te ducã în pãdure! ºi multe altele. Ei uitase deja cã ºi ei sau pãrinþii lor au fost deportaþi în aceste locuri prin anii 30-33, când se formau colhozurile în Ucraina. Aºa râdeau ºi de ei alþii cândva. Printre deportaþi era ºi o profesoarã dintr-un orãºel din Basarabia, Nina Cobãleanschi, care le-a zis într-o zi: - Fetelor, ascultaþi-mã pe mine, hai sã le ºtergem nasul la ruºtele astea. Ce ne iau ele pe noi în râs, ne batjocoresc fãrã sã avem vreo vinã. Haideþi sã le arãtãm cã suntem dintr-un neam vrednic de mii de ani ºi avem mai multã culturã decât ei.

– 145 –

- Bine, dar ce putem face? o întrebau fetele. - Facem o seratã, cum fãceam acasã. Zis ºi fãcut. ªi-au amintit poeziile ºi cântecele învãþate cândva. Ele nu erau uitate. ªi au dat un concert. ªi ce concert! Afarã era un ger straºnic, dar în încãpere se topeau inimele. Vocile frumoase, tinere, melodioase, cântau cântecele Basarabiei româneºti, care le fãcea sã le creascã inimele. Cântau cântece patriotice, despre trei culori, de jale, de bucurie ºi altele ce rãsunau în taigaua îngheþatã. Dupã aceastã seratã viaþa a devenit mai bunã. Inimele strãine s-au mai dezgheþat ºi localnicii ºi-au schimbat purtarea faþã de ele. κi aminteau ºi ei de tragedia lor, de viaþa de mai înainte. Au mai fost aºa concerte care le mai dãdeau speranþe în viitor. Mama Ecaterina, când se hotãrâse sã plece din Jirnovka, se mai gândea ºi acum cum sã-ºi scape fetele de viaþa asta amarã, sã fugã din acest iad. Nu vroia sã se împace cu gândul sã trãiascã aici 20 de ani cum li se ordonase. ªi într-o zi s-au urcat toate în vagoanele cu lemne ce trebuia sã le ducã în altã lume. Au ajuns cu marfarul la gara de pe magistralã, Kokoºino, s-au dat jos ºi s-au aºezat pe iarbã lângã staþie. Mama s-a dus sã cumpere bilete la casã. Erau ºase de toate. A apãrut un om care le-a întrebat: - Unde plecaþi? O femeie din Horoºee le-a dat de gol ºi l-a îndreptat spre ele. - Ca sã nu fiþi arestate ºi judecate, luaþi trenul îndãrãt, a strigat el. Au fost nevoite sã se întoarcã. Nimeni nu a observat lipsa lor, altfel ar fi fost rãu de tot. În 1943 a fost o epidemie de tifos în Horoºee. Tatiana ºi Claudia s-au îmbolnãvit rãu. Nu mai mâncau ºi chiar nimeni nu le mai hrãnea, se împãcase cu gândul cã ele vor muri. Dar le-a ajutat Dumnezeu ºi le-a scãpat. Prea curat ºi profund se ruga mama Ecaterina lui Dumnezeu sã se îndure ºi sã nu le ia viaþa, dupã atâtea suferinþe la o vârstã atât de tânãrã. Gândurile de a fugi, de a se reîntoarce acasã nu le pãrãsea, dorul de casã le frigea inima, se culcau ºi se sculau cu gândul

– 146 –

cum sã fugã, sã scape din gheþãria asta. În anul 1944 mama ºi fetele au reuºit sã-ºi cumpere o izbã micã de lemn, unde trãise niºte refugiaþi din timpul rãzboiului. Aºa cum ruºii înaintau ºi îºi eliberau pãmânturile, mulþi din refugiaþi se stãruiau sã se întoarcã acasã. Familia care pleca vroia sã vândã cãsuþa, o vãcuþã ºi alte lucruri pe care le aveau, cãci nu le puteau lua cu ei. Nimeni nu vroia sã le cumpere, nu aveau bani sau nu aveau nevoie. Mama Ecaterina avea douã inele de aur ºi le-a propus. Ei au fost de acord, cãci totuna nimeni nu le-ar fi cumpãrat acea avere... Decât s-o lase degeaba, mai bine sã ia inelele. Acum familia Rotaru avea izbã, vãcuþã ºi grãdinã, unde puneau cartofi ºi alte legume. Vremurile devenise mai uºoare. Într-o zi a sosit mama Luciei, doamna Scorþescu, care îºi împlinise termenul de puºcãrie, trei ani. Aflase unde e Lucia de la bunelul fetelor de la Þarigrad, cãci fetele i-au scris când sovieticii au ajuns cu frontul în Moldova. Acum familia Rotaru s-a decis ca mãcar unele din ele sã fugã ºi sã ajungã acasã. Cu Scorþescu ºi Lucia au plecat ºi Galina cu Gabic, fiul doamnei din Nãduºita. Au plecat, urcându-se în mãrfarul cu vagoane încãrcate cu lemne, cãrbune. Pe drum se urcau în orice vagon, chiar ºi în acelea unde erau militari sau tehnicã militarã, ce se ducea spre front, numai sã ajungã acasã. Doamna Domenti era bolnavã de tuberculozã osoasã ºi se hotãrâse sã-l dea pe Gabi ca mãcar el, un copil de patru ani, sã se întoarcã acasã la buneii sãi. Bilete nu mai luau la casã, se temeau sã nu fie prinºi din nou. Se urcau în vagoane, pe acoperiºurile lor, se þineau de þevile de ventilaþie, riscând sã fie aruncaþi din mers jos pe pãmânt, ce însemna moartea. Aºa au mers trecând Uralul, Kuibuºev, Harkovul, Kievul, ajuncând la Ocniþa. Chiºinãul nu era încã ocupat de armata sovieticã, mergea rãzboiul. De la Ocniþa au luat-o pe jos la Nãduºita, trenurile nu mergeau. Galina a luat-o spre Þarigrad. Bunelul a primit-o cu lacrimi de bucurie. Galina nu ieºea din casa bunelului, îi era fricã de zbirii sovietici. Dar oamenii au aflat de ea ºi veneau chiar din alte sate, dorind sã afle câte ceva despre neamurile lor deportate. Galina se temea sã treacã chiar ºi pe lângã casa lor, unde era din nou sovietul sãtesc. Peste o lunã au sosit ºi mama cu Tatiana, Maria ºi Claudia. Au lãsat izba lor ºi tot ce era acolo în voia soartei sã nu ºtie nimeni de ei. Se împrieteniserã acolo cu un inginer geolog venit cu lucrul din Leningrad. El fãcea fântâni arteziene. Era de loc din Letonia, bãrbat de treabã, om cu inimã mare. Nu era din deportaþi, dar îi jelea, cãci ºi þara lui trecuse prin calvarul comunist. Familia Rotaru nu putea sã vândã vãcuþa. Atunci inginerul Vitautis le-a spus: - Luaþi vaca cu voi la Omsk ºi acolo o veþi vinde, veþi avea bani.

– 147 –

- Dar cum s-o ducem cu trenul? Întreba Ecaterina. - O sã o încãrcãm în vagonul meu cu instrumente. Aºa au ºi fãcut. Au încãrcat vaca noaptea în vagon, ascunzând-o dupã instrumente ºi strunguri. Au ajuns la Omsk. Mama a plecat cu vaca la piaþã s-o vândã, fetele stãteau ascunse, nu se arãtau la garã. Mama s-a întors cu bani, a cumpãrat mâncare pentru drumul lung. ªiau luat rãmas bun de la Vitautis ºi, urcându-se într-un tren spre apus, au plecat. Nimeriserã într-un vagon cu cai militari, spunând cã sunt refugiaþi ºi se întorc acasã. Au ajuns cu diferite trenuri în Ucraina. Sau urcat într-un tren spre Kiev. La o staþie au spus cã li s-au furat documentele. Se sfãtuiserã sã facã aºa, cãci nu aveau nimic la mânã. Le-au luat la miliþie, le-au interogat, dar ele s-au þinut tare. Le-au dat o hârtie cã li s-au furat documentele ºi au plecat mai departe. La Jmerinka aveau niºte cunoscuþi, feciorul cãrora era maºinist de tren. El le-a ascuns pe locomotivã în cãrbuni ºi aºa au ajuns la Ocniþa. La semafor el le-a dat jos, temându-se sã intre cu ele în garã. De aici au mers pe jos pe calea feratã pânã la Drochia. În acele timpuri mulþi se întorceau din refugiu acasã ºi tot aºa ºi ele au reuºit. Au venit la Þarigrad. Mama ºi fetele s-au ascuns în pãpuºoi. Tatiana s-a dus sã vadã ce se face în casa bunelului. A trecut pe lângã fântâna unde niºte femei spãlau rufele. Ele s-au uitat la ea. - Parcã e fata lui Aleoºa Rotaru, a zis una. Dar n-au oprit-o. Tatiana a venit la casa bunelului, pe ocolite, ascunzându-se dupã un ºopron. Se uita cu fricã ºi grijã în curte, dar l-a vãzut pe bunel ºi Galina stând la masã. Când a apãrut Tatiana, bãtrânul Vichentie Cijacovschi a început sã plângã. De durere ºi bucurie. El s-a dus dupã Ecaterina ºi celelalte fete. Era 17 august 1944. Se ascundeau la bunel, aveau mereu frica sã nu fie descoperite. Erau case libere, în sat, dar casa lor era ocupatã. Când mama a ajuns la pãmântul ei, a cãzut în genunchi plângând cu hohote, amintinduºi de toate suferinþele, de bãrbatul sãu Alexei, de toate nenorocirile lor. Dar bucuria de a fi cu toþii împreunã a fost scurtã. Peste o lunã, zbirii i-au arestat, întâi pe Maria ºi Ecaterina. Fetele nu erau toate acasã. A venit ºi fratele Ecaterinei, refugiat din Arhanghelsk la Chiºinãu ºi, aflând de ei, a luat fetele la Chiºinãu. Galina învãþa aici în clasa a ºaptea, iar Claudia lucra ca secretarã undeva. Un cunoscut, venind din Þarigrad la Chiºinãu, le-a adus trista veste cã mama ºi Tatiana sunt arestate. Peste câteva ore au venit zbirii ºi le-au arestat ºi pe ele, ducându-le la Soroca, la închisoare. În decembrie a venit la închisoare sã le vadã bunelul Vichentie, aducândule ceva de mâncare ºi haine calde. Dar nu i-au dat voie ºi el s-a întors acasã fãrã sã le vadã. Pe drum a rãcit ºi a murit. NKVD-ul i-a încãrcat în

– 148 –

tren ºi au plecat înconjuraþi de santinele cu câini lupi spre Dnepropetrovsk, apoi la Moscova, la Sverdlovsk... Le-au chinuit aºa pânã la Novosibirsk ºi, în sfârºit, au ajuns la Ciulâm, unde au fost judecate. Pentru cã una nu avea 18 ani, vroiau s-o transfere la închisoarea de minori, dar mama Ecaterina a rugat judecãtorii sã le judece pe toate împreunã, sã nu le despartã. Judecata a hotãrât sã stea în închisoare trei ani de zile, apoi sã fie duse îndãrãt la Horoºee, pînã li se va împlini termenul de 20 de ani. ªeful închisorii din Novosibirsk a venit sã vadã cine sunt noii deþinuþi. Vãzând o familie întreagã, a dat ordin sã lucreze în atelierul de cusut, pentru cã ele se pricepeau la aºa ceva. Aici coseau rufe ºi alte lucruri pentru soldaþii sovietici de pe front. Trei ani de puºcãrie ar fi trecut cu greu, dar aici mãcar aveau garantatã o bucatã de pâine ºi o supã fierbinte pe zi ce nu era în deportare. A venit ºi termenul de eliberare. Ele erau de acum apreciate ca bune lucrãtoare. Ecaterina l-a rugat pe ºef sã le lase aici, sã nu le trimitã din nou la Horoºee. ªeful închisorii l-a rugat pe un prieten al sãu sã le ia la lucru în atelierul sãu. Aºa au scãpat de Horoºee. Mama ºi Maria s-au întors acasã în 1959, dupã moartea cãlãului Stalin. - În anul 1958 ne-au chemat la comenduire ºi ne-au dat documente de eliberare, dar eram nevoite sã iscãlim cã nu avem dreptul sã ne întoarcem acasã ºi sã cerem îndãrãt averea furatã, dar nimeni dintre noi nu a dorit sã iscãleascã aceastã hotãrâre. Claudia ºi Galina s-au reîntors abia în 1990, când acest imperiu al rãului s-a destrãmat ca un balon de sãpun, fãrã un foc de armã ºi a dovedit încã odatã lumii întregi cã a fost condus de niºte oameni demenþi ºi criminali. Fetele erau deja cãsãtorite, fiecare avea viaþa ei. Mama Ecaterina a venit la fratele sãu, la Chiºinãu, ºi a trãit aici, cumpãrându-ºi o garsonierã. Dar ºi aici, întorcându-se acasã, au fost mereu umilite ºi persecutate de zbiri ºi de cozile de topor, care îºi ieºeau din piele, lingând mâna stãpânului. Tatiana era cãsãtoritã cu Dumitru Berezovschi din Hãsnãºeni, fost deportat ºi el. Familia lui Dumitru încã în 1929 a fugit din Ucraina sovieticã, trecând Nistrul sub focul mitralierilor sovietice. S-au stabilit la Hãsnãºeni, fiind ajutaþi de statul român sã-ºi refacã viaþa. Dar cãlãii sovietici, ocupând Basarabia în 1940, i-au gãsit ºi aici, deportându-i la 13 iunie 1941. În 1989 au fost cu toþii reabilitaþi. Au dorit cu toþii sã se întoarcã la Þarigrad, dar casa lor a fost demolatã ºi în locul ei s-a construit Casa de Culturã. Nimeni din conducerea comunistã nu i-a ajutat cu nimic ºi nici nu ºi-a cerut iertare. Bestiile roºii-tot bestii au rãmas. Îi alungau ºi din Chiºinãu. - În 24 de ore sã vã luaþi tãlpãºiþa de aici, aºa le ordonau cozile de topor, mulþi dintre ei erau copiii acelor criminali care au ucis atâtea sute

– 149 –

de mii de oameni nevinovaþi ºi care au adus acest pãmânt la sãrãcie ºi mizerie. Dar vremurile s-au schimbat. Poporul s-a trezit. Celor ce au suferit de genocidul sovietic nimic nu li s-a întors din avere. Pãmântul lor a fost dat celor venetici, care ºi-au pãrãsit baºtina lor atât de „iubitã”, Rusia. Din toatã familia au rãmas pânã azi numai douã din acele frumoase fete, care au trecut prin atâtea suferinþe. Claudia ºi Tatiana. Ele se luptã cu bãtrâneþea, trãiesc din greu ºi deseori le curg lacrimi amare din frumoºii ochi, amintindu-ºi de acele vremuri straºnice, de acel genocid sovietic, care a distrus milioane de fiinþe omeneºti ºi încã nu ºi-a primit pedeapsa cuvenitã. ªi când te gândeºti cã încã ºi azi se mai gãsesc proºti, slabi la minte, care plâng dupã acele vremuri ºi ar dori sã întoarcã roata istoriei. Dar istoria nu se repetã ºi, dacã comunismul a scãpat de judecata omeneascã, nu va fi iertat de cea dumnezeiascã. Se mai gãsesc mulþi care îl laudã pe despotul Stalin, unii care habar n-au avut de ce se fãcea în jurul lor, alþii n-au dorit sã ºtie, trãind o viaþã numai pentru ei, dar unii dintre ei au fost niºte canalii ºi criminali, care ºi-au bãtut joc de popoare nevinovate, asuprindu-le ºi nimicindu-le. Azi toate nenorocirile ce vin în Rusia sunt din cauza pãcatelor ºi crimelor sãvârºite ºi Dumnezeu nu bate cu bãþul. Rusia nu înþelege cã varsã sânge nevinovat, nimicind naþiuni mici, înrobind popoare strãine. Dar Dumnezeu e mare ºi drept. Adevãrul e mai presus de toate ºi dreptatea trebuie sã triumfe.

LIDIA ºI JENICÃ RUSU
Diamantele se mãsoarã în carate, sufletele prin dragoste. Ovidiu Vasilescu Valerian Aºtefanei (ªestacov) s-a nãscut la 14 iunie 1921 la Soroca, unde tatãl lui era contabil la închisoare. La 28 iunie sovieticii au ocupat cu forþa Basarabia, motivând cã este locuitã în majoritate de ucraineni, spunând minciuni încã o datã. Tatãl lui Valerian se pregãtea sã dea în primire sovieticilor 10 hectare de pãmânt, casa nouã conducerii, dar... a fost arestat chiar a doua zi. Sovieticii au eliberat pe toþi cei aflaþi în puºcãrie, dorind sã demonstreze cã sunt mai democraþi... ºi cã a venit o conducere nouã, care va face dreptate tuturor. La 13 iulie trebuia sã fie arestat ºi Valerian, care era student la Iaºi, unde avea o sorã. Simþindu-se urmãrit, fiind acasã, a plecat la Chiºinãu ca sã i se piardã urma. Aici s-a înscris la facultatea de agronomie. Învaþã, avea bursa la

– 150 –

început. Apoi bursa a fost stopatã, cãci zvonul despre arestarea tatãlui sãu ajunsese ºi aici. A fost nevoit sã pãrãseascã agronomia ºi sã fugã la Lãpuºna, unde s-a angajat învãþãtor. Aºa cum majoritatea intelectualilor fugise din Basarabia, sovieticii aveau mare nevoie de cadre, cãci ei nu ºtiau limba românã. Tot aici lucra ca învãþãtoare o fatã tânãrã, Lidia Rusu, care avea ºcoala pe malul Prutului. S-au cunoscut la o adunare a învãþãtorilor ºi în primãvarã s-au cununat. Tatãl lui Valerian era un om sever ºi Valerian era un bãiat foarte econom, nu arunca banii pe vânt. Tatãl Lidiei, Toader Rusu, era din comuna Sauca, iar mama Eudochia din Cãlãraºi. Familia Rusu trãia acum în Chiºinãu. Acum Basarabia era din nou eliberatã de ocupaþia sovieticã. Lidia era gravidã ºi aºtepta copil. S-a nãscut o fetiþã la maternitatea din Chiºinãu, unde venise ºi Regina Maria, vizitând spitalele din Chiºinãu, care erau pline cu rãniþi de rãzboi. Regina s-a apropiat de patul Lidiei ºi i-a dat niºte flori ºi ciocolata. Era o femeie bunã la suflet. În 1941 Lidia era funcþionarã la CFR la Cãlãraºi. Pe Valerian îl luase în armata românã ºi-l trimise la ºcoala de ofiþeri. Acum Lidia cu copilul stãteau la Chiºinãu cu pãrinþii ei. În 1944 frontul se apropia de Basarabia ºi populaþia fugea de frica sovieticilor în România. Lidia cu copilul s-a evacuat în România, unde au repartizat-o la primãria din Craiova. A fost primitã, aranjatã ca în rai, cum povestea ea. Trebuie de spus cã oltenii s-au purtat foarte frumos cu acei ce se refugiau din Basarabia ºi Bucovina. I-au dat ºi o camerã într-o casã bunã. Trebuie de notat cã în timpul lui Ion Antonescu toatã populaþia s-a purtat foarte bine cu acei care se refugiau, dorind sã scape de tãvãlugul sovietic. Oamenii îi ºtiau deja foarte bine din anii de ocupaþie 1940-41, când întreaga Basarabie era în lacrimi. În 1946, prin o numãrãtoare de voturi frauduloasã, la putere au venit comuniºtii. Ei îi lãudau pe sovietici, fãgãduiau o viaþã bunã, fãceau tot posibilul cât mai mulþi oameni sã intre în partidul comunist, care pânã la armistiþiul din 23 august nu avea nici o mie de membri. Pe mareºalul Ion Antonescu l-au împuºcat la Bucureºti, el nu a fost trimis la Nurenberg sã aparã în faþa judecãtorilor internaþionali. Sovieticii nu au dorit ca el sã spunã acolo adevãrul despre Basarabia ºi Bucovina, ocupate de ei în 1940. El nu ar fi tãcut din gurã, cãci era un om cu onoare, patriot al neamului românesc. Ar fi strigat cãlãilor: Eu am luptat pentru Basarabia ºi Bucovina, ele sunt þinuturi româneºti, o ºtie toatã lumea, dar ruºii au ocupat cu forþa aceste plaiuri ºi timp de aproape 200 de ani îºi bat joc de neamul românesc. El nu ar fi tãcut, cum tac azi mulþi dintre demnitarii României, care ar da totul strãinilor numai ca ei sã

– 151 –

rãmânã în fotolii. Cine nu dorea sã intre în partidul comunist, era îndemnat sã intre în partidul socialiºtilor, a lui Titel Petrescu, ucis apoi tot de comuniºti, care nu vroiau sã împartã puterea cu nimeni. Lidia a lucrat dactilografã, apoi impiegatã la CFR. Avea 8 clase de liceu industrial de la Chiºinãu, terminate în 1939. Valerian terminase liceul Xenopol din Iaºi, era matematician. Tot acolo dãduse ºi bacalaureatul. Pe front fusese rãnit uºor în mânã ºi venise ºi el la Craiova. Era demobilizat. Comuniºtii se stãruiau sã-i scoatã din armatã pe toþi acei care fuseserã în armata regalã ºi sã-i înlocuiascã cu alþii din diviziile Horia, Cloºca ºi Criºan ºi Tudor Vladimirescu, din foºtii prizonieri în URSS, educaþi în alt duh. Valerian lucrase la început ca notar, dar nu i-a plãcut ºi a intrat la o ºcoalã de impiegaþi la CFR. Lucra impiegat ºi dãdea examen pentru a deveni ºef de garã, dar era mereu respins. Poate pentru cã fugise din Basarabia s-au poate ºtiau ceva despre tatãl sãu. Aºa au trãit la Craiova pânã la bãtrâneþe. Valerian mai avea o „boalã”, cânta la bisericã, avea o voce foarte bunã ºi puternicã. Lidia mai avea un frate, Jenicã Rusu, care învãþa la Liceul „Haºdeu” din Chiºinãu, dar se certase cu un profesor care-i fãcea mizerii. Atunci pãrinþii s-au mutat la Tighina. El era un bãiat vesel din fire, îi plãcea sã asculte ºi sã spunã bancuri. Aceste lucruri nu erau la modã în timpul sovieticilor, dar Jenicã nu credea ºi nici nu ºtia cã aceste bancuri, povestite de el prietenilor, îl vor duce departe de baºtinã ºi-i vor distruge tinereþea. La o seratã, la Tighina, Jenicã s-a îmbrãcat ca o fatã, ºi-a pus pernuþe înainte ºi înapoi. Se fãcuse o fetiþã frumoasã, cu o broboadã de mãtase ºi dupã ea umbla un ofiþer sovietic. Se stãruia sã danseze cu ea ºi-i fãcea curte. Sovieticii veneau deseori la seratele de la Institutul învãþãtoresc. Fetele se amuzau, râdeau de rus, pânã ce una i-a spus cã fata aceia e un bãrbat. Ofiþerul s-a supãrat foc, i-a rupt rochia ºi a vãzut cã e bãiat. Dupã un timp, Jenicã ºi cu alþi doi prieteni au fost pârâþi de o comsomolistã cã ei spun bancuri la adresa sovieticilor. Dupã asta toþi trei au fost arestaþi, încãrcaþi într-un tren de vite ce lua drumul spre Siberia. Dupã 32 de zile, fãrã mâncare caldã, numai cu peºte sãrat ºi douã cãni de apã pe zi, au ajuns la Irkutsk, capitala Siberiei. Drumul a fost plin de suferinþe. Cu durere se uitau prin ferestrele zãbrelite cum se îndepãrtau de baºtinã. În vagon erau 40 de oameni, loc de dormit nu era decât pe podea. Era o cãldurã straºnicã, curgea sudoarea tot timpul de pe ei ºi apã de bãut nu era. Li se dãdea o canã dimineaþa ºi una seara. Flãmânzi, însetaþi, în vagonul de fier încãlzit de razele dogoritoare

– 152 –

ale soarelui nu le ajungea aer, erau ca niºte peºti pe uscat. Uneori se apropiau de gemuleþele cu zãbrele sã mai ia o gurã de aer curat, dar santinela îi alunga, întinzând baioneta lungã, ascuþitã spre geam. Zile grele, îngrozitoare, neaºteptate. Era deja rãzboi ºi în drum întâlneau trenuri cu tancuri, pline cu soldaþi ce mergeau spre front. Populaþia arunca cu pietre în vagonul lui Jenicã, înjurându-i ºi strigând cã sunt „duºmani ai poporului sovietic”, trãdãtori, spioni ºi multe altele. La Irkutsk i-au dat jos din tren, apoi i-au mânat în port, unde pe fluviul Angara îi aºteptau niºte ºlepuri. Dupã ce i-au încãrcat, ºlepurile trase de remorchere au luat-o la drum. O jumãtate de zi ºi o noapte au mers pânã la satul Usolie. Aici i-au descãrcat pe malul pustiu ºi, încolonaþi câte ºase în rând, au pornit prin sat spre destinaþie. 18 kilometri de drum de þarã, cu praf mulþ pe o cãldurã înãbuºitoare, fãrã un gram de apã, cu gura ºi buzele uscate de sete. Spre searã au ajuns la vestita puºcãrie „Centrala lui Alexandru” care un veac întreg primea între pereþii sãi pe acei nenorociþi cãzuþi în ghearele comuniste cu vinã sau fãrã vinã. Un zid mare ºi lung de cãrãmidã înconjura clãdirile mari, unele de trei etaje, altele mai joase, lungi ºi sinistre. Viaþa la închisoare nu e ca cea de la libertate. De aici îl duceau pe Jenicã la Irkutsk, la anchetare. Aici îl forþau sã recunoascã lucruri ºi fapte stranii, de care el nu ºtia nimic. Nu-i dãdeau pace nici ziua, nici noaptea. Dar a avut noroc. Dupã vreo trei sãptãmâni i-au schimbat anchetatorul. Acesta s-a dovedit a fi un om de treabã, s-a uitat la tinerelul de 17 ani ºi i-a închis dosarul, vãzând cã nenorocitul nu are nici o vinã. L-a eliberat din detenþie, dândui o trimitere la lucru, la o uzinã militarã. Aici, neavând unde trãi, dormea pe niºte þevi calde într-un bloc. L-au luat la lucru ca un ucenic de strungar, i-au dat cartele pentru pâine ºi produse alimentare ºi cãmin. Dupã o vreme a devenit strungar. Prin 1943, mergând prin oraº, a vãzut un anunþ de admitere la un Institut de mineri. ªi-a cerut voie sã-i dea drumul pentru câteva zile sã dea examenele. Nu i-au dat drumul, atunci toþi lucrau pentru front. Îi trebuia un buletin medical. A vrut sã se opãreascã cu ulei fierbinte, dar bãieþii i-au spus cã poate sã rãmânã fãrã mânã. Atunci s-a opãrit cu apã fiartã. A venit la Institut ºi a dat examenele. La chimie – 4, la matematicã – 4, la limba rusã – 2. de unde sã ºtie el rusa? Când a venit sã controleze listele, numele lui nu era. Jenicã s-a dus la rector. - Am dat toate examenele, dar nu sunt în listã, a îngâimat el. - Pãi ai nota 2 la rusã, i-a rãspuns rectorul . - Nu ºtiu rusa, la români n-am învãþat-o. S-a uitat rectorul la el

– 153 –

lung, dar l-a primit. Era un Institut de minerologie evacuat din Leningrad. Jenicã învãþa pe nota cinci. Când s-a eliberat Leningradul, Institutul s-a întors acasã. Jenicã se cãsãtorise la Irkutsk ºi nevasta era tot studentã, împreunã cu el. În 1944 s-a întors în Basarabia, aducând nevasta gravidã la pãrinþi. S-a nãscut o fetiþã. El avea deja la Leningrad a cãmãruþã în cãmin. Când s-a nãscut fetiþa li s-au dat douã camere. A terminat învãþãtura ºi lucra într-un birou de constructori. Îl îndemnau sã intre la aspiranturã, dar bursa era prea micã – 1600 de ruble ºi el având familie a refuzat. Atunci a rugat sã fie trimis undeva, unde sã aibã o leafã bunã. L-au trimis la Sahalin, unde a lucrat 17 ani, la o minã ºi apoi la construcþii. Venind în concediu acasã, la pãrinþi, un prieten de la Sahalin, stabilit în Chiºinãu, l-a adus la Bodiul, primul secretar al C.C. al P.C.M. din Moldova. Acesta, având nevoie de specialiºti, l-a trimis la o secþie de construcþii. Cu timpul Jenicã a devenit ministru adjunct în Moldova. Viaþa i-a despãrþit pe sora Lidia ºi fratele Jenicã. Lidia ºi-a trãit viaþa în Craiova, Jenicã a fost nevoit sã trãiascã în „Þara sovietelor”. De cîte ori veneam la Craiova cu soþia Veronica, ne opream la dna Lidia, care împreunã cu alt om cu suflet mare, Vergiliu ªtefanin, ne-au ajutat la întemeirea Muzeului Memoriei Neamului la Chiºinãu.

PANTELIMON RUSU–NICANOR
Dta, dle profesor Constatin Stere, nu-þi aparþii d-tale, ci ºi Basarabiei, ºi nu ne poþi pãrãsi în aceste vremuri grele. Eu te rog sã te pui în capul nostru, ºi eu te voi urma întotdeauna ºi pânã la capãt, unde ne vei duce pentru binele acestei Basarabii a noastre. Scrisoarea lui Pan Halippa adresatã lui C. Stere Într-o searã, am citit un articol într-un ziar, nu mai ºtiu în care, despre un savant român, un filolog, care ºtia prea multe limbi. Un învãþat nãscut în Basarabia noastrã, pe acest pãmânt atât de pãtimit în istoria sa. Un articol scris în amintirea acelui om, care a fost Pantelimon Rusu, Nicanor, cum îl numeau acasã pãrinþii, vecinii ºi prietenii de joacã. Nicanor s-a nãscut în satul Chetrosu, raionul Drochia, la 22 iulie 1910, în Basarabia, gubernie ruseascã pe atunci. L-au botezat cu numele Pantelimon, dar a rãmas pe viaþã aºa cum îl numeau toþi – Nicanor. Pãrinþii lui nu erau bogaþi, aveau câteva deseatine de pãmânt, pe

– 154 –

care-l lucrau din zori pânã în noapte, câºtigându-ºi pâinea cea de toate zilele. Zece copii erau la pãrinþi, Nicanor era cel mai mare. Erau timpuri grele, dupã rãzboiul ruso-japonez, unde au murit ºi mulþi moldoveni pentru slava ºi mãreþia þarului. Þarul îi lua cu forþa în armata sa, care se stãruia sã cucereascã tot mai multe pãmânturi, sã aducã cât mai multe popoare sub jugul Rusiei. Pãrinþii lui Nicanor au trecut prin toate nevoile rãzboiului, prin revoluþia din 1905 ºi prin suferinþele primului rãzboi mondial, care a distrus milioane de fiinþe omeneºti. Puþini sunt azi în viaþã din acei copii care îºi mai aduc aminte de povestirile pãrinþilor sãi despre rãzboiul crunt ºi despre revoluþia poporului, vremuri când viaþa omului nu costa nimic ºi bandele bolºevice se rãsculau împotriva þarului, fãcându-ºi de cap pe pãmântul Basarabiei. Femeile ºi fetele se ascundeau prin poduri, prin beciuri ºi chiar prin pãduri, când de la frontul din Carpaþi veneau turme de soldaþi rãsculaþi, care cutreierau satele, îmbãtându-se cu vinul gospodarilor moldoveni ºi cãutând fetele din sat. ªi mare nenorocire era, când vreo fatã nereuºind sau întârziind sã fugã în pãdure, cãdea în mâinile lor, cã erau în armata þaristã ºi din acei cu ochi strâmbi, care numai milã nu aveau în sufletele lor. Dar a trecut ºi asta, au venit armatele fraþilor din România, alungând hoardele bolºevice, care îºi fãceau mendrele în Basarabia, semãnând dezmãþ, fricã ºi moarte. La început dupã unirea Basarabiei cu Patria-mamã nu a fost uºor, dar statul român ºi regele Ferdinand s-au þinut de cuvânt. Au luat pãmântul de la boierii ruºi ºi moldoveni, cãpãtuiþi pe nedrept cu mii de deseatine, ºi le-au împãrþit þãranilor, fãcându-le dreptate, boierilor lãsându-le câte 100 de hectare, ca sã aibã cu ce trãi. Viaþa s-a mai liniºtit, s-a mai dres, s-a fãcut mai bunã. A fost adoptatã ºi o Constituþie nouã, democratã, ºi legi noi, drepte. Nicanor a crescut, a terminat ºcoala primarã din satul Sauca, din plasa Donduºenilor, unde trãiau pãrinþii. Cu toate cã era greu cu traiul, tatãl lui, Eremia, l-a trimis la ºcoalã la Chiºinãu, cãci învãþa bãiatul bine, era ager la minte ºi stãruitor. ªi aici învãþa bãiatul bine ºi profesorii, vãzând stãruinþa lui, i-au dat o bursã, sã-i fie mai uºor. Au trecut anii. Nicanor a devenit un bãiat înalt, svelt, simpatic, chiar ºi fetele începuse sã se uite la el. Nu le prea avea el în gând, trebuia sã-ºi croiascã viaþa lui, sã ajungã la bucata sa de pâine, sã nu stea pe capul pãrinþilor, cã erau tocmai zece copii, dintre care ºi fete care cereau zestre. În 1930 a intrat la Universitatea din Iaºi, învãþa franceza, italiana ºi alte limbi romanice, cãci erau pe placul lui. A terminat universitatea cu cea mai înaltã notã – „Magna cum laude”. Dovedise sã facã ºi un an de armatã,

– 155 –

cã era cu termen redus. O fãcuse în frumosul oraº al banilor Olteniei – în Craiova. I-a plãcut mult acest oraº, dar ºi oltenii cu vorba lor dulce ºi tãrãgãnatã, ºi oltencele erau fete frumoase. Îl mai alintau ele, cã, de aºa e tinereþea, cã anii se duc repede. S-a întors dupã un an de la armatã bãrbat în toatã firea, cãci este o vorbã cã numai armata ºi nevoile te fac om adevãrat, cãlit, bun la toate. În 1935, la universitate a avut loc un concurs la literaturã cu tema: Cum era înfãþiºatã Roma în literatura românã? A scrise el aceastã tezã foarte bine, cãpãtând premiul întâi, iar în 1936 l-au trimis în Italia la cursuri în oraºul Perugio pe malul Tibrului, râul care trece ºi prin Roma cea vestitã. Pe tânãrul student, doritor de învãþãturã ºi de viaþã, l-au fermecat vederile acestei þãri, cu oameni veseli, veºnic cântând ºi sociabili. A vãzut frumuseþile lunii: Veneþia ºi Roma, Genua ºi Neapolul, Sicilia ºi Corsica lui Napoleon, Lombardia cu munþii sãi veºnic înzãpeziþi chiar ºi în lunile de varã ºi multe, multe altele, pe care nici nu le visase vreodatã... Deseori venea pe malurile calde ale mãrii Adriatice ºi gândurile îl duceau departe, în satul sãu, unde viaþa era mai durã, mai grea, cu mai multã trudã. Aici era îndeajuns sã întinzi mâna ºi portocalele cãdeau singure în ea. Dar vremea fuge ºi nimeni nu o poate opri. S-a întors din nou la universitate ºi iarãºi s-a apucat de învãþãturã, sã ºtie cât mai multe. A trecut examenul de diplomã ºi din nou l-au trimis la Roma pentru aprofundarea cunoºtinþelor de limbi romanice ºi pregãtirea tezei de doctorat. Profesorul sãu de la Iaºi, Iorgu Iordan, îl stima ºi-l iubea pentru firea lui bunã, pentru setea de învãþãturã, pentru tot ce avea bun în el. Uneori îl mai chema la o gustare la el acasã, cãci ºtia bine profesorul Iorgu Iordan nevoile studenþeºti, cãci ºi el era bãiat de la þarã, sãrac ºi obijduit de cei mai mari ºi tari. Peste un an a devenit doctor în filologia limbilor romanice. ªi-a susþinut teza: Limba lui Djovani Verga, fondatorul realismului în Italia în veacul al 19, având mare succes. Totul era bine, uºile se deschideau în faþa lui. Dar s-a întâmplat o mare nenorocire pe pãmântul Basarabiei. Doi cãlãi, conducãtori de mari puteri ºi-au dat mâna ºi au împãrþit pãmânturile strãine... La 28 iunie 1940 þara vecinã, þara rãului a ocupat cu forþa pãmântul Basarabiei, a furat din nou o bucatã din pãmântul românesc. Jale mare, suferinþe, nevoi... Cine le-a cântãrit, cine le-a mãsurat cândva? Numai acei care au trecut prin teroarea roºie pot sã înþeleagã suferinþele acestora departe de baºtina sa, pe pãmânturi strãine. Pãrinþii, surorile, fraþii, toate neamurile au rãmas acolo, peste Prutul blestemat, ale cãruia maluri mai mult de un veac i-a despãrþit pe români de români, nenorocindu-i pe

– 156 –

cei din dreapta ºi din stânga râului. Cine a dovedit sã fugã din calea nãvãlitorilor, a avut noroc. Propaganda din Rusia, þara enigmaticã, ascunsã de toþi de apele Nistrului, rãspândea ºtirile despre viaþa bunã, de dreptate ºi adevãr. Lumea capitalistã era deja cunoscutã de popoare, pe ei îi atrãgea lumea nouã, biruitoare în revoluþia din 1917, care striga la toate colþurile, la adunãrile internaþionale cã vrea dreptate ºi pace pentru toate neamurile, o viaþã nouã, bunã, frumoasã... Pentru toþi... Cine putea sã se îndoiascã atunci, când nimeni nu ºtia cã cei doi cãlãi, Stalin ºi Hitler, împãrþiserã deja lumea la 23 august 1939. Da, au fost: pactul Ribentrop-Molotov, împãrþirea Poloniei, raptul Basarabiei, Bucovinei, Þãrilor Baltice... Dar toate cu un singur scop, spuneau ei: altã viaþã, pentru toþi, împotriva lui Hitler, împotriva teoriei de rase, o democraþie adevãratã, un viitor luminos... Peste Basarabia s-a aºternut o noapte întunecatã. Nicanor nu putea crede acelora care fugeau din calea ruºilor sovietici, care povesteau lucruri de nedescris, groaznice, despre noua stãpânire. El, care împreunã cu alþi tineri italieni luau parte la diferite discuþii, adunãri ºi manifestaþii ale muncitorilor din Italia împotriva lui Musolini, împotriva fascismului italian, nu putea crede cã în noua þarã a socialismului, visat de toate popoarele, puteau sã se întâmple crime împotriva umanitãþii. ªi acolo, în Italia, mulþi tineri înflãcãraþi de ideile noi, de filozofia lui Marx, Engels, Lenin ºi Stalin, visau la o altã viaþã, nouã, dreaptã, bunã pentru toþi, la egalitate, frãþie ºi libertate. La început vroia sã se întoarcã acasã, la pãrinþi, în Basarabia, dar cei ce fugeau peste Prut l-au înduplecat sã mai aºtepte, sã se mai gândeascã. La 22 iunie s-a început rãzboiul. Ion Antonescu a dat ordinul: „Soldaþi, Vã ordon, treceþi Prutul ºi dezrobiþi pãmânturile strãmoºeºti!”. Un rãzboi crunt, sângeros, cu mari pierderi omeneºti dintr-o parte ºi alta a frontului. În 1942 a fost mobilizat ca ofiþer ºi a fost trimis pe front, în Crimeea. Aici, cunoscând limba rusã, era traducãtor. În suflet Nicanor era pentru pace, avea idei socialiste, era împotriva rãzboiului. În Crimeea viaþa era bunã, departe de front, nu se auzeau bubuiturile tunurilor. Se mai întâmpla pe alocuri, în munþi, cã se iveau partizanii sovietici, care distrugeau obiective militare, ucideau ofiþerii ºi soldaþii germani ºi români, dar erau prinºi ºi împuºcaþi sau aruncaþi în lagãre nemþeºti. Lupte grele se dãdeau mai departe, la Harkov, la Don. Aici, în Crimeea timpul era frumos, Marea Neagrã era la fel de caldã ca ºi în

– 157 –

Constanþa. Rusoaice la tot pasul. Rãzboi ca rãzboi, dar fetele vroiau sã se distreze, sã danseze, sã meargã la restaurant, sã mai uite de nevoile rãzboiului. Chiar cu duºmanii. Românii erau simpatici, veseli, buni la suflet, dorind sã uite de front, de oameni schilozi, dar cu dorinþa de a trãi. „Cântã, þigane, din vioara ta fermecatã, cã noi suntem încã vii, ºi ce o fi mâine, nu ºtie nimeni”. ªi vioara plângea, uneori îþi curgeau lacrimile, te gândeai la acei ce-ºi dorm somnul de veci pe pãmânturi strãine... „Toarnã paharele pline, azi ne distrãm, azi iubim...” Nicanor ºtia rusa ºi fetele aveau multã încredere în el, îl considerau de al lor. A trecut un an de când era în Crimeea. Într-o zi a fost chemat la comandament ºi trimis în þarã, la Craiova. Legãturile sale cu rusoaicele deveniserã suspecte. Frontul se întorcea îndãrãt ºi se apropia tot mai mult de România. Din Basarabia mulþi se refugiau în þarã, trecând Prutul, luând cu ei ce puteau. Fugeau sã scape de urgia sovieticã. Ei nu uitaserã de anul 1940, de prima „eliberare” sovieticã. Americanii bombardau România cu sute de avioane, care fãceau ravagii, ucideau oameni, distrugeau clãdiri, lãsându-i fãrã adãpost. Era jale, mizerie, foamete, lacrimi... În 1944 rãzboiul a fãcut o cotiturã pentru România. Basarabia a rãmas la ruºi. Acasã! Acasã! Dorinþa de a se întoarce îi ardea inima. Va fi o altã viaþã, altfel nu se poate, tot ce e rãu va trece ca un vis urât ºi totul se va îndrepta. Þara, care a eliberat atâtea popoare de robia lui Hitler, va face o viaþã nouã, liberã, bunã... Chiar ºi cei întorºi de pe front, schilodiþi, credeau cã va fi mai bine. Acum Uniunea Sovieticã apãrea în faþa tuturor ca o eliberatoare a popoarelor de sub jugul fascist, nu putea ea face rãu oamenilor. Numai cei trecuþi prin teroarea sovieticã nu aºteptau nimic bun. Ei ºtiau multe, trãiserã ºi vãzuserã multe. Omul trãieºte cu speranþa, care îl þine în viaþã, îi dã putere sã lupte. Dupã 23 august basarabenii sunt demobilizaþi, le dau drumul acasã, ei sunt cetãþeni a unei þãri strãine. Nicanor se înscrie în orãºelul Corabia pentru a pleca în Basarabia. Zile de aºteptare, de chefuri cu prietenii. Cine ºtie când o sã-i mai vadã? Stã de vorbã cu ruºii din oraº, cãci sunt mulþi militari aici. Când le spunea cã el se întoarce acasã, în Basarabia, ei îl încurajau, îi spuneau cã ei au nevoie de aºa specialiºti. Îi fãgãduiau servicii bune, bine plãtite. Aici, la Corabia, ºi în toatã România erau venite diviziile sovietice care îºi fãceau de cap în þarã. Se îmbãtau, arestau pe oricine nu le era pe

– 158 –

plac, îi dezbrãcau de paltoane, îi jefuiau de ceasuri, demonstrau noua civilizaþie. Nicanor care vorbea ruseºte le mai plãtea chefurile ºi îºi gãsise prieteni printre ei. Dar l-au minþit bine, frumos. Aºa cum ºtiau ei s-o facã, doar au minþit popoare întregi ºi mulþi au cãzut în cursa lor. Iau crezut. A început ºi vânãtoarea dupã acei basarabeni care fugiserã din Basarabia de frica sovietelor. Acum îi prindeau ºi-i întorceau acasã, unde îºi bãteau joc de ei, îi aruncau în lagãre sau îi trimiteau în Siberia. La Corabia le-au dat la basarabenii care se întorceau acasã câte 350000 de lei, dar Nicanor nu i-a luat. Profesorul Iorgu Iordan era deja la Bucureºti, în noua conducere a þãrii. - Nu te du, Nicanor! îi spunea el. Rãmâi aici. Uite, te aranjez în locul meu, la universitate. Doar eºti savant de mâna întâia! Nu pleca, eu am mai aflat câte ceva, nu pleca în Uniunea Sovieticã! Eu mã duc ambasador la Moscova, rãmâi în locul meu! Dar Nicanor nu l-a ascultat. A trecut graniþa la Reni, peste Dunãre. Pe malul celãlalt l-au întâmpinat ruºii. - De unde vii? Cine eºti? - Sunt savant, am multe lucrãri, mã întorc acasã, o sã fiu de folos. Am învãþat chiar în Italia! Sunt socialist! - A, dta ai fost în Italia? Eºti fascist? Ce socialist mai eºti! Treci încolo, la dreapta, ºi l-au împins spre o grupã de repatriaþi, care îºi aºteptau îngrijoraþi soarta. - Pãi, eu n-am nici o vinã. Am venit de bunã voie acasã, sã lucrez. - Treci dupã sârmã, a þipat enkavedistul, o sã ne lãmurim cine eºti! Din Reni a nimerit în lagãrul de triere din Chiºinãu. Aici foamete, sete, cu ei se purtau de parcã nu ar fi fost oameni, ci niºte duºmani. Costumul s-a rupt, ghetele s-au gãurit, ciorapii nu mai sunt, i-au furat. Câteva luni de anchetare, înjurãturi, umilinþe... De ce? Pentru ce? ªi l-au trimis nu la universitate, sã fie de folos tinerilor studenþi, ci într-un lagãr din Odesa, sã construiascã oraºul, doar ei, românii l-au distrus. Toþi au uitat cã la retragere soldaþii sovietici au aruncat multe clãdiri în aer, sã nu rãmânã la români. Despre asta nu spun nimic. Dau toatã vina pe români. Nicanor, împreunã cu alþi prizonieri nemþi, români, unguri ºi alte neamuri, lucrau câte 12 ore, curãþau clãdirile de dãrãmãturi. Flãmânzi, însetaþi, sub înjurãturile santinelelor lucrau blestemându-ºi soarta. Din Odesa l-au trimis la Poltava, apoi la Stalino. Aºa au trecut patru ani de umilinþe, foamete, frig... Unde nimerise? se întreba el, de ce aºa o soartã? Doar nu fãcuse nimãnui rãu... Era ºi el marxist, socialist... În ultimul timp devenise traducãtor de limbã rusã. Cineva trebuia sã ia legãtura cu nemþii, italienii, românii ºi alte neamuri, cã ruºii nu

– 159 –

ºtiau alte limbi. Acum îºi dãdea seama de adevãrul auzit înainte despre Rusia sovieticã. Afla multe despre viaþa acestui popor mereu flãmând, despre mizeria în care trãia, muncind din greu, tot sperând într-un viitor mai bun. ªi acum toþi trãiau cu aceeaºi speranþã, cã dupã un rãzboi atât de crunt, sângeros, va fi o altã viaþã, doar cuceriserã o lume întreagã, jumãtate de Europã ºi trebuia sã se schimbe ceva spre bine. În sfârºit, dupã patru ani de suferinþe, în 1948, a fost eliberat din lagãr. S-a întors acasã. În drumul pe care-l fãcea cu trenul vedea mizeria aceste þãri uriaºe, cu bogãþii date de Dumnezeu ºi cu un popor dintre cele mai sãrace. Dar, credea el, totul e din cauza rãzboiului. Totul se va îndrepta. În sfârºit, dupã zile lungi, de foame ºi frig, a reuºit sã se întoarcã acasã. Nebãrbierit, într-o manta sovieticã militarã, ruptã pe alocuri, pãrinþii nu l-au recunoscut. Apoi l-au primit cu bucurie, fericiþi cã scãpase teafãr din rãzboi, cã s-a întors acasã. Aici a mai aflat veºti neplãcute despre viaþa din Basarabia, despre arestãri, deportãri, despre foametea din 1946-1947, despre mulþi care nu mai erau în viaþã. Zeci de mii de moldoveni nu se întorseserã acasã din rãzboi. Tot aici a aflat ºi despre „postavca” sovieticã, despre impozitele mari la care era impusã populaþia de la þarã. Era jale mare, autoritãþile îi presau sã intre în colhoz ºi oameni nu vroiau. Nicanor a dovedit sã-ºi vadã mama, care era greu bolnavã. În acelaºi an ea i-a pãrãsit. Surorile ºi fraþii crescuserã, erau mari ºi lucrau. Aici, în satul Sauca, n-a putut sã se aranjeze, ca învãþãtor. Era un tip suspect, a fost ofiþer la români, reîntors din lagãrul sovietic. Din nou s-au început cercetãrile la NKVD. L-au aranjat învãþãtor la recruþii care trebuiau sã facã armata. Bãtaie de joc! El, doctor în filologie de limbi strãine, cu diplomã de la Roma, acum se ocupa de tinerii recruþi, care-ºi bãteau joc de el. Fãcea cu ei gimnasticã, marºuri, le vorbea despre noua orânduire sovieticã... Umilinþe, depresii, viaþa devenise fãrã rost, o viaþã amarã. Era cãsãtorit cu o fatã, avea un copil. Viaþa nu-i fãgãduia nimic bun. Lagãrul, rãzboiul, umilinþe, visul socialismului distrus, l-au determinat sã se sinucidã. ªi-a tãiat vinele... Dar l-au salvat. A fost adus la Costiujeni, unde l-au lecuit. Moºul lui, Teodor Rusu ºi fiica lui Lidia l-au încurajat, l-au susþinut ºi el a înþeles cã viaþa trebuie trãitã, refãcutã ºi ºi-a gãsit noi puteri pentru a începe totul de la început. A lucrat ca învãþãtor la ºcoala moldoveneascã din Atachi, apoi în satul Navârneþ ca profesor de francezã. Peste un timp reuºeºte sã se transfere la Chiºinãu, unde a lucrat ca metodist la Institutul de perfecþionare a învãþãtorilor. Apoi a trecut cu lucrul la

– 160 –

Academia de ªtiinþe la un post mic, neînsemnat. Din cauza biografiei sale era mereu suspectat, umilit, þinut departe de posturi înalte. La comemorarea a 700 de ani de la naºterea lui Dante scrie o lucrare despre acest poet, dar lucrarea nu i-a fost aprobatã tot din cauza trecutului sãu, ca fost ofiþer român. Aºa era în acele vremuri de triste amintiri. Atunci s-a dus la un funcþionar ºef în partid ºi a stat cu el de vorbã. Acesta s-a nimerit om inteligent ºi l-a înþeles. Lucrarea lui a fost prezentatã la o adunare la care erau prezenþi niºte italieni invitaþi la Chiºinãu. Nicanor Rusu a þinut ºi o prelegere foarte bine apreciatã de italieni. Dupã asta Nicanor a primit ºi un premiu de 7000 de ruble. Aºa cum diploma italianã nu i-a fost recunoscutã, a fost nevoie sã termine facultatea de limbi de la Universitatea din Chiºinãu. ªtia limbile francezã, italianã, spaniolã. A devenit candidat în ºtiinþe filologice. Acum participa activ la conferinþe, scria articole ºtiinþifice, mai ales despre scriitorii români. Îi promova pe Coºbuc, Haºdeu, Eminescu, Asachi, Ovidiu, Zamfir Arbore, Negruzzi, Russo, Creangã, Bucov, Bogdan Istru ºi alþii. Popularizarea scriitorilor români îi aduce multe neplãceri din partea duºmanilor românismului, care se zbãteau pentru rusificarea moldovenilor români. Ce a fãcut a fost un act de mare curaj din partea lui, când tot ce era românesc se interzicea, iar promotorii erau aspru pedepsiþi, rãmânând fãrã lucru. În 1957 a fost decorat cu insigna „învãþãtor emerit al Învãþãmântului”. Dupã mulþi ani de muncã a mai fost decorat cu ordinul „Pentru muncã”. Durerea i-a rãmas totuºi, în suflet cã nu l-a ascultat pe profesorul Iorgu Prodan, cãci dacã rãmânea în România, viaþa lui ar fi fost alta. Era singur vinovat. Ideile sale socialiste marxiste s-au spulberat, nu mai credea în nimic ºi în nimeni, viaþa i-a dat lecþii aspre. Cele vãzute în jurul sãu îi provocau indiferenþa ºi apatia faþã de slugile regimului, care îºi bãteau joc de neam, de limbã, de istorie, de tot ce era românesc. Singura lui bucurie erau studenþii ºi orele de cursuri la universitate, unde se strãduia sã dea cât mai multe cunoºtinþe tinerilor generaþii. Ajuns docent la catedra de limbã spaniolã, era iubit de studenþi ºi respectat de acei profesori care nu-ºi pierduse conºtiinþa ºi dragostea de neam. În România ar fi ajuns academician, oameni de talia lui erau rari în perioada socialismului, când mediocritãþile îºi fãceau mendrele, treceau peste trupuri ºi deveneau doctori prin protecþii ºi lucrãri plagiate. Prietenia sa cu Iorgu Iordan continua, cãci el era acum în România vicepreºedintele Academiei Române ºi uneori aceºti doi savanþi se întâlneau ca buni prieteni ºi discutau orice probleme fãrã nici o teamã.

– 161 –

La bãtrâneþe Nicanor ºi-a pierdut auzul. Trãia cu a doua nevastã care îl îngrijea. Fericirea a trecut alãturi de el. Uneori, în clipe de apatie ºi dezamãgire, se învinuia cã nu ºi-a fãurit viaþa aºa cum trebuia. Dar era trãitã ºi nu o putea începe din nou. Doamne, câte talente româneºti s-au pierdut din cauza unor agramaþi, profitori, criminali de tipul lui Bodiu, Smirnov ºi alþii....

FRAÞII
(Închin aceastã povestire prizonierilor de rãzboi români, martirizaþi în oraºul Bãlþi 1944-46)

I
El se plimba în jurul mesei, cu paºi mici, înceþi, trãgând din pipã, tutunul primit în dar de la preºedintele Americei. Uneori se oprea lângã harta mare, fixatã de perete, unde chiar ieri, se fãcuse un raport detaliat asupra situaþiei de pe toate fronturile ºi din localitãþile eliberate de sub vrãjmaºi. Pe frontul de Sud sãgeþi negre ºi roºii erau îndreptate spre poziþiile româneºti de pe râul Prut. Cea mai mare parte a teritoriului Basarabiei era în mâinile forþelor sovietice în ofensivã. De la Prut ºi pânã la poalele Carpaþilor stãteau armatele române fãcând sforþãri disperate, de a rezista împotriva înaintãrii impetuoase a numeroasei armate roºii. Jukov! a rostit el spre ofiþerul, care apãruse la chemarea fãcutã prin apãsarea butonului soneriei. Era aproximativ ora 7.00 dimineaþa. Ziua începea posomorâtã, cerul era acoperit de nori suri. Prin geamurile îngheþate ale clãdirilor din Kremlin pãtrundea lumina tristã ºi confuzã a începutului zilei de primãvarã. Exact peste o jumãtate de orã a intrat Jucov, proaspãt bãrbierit ºi aducând cu sine un miros de parfum „Krasnaia Moskva”. - Luaþi loc, tovarãºe Jukov a zis micul om, rãspunzând cu o uºoarã miºcare a capului la salutul celui chemat. Jukov s-a aºezat pe unul din numeroasele scaune, orânduite în jurul mesei enorme de stejar, masã atât de bine cunoscutã, unde comandantul suprem fãcea îndrumãrile sale de ordin militar. Omuleþul tãcea, trãgând din pipa sa iubitã ºi împãrtãºind aroma tutunului în toatã încãperea. Jukov încerca în gând sã ghiceascã motivul acestei chemãri urgente. Cãci abia ieri seara târziu, plecase de aici ºi toate erau deja parcã vorbite ºi puse la cale. Ce i-o mai fi dat în cap, oare bãtrânului? În sfârºit, Comandantul Suprem s-a apropiat de masã, ºi-a descãrcat cenuºa de la tutunul fumat din pipã, s-a uitat lung, pãtrunzãtor, la oaspete

– 162 –

ºi a zis pe un ton tãios, cu accentul caracteristic celor din Caucaz (Georgia): - Iatã ce vreau sã spun, tovarãºe Jukov! Treburile merg bine pe front. Noi eliberãm acum Basarabia. Aº vrea sã ºtiu cum se comportã moldovenii faþã de armata sovieticã. Sunt bucuroºi de venirea noastrã pe pãmântul lor? - Vedeþi tovarãºe Comandant Suprem, a început sã rãspundã, prudent, Jukov. Acest teritoriu a fost eliberat în anul 1940. Numai un an de zile Basarabia a fost a noastrã... Bineînþeles cã populaþia bãºtinaºã din Basarabia ºi Bucovina întâmpinã armata roºie fãrã mare plãcere. Eu aº spune chiar foarte rezervat, mai ales cã nemþii s-au purtat aici în general corect, nu ºi-au fãcut de cap ca în alte pãrþi... - Pãi, iatã m-am gândit ºi eu la acest lucru, tovarãºe Jukov! ªtii proverbul: Corb - corbului nu-i va scoate ochii! Comandantul Suprem a tãcut câteva minute în ºir, iar Jukov a tot aºteptat preluarea convorbirii. Cã nu degeaba îl chemase el, într-un asemenea moment încordat din timpul pregãtirii de ofensivã pe frontul apusean. ªi din vocea tãioasã, neîngãduitoare la contraziceri, i-a rãsunat lui Jukov în urechi. - Trebuie sã mobilizãm basarabenii, moldoveni, în armata noastrã! Sã fie trimiºi împotriva fraþilor lor! Sã-i forþãm sã lupte împotriva fraþilor lor! Între ei sã fie urã, nu înþelegere! Lasã sã se omoare unul pe altul! Cu cât mai puþini vor rãmâne ei pe acel pãmânt, cu atât mai bine pentru noi”! Noi vom aduce în locul lor noroadele noastre, pe ruºi, pe ucraineni, pe alþii...Pãmântul, teritoriul acela, sã fie pentru totdeauna al nostru, populat în majoritate de oamenii noºtri... Þarul nu era prost! Timp de mai mult de 100 de ani i-a dus de aici în alte locuri pe moldoveni: în Siberia, în Orientul Extrem. Trebuie sã biruim, sã distrugem naþionalismul român din Basarabia! El s-a sporit în anii de stãpânire româneascã. Cei de dincoace de Prut, moldoveni sã se numeascã ºi nu români! ªi moldoveanul cu românul sã se urascã unul pe altul, sã se

– 163 –

duºmãneascã între ei, aceasta va fi politica noastrã în Basarabia... Acest pãmânt trebuie sã devinã pãmânt sovietic... al nostru pentru totdeauna! Românii trebuie despãrþiþi prin râul Prut pentru totdeauna! Noiile generaþii îºi vor uita neamul ºi vor trece de partea noastrã, tocmai cum s-a întâmplat în republica din Tiraspol! Acolo mulþi ºi-au uitat limba, vorbesc o limbã schimbatã. Aºa îmi spunea Timoºenko, care a trãit acolo ºi ºtie cum stau lucrurile. - Aveþi dreptate, tovarãºe Comandant Suprem! Trebuie sã vã spun cã foarte mulþi basarabeni fug în România: lãsând totul: casa, gospodãria, pãmântul, averea! ªi nu numai cei bogaþi, dar ºi cei sãraci fug, þãranii din sate, i-a spus Jukov. - Da, nu le suntem dragi! Nu ne iubesc ei! Noi vrem sã le facem ºi lor o viaþã bunã, fericitã, iar ei nu vor... ªi dacã nu vor, sã-i învãþãm bine minte. Când vom ocupa România, trebuie sã-i întoarcem la vatrã pe toþi basarabenii! Pe toþi! Sã fie întorºi acasã! ªi sã ne lãmurim definitiv cu ei! De ce fug de noi! ªi sã ne lãmurim cu ei odatã pentru totdeauna... O sã-i poruncesc lui Beria! El ºtie ce sã facã! O sã dea afarã tot gunoiul care þine cu Românii. ªtie el cum ºi ce sã facã! La Tiraspol a fãcut ordine! Noi n-avem nevoie de moldovenii ãºtia puturoºi; noi avem nevoie de pãmântul lor! ªi de cei ce vor trece de partea noastrã! O sã gãsim noi cu cine sã-i înfrãþim, a zâmbit el sarcastic. Beria se pricepe! ªi Stalin ºi-a umplut din nou pipa cu tutunul american. S-a uitat lung la Jukov ºi în sfârºit, i-a spus: poþi sã te duci, Jukov! Cred cã ai înþeles intenþiile mele! Balcanii, Balcanii, dragã Jukov! Nouã ne trebuie Balcanii! - Mi-e totul clar, tovarãºe Stalin! O sã facem mobilizarea totalã în Basarabia ºi o sã-i trimitem sã lupte împotriva fraþilor lor. La revedere, tovarãºe Stalin... *** Rusu Grigore ºi Rusu Ion din satul Z… au primit chemare într-o zi din luna dezgheþurilor ºi trezirea naturii la viaþã. Chemarea cu ordinul de a sosi la comisariatul militar din N… Au fost repartizaþi amândoi la regimentul 12. Ca fiind de prin pãrþile locului, au fost trimiºi în plutonul de recunoaºtere. S-au bucurat fraþii, cã o sã facã slujba împreunã, cã nu au fost despãrþiþi. Ion era mai mic, numai 19 primãveri, iar Grigore avea 29 de ani, era însurat cu Maria ºi avea doi copii în cârcã. Se mai gândeau fraþii cã rãzboiul se va termina, aici, la Prut ºi ei peste puþinã vreme se vor întoarce acasã. Plutonierul Popa, din Dorohoi, care stãtuse la ei în casã, le spusese, când se retrãgea

– 164 –

oastea românã: - Mãi bãieþi, mai departe nu luptãm! Facem pace cu ruºii! Aºa ne e soarta, am rãmas fãrã Basarabia, pentru care am luptat ºi am vãrsat atâta sânge! Sânge românesc. ªi a plecat Popa plângând, îmbrãþiºândui pe amândoi. - Mãi Ioane, nu vor românii sã lupte! Ajunge atâta sânge! Am rãmas noi la ruºi. Iarãºi o sã fie nenorocire! ªi obrazul lui Grigore se întunecã. - Bine, mãi Grigore, dar fratele nostru, Alecu? El unde-i? Ce va face el? Va rãmâne în România, sau se va întoarce acasã? Ce o sã zicã mãmuca noastrã? Nu l-a vãzut de patru ani întregi, s-a uscat de dorul lui! - Vine el acasã, n-ai grijã, a zis Grigore. N-au sã-l þie românii! ªi aºa mulþi moldoveni au plecat acolo, e pustie Basarabia noastrã acum! Ion se uitã în depãrtare, gândurile îl copleºesc. Da, rãzboiul nu-i lucru bun! De ce atâta sânge nevinovat se varsã pe acest pãmânt? Grigore se gândeºte la cei de acasã, la Maria, la copii, la gospodãria sa. Iatã, e primãvarã! Vremea lucrului! Pãmântul cere sã-l lucrezi. ªi aici – rãzboiul! ªi cât timp va dura el? Pentru ce sã mori aici, pe frontul ista? De ce i-au luat? Sunt atâþia ruºi… În fiecare zi politrucul le spune cã românii trebuie omorâþi, ºi cât mai mulþi, fiindcã ei sunt fasciºti. Cã-s rãi ºi ºi-au bãtut joc de oameni. Românii bãteau, aºa spun acum toþi. Pãi da, au fost cazuri, când i-au bãtut pe unii… Printre ºefii de post s-au nimerit niºte… mãgari, care mai dãdeau cu pumnii… Iacã pe Vasile al babei Paraschiva l-au bãtut înainte de rãzboi, Grigore þine minte… L-au bãtut, cãci Vasile furase un ceas din casa lui Toader Ursu, când acesta era cu toþi ai sãi la prãºit ºi uºa casei era “încuiatã” cu o mãturã. Înainte, la þarã, cine punea lacãte la uºã? Nimeni… ºeful de post din sat l-a bãtut mãr pe Vasile în faþa sãtenilor. I-a curs ºi sânge din nas lui Vasile. Pentru furt! Acum Vasile s-a dat de partea sovieticilor ºi bate ºi el oamenii. Dar îi bate aºa sã nu-l vadã nimeni… Îi bate pe oameni, cã nu dau caii la rechiziþie, nu vor sã dea grâu pentru armata sovieticã. Vasile, acum e preºedinte de selisovet… ºi-i bate ºi pe cei înstãriþi ºi pe cei sãraci, pe toþi! Cu pumnii! E rãu la inimã! ªi o face pe “nacialnicul”, nu-i ajungi cu prãjina la nas, cum spune mãtuºa Gaciþa… nu e voie sã-l baþi pe om, acum la sovietici. Dar la români, înainte, parcã era voie? Nu era! Dar mãgarul rãmâne mãgar! Neghina se amestecã totdeauna în grâu! Ruºii i-au totul acum pentru armatã: caii, boii, porcii, gãinile… rechiziþie! Armata eliberatoare trebuie hrãnitã…

– 165 –

Vasile, preºedintele, aduce oaspeþi sovietici la sãtenii înstãriþi, ca sã mâie noaptea. Cã n-o sã doarmã omul sovietic, fratele mai mare, pe drum! Pe lângã hrãnit trebuie ºi bãuturã sã-i dai… ªi beau ei biniºor… tot ce este: spirt, vin, rachiu! Cum o sã fie viaþa mai departe? Cine ºtie? Grigore are vreo 5 hectare de pãmânt. De hrãnit familia o sã-i ajungã poate… dar acum s-a ivit o vorbã nouã “postavcã” – un fel de bir. Asta înseamnã cã eºti dator sã dai statului produse: grâu, porumb, fasole, brânzã… ca în vremurile fanarioþilor! Dar poate mai pe urmã… s-or potoli... cine ºtie? A trecut mai mult de o lunã, de când au fost mobilizaþi. Au învãþat sã tragã cu arma, sã sape tranºee… Grigorie ºtia asta ºi mai înainte, a fãcut armata la români, la cavalerie. Acum însã armele-s altele: pistoale automate, tunuri mari, tancuri nemaivãzute pe locurile astea… Fraþii Ion ºi Grigorie umblã în recunoaºtere. Au trecut prin bombardamente, focuri de tun, explozii de mine, au vãzut cu ochii lor cum se moare pe front… Au vãzut multe ºi de toate… Au un pic de noroc! Sunt teferi! Regimentul lor e dislocat aproape de Prut la marginea satului B… ªi Ion ºi Grigorie cunosc locurile acestea foarte bine încã de pe când erau mici, pãºteau vitele ºi oile pe aici. ªi ziua ºi noaptea rãmâneau pe dealurile astea… Verile erau lungi ºi calde… fiecare deluºor, fiecare vãgãunã, fiecare tufã, fiecare copãcel, le e cunoscut. ªi Prutul era chiar aici, alãturi – îºi ducea apele la vale, curate, cãlduþe, mângâietoare spre Dunãrea albastrã… Aici, lângã satul B… ºtii, ei se scãldau, se frigeau la soare pe coasta cu nisip, la umbra sãlciilor, se jucau de-a ascunselea… Când a fost asta? Demult, tare demult… Când nu era rãzboiul ºi nu se vãrsa sânge… Dar acum e rãzboiul sângeros! ªi nu-þi vine a crede, când vezi cum înfloresc florile, copacii, cum creºte iarba verde, mãtãsoasã… ªi mireasma verdeþii te îmbatã, iar alãturi curge sângele… Sânge de rus, de ucrainean, român… Pentru ce? Cine te alungã din urmã, te duce cu legea, cu puºca din urmã? Sã verºi sânge strãin, sã omori oameni care vor sã trãiascã, vor sã se întoarcã acasã la copii, la soþie… la pãmântul lor… Poporul are nevoie de pace! Pace! Dar ruºii vor rãzboiul, rãzboi pânã la capãt! Vor sã se rãzbune! Sã facã un socialism peste tot! Prin forþã ºi sânge! Atunci, adicã oamenii vor fi fericiþi ºi vor avea cicã de toate. În 1940 când au venit ruºii în Basarabia, ne-au împãrþit pãmântul, ne-au ciopârþit în bucãþi. Bucovina au dat-o Ucrainei, sudul cu frumoasa Marea Neagrã tot ei i-au dat-o. A rãmas din Basarabia o

– 166 –

bucatã micã ce se cheamã acum Moldova, de parcã acest pãmânt n-ar avea numele sãu. Tot în 1940 satul Z… a vãzut ce înseamnã socialismul sovietic. A vãzut cum oamenii mai cu pãmânt, oamenii care lucrau zi ºi noapte au fost ridicaþi, aruncaþi în închisori ºi duºi, departe de patrie… Casele le-au fost furate ºi totul s-a pierdut, averea – împãrþitã, furatã, rechiziþionatã, naþionalizatã… Doamne! Dumnezeule! Ce va fi mai departe? Cum vom trãi? Când se va termina rãzboiul? Iatã caporalul Andrianov, blondul cu pãrul tuns scurt ca un arici, cu zâmbetul dispreþuitor pe faþa lui pãtratã din care ochii albaºtri te strãpung nemilos, de parcã sã-þi pãtrundã în adâncul sufletului, te priveºte ºi rânjeºte. - O sã-i nimicim pe toþi! Luãm acum România, pe urmã înaintãm mai departe! Pe toþi – sub unghie! Toatã Europa va fi a noastrã! - Uite! E de-acum aici, în mâna mea, cine ne va opri? Nimeni! O sã mãturãm totul în calea noastrã. Andrianov e un tip neobrãzat. Pielea de pe mâini e acoperitã cu niºte desemne fãcute cu cernealã chimicã, care nu se spalã niciodatã. Tatuaj! Un fost hoþ – a stat trei ani la puºcãrie pentru hoþie. În 1942 este eliberat ºi trimis într-un pluton de corecþie, pe urmã dupã prima luptã a trecut în regimentul de infanterie, unde acum îºi fac slujba ºi fraþii Rusu. Zilele trec. Sovieticii se pregãtesc pentru ofensivã. Sunt luaþi mulþi prizonieri – prizonieri români! Îi duc cu pazã, obosiþi, cu hainele rupte în luptã, abãtuþi, triºti, mulþi rãniþi. Îi duc într-un lagãr pentru prizonieri la marginea oraºului Bãlþi. Ce vinã au ei? Ion ºi Grigorie se simt strãini în masa de oameni, echipaþi în uniforme militare, care vorbesc în alte limbi, ruseºte, ucraineºte, felurite limbi din Caucaz… Fraþilor Rusu nu le trebuie rãzboi! Ei nu vor sã-ºi omoare fraþii… Pe fratele lor, Alecu, care ºi el este pe front, dar dincolo, undeva peste Prut. Andrianov râde de ei. - Mãi, voi sunteþi þigani… negri la faþã, negri la pãr – adevãraþi þigani! Noi o sã vã învãþãm sã trãiþi! Voi aici va-þi chiaburit, aveþi case, pãmânt, oi, vaci, gâºte, gãini… De toate aveþi… Noi, noi nu avem nimic! Noi suntem proletari! Totul e al nostru! Averea statului e a noastrã ºi invers. Soldaþii umblã prin sat, aduc vin pe care-l dau de fricã þãranii, beau mult pânã se tãvãlesc pe pãmânt, aleargã dupã fete, le prind cu sila… Într-o zi, întorcându-se din recunoaºtere, într-o poianã, Andrianov a

– 167 –

vrut sã-ºi batã joc de Irina, fata lui moº Ilie, care îºi pãºtea aici vaca. Ion s-a împotrivit ºi de atunci se duºmãnesc. Peste câteva zile, alþii ºi-au bãtut joc de ea. Moº Ilie s-a jeluit comandantului, dar parcã poþi sã-i gãseºti pe fãptaºi în atâta norod îmbrãcaþi la fel. Irina boceºte, a vrut sã-ºi punã capãt zilelor, sã se arunce în fântânã. Lui Andrianov nu-i tace gura nici cu acest prilej. - Ia uite, mare lucru! Proasta! Nu a vrut cu mine! A pãþit-o mai rãu! Ion ºi Grigorie se uitã cu scârbã la el, dar tac din gurã. Ce rost are sã te cerþi cu ruºii? Cu cei care nu i-au nimic în seamã ºi calcã totul în picioare… Pentru alde Andrianov ºi alþii de teapa lui, cinstea fetelor nu existã, nu are rost, în general ei habar n-au cei aceea cinste, onoare, îndurare, respect faþã de om… tot ce vezi e al tãu… Acum Andrianov ºi Ion se urãsc. Ieri Soloviev, un soldat ucrainean, ducând un prizonier pânã la statul major, l-a împuºcat pe drum. - Vroia sã fugã! A raportat apoi. Dar de unde sã fugi? De jur împrejur – numai armatã sovieticã. Ion îl ºtia pe prizonier. Era Andrei Popovici, învãþãtor din satul C… ºti, lângã Ungheni. Pânã la venirea ruºilor, Ion se ducea des în acel sat, duminica la joc, în faþa primãriei. A jucat hora împreunã cu Andrei, învãþãtorul. Acum Andrei stã întins pe iarbã, lângã un zarzãr singuratic, cu mâinile rãsfirate în lãturi, se uitã la cer cu ochii deschiºi. Gloanþele iau secerat pieptul… - A vrut sã fugã! Eu am îndeplinit ordinul! Duºmanul, dacã nu se supune, trebuie ucis! Soloviev zâmbeºte mulþumit. ªi nu mai existã Andrei pe lumea asta, flãcãul acela înalt, frumos cu plete negre. Rãzboiul! Rãzboiul înghite vieþile omeneºti, rãzboiului nu-i pasã de nimeni… Viaþa omului la rãzboi nu costã nimic… Dar nu este aºa! ªi la rãzboi trebuie sã fii om! Nu Andrei i-a dat foc casei lui Soloviev în Ucraina, nu Andrei l-a ucis pe fratele lui, partizan sovietic… Era prizonier. Oare este dreptul de a omorî prizonieri? Fãrã judecatã? Stalin ºi cu Hitler au împãrþit Europa… Din cauza lor se varsã atâta sânge, sânge mult… în zadar… ªi Ion ºi Grigorie sunt siliþi sã ia arma în mânã ºi sã tragã în fraþii lor… De acelaºi neam… De ce? Cu ce drept? Pe ruºi nu i-a chemat nimeni aici! Ce, ei n-au pãmânt? Pãmântul lor e mare ºi întins… nu-i dai de capãt… Atunci de ce au venit ei încoace sã ne tulbure viaþa? Ce rãu le-am fãcut? Nimic… Dupã ce lege? Cine a

– 168 –

fãcut-o? Omoarã prizonierul… Ce þi-a fãcut el? Þi-a luat pãmântul? Dacã nu, atunci… gândeºte-te rusule, cine-i vinovat? Tu, primul, i-ai luat pãmântul, i-ai distrus cuibul, familia, ai dus-o undeva la capãtul pãmântului, în Sibirul rece… ªi acum tu, oºtean sovietic, þi-ai înfipt cizma în pãmânt strãin… Iar pe cei ce spun un cuvânt împotrivã, eºti gata sã-i omori, ºi sã-i îngropi pe pãmântul lor propriu… Tu eºti puternic, crud, mai ales dupã un pahar… Tu faci parte numai celor, care cad în genunchi în faþa ta, îþi place acel care te hrãneºte cu mãmãligã, cu brânzã de oaie ºi-þi mai toarnã ºi un pahar de vin rece de Codru, pe cei ce tac din gurã ºi-ºi ascund durerea ºi nevoile…

II
Ion nu poate sã doarmã nopþile… Ziua este trimis în misiune, noaptea gândurile nu-i dau pace, îi rãvãºesc sufletul… Ieri au luat prizonieri – pe unul de peste Prut, de pe frontul românesc. Au plecat în recunoaºtere patru: fraþii Rusu, Andrianov ºi Soloviev. Au trecut Prutul noaptea ºi au ajuns cu bine aproape de tranºeele româneºti. Aici, la marginea pãduricei, au dat de doi români, plecaþi ºi ei în recunoaºtere spre Prut. Andrianov a bãgat cuþitul în unul, al doilea a fost legat zdravãn, cu mâinile la spate, cu cãluº la gurã. L-au adus înspre zori la Prut. Aici l-au trecut peste râu, pe un ciot de lemn ºi când erau sã iasã din apã, a început sã batã mitraliera româneascã. Soloviev a fost ucis pe loc, iar Andrianov, rãnit în picior, mai sus de genunchi. Fraþii Rusu au scãpat teferi… ªi iatã, acum stau într-un crâng nu departe de B…ti. Pânã la compania lor mai sunt vreo trei kilometri. Se odihnesc. Andrianov geme ºi înjurã. Îl doare piciorul. Îi face semn lui Ion: - Ascultã, Ivane, întreabã-l pe mãgarul ãsta din ce regiment e? ªi unde e poziþia lor? - De unde ieºti, mã bãiete? Ostaºul român, un tânãr de vreo 25 de ani, mic, subþirel, smolit, culcat pe iarbã, tresare. - Eºti român, domnule? Credeam cã sunteþi ruºi, rãspunde el ºi faþa i se lumineazã. – Eu sunt din Dorohoi, ne-au trimis în recunoaºtere la Prut ºi am cãzut în mâinile voastre. - Din ce regiment eºti ºi cum te cheamã? Îl întreabã Ion. - Sunt din regimentul 6 vânãtori. Mã cheamã Ion Tãnãsescu. - Ce spune? strigã bãnuitor în ruseasca lui Andrianov. - Ion îi traduce ce a aflat. - Mergem! porunceºte Andrianov ºi încearcã sã se ridice, însã îi

– 169 –

scapã un geamãt de durere ºi se lasã din nou pe iarbã. - Mai stãm puþin! Grigorie i-a pansat piciorul, însã sângele a rãzbãtut prin tot pansamentul. - Ce o sã faceþi cu mine? întreabã prizonierul Ion. - Trebuie sã te ducem la statul major. Acolo o sã te interogheze, rãspunde Ion. - Poate îmi daþi drumul, oameni buni. Suntem fraþi, de acelaºi sânge, nu-i aºa? Fraþii Rusu se uitã la el încremeniþi… - Cum sã-þi dãm drumul? Dacã aflã ruºii? rãspunde Grigorie. - Mãi bãieþi, am patru copii! Vã rog, daþi-mi drumul! O sã vã pomenesc toatã viaþa. - Nu putem, dragã omule! Am vrea sã te ajutãm, dar nu putem sã facem acest lucru. Crede-ne! - Ce spune? s-a trezit din amorþealã Andrianov. Tradu-mi! - Nimic nu spune! Ne întreabã de ce suntem în armata sovieticã! O întoarce Ion. - Voi minþiþi! Sunteþi, vãd eu, ºi voi fasciºti. Era la mijlocul verii… De jur împrejur verdeaþã, flori, frumuseþe… Nici sã crezi cã e rãzboi! Ion se uitã la Tãnãsescu, se uitã la chipul lui, la ochii cãprui, la sprâncenele lungi, frumos arcuite, la pãrul lui negru ºi lucios. Ochii aceia îl implorau, pãtrundeau tot mai adânc în inima lui, încã atât de tânãrã, inima de numai 19 primãveri. Tãnãsescu e mai în vârstã, copiii încã mici, îl aºteaptã acasã, sã le poarte de grijã, sã-i creascã. - Cum sã-l ajut? se întreba Ion. Ce te faci de faþã cu Adrianov? Cu el nu poþi sã vorbeºti despre asta, nu poþi sã-i spui de ce te doare inima. Nu poþi sã-i spui cã Tãnãsescu þi-e frate. Pe Andrianov, asta nu-l intereseazã. El nu e creºtin, care sã se înduioºeze de durerea altuia… Tac toþi, numai Andrianov geme. L-au pierdut pe Soloviev, s-a dus fãrã suflare pe apele Prutului, care nu alege pe cine duce – fii tu rus, tãtar sau moldovean… În cele din urmã Grigore se ridicã, îl ia pe Adrianov în spate ºi-l duce înainte. N-a mai rãmas mult pânã la destinaþie. Ion, cu pistolul automat în mâini, merge din urmã, cu þeavã neagrã, aþintitã spre Tãnãsescu. Acela pãºeºte înaintea lui cu mâinile legate la spate, pãºeºte încet, parcã simte cã merge spre sfârºitul sãu. Grigore e obosit, l-a pus jos pe Adrianov. Acesta geme, nu-ºi mai dã seama de nimic. - Hai înainte, - comandã Ion prizonierului, iar lui Grigore îi spune: - Eu mã duc înainte ºi o sã trimit pe cineva sã-þi ajute. Ajung amândoi lângã o pãdurice. Ion cu Tãnãsescu intrã în ea.

– 170 –

- Stai! Strigã Ion. - Nu mã împuºca! Am copii! plânge Tãnãsescu. Ion scoate cuþitul, se uitã la el, la ochii îngroziþi a lui Tãnãsescu, îi elibereazã mâinile. Tãnãses-cu îl priveºte cu un obraz, pe care se citeºte îngrijorarea, întrebarea, mirarea ºi un pic de nãdejde. - Eºti liber! Du-te! Lui Tãnãsescu îi curg lacrimile, vrea sã spunã ceva; ar mulþumi, dar nu poate… - Du-te mai repede ºi ia seama! O sã spun cã ai fugit! Tãnãsescu dispare printre copaci, Ion stã pe loc, dus pe gânduri. Se întoarce apoi îndãrãt la Grigorie ºi Andrianov. - Unde-i prizonierul? Întreabã îngrozit Grigore. - A fugit! - I-ai dat drumul? Ce ai fãcut? Mãi! O sã ne omoare ruºii pe noi! Ion tace, îl ridicã în spate pe Adrianov ºi porneºte încet, legãnat spre sediul companiei.

III
Ora ºapte, dimineaþa. În poianã, ostaºii sovietici stau în careu. În mijlocul careului, ºefii, comandanþii mari ºi mici. Vorbeºte generalul Sevastianov, un om burduhos, roºu la faþã, cu un nas mare, cãrnos, capul chel. Pieptul lui e încãrcat cu tinicheaua medaliilor. Mai departe, la vreo 20 de paºi, între patru santinele, înarmate cu pistoaleautomate, stã Ion - Ion Rusu din satul Z…, dezbrãcat de cãmaºa militarã, fãrã cizme, desculþ, cu capul gol. Vântul îi fluturã lin pãrul negru… Totul pare un vis, un vis rãu. Generalul Sevastianov citeºte ordinul de zi… - ... pentru eliberarea duºmanului, soldatului fascist român, în numele socialismului ºi viitorului comunism, fostul soldat Rusu Ion, din regimentul 12…, e condamnat de tribunalul militar urgent, la moarte, prin împuºcare… Ion este condus într-un colþ al careului ºi sub privirile dispreþuitoare ale tuturor soldaþilor ºi ofiþerilor sovietici aºteaptã comanda sergentului, ultima comandã pe lumea asta, comanda dintr-un singur cuvânt: - Foc! Dezbrãcat, desculþ, cu capul gol, el nu crede în cele ce aude ºi vede. Nu se poate! De ce? Ce rãu am fãcut eu? Trebuie sã trãiesc! Sunt tânãr! N-am vãzut încã nimic în viaþã! Chipul mãicuþei sale i-a apãrut în faþã… Mama care i-a dat viaþã, l-a crescut, l-a hrãnit, care nu-i aici sã vadã cum va muri el…, el – fiul ei cel blând, cuminte, la care ea þine atât de mult… Parcã îi e ruºine cã stã

– 171 –

aºa, în faþa tuturor. Într-o clipã îi apare în faþa ochilor, chipul lui Tãnãsescu, implorându-l sã-i dea drumul. - Am patru copii! Te rog dã-mi drumul… Armele sunt puse la ochi… - Foc! – A strigat sergentul. Ion, în ultima clipã, cu ochii care au vrut sã înghitã totul, totul din lumea asta, - a vãzut cerul senin ºi curat, fãrã margini, tot aºa de senin ºi curat ca inima sa… Iartã-mi Doamne, pãcatele! Nu mi-am trãdat fratele. Iar Grigorie? Grigorie a fost expediat tot atunci departe, departe de copilaºii sãi, de nevasta sa Mãriuþa, spre Nordul rece, departe de ai sãi, departe de pãmântul sãu drag, departe de aceste minunate ºi veºnic suferinde locuri natale… ªi a fost dus, tot dus, înconjurat de santinele înarmate, pãzit cu strãºnicie ºi de o potaie de câine-lup. Doamne! Mare eºti! Ajutã-l pe nefericitul fiu al tãu!

UN DESTIN – ENNA
Oamenii trebuie sã priceapã sensul unor evenimente ai cãror actori au fost, sã verifice justificarea strãdaniilor lor, a pierderilor lor, sã tragã de aici concluzii care sã-i poatã lãmuri pe urmaºii lor. E o încercare de a preveni repetarea aceloraºi greºeli. „Judecata”, Vladimir Bukovski Acum un an, într-o frumoasã zi de primãvarã, zile cum sunt numai în Basarabia, mã plimbam prin grãdina publicã, la porþile cãreia, dinspre rãsãrit, se înalþã falnic statuia vestitului domnitor, - ªtefan cel Mare dovadã cã au fost cândva ºi pe acest pãmânt oameni mari... Mergeam încet pe Aleea scriitorilor ºi mi se pãrea cã feþele lor de granit se uitã lung la mine – un oaspete aºa de rar pe aceste meleaguri. Primãvara era pe sfârºite, soarele încãlzea blând pãmântul, iarba ºi florile îºi întregeau covorul lor. Arborii pe care îi ºtiam demult, încã tineri, crescuserã mari, viguroºi, înalþi, ferind lumea de soarele arzãtor. Bãncile de lemn, înnegrite de vremuri, învechite de anii trecuþi sub ploi ºi zãpezi, erau pustii. Mulþi ani trecuse de când trãisem pe aceste locuri... M-am aºezat pe o bancã. Rãcoare, aer proaspãt, liniºte peste tot. Numai ciripitul unor pãsãrele rãsuna în vãzduh. Era atât de bine! În faþa mea, pe altã bancã, ºedea o bãtrânicã subþiricã, îmbrãcatã într-un

– 172 –

pardesiu negru ºi purtând pe cap o pãlãrie cu boruri largi, neobiºnuitã, þinând de modã veche. Femeia avea faþa încadratã de un pãr roºietic, care-i acoperea un pic umerii. În mâna întinsã pe speteaza bãncii, þinea o foaie de hârtie... Priveliºtea din jur era minunatã. Privirea mi-a alunecat iar spre banca din faþã ºi gândurile m-au dus la timpurile tinereþii mele, legate de zilele petrecute în aceastã grãdinã de flori, iarbã ºi copaci. Amintiri triste, dar ºi fericite... Câþi ani au trecut oare de atunci când ne plimbam pe aici, pe aceste cãrãri împreunã cu Olguþa Erhan, prima mea iubire?! Vremurile aprige ne-au despãrþit. Însã ºi acum chipul ei îmi rãsare viu în faþa ochilor... Parcã mai ieri ne plimbam fericiþi, þinându-ne de mâini ºi sãrutându-ne pe furiº, ruºinaþi de trecãtorii din parc... Totul s-a sfârºit de mult, de mult. Totul... În suflete ne-au rãmas doar amintirile. Privirea mea a rãtãcit din nou prin grãdinã. Bãtrânica ºedea tot acolo, dar – o, Doamne? – ce s-a întâmplat? Din ochii ei se prelingeau lacrimi, iar privirea îi rãtãcea în depãrtãri, cãutând parcã ceva. Ceva, se vede, îndepãrtat, ce se întâmplase cu mulþi ani în urmã ºi care lãsase urme de neºters în sufletul ei. ... Ce gânduri zbuciumate o copleºeau oare? De ce plângea? Mi-am întors capul în altã parte – nu vroiam sã observe cã mã uit la dânsa. Iar ea continua sã stea nemiºcatã cu privirea în gol... Apoi a scos din poºetã o tabletã ºi a înghiþit-o fãrã apã. Nu ºtiu de ce, dar m-am îndreptat spre ea. - Doamnã, mã iertaþi, pot sã vã ajut cu ceva? Vi s-a fãcut rãu? Bãtrânica a întors încet capul spre mine, uitându-se lung, trezitã parcã dintr-un vis fãrã de sfârºit. - Ce s-a întâmplat, Doamnã? am reluat eu vorba. Mã simþeam stingherit ºi eu, mi se pãrea cã întrebãrile mele nu sunt la locul lor, dar mi se fãcuse jale de ea. Multe nenorociri ºi nu puþin nenorociþi de soartã vãzusem în viaþa mea ºi doream sã-i alin cumva durerea. De sub pãlãrioara demodatã doi ochi albaºtri m-au învãluit cu o privire tristã, amarã. Se uita la mine ºi tãcea. - Poate vã pot ajuta?... am îngãimat eu din nou, ruºinându-mã cã mã amestec în viaþa ei. - Mulþumesc! Mi-a rãspuns ea cu un surâs timid, care i-a încreþit ºi mai mult obrazul. Mi-am cerut voie ºi m-am aºezat pe celãlalt capãt al bãncii. Tãceam amândoi. Abia peste câteva minute femeia, ºtergându-ºi

– 173 –

lacrimile cu o batistã albã, brodatã pe la colþuri, m-a întrebat: - De unde sunteþi? - Am venit din Lvov, doamnã. De fapt sunt din Bãlþi, de pe aceste meleaguri, dar de mulþi ani trãiesc departe de baºtinã... - Adicã ºi dumneata eºti strãin pe pãmântul dumitale... Trist lucru, dar aºa-i soarta omului. Viaþa uneori îl aruncã departe de patrie, de baºtinã... ªi, din vorbã în vorbã, am aflat din gura ei o istorie tristã-povestea vieþii ei – care m-a cutremurat. Enna Morel era dintr-o þarã de la nord din Estonia, din oraºul Tallinn. Copilãria nu i-a fost uºoarã, fiind cinci copii la pãrinþi. Tatãl fusese pescar – meserie grea ºi plinã de primejdii, dar numai astfel reuºea sã-ºi hrãneascã familia. A murit devreme, când ea avea numai 14 ani, fiind cea mai mare dintre copii. Au rãmas cu toþii pe seama mamei, într-o cãsuþã micã. Mama nu lucra nicãieri. Aºa cã Enna a fost nevoitã sã caute o ocupaþie, cãci altfel fraþii ºi surioarele mureau de foame. - Am intrat la lucru la un vãduv, cãruia, dupã moartea soþiei, i-au rãmas în grijã doi copii – unul de cinci, iar altul de doi aniºori. De lucru era mult. Trebuia sã mã scol dis-de-dimineaþã, când rãsãrea soarele, ºi sã fac tot ce se cuvenea sã facã o femeie, mai ales într-o gospodãrie cu vaci, cal, pãsãri... Am muncit la el vreo patru ani de zile. Tocmai împlinisem optsprezece ani... Într-o zi cu soare, m-a prins de mâini în curte ºi mi-a zis: Enna, trebuie sã vorbesc cu tine... E ceva serios! Mi-a vorbit frumos ºi eu iam zis: Da! Aºa am devenit nevasta lui. La doi ani a venit ºi bucuria cea mare – s-a nãscut Raimond... Gospodãria era bunã, aveam vreo zece hectare de pãmânt, douã vaci cu lapte, gãini, gâºte, curcani... De toate! Un cal bun, cu care se fãcea totul în gospodãrie. Dar, în 1939 þãriºoara este ocupatã de sovietici. - Au venit, ziceau ei, sã ne elibereze de... Sã ne elibereze de pãmântul nostru, sã ne strice viaþa bunã. Sã ne fericeascã, adicã... Pãmântul ni l-au luat, au pus impozite grele... Mulþi oameni de treabã au fost duºi în Siberia, sã facã lucruri bune ºi acolo, cãci ei, cei veniþi, ºefi doreau sã fie, dar sã lucreze nu prea... Nu puþini s-au ridicat împotriva nelegiuirilor, din care cauzã au avut de suferit, fiind arestaþi, aruncaþi în puºcãrii, unii chiar omorâþi... Aºa-i când stãpân la tine în casã se face streinul... ªi în casa noastrã s-a abãtut nenorocirea... Uneori, seara, veneau la noi ºi sovietici sã bea

– 174 –

câte un pahar de bere... Bunã bere mai fãcea bãrbatul meu Janes! Zic: veneau ºi beau... Vorbeam ba de una, ba de alta... Eu le mai spuneam adevãrul cum cã înainte trãiam mai bine, nu ca acum pe vremea lor... Aºa treceau zilele în grijile gospodãriei ºi ale vieþii... Dar într-o searã, niºte femei din sat m-au chemat la ele. La o adunare la care se vorbea despre pãcatele sovieticilor ºi despre înjosirea poporului meu... ªi... A izbucnit rãzboiul... La numai trei zile, în casa noastrã, spre searã, au picat doi sovietici – unul militar, altul – civil. M-au rugat sã le arãt drumul la o vecinã dintr-o altã mahala a satului... ºi acasã nu m-am întors. Am fost aruncatã într-un beci în Tallinn, de unde mã chemau la cercetãri noaptea... Am fost ºi bãtutã. Cereau sã recunosc cã sunt spioanã finlandezã. Am fost învinuitã de activitate contrarevoluþionarã ºi condamnatã la moarte. Abia atunci, abia aici am înþeles cã vorbele acelea spuse la noi acasã, în jurul paharului de bere, n-au trecut neluate în seamã... Totul era înscris la anchetator. Toate spusele mele... Dar eu... numai adevãrul le-am spus! Însã... Nu mâncau ruºii pâinea degeaba!... Nu m-au împuºcat! Am stat în lagãre zece ani ºi încã am fost ºi deportatã! Încã ºase... Pentru ca poporul sovietic sã trãiascã fericit... mai târziu. De acasã, în acest rãstimp – nici o scrisoare, nici o veste... O vecinã mi-a scris mai târziu, cã bãrbatul meu s-a recãsãtorit... Uitase de mine... Ce era sã fac? Aflatã în deportare, m-am legat de un moldovean, om de treabã – de Vladimir Bârlãdeanu. Un om cult, fost avocat la români. Simþeam cã omul þine cu adevãrat la mine. În curând a murit ºi cãlãul!... Lucrurile s-au mai schimbat! Ne-am întors ºi noi acasã. Care casã?! În Moldova lui Vladimir, despre care el visa zi ºi noapte... În Moscova ne-am despãrþit... I-am spus: - Dragã Vladimire, þin la tine, dar suntem bãtrâni... Eu trebuie sã mã duc în Estonia, sã-mi vãd fiul... Nu l-am vãzut de atâþia ani... Am sã vin pe urmã la tine. Trebuie sã-l vãd. ªi a plecat în Estonia. A sosit în satul ei ºi l-a gãsit pe bãrbatul ei de altã datã. Pe fostul bãrbat. A intrat, deci, în casã ºi au stat de vorbã ca doi oameni streini. În casã altã gospodinã comanda... Enna a aflat cã fiul ei lucreazã în Tallinn, la o fabricã... A înnoptat la o vecinã ºi dimineaþa a plecat spre Tallinn. Tot drumul se chinuia, gândindu-se la mult aºteptata întâlnire: Cum o va primi feciorul? O mai þine minte? N-a uitat-o? Cum aratã el acum? Trecuserã totuºi ºaptesprezece ani de suferinþe, de dureroase amintiri... Cui i-o fi semãnând acum? Atunci avea numai ºase aniºori! Nici nu-l îmbrãþiºase

– 175 –

în acele minute tragice... Peste o orã au apãrut clãdirile oraºului. Pânã la Fabrica de produse electrice sunt vreo 400 de metri. Simt cum picioarele mi se fac grele... Vãd: o fabricã micã, înconjuratã cu un gard înalt de beton. La intrare, o cãsuþã micã, de pazã. Întru în cãsuþa aceia, proaspãt vopsitã în alb. O femeie în vârstã, cu pãrul tuns scurt, s-a ridicat de pe scaun ºi mã întreabã: - Ce vã trebuie? Stãteam în faþa ei, dar nu puteam sã spun nici un cuvânt. Femeia se uita binevoitor la mine. I-am zis: - Doamnã, am nevoie de fiul meu, Raimond Morel... ªi am simþit cum lacrimile au nãvãlit în ochi... - Liniºtiþi-vã, mi-a spus paznica, simþind ce se petrece în sufletul meu. Acuºi îl gãsim! Vocea era blândã, binevoitoare... Lacrimile au început sã curgã ºi mai tare. Nu le-am putut stãvili... - Nu plângeþi, vã rog, ce s-a întâmplat? Mã liniºtea ea. - Nu l-am vãzut tare demult, mulþi ani, nici nu ºtiu cum aratã... - Luaþi loc, mi-a spus paznica. Fiul dumitale este aici. Acuº o sã-l chem. Îl gãsesc eu... Femeia a început sã sune undeva, a vorbit cu cineva. Apoi s-a aºezat lângã mine. - L-am gãsit. Vine peste câteva minute, îndatã o sã fie aici... Îmi ºtergeam lacrimile cu batista, dar ele curgeau... - Iatã-l, vine! A rostit femeia de serviciu. M-am ridicat de pe scaun ºi mi-am lipit faþa de fereastrã. Pe cãrarea de asfalt venea spre mine un bãrbat tânãr, mândru ca un stejar, cu pãrul de culoarea grâului copt, îmbrãcat într-o salopetã albastrã... Am ieºit din cãsuþa de pazã ºi priveam cum pãºea el spre mine – tot mai aproape, tot mai aproape... ªi în faþa ochilor mi-au fulgerat amintirile soartei mele zbuciumate, suferinþele îndurate pe nedrept, lagãrul împrejmuit de sârma ghimpatã, convoiul cu câinii-lupi, bãrãcile, corpul îngheþat bocnã al prietenei mele moarte, Dãina care a rãmas acolo, departe, în pãmânturile reci, veºnic îngheþate ale Siberiei. El, copilul, bãiatul meu, stãtea în faþa mea – frumos, zdravãn, cu obrajii roºii, ca un fãt din poveºti, cu aceiaºi ochi albaºtri ca ai mei... Ne uitam unul la altul ºi... tãceam. - Dumneata eºti Raimond Morel? Am îngãimat eu cu greu. - Da, eu sunt! A zis el. Mã uitam la el ºi tãceam. Cum sã-i spun? - Eu... eu sunt mama ta! S-au rupt în sfârºit de pe buze cuvinte atât de grele.

– 176 –

- Dstrã? Mama mea? Dar mama mea a murit în 41, a fost împuºcatã... - Nu, nu e adevãrat, am strigat eu cu fricã, sã mã creadã. ªi lacrimile au început sã curgã ºuvoi ºi m-am prãbuºit la pieptul lui. El m-a îmbrãþiºat cu grijã, însã eu nu mã puteam opri din plâns. Stãteam îmbrãþiºaþi ºi lacrimile mele curgeau pe haina lui. - Nu m-au împuºcat, dragã fiule. M-au trimis în lagãr, unde am stat zece ani, apoi am fost deportatã încã ºase în altã parte... - De ce nu mi-ai scris niciodatã? - De acolo n-ai voie sã scrii, era interzis, i-am rãspuns. Noi eram consideraþi duºmani, pentru ei noi nu am fost oameni... Mi-a dat drumul din strânsoare ºi se uita la obrazul meu. În ochii lui am vãzut lacrimi: aceleaºi lacrimi de duioºie, de iubire, de milã... Eu tãceam... Aºa se întâmplã când oamenii se întâlnesc dupã zeci de ani, dar parcã n-au despre ce vorbi! În cele din urmã a rostit: - Mamã, mã duc sã-mi iau un concediu pe o zi ºi o sã mergem la cãminul meu... ªi ne-am dus împreunã spre staþia autobusului. Din urmã ne conducea blânda privire a femeii de serviciu, avea o inimã bunã, se vede... Pãºeam alãturi de fiul meu ºi eram cea mai fericitã dintre toþi oamenii pe lume. Doamne! Cât de puþin îi trebuie omului sã fie fericit! Stãteam pe vechea bancã a grãdinii, ne înconjura verdeaþa primãverii ºi tãceam. Ce mai puteam vorbi? Despre ce? Eram numai noi, parcã, singuri cu nenorocirile ºi suferinþele noastre? În anul 1958 cetãþeanca Enna Morel a fost reabilitatã de procuratura sovieticã militarã. De acea procuraturã care, cândva, trebuia s-o împuºte... Acum era îndreptãþitã, gãsitã fãrã vinã – ceea ce era ºi scris în hârtia pe care o þinea în mânã ºi de care ea nu se despãrþea niciodatã. În ea, în acea hârtie era viaþa ei, tinereþea, suferinþele ºi micele ei bucurii... Dar în ea mai erau ºi prietenele ei de lagãr, care niciodatã nu s-au mai întors la baºtinã, rãmânând sã zacã în pãmânturile Siberiei. Apoi, luminatã de o vãditã bucurie, mi-a povestit cum a venit la Chiºinãu, unde o aºtepta Vladimir Bârlãdeanu, cu care nu s-au mai despãrþit... Ne-am despãrþit cu bine, ca sã ne mai revedem, dupã aceea, de multe ori... A trãit în Moldova pânã la sfârºitul vieþii lui Vladimir, convinsã deja de bunãtatea sufletului moldovenesc, care a înconjurat-o toþi aceºti ani. În Chiºinãu a rãmas movila lui Vladimir Bârlãdeanu la cimitirul Doina, iar dupã Enna a venit s-o ia acasã, în Estonia, fiul ei Raimond.

– 177 –

Fie binecuvântat parcul din centrul oraºului, unde ne-a fost dat sã ne întâlnim ºi sã cunosc un suflet de om pãtimit în viaþã, care totuºi i-a iertat pe acei care au fãcut atâtea nedreptãþi. Enna Morel era mai presus ca ei...

MOª DUMITRU OSIPOV
- Gândiþi-vã cã nu este vorba numai despre dstrã, ci ºi de copiii voºtri, de cei ce vor urma. Vã vor ierta ei oare, când vor ºti cã pãrinþii lor au dat cu piciorul în dreptul ºi fericirea copiilor, nepoþilor ºi strãnepoþilor lor? Constantin Stere Fãcând nu demult un drum la Iaºi, am cunoscut un om care a apucat ºi alte vremuri în tinereþea sa. Aflând cã suntem din Basarabia româneascã s-a bucurat mult ºi, la sosire, ne-a poftit la el cu înnoptatul. Masa ne-a gãtit-o cele douã nepoþele, care trãiau la dânsul. Dupã un pahar de vin limbile, de obicei, se dezleagã. Moº Dumitru, cã aºa îl chema pe gãzdaº, era un omulean mic de staturã, vânjos, cu pãrul însurit. Vorbele le rostea domol, cu luare aminte, întrebându-ne mai mult ba una, ba alta despre Basarabia. - Ce vârstã aveþi, domnule Osipov? Am îndrãznit eu sã-l întreb. - Ehe, dragul meu, sunt bãtrân. Tare bãtrân, de-acum am 89 de ani. - Mulþi înainte. ªi cu viaþa cum vã împãcaþi? - Pãi, o duc nu prea uºor. Acum câþiva ani mi-a murit nevasta. M-a lãsat, sãraca... Pentru un bãtrân ca mine ce nenorocire mai mare îi trebuie... Ceva mai înainte mi-a murit feciorul. Avea numai 57 de ani ºi a fost inginer... mai am o fatã aici, la Iaºi. Trãieºte, are casã, are niºte copile, familia ei. De mine au grijã nepoþelele, fetele bãiatului meu. - Dar de loc de unde sunteþi, moº Dumitru? - Apoi... ºi eu sunt basarabean... O nepoþicã ne-a adus câte o cafea. Am vãzut lumina zilei în satul Sineºti, lângã Corneºti, a reluat el firul vorbei. În 1908, pe vremea când Basarabia era sub stãpânirea þarului, tatãl meu, Mihail Osipov, a fost unul din cei care a luptat pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaþia rusã, pentru unirea cu patria-mamã. A fost preºedinte al celui dintâi comitet naþional din regiunea Codrului. Cãci þãran, agricultor fiind, el se trãgea din rãzeºii codreni a lui ªtefan cel Mare. Pe mama mea o chema Maria. Pãrinþii mei au avut 13 copii: eu am

– 178 –

fost al doilea copil în familie. Am fost dat la ºcoala normalã din Bãlþi ºi de acolo am ieºit învãþãtor. Venirea ruºilor, la 28 iunie 1940, m-a gãsit concentrat în armata românã. Am avut, dragul meu noroc sã mã retrag atunci. Odatã cu toþi oºtenii. Mi-am luat nevasta ºi cei doi copii, lãsând casa ºi ce mai aveam ocupanþilor... Tata a fost condamnat la moarte de cãtre sovietici demult, încã la Moscova în 1923, fiindcã fusese printre acei care au fãcut Uniunea în 1918. Au luat-o ºi pe mama. Satul nostru a avut mulþi luptãtori pentru unire. Armata sovieticã a aruncat paraºutiºti deasupra Sineºtilor, ca sã nui scape pe sãteni în România. Au fost arestaþi 17 bãrbaþi, printre care se afla ºi tatãl meu, ºi o femeie mama... de ea se þineau trei copii, cã nu iau putut despãrþi sbirii enkavediºti. Au fost duºi toþi cu camionul într-o localitate hãt dincolo de Moscova. Cercetaþi, judecaþi, au fost duºi la Nord, pe insula Novaia Zemlia. Aflând cã Maria avea 13 copii au lãsat-o în viaþã, pentru cã a intervenit o femeie, maior al NKVD-ului, înaltã, zdravãnã, îmbrãcatã într-un cojoc alb. S-au îndurat ºi pedeapsa capitalã i-a fost comutatã cu închisoare pe viaþã... Peste un timp a fost trecutã la închisoarea din Ircutsk, unde s-a stins din viaþã în 1953, dupã 13 ani de detenþie pentru dragostea sa de Patrie. Cei trei copii ai ei, Gheorghe, Petru ºi Maria, au fost despãrþiþi ºi deportaþi în Siberia, la munca de rob în taigaua siberianã. Fratele Gheorghe s-a reîntors dupã mulþi ani în România, ºi s-a fãcut doctor de dinþi. Când comuniºtii s-au întãrit la putere, a fost arestat ºi dus la canal, apoi purtat prin multe închisori pânã în 1964. Atunci au scãpat mai mulþi la libertate, a fost graþiat ºi el, a ajuns academician... Cât mã priveºte pe mine, eu, Dumitru Osipov, am mers cu rãzboiul pânã la Stalingrad. În patruzeci ºi trei, la Cotul Donului, am cãzut în mâinile ruºilor. Dupã ce ne-au tot controlat ºi ales, ne-au repartizat în lagãrul de prizonieri din Karaganda, unde am stat opt ani, pânã în 1952. Am stat, dar n-am tãcut, am protestat cât am putut, scriind jalbe la Moscova, cerând tuturor sã ni se respecte drepturile. ªef al lagãrului sovietic era un colonel-invalid, un moldovean de pe malul Nistrului. Unul Vitalie Rotaru. Luptase în rândurile armatei sovietice ºi se întorsese de pe front fãrã un picior, dar cu gradul de polkovnic (colonel). Când a auzit de românul Dumitru Osipov, l-a chemat la el ºi a vorbit cu dânsul româneºte. Din momentul acela soarta mea a luat o altã întorsãturã. Moº Dumitru mi-a mãrturisit cã avea voce bunã ºi ºeful

– 179 –

deseori îl chema sã-i cânte cântece româneºti, cântece de dor, cântece despre fraþi ºi surori... În 1952 a fost dus cu avionul la Moscova ºi, dupã niºte cercetãri, iau dat drumul sã se întoarcã acasã, la Iaºi, la familia sa. Acasã a gãsit copiii mari. Soþia, de bucurie cã l-a vãzut întors, nu se putea opri din plâns... Bucuria însã n-a þinut mult. Peste câteva luni, fiind reâncadrat în învãþãmânt, s-a pomenit arestat din nou, odatã cu mulþi alþi foºti prizonieri reîntorºi în þarã, ºi dus la Aiud. La Aiud a stat pânã prin 1964, apoi a fost graþiat... A stat în puºcãrie pentru vina cã în timpul rãzboiului de la rãsãrit a luptat împotriva armatei sovietice...!! S-a întors acasã, la Iaºi, ºi a þinut sã se reîncadreze în învãþãmânt. - Uite, aºa-i soarta omului, a oftat moº Dumitru Osipov, azi, slava Domnului, nu mã ia nimeni de la casã, dar... am rãmas fãrã soþie ºi bãiat. Mã uitam cu admiraþie la omul acesta, care a trecut prin atâtea încercãri, victimã a unui regim totalitar ºi a unei atitudini antiumane faþã de destinul unui om într-o societate criminalã pe care o instaurase comuniºtii cu sila. A doua zi dimineaþa ne-a arãtat (eram cu soþia Veronica) gospodãria: câteva gãini, un purcel ºi un câine. Dupã casã avea grãdinã, butuci de viþã de vie, mai mulþi pomi, printre care niºte minunate prãsade. ªi el, gospodarul, care a rãmas acelaºi luptãtor, iubitor de patrie, ce are de spus, îþi spune sincer, direct. Nu odatã la adunãrile de mai înainte, ieºea ºi critica autoritãþile comuniste pentru politica lor antisocialã cãreia, dã Doamne, numai numele sã-i rãmânã. Da, moº Dumitru era acum mulþumit de ceea ce avea. Aflat în pragul vârstei de 90 de ani, de un singur lucru se cãina, totuºi, cã nu-i ajunge: puterea mãcinatã în lagãrele ºi puºcãriile comuniste ºi pe care ar fi dorit s-o punã, întreagã, în slujba þãrii sale. În el eu vedeam, mai întâi, un martir, dar ºi erou al neamului nostru necãjit ºi hãrþuit, impilat ºi asuprit. L-am întrebat: - În Basarabia... când mai veniþi? Þara, bãnuiesc, aþi cutreierat-o toatã... - Pentru mine Basarabia a fost ºi a rãmas tot aceiaºi þarã... Socot cã numai o þarã avem... Trãiesc aici, dar cu gândul niciodatã nu m-am rupt de acolo... Peste doi ani, trecând prin Iaºi, nu l-am mai gãsit în viaþã. În casa lui trãiau alþi oameni, care nu ºtiau nimic despre el.

– 180 –

ALEXANDRU URSU ªtefan, tatãl meu, s-a cãsãtorit a doua oarã dupã doi ani de la moartea mamei noastre. Noua mamã era Iulia ªedlovschi, absolventã a Liceului “Domniþa Ileana” din Bãlþi, o pedagoagã la acelaºi liceu, o femeie ce nu fusese încã mãritatã. Avea 42 de ani, iar tatãl meu cu câþiva ani mai mult. Era încã tânãr ºi trebuia sã-ºi refacã viaþa. Iulia era înaltã, corpolentã, o femeie solidã. Mai avea o sorã, Victoria, care trãia cu familia sa în comuna Cuhureºti, unde soþul ei era director de ºcoalã. Nunta lui tata a avut loc la Cuhureºti ºi nu la Bãlþi, unde trebuia sã fie. Poate cã tatãl meu nu dorea asta, poate prea puþin timp trecuse de la moartea primei soþii, Larisa, poate nu dorea sã fie o nuntã prea mare, cãci la Bãlþi avea mulþi prieteni ºi cunoscuþi. Nunta a fost fãrã mare fast, într-un cerc restrâns de cunoscuþi ºi musafiri. Aºa am fãcut ºi noi, eu ºi Tolic, fratele meu, cunoºtinþã cu noile rude din comuna Cuhureºti. Sora Iuliei Victoria, era o femeie de staturã micã, mai tânãrã decât sora ei, absolvise liceul “Dadiani” la Chiºinãu. Bãrbatul ei, Mihai Ursu, era un om simpatic la înfãþiºare, nici prea înalt, nici prea mic, cu un corp de bãrbat sportiv. Pãrul întunecat, dat peste cap, cu ochii inteligenþi ce exprimau bunãtate ºi încredere. Amândoi formau o pereche frumoasã, o familie care trãia în bunã înþelegere ºi iubire. Aveau trei copii: Eugen, Alexandru ºi o fetiþã pe care o numeau toþi Lealea. Bãieþii erau cam de aceeaºi vârstã cu mine, care în 1940 împlineam 16 ani la 28 iunie, ziua fatalã a Basarabiei Româneºti. Bunelul copiilor era deloc din satul Cobâlna Nouã, judeþul Soroca. El, Ion Ursu, era cãsãtorit cu Alexandra ºi, având ceva pãmânt ca mai toþi þãranii, se ocupau cu agricultura. Mihai Ursu era deja director în 1940 la ºcoala din Cuhureºti, unde lucra învãþãtor din 1919. Terminase ºcoala primarã la Cobâlna Nouã, apoi ºcoala normalã de la Soroca. Ca învãþãtor a fost repartizat la Cuhureºti, unde trãia Victoria, fiica lui Ioan ªedlovschi, administratorul moºiei boierului Leonard în satul Limbeni. Se cãsãtorise cu Mihai, care era învãþãtor la Cuhureºti. Iulia tot alegea mirii sãi ºi nu reuºise sã se cãsãtoreascã. Trãia la Bãlþi cu pãrinþii sãi Ion ºi mama Meletina, în casa lor pe strada Unirii 11. Se aranjase cu lucru la liceul “Domniþa Ileana”, era pedagoagã ºi uneori profesoarã de francezã. Casa lor era fãcutã din piatrã, avea multe camere ºi deseori în ea aveau loc petreceri care atrãgeau tineretul oraºului. În sfârºit în 1940 Iulia se cãsãtorise cu ªtefan Pirogan. Ea nu ºtia atunci cã viaþa ei se va transforma într-o straºnicã tragedie, care-i va zdrobi toate visurile ei. Mihai Ursu era director la ºcoala din Cuhureºti ºi avea ºi vreo 6-8

– 181 –

hectare de pãmânt, dãruite ºcolii de moºierul Bogdan. Aºa cã Mihai se mai ocupa cu gospodãria ºcolii care le fãcea viaþa mai uºoarã. În gospodãrie era o pereche de cai, o vacã, porci ºi pãsãri fãrã a le ºti cineva numãrul. Mihai mai era ºi membrul Partidului Liberal ºi chiar fusese ales preºedinte al Consiliului judeþean. Avea mult de lucru, deseori era nevoit sã trãiascã la Soroca ºi venea mai rar acasã. Satul Cuhureºti se bucura de o mare popularitate culturalã, cãci aici veneau mulþi studenþi, învãþãtori, poeþi, scriitori. Deseori venea echipa regalã cu medici, teologi, sanitari, studenþi care ridicau cultura satului. Prin anii 1936-37 satul rãsunã de cântecele legionare pe care le cânta tineretul, un tineret visãtor la o viaþã mai bunã. Satul a devenit model, era des vizitat ºi de Dumitru Gusti ºi de poetul Iov, de acei care se stãruiau sã ridice nivelul de culturã al satelor basarabene. În primãvara anului 1940 a avut loc nunta lui ªtefan ºi a Iuliei la Cuhureºti. Copiii s-au bucurat de noii prieteni, jucându-se trei zile. Apoi toate s-au reântors la acele obiºnuite ºi fiecare îºi continua viaþa cu grijile sale. Peste câteva luni sovieticii au dat nãvalã ºi au ocupat Basarabia ºi Bucovina. Totul a fost atât de neaºteptat de majoritatea populaþiei, a fost ca un trãsnet într-o frumoasã zi de varã cu soare arzãtor. Iulia, care copilãrise în timpurile þarului rus, era optimistã ºi împreunã cu ªtefan, care era un simpatizant al socialismului, se aºteptau la o viaþã bunã. - Nu fusese rãu în timpul þarului, spuneau ei. Se putea de trãit. Dar armata roºie care venise pe pãmântul Basarabiei nu semãna deloc cu armata þaristã. Erau mai rãu îmbrãcaþi, aveau altã uniformã ºi minþeau straºnic. Când stãteai de vorbã cu ei, auzeai numai laude Partidului Comunist, lui tãtuca Stalin ºi Lenin. Se lãudau cã ei vor cuceri toatã lumea ºi comunismul va fi peste tot. Dar din primele zile bãºtinaºii au simþit cã nu e totul cum spuneau ei. Din primele zile pe strãzi a apãrut o maºinã cu dubã, numitã chiar de sovietici – “Corbul Negru”, care umbla mai mult noaptea ºi luau oamenii din casele lor, ducându-i la puºcãrie, lãsând în urmã jale, lacrimi, fricã ºi urã… Oamenii erau arestaþi fãrã vinã, duºi în subsolurile clãdirii NKVD-ului, torturaþi, maltrataþi ca sã recunoascã o vinã de care nu erau vinovaþi. Frica a intrat în bãºtinaºi, perdelele la geamurile caselor erau trase ºi toþi se ascundeau. Un an de zile a fost un an de crime sovietice, români împuºcaþi, aruncaþi în închisori, lagãre, duºi pe alte meleaguri, în Siberii de gheaþã. Viaþa devenise un chin pentru oamenii cinstiþi, care trãise în România democraticã cu drepturile omului ºi toþi aºteptau un sfârºit, o rezolvare a problemelor. Pe capul familiei Ursu a cãzut o mare nenorocire. Mihai a fost arestat

– 182 –

la Soroca în septembrie la numai douã luni de la venirea ocupanþilor. Într-o searã au venit trei militari NKVD-iºti la Cuhureºti ºi au rãscolit totul. Dar ce puteau gãsi ei la un om cinstit ºi drept? L-au dus la Cotiujeni, unde a fost închis într-un beci. Copiii învãþau la Soroca, trãind la gazdã. Într-o zi a venit tata la ei. - Mi-au dat drumul, spunea el. Dar îndãrãt, la Cuhureºti aºa ºi nu a ajuns. A fost din nou arestat, denunþat de un trãdãtor din sat. A stat la închisoarea din Soroca pânã în aprilie 1941. Soþia, Victoria, venea la închisoare, aducându-i mâncare, haine… Dar zbirii sovietici nu luau nimic, nu-i dãdea voie sã-l vadã ºi ea se întorcea plânsã, obositã, frântã la Cuhureºti. Într-o zi i-au spus cã el e trimis în Rusia. L-au dus la Sverdlovsc, unde l-au judecat ºi l-au trimis în lagãrul de exterminare la Ivdel. Victoria ºi-a luat copiii din Soroca ºi a plecat la pãrinþii sãi la Bãlþi. Îi era fricã sã rãmânã la Cuhureºti, casa le fusese rechiziþionatã ºi acum în ea trãiau militari sovietici. Când a început rãzboiul între nemþi ºi sovietici poporul a respirat mai uºor. S-au ivit speranþe, nãdejdea cã acest chin se va sfârºi ºi poporul va scãpa de sovietici. Au venit nemþii care s-au purtat frumos cu populaþia. Ei nu furau, nu luau nimic fãrã sã plãteascã, erau politicoºi ºi cinstiþi. Rãzboiul s-a dus mai departe, spre alte zãri, iar oamenii s-au reântors la casele lor încercând sã-ºi refacã viaþa. Românii au eliberat pãmântul strãmoºesc Basarabia ºi Bucovina, doreau sã se opreascã la Nistru, dar nu a fost posibil, cãci nemþii i-au forþat sã lupte mai departe, dacã doreau sã li se întoarcã Ardealul. Primii soldaþi români care au intrat în Cuhureºti erau niºte cercetaºi. Sovieticii fugiserã. Aici lupte nau fost. Mulþi sovietici nu doreau sã lupte ºi se predau nemþilor, cãci erau împotriva lui Stalin, împotriva regimului comunist. Poporul s-a bucurat de venirea românilor, le povestea despre crimele sovietice. În oraºe se dezgropau gropile unde fuseserã aruncaþi oameni nevinovaþi, împuºcaþi ºi acoperiþi cu var sã nu rãmânã urme. Oamenii se adunau, se uitau ºi se indignau, vãzând ce “fericire” au adus sovieticii pe pãmântul Basarabiei ºi Bucovinei. Dar a venit anul 1944, când Armata Sovieticã se întorcea victorioasã, mergând spre Vest. Din Basarabia mulþi fugeau din calea lor, sperând cã ei se vor opri la Prut. Când frontul era lângã Soroca, a venit la Cuhureºti prietenul lui Mihai. - Ce staþi voi aici, oameni buni? Ruºii sînt la Nistru. Vreþi în Siberia? Le-a dat bani zicându-le:

– 183 –

- Dacã o sã aveþi, o sã-mi întoarceþi cândva. Victoria a cumpãrat o cãruþã cu cai ºi au plecat pânã la Bãlþi, unde s-au încãrcat pe o platformã de tren pânã la Iaºi. Aici i-au întâmpinat militarii români, i-au plasat într-un vagon marfar cu sobã ºi lemne, cãci era încã frig primãvara. Refugiaþii erau întâmpinaþi în gãri la Vaslui, Bârlad, cu mâncare, veneau oamenii aducând de toate. La Sinaia în garã erau bucãtãrii militare cu mâncare caldã. Era o ordine perfectã în vremea lui Ion Antonescu. Aºa au ajuns la Râmnicul-Vâlcea unde avea loc repartizarea lor. La prefecturã li s-au dat bonuri, ca sã primeascã pensia câteva luni la rând. I-au încãrcat într-o cãruþã ºi într-un car cu boi ºi au plecat. Pe drum în alt sat îi aºteptau alt car cu boi cu schimbul. Totul era atât de bine organizat cã se mirau sãrmanii. Oltenii, spre cinstea lor, i-au primit cu braþele deschise, din puþinul pe care îl aveau se împãrþeau cu ei. Aºa au ajuns în comuna Pleºeni, în gazdã la familia lui Nicolae Pantaleru. O familie cu suflet mare, care i-au ajutat în toate, parcã ar fi fost rude. Au stat la ei câþiva ani fãrã sã plãteascã gazda. Aveau ºi ei trei copii: Mãriuþa, Floarea ºi Maria. Soþia lui Nicolae – Ileana le dãdea la toþi copiii cârnaþi ºi turte când se duceau la ºcoalã. Pentru toatã viaþa le-a rãmas amintirea scumpã despre acei olteni cu suflet mare, despre familia lui Nicolae Pantaleru. Eugen ºi-a luat bacalaureatul la Râmnicu-Vâlcea ºi a fost luat în armatã, pe front. A luptat în Ucraina, Ungaria, Cehoslovacia. Alexandru învãþa la liceu, apoi a intrat la facultatea de chimie industrialã la Iaºi, pe care a terminat-o în 1950. Sovieticii nu i-au întors în Basarabia, cum fãceau de obicei, fiindcã Victoria avea un document fals cã erau refugiaþi din 1940. Alic a fost repartizat asistent la facultatea de chimie, dar peste un an a fost luat în armatã. Dupã armatã a nimerit la lucru la Piteºti. Aici s-a cãsãtorit cu Nuþa Lipcovschi, din Bãlþi. Nuþa trãia la Iaºi în 1940. Tatãl ei era din neam polonez, Leon Svicinschi. Când sovieticii înaintau spre Iaºi, Nuþa cu mama sa s-au evacuat în Oltenia. Tatãl ei avea lângã Iaºi o moarã rãmasã de la bunel – Leon Adolf Svicinschi, pe care sovieticii l-au împuºcat crezând cã e neamþ (Adolf). Mama Nuþei avea o sorã la Bãlþi – Iulia Lipcovschi care avea o fatã – ªtefania. ªtefania s-a evacuat ºi ea în Oltenia, la Craiova, unde lucra la o benzinãrie. Mama Nuþei a luat-o pe ªtefania la Stolnici unde se refugiase cu Nuþa; vroia s-o ajute pe nepoata ei. Când s-a mai potolit lucrurile ºi sovieticii se mai liniºtise, toþi s-au întors la Iaºi, unde Nuþa a terminat facultatea de chimie ºi a fost repartizatã la Piteºti. Aici l-a întâlnit pe Alexandru ºi s-a cãsãtorit. Dupã un timp au fost trimiºi cu lucru la Viºeul de Sud, unde s-a nãscut prima fetiþã – Doina. Trãiau greu,

– 184 –

apartamentul era rãu încãlzit, copilul mic, au avut multe de suferit, dar erau tineri ºi au rezistat. S-au întors din nou la Piteºti, unde s-a nãscut al doilea copil Cristina. În 1961 a venit ordin de la minister ca Alexandru sã fie transferat la Oneºti, la combinatul de Cauciuc, ce se construia. Era ºef de secþie la planificare. În 1969 a fost numit ºef de producþie. Oraºul Oneºti abia se construia, la început a fost greu dar cu timpul viaþa s-a îndreptat. În 1985 Alexandru a ieºit la pensie cu 4000 de lei pe lunã, ce era foarte bine în acea vreme. Cât a lucrat Nuþa la Piteºti ºi Oneºti era mereu terorizatã de comuniºti. - Noi ºtim cine eºti, nu ai originã sãnãtoasã… amintindu-i de bunelul neamþ ºi de moara lui. Dar, fiind inginer conºtiincios, au trimis-o în Uniunea Sovieticã, la Iaroslav la Institutul de cercetãri în domeniul cauciucului, cãci le trebuiau specialiºti. Aici ruºii bãºtinaºi au primit-o foarte bine, erau corecþi, primitori, oameni de treabã. O invitau la sãrbãtorile lor, cu toate cã trãiau greu, era o lipsã acutã de alimente. Stabiliþi la Oneºti, trãiau bine, fetele cãpãtase carte bunã ºi acum lucrau ºi ele, Doina trãia cu ei, dar Cristina era la Iaºi. A luat legãtura cu ªtefania. ªtefania venise cu Nuþa la Iaºi, dar dorul de casã ºi de pãrinþi a fãcut-o sã se întoarcã acasã, la Bãlþi. S-a dus la comenduirea sovieticã la Iaºi, care i-au fãcut toate formele. Dar la Ungheni a fost arestatã ºi a stat un an de zile în lagãrul de filtru de la Chiºinãu. Eliberatã, s-a întors la Bãlþi, la pãrinþi, ºi, terminând facultatea de matematicã, lucra învãþãtoare. S-a cãsãtorit cu un învãþãtor, dar n-a avut noroc, el murind de tânãr. Dupã câþiva ani s-a cãsãtorit cu Igor Senicovschi, un polonez nãscut la Harkov, om de o politeþe ºi o purtare exemplarã, învãþãtor ºi el la Bãlþi. Acest om neavând copii, a crescut copilul ªtefaniei, fiindu-i un adevãrat tatã. Mai mult, au înfiat doi copii orfani, pe care i-au crescut ºi i-au fãcut oameni. Asta în timpurile grele sovietice. Igor Senicovschi nu mai este, a decedat la vârsta de 80 de ani. A luptat în rãzboi în armata sovieticã, dar a trãit 20 de ani în România, dupã revoluþia din Rusia. Aici a învãþat fãrã platã la liceu ºi la Universitate la Iaºi, fiindcã tatãl sãu, geodezist, nu ºtia româneºte fiind ºomer. A fost toatã viaþa recunoscãtor României despre care vorbea numai de bine. A fost un bãrbat cinstit ºi drept. Cu toate cã era veteran de rãzboi sovietic, îi dispreþuia pe sovietici, considerându-i ocupanþi ai Basarabiei româneºti, nestimându-i pentru politica lor ºovinã ºi agresivã. El vãzuse multe în timpul rãzboiului, când mii de oameni erau aruncaþi în bãtãlie fãrã pregãtire, numai ca un comandant sã capete ordinul, nejeluindu-ºi soldaþii. Condamna purtarea soldaþilor sovietici, care, ocupând oraºele,

– 185 –

jefuiau casele ºi violau femeile... El îºi dãdea seama de politica conducerii sovietice care nimicea fãrã vinã milioane de vieþi omeneºti, distrugând în aºa fel þara sa. Înþelegea ºi politica ºi ideologia antiumanã a partidului comunist. Nuþa ºi Alexandru au luat legãtura cu ªtefania ºi Igor, dorind sã viziteze Estonia, Letonia, unde Igor avea un vãr. Vãrul le-a fãcut o chemare, cãci înainte nu puteai nimeri în þara “fericirii” ºi ei au venit cu trenul la Tallinn. Aici au venit cu maºina lor ºi Igor cu ªtefania. I-au dus ºi la Leningrad, arãtându-le frumuseþile acestui oraº, întemeiat de Petru, Þarul Rusiei. Igor a dorit sã-i ducã ºi în Basarabia, la Bãlþi, sã-ºi revadã locurile unde s-au nãscut, dar Alexandru ºi Nuþa s-au temut, cãci dupã legea sovieticã de atunci, nu aveai voie sã te deplasezi în altã localitate decât cea permisã. Mama lui Alexandru, Victoria Ursu nu ºi-a refãcut viaþa, a rãmas singurã, trãind cu amintirea lui Mihai pentru a-ºi putea creºte copiii. Trãind pe meleaguri strãine, lipsitã de cele avute la Cuhureºti, fãrã casã ºi fãrã masã, ea nu ºi-a pierdut cumpãtul. Mulþi ani l-a aºteptat pe soþul iubit, trãind cu speranþe ºi visuri zadarnice. Poate cã anume aceasta a þinut-o ca un brad în furtunã, stãruindu-se sã-ºi creascã copiii, sã facã din ei oameni cu suflet mare, gândindu-se uneori cã poate o va vedea din ceruri Mihai al ei. ªi nimeni nu ºtia de lacrimile cãzute din ochii ei frumoºi, de nopþile fãrã somn când gândurile se îndreptau spre el. L-a aºteptat o viaþã întreagã suportând greutãþi ce apãsau pe umerii ei firavi ºi gingaºi. Trei copii rãmaºi fãrã tatã a ridicat ºi i-a pus pe picioare ea în acei ani, trei copii buni la suflet, trei oameni adevãraþi. Nu i-a fost uºor, dar a reuºit datoritã dragostei faþã de Mihai, rãmasã vie pânã la ultimul suflu. Cine va rãspunde pentru distrugerea familiei Ursu, pentru aceastã fãrãdelege? Cine va rãspunde faþã de acei copii ºi mama lor, lipsiþi de dragostea pãrintelui, care au trãit numai cu amintirea despre omul iubit, neºtiind nimic nici de el, nici de locul mormântului lui, unde nimeni nu va aduce niciodatã o floare ºi nu va aprinde o lumânare? Mama Victoria nu mai este. A avut fericirea sã-ºi vadã copiii deveniþi oameni adevãraþi, capi de familie, au bucurat-o cu nepoþi ºi nepoþele mãcar în ultimii ei ani de viaþã plinã de griji, nevoi ºi atât de puþinã fericire. Fetele lui Alexandru se cãsãtorise ºi acum trãiau cu toþii în acelaºi oraº, Oneºti, bucurându-i cu nepoþi la bãtrâneþe. Soþul Doinei – Tudor, era un bãrbat simpatic, de o energie rarã. Venise la Combinatul din Oneºti ca stagier, dar s-a impus în faþa conducãtorilor, rãmânând cu lucrul aici, ocupând diferite funcþii.

– 186 –

Dupã revoluþia din 1989 din România, datoritã unor oameni fãrã minte, rãi conducãtori, în þarã s-au distrus ºi falimentat întreprinderi ºi fabrici vestite, aruncând în strãzi mii de muncitori ºomeri. Aºa sa întâmplat ºi cu Combinatul din Oneºti, cu rafinãria de petrol. Totul a fost distrus, furat, oamenii rãmânând fãrã lucru. Rafinãria a încetat sã funcþioneze, fiind condusã de oameni incapabili, profitori. Dar la conducere a venit Tudor Gãureanu, soþul Doinei, bãrbat energic, care în timp de un an a pus pe picioare aceastã fabricã de benzinã. Bãrbat cu cap, el a înþeles cã vremurile de odinioarã, când un director aºtepta ordine ºi aprovizionare de la ministru sau partid, au trecut, acum trebuia sã te miºti singur, sã umbli, sã faci rost de unde poþi, sã dai de oamenii trebuincioºi, sã nu aºtepþi parã mãlãiaþã. Lozinca veche parcã era bunã: oamenii fac totul!, dar erau promovaþi în posturi oameni de partid, mulþi incapabili, care niciodatã nu rãspundeau de nimic, fãcând sluj în faþa celor mari, duceau totul de râpã, schimbându-se mereu la posturi... Viaþa azi a devenit alta, fiecare trebuie sã facã ceva, ca poporul sã aibã o bucatã de pâine, sã fie mulþumit ºi sã simtã cã ºeful îºi bate capul pentru ei, pentru viitorul copiilor sãi ºi pentru þara care a trecut prin atâtea nenorociri ºi suferinþe din cauza comuniºtilor sovietici. Ei au distrus România, furându-i bogãþiile, dar cea mai mare crimã a fost cã ei au distrus principiile de moralitate, cinste, adevãr, dreptate, cu ce se mândrea cândva poporul român. Astãzi rafinãria lucreazã, producând multe feluri de benzinã, fumul se ridicã vesel din coºurile ei, bucurând oamenii, care ºtiu cã acolo este omul care se stãruie ca ei sã aibã o viaþã mai bunã.

SIMION HACHI
În asociaþia noastrã de victime ale regimului totalitar comunist sunt membri a cãror pãrinþi sau rude au fost în Sfatul Þãrii, deputaþi români moldoveni care cu tot pericolul pentru viaþa lor au votat Unirea Basarabiei cu România. Unul din ei a fost Dumitru Crihan, fiul lui Anton Crihan, din pãcate decedat în anul 2000. Altul este Simion Hachi, fiul lui Simion Hachi fost ºi el deputat în Sfatul Þãrii. ªi al treilea sunt eu, Vadim Pirogan, un nepot al lui Ion Rusu din Camenca, Glodeni, care era cãsãtorit cu Vera, sora mamei mele. Nu-l þin minte, cãci a murit de tânãr, dar mi-aduc bine aminte cum eu, de vreo 7-8 ani, o vedeam pe tanti Vera, umblând în doliu. ªi pentru cã ea a trãit 96 de ani, puteam sã aflu multe lucruri despre bãrbatul ei, despre alþii cãci ei toþi au riscat cu viaþa în acele timpuri grele ale revoluþiei ruseºti, dar atunci nu m-am

– 187 –

gândit la asta. Simion Hachi s-a nãscut în satul Pituºca. Tatãl sãu, tot Simion, fost deputat, absolvise seminarul teologic. A participat la primul rãzboi mondial, fiind decorat de þar cu ordinul Sfântul Gheorghe. Fiind preºedinte de plasã în Cãlãraºi, a luat parte activã la evenimentele Unirii. Mama Parascovia terminase gimnaziul în oraºul Reni. Cãsãtorinduse, a venit la Pituºca ºi era casnicã. Fiul Simion a terminat 7 clase în satul Bucovãþ. În 1938, dorind sã înveþe muzica a intrat copil de trupã în orchestra regimentului 6 de grãniceri din Chiºinãu, condusã de dirijorul ºi compozitorul Petre ªerban. Simion a fost trimis la Bucureºti pentru a da examene la ªcoala militarã de dirijori, dar nu a reuºit, erau mulþi candidaþi. Simion a rãmas în armata românã pânã la sfârºitul rãzboiului. În acelaºi timp studia ºi vioara la Conservatorul „Unirea” din Chiºinãu. În 1940 era cu grãnicerii la Nistru, lângã Vadul lui Vodã, aºteptând atacul armatei sovietice, cãci ºtiau de intenþiile þãrii vecine. La 28 iunie au primit ordin de retragere ºi erau indignaþi cã Basarabia e cedatã ruºilor. Se retrãgeau mâhniþi. Neavând maºini, tunurile, muniþia, echipamentul erau transportate cu cãruþele. În drum întâlneau agitatori sovietici care îi agitau sã rãmânã acasã, cã o sã fie bine cu ruºii. Însã din orchestra lor numai trei gradaþi au rãmas, ceilalþi au plecat în þarã. Era noroi, plouase ºi Simion, plângând se retrãgea spre Prut. La jumate de drum i-a pãrãsit ºi dirijorul orchestrei, Petre ªerban, care era din Cetatea Albã. Pe un deal au apãrut douã tancuri sovietice, care au tras un obuz, rãnind doi cai. Locotenentul lor a dat ordin sã rãspundã ºi au distrus cu un obuz un tanc rus. Celãlalt a dispãrut. Se aflau la vreo 20 de kilometri de Prut, când au apãrut trei avioane româneºti, lansând foi volante cu încurajãri, sã nu rãmânã sub ocupaþia sovieticã. Au fost cazaþi în Huºi, unde i-a prins cutremurul din 1940, cutremur puternic, care a fãcut multe victime ºi distrugeri în þarã. În Bucureºti trãia sora lui, Valentina. A luat parte la rãzboi, fiind copil de trupã ajungând în Transnistria. În 1943 s-a întors regimentul lui Simion, deja 7 vânãtori, din Stalingrad. Feþele ostaºilor erau galbene de gerul prin care trecuse. Rãmãsese foarte puþini, numai un pluton. În august 1943 a fost trimis cu prietenul sãu Vasile Captari la ªcoala de subofiþeri din Fãgãraº. A fost ales împreunã cu alþii sã fie trimis în Germania, la cursuri de subofiþeri pe un an de zile. Ajungând la Berlin, a vãzut el multe clãdiri distruse de bombardamentele aliaþilor. Cei din Fãgãraº au fost repartizaþi la ªcoala de subofiþeri din Marienwerder. Au fost cazaþi în camere, ºase nemþi ºi un român. Fiecare avea dulapul sãu

– 188 –

ºi patru costume: pentru instrucþie, pentru sport, pentru lucru ºi pentru paradã. Lenjeria le schimbau odatã în 7 zile ºi mai aveau câte o cãmaºã lungã de noapte. Hrãneau foarte bine: trei feluri de mâncare, miere de albine, cafea, unt ºi alte produse gustoase. Primeau þigãri, cartele pentru copturi, prãjituri... La instrucþie îi duceau ºi aduceau cu maºinile. Comandantul ºcolii era cãpitanul Keler, care dupã ce dãduse douã palme unui soldat ºi-a luat pãtura ºi singur s-a dus la carcerã... pe trei zile. Era o disciplinã de fier pentru toþi. Dupã terminarea ºcolii li s-a dat o sãptãmânã vacanþã. Apoi au fost transferaþi la ªcoala de subofiþeri din Eltlingen, la poalele munþilor Alpi, o priveliºte minunatã, cu aer curat, cu pomi fructiferi pe strãzi, peste tot o curãþenie exemplarã. Copiii nu distrugeau nimic, era ordine peste tot. Era altã viaþã, altã culturã, alte principii. Lui Simion i s-a întâmplat un caz care i-a rãmas amintire pe toatã viaþa. Intrând în oraºul Carlsruhe la un weceu, a pus portmoneul sãu pe pervazul geamului, apoi a plecat, uitând de el. Venind la cazarmã la 8 kilometri depãrtare ºi-a dat seama de pierdere. Nemþii din grupa lui i-au spus sã se ducã sã-l ia, dar el nu credea cã o sã-l gãseascã. Peste patru zile s-a dus ºi, nimerind la acel weceu, a rãmas trãsnit când, printre alte lucruri, ºi-a gãsit portmoneul sãu. Femeia l-a rugat sã controleze conþinutul, totul era în regulã. A vrut sã-i mulþumeascã cu mãrci sau cu cartele, pe care le avea în plus, dar ea na dorit sã ia nimic. Aºa ceva era nemaipomenit pentru Simion, crescut în România. Mulþi ani mai târziu, trãind în Uniunea Sovieticã, unde se fura peste tot, îºi aducea aminte de Germania. Într-o zi au venit avioanele americane, zeci ºi zeci, era cerul negru de ele. Bombardau. Era ceva groaznic. Un tren încãrcat cu rachete nemþeºti Fau-2 a explodat. Ieºind din adãpost, Simion a vãzut distrugerile foarte mari: case cu multe etaje în ruine, tramvaie rãsturnate, copaci bãtrâni smulºi din rãdãcinã blocau strãzile... A vãzut lângã picioarele sale niºte hârtii, erau cartele pentru pâine ºi alimente. El se uita curios dacã cineva le va lua. Dar nimeni nu s-a atins de ele, cu toate cã erau flãmânzi ºi nenorociþi. Erau nemþi, nu ruºi! Pe la mijlocul lunii iunie 1944 ºcoala noastrã de subofiþeri a primit ordin sã se deplaseze urgent în Franþa pentru a lupta contra partizanilor. Un maior neamþ le-a înmânat un rãvaº, parcã iscãlit de ataºatul militar român, care le ordona sã plece cu nemþii în Franþa. Ei, românii, cunoscând iscãlitura ataºatului lor militar, au înþeles cã e falsã. Au protestat. Înainte de îmbarcare în maºini, la adunarea efectivului ºcolii ei ºi-au spus cuvântul. Atunci comandantul ªcolii de subofiþeri i-a lãsat

– 189 –

pe ei, românii, sã termine cursurile, iar nemþii au plecat în Franþa. Cursurile s-au terminat pe data de 23 august 1944 ºi i-au trimis de la Etlinghen la un poligon de tragere din mijlocul Germaniei, la odihnã. Coborând din tren la o garã, au mers pe jos multe ore. Pe drum au întâlnit pe partea dreaptã o mulþime de cadavre aliniate în rând la o distanþã de trei metri ºi pe o lungime de un kilometru. Toate erau în haine civile. Nu puteau înþelege ce s-a întâmplat. Aceastã funebrã priveliºte i-a întristat. Ce cruzime, sã culci oamenii în rând ºi apoi sã le tragi câte un glonþ în ceafã. De ce au fost împuºcaþi? Plutoanele de execuþie fãceau astfel de demonstraþii sã bage frica în oameni. Fãceau acest lucru ºi comuniºtii sovietici, dar pe ascuns, sã nu vadã ºi sã nu ºtie nimeni (Katân). Ajungând la destinaþie, au dat de o grupã de români care nu vroiau sã stea de vorbã cu ei. Mai târziu au aflat cã sunt legionari care au luat parte la revolta din Bucureºti în 1940 împotriva guvernului lui Ion Antonescu, vroiau puterea pentru Horia Sima. Dupã o lunã de odihnã, în octombrie 1944, o parte dintre ei au fost detaºaþi în Austria ºi încadraþi într-o unitate militarã românã. Tot aici erau încadraþi ºi cursanþii din ªcoala de ofiþeri infanterie. Unitatea se numea „Mihai Viteazul” ºi avea destinaþia sã fie dislocatã în munþii Carpaþi din România, spre a lupta împotriva armatei sovietice. Comandantul era un colonel, un om foarte curajos, înþelept ºi duºman al bolºevicilor. El încã atunci le spunea cã în cazul biruinþei bolºevicilor, România va fi sovietizatã ºi colonizatã pe veci. La fondarea acestei unitãþi ºi-a dat concursul ºi prim ministrul României din exil, Horia Sima Guvernul þãrii era atunci exilat în Austria. Militarii nu ºtiau pânã atunci cã România e ocupatã de sovietici nici despre divizia „Tudor Vladimirescu”, formatã de sovietici din prizonierii de rãzboi români din Rusia. Prin foame ºi suferinþe au reuºit sã-i forþeze pe prizonieri sã lupte împotriva poporului sãu. Mai era ºi o altã divizie Horia, Cloºcã ºi Criºan, formatã special în Uniunea sovieticã pentru ai aduce pe comuniºti la putere în România. Unitatea din Austria era alcãtuitã din acei care nu vroiau sã rãmânã sub cizma ruseascã. Simion Hachi, Vasile Captari ºi Ion Macovei erau agenþi de legãturã între statul major ºi subunitãþile de pe front. Îi mai învãþau pe ostaºi activitatea diversanþilor, armele ºi armamentul Germaniei ºi al aliaþilor. De la baza lor grupele de desant se deplasau cu avioanele germane, iar mai departe aveau cãlãuzitori. Acolo luptau împotriva sovieticilor. Acolo pentru prima oarã au aplicat în lupte lasserul, care tãia ºi tancurile. Aºa au trecut vreo patru luni de lupte grele cu sovieticii. În februarie 1945 unitatea a fost dislocatã în Germania, pe fluviul Oder, înlocuind o unitate folksturm. Simion a

– 190 –

înnoptat într-o colibã. Dimineaþa, trezindu-se, a fost chemat de soldaþi la cafea. Pãrãsind coliba, dupã douã secunde o bombã a cãzut deasupra colibei, distrugând-o complet. Dacã ar fi întârziat câteva minute Simion ar fi fost mort. O grupã de soldaþi legionari au trecut Oderul, nimicind comandamentul sovietic, dar ºi ei au murit. Într-o zi nemþii le-au dat biciclete ºi au plecat spre front. Dar ruºii înaintau. Tanchiºtii nemþi dãdeau foc tancurilor Leopard, plecând pe jos mai departe. Peste câteva zile americanii i-au fãcut prizonieri. I-au dezarmat ºi i-au trimis într-un lagãr, dar se purtau prieteneºte cu ei. I-au dus într-o pãdure, erau vreo 250, ºi le-au dat câte un pachet. Ce nu era în el? Caºcaval, ciocolatã, biscuiþi, unt... Dupã douã sãptãmâni i-au dus pe malul Rinului, unde era o fermã de cai de rasã. Militarii americani se antrenau la cãlãrie ca niºte cowboy. La sfârºitul lui aprilie au sosit niºte maºini militare englezeºti, care i-a dus într-un lagãr cu regim sever. Bãrãcile erau din scânduri, lungi de vreo 80 de metri, cu o singurã uºã, nare acoperite cu paie. Îi hrãneau cu supã din sfeclã, fãrã un pic de grãsime. Aici i-au anchetat cine sunt, din ce þarã. Apoi i-au trimis liber spre Marea de Nord. Aici erau ruºi, ucraineni, români, polonezi, din armatã ºi cei aduºi la muncã forþatã în Germania. I-au urcat într-un tren. Noaptea au venit doi ruºi care le-au luat totul ce gãseau la ei, ameninþându-i cu pistoale. Simion a vãzut pentru prima oarã ofiþeri ruºi. A avut impresia cã sunt niºte sãlbatici. Iau dus în oraºul Schwerin, într-o închisoare – Drei Bergen (trei minute). Acest lagãr de filtrare era plin de prizonieri. Simion a fost chemat la interogatoriu de un cãpitan din NKVD. Aici el a spus cã nu a luptat pe front, ci a fost la o ªcoalã de subofiþeri. Oraºul Schwerin era în ruine. Populaþia venea în fiecare zi sã cureþe oraºul de dãrîmãturi. Simion nu putea înþelege unde trãiau ei cãci nu se vedeau nici corturi, nici bãrãci. Simion i-a dat cãpitanului un pachet de þigãri ca sã-l trimitã într-un lagãr mai bun. Într-o zi i-au strâns pe toþi românii ºi i-au repartizat în diferite secþii. Simion a fost trimis în secþia polonezã. Vasile Captari a spus cã-i din Teleneºti ºi a fost trimis la

– 191 –

secþia sovieticã. Românii au plecat, iar Simion a rãmas în secþia polonezã. Peste douã sãptãmâni a fost trimis la ªtetin. Aici întrebat de un sublocotenent polonez cine este, a fost sfãtuit sã plece în Italia. Dar a doua zi a fost trimis în lagãrul sovietic. Simion nu era în haine civile, atunci ar fi încercat sã treacã în zona americanã. Dar nu i-a mers ºi a fost trimis în Uniunea Sovieticã. Ajungând la graniþa cu Belorusia, o santinelã rusã l-a sfãtuit sã distrugã toate fotografiile ºi documentele nemþeºti ca sã nu aibã neplãceri. La Volcovãþ au fost îmbarcaþi în alt tren ºi duºi la Kemerovo. Pe drum hrãneau prost, iar paza vindea posmagii pentru prizonieri populaþiei civile, cãci era foamete peste tot. Ajunºi dupã 20 de zile la Kemerovo, flãmânzi ºi însetaþi, au fost selectaþi ºi trimiºi la tãiat pãdure. Captari era croitor ºi a lucrat în zonã. Simion lucra la o piloramã, la gater, fãceau scânduri. Nu erau pãziþi, dar trebuiau sã se prezinte singuri la apel. Trãiau într-o baracã rece, dormeau pe podea îmbrãcaþi. Ei cereau sã le instaleze o sobã, dar le spuneau cã poate fi un incendiu. Erau tot timpul flãmânzi. Era ºi un lagãr nemþesc, care construia oraºul Kemerovo. Când mergeau cu rândul la lucru, copiii le strigau: „fasciºti”, pe alocuri prin sat asmuþeau câinii împotriva lor. Simion era cu haine rupte, cizme legate cu sfoarã, arãta ca vai de el. În 1947 Simion a fost recomandat ca muzicant aerofonist unui colonel la ºcoala de muzicã, care l-a luat la el. Vasile Captari i-a cusut un costum din postav ieftin ºi atunci a cãpãtat altã înfãþiºare. La 1 septembrie a fost admis student la Colegiul muzical ºi eliberat din prizonierat. A fost chemat la NKVD ºi i-au spus cã trebuie sã plece în România, fiind cetãþean român. Aflând cã în România pe cei reîntorºi din Siberia îi trimit din nou la închisoare, a dat cerere sã i se acorde cetãþenie sovieticã ºi sã se întoarcã în Basarabia, acasã. Bursa era micã, ajungea pe trei zile, el umbla mereu flãmând. În 1952 i s-a acordat cetãþenie sovieticã. În jurul lui roiau informatori, trebuia sã-ºi þinã limba dupã dinþi. Mulþi emigranþi se întorceau din China ºi între ei erau muzicanþi renumiþi cu care Simion a lucrat. Aici, în Kemerovo, populaþia suferea mult din cauza banditismului, era periculos noaptea chiar ºi ziua sã umbli prin oraº. În martie 1952 Simion s-a întors acasã, aici era jale, viaþã grea, deportãri... Aici s-a revãzut cu prietenii din copilãrie, deveniþi bãrbaþi maturi. A lucrat în multe sate din Basarabia. Preda muzicã în ºcoalã ºi se ocupa cu orchestra satului care avea mare succes. În 1954 a fost angajat la ªcoala muzicalã din Soroca, unde viaþa era mai bunã. Aici s-a cãsãtorit cu o fatã, Nina, ºi au avut o fetiþã. Dar Simion era ºi aici persecutat, fiindcã vorbea o românã

– 192 –

curatã ºi avea în spate un dosar... A plecat la Leningrad, unde lucra la o ºcoalã, ocupând primele locuri cu orchestra condusã de el. În 1970 a revenit în Basarabia unde s-a pensionat. Aici a predat la Institutul de Arte din Chiºinãu. La bãtrâneþe a rãmas singur cãci nevasta Nina îi murise. Fata lui trãieºte la Leningrad. Uneori se mai duce la ea. Vine deseori la sediul represaþilor unde îºi mai alinã inima stând de vorbã cu ceilalþi martiri. A avut o mare bucurie când s-a distrus imperiul rãului ºi Moldova a devenit independentã. Toatã viaþa a ascuns cã tatãl sãu a fost deputat în Sfatul Þãrii. Aºa a fost soarta multor urmaºi ai acelor oameni mari, patrioþi ai neamului românesc, care au reuºit sã facã Unirea tuturor românilor într-o þarã model România Mare.

GHEORGHE CUCEREAVÂI
Ard luceferi în caºtani Peste cruci, peste morminte, anii lor, frumoºii ani, râd în hârci ºi oseminte. Cimitir, Andrei Ciurunga În asociaþia noastrã a foºtilor deþinuþi politici din timpurile de pominã acelei þãri uriaºe, care a mãcinat milioane de vieþi omeneºti fãrã nici o vinã, venea deseori un om robust, puternic, cu ani mulþi în spate, Gheorghe Cucereavâi. Ca ºi ceilalþi prieteni ºi membri ai asociaþiei, trecuse ºi el prin multe. Gheorghe Cucereavâi s-a nãscut la Nãduºita, lângã Drochia, prin anul 1921, într-o familie de þãrani, din cei vechi gospodari, pe a cãror umeri se þinea þara româneascã. Tatãl lui, Nicolae, murise când el avea numai ºase luni. Mama Xenia, încã tânãrã, a fost nevoitã sã se recãsãtoreascã, cãci avea o gospodãrie mare ºi trebuia un bãrbat s-o conducã. Aveau pãmânt peste 10 hectare, maºinã de treierat, pluguri, boroane, cãruþã, cal, de toate ce trebuiau într-o gospodãrie cu oameni muncitori. Gheorghe a fost crescut de bunelul sãu, Dumitru, acela care o îndemnase pe mama lui sã-ºi ia un bãrbat de treabã. Gheorghe terminând ºcoala primarã la Nãduºita, l-au trimis sã înveþe la Gimnaziul industrial de la Soroca. Apoi s-a transferat la Liceul industrial la Bãlþi, terminându-l în 1942. În 1940 ruºii sovietici au ocupat Basarabia româneascã ºi au adus toate nenorocirile pe acest pãmânt. Gospodãria lor, ca ºi ale altora, întemeiatã timp de zeci de ani din moºi strãmoºi, acum devenise proprietatea noului stat sovietic. Acel an de zile petrecut sub ocupaþia sovieticã i s-a întipãrit bine în mintea lui

– 193 –

Gheorghe. Mulþi beþivani ºi trântori devenise ºefi ºi umblau ca stãpâni, sfidândui pe gospodari. Multe a înþeles Gheorghe în acel an de stãpânire sovieticã, vãzând cu ochii sãi nelegiuirile ºi înjosirile la care erau supuºi þãranii. Dar a trecut ºi asta, când mareºalul Ion Antonescu a eliberat Basarabia de sub jugul sovietic. Atunci încã nimeni nu ºtia cã doi cãlãi, Hitler ºi Stalin, ºi-au strâns frãþeºte mâinile ºi au reîmpãrþit Europa. Gheorghe a fost luat în armata românã ºi trimis la ºcoala de subofiþeri din Vlaºca la artilerie. Dupã ºcoalã a fost repartizat la Regimentul de artilerie din Braºov ºi trimis pe front la Târgu-Frumos, lângã Iaºi. În luptele de lângã Podul Iloaiei a cãzut prizonier, apoi a fost dus în Rusia împreunã cu alþii cu un ºlep pe fluviul Volga într-o regiune pãduroasã la tãiat copacii. Dupã terminarea rãzboiului, a fost eliberat din lagãrul de prizonieri ºi trimis la Podolisk, lângã Moscova, ca deportat pe ºase ani. În acest lagãr tãiau copaci, transportându-i cu sãniile ºi cãruþele, la o distanþã de 17 kilometri. Ei se înhãmau câte ºase ºi trãgeau aceste cãruþe, cãci nu erau cai sau maºini. Când au slãbit cu totul cãci mâncarea era apã chioarã, au fost nevoiþi sã se înhame câte 12. Lagãrul avea o singurã maºinã, un Stude-Baker, care era mai mult ocupat cu transportarea celor decedaþi la groapa comunã, o groapã mare de patru metri lungime. Dupã un an de zile au fost transferaþi în alt lagãr, în Mordovia. Aici erau ºi germani, ºi italieni, ºi spanioli ºi desigur ºi români. În acest lagãr domnea un regim de teroare, de nimicire prin munca grea ºi alimentarea proastã. Într-o zi a venit aici Ana Pauker, care se stãruia sã mobilizeze ostaºi români în divizia „Tudor Vladimirescu”, pentru a lupta împotriva neamului sãu. Basarabenii au fost trimiºi la tãiat pãdure în regiunea Kirov. Dupã un timp au fost trimiºi sub pazã în or. Podolsk, lângã Moscova. Aici, întrun lagãr de filtrare, au fost cercetaþi spre a aprecia gradul lor de vinovãþie luptând împotriva armatei sovietice. Un grup mare de români basarabeni au fost trimiºi în oraºul Solikamsk, unde li s-a spus cã sunt deportaþi în aceastã regiune pe un termen de ºase ani. În fiecare searã era controlatã prezenþa lor în localitate. Gheorghe lucra ca lãcãtuº mecanic. El coresponda cu unii bãieþi din Nãduºita ºi Soroca, povestind despre viaþa lui, manifestându-ºi nemulþumirea. În 1947 a fost arestat de NKVD ºi adus la Chiºinãu la închisoare. A fost învinuit cã fãcea parte din organizaþia antisovieticã „Arcaºii lui ªtefan”, care lupta împotriva conducerii sovietice. Din aceastã organizaþie fãceau parte bãieþi cunoscuþi, prieteni ºi elevi de liceu: Cojocaru, Ataman P., Lizanciuc, Sanoþchi, Ojoveanu, Andrei Stoica, Calistru Igor, Vladimir Þurcanu, Ciobanu M., Chiriac A,...

– 194 –

Au fost judecaþi de tribunalul militar din Odesa, prezidat de generalul Kuzneþov. Când au intrat acuzaþii în salã s-au felicitat cu ocazia sãrbãtorii Crãciunului, era 25 decembrie. Pe feþele lor s-au ivit zâmbete, s-au luminat de bucurie ºi generalul Kuzneþov a spus: „O sã vedem cum o sã râdeþi dupã judecatã...” Igor Calistru i-a rãspuns: va trece timpul ºi o sã vedem cum veþi fi în locul nostru pe banca acuzaþilor” Toþi NKVDiºtii s-au înfuriat. Au fost judecaþi la muncã silnicã cu regim sever de la 10 la 25 de ani. Gheorghe ºi-a primit pedeapsa pe 25 de ani ºi încã cinci ani „botniþã”, aºa se numea termenul fãrã drepturi în libertate... Gheorghe Cucereavâi a nimerit într-un lagãr în regiunea Komi, la nord, la o minã de cãrbuni. Erau cazaþi într-o baracã de lemn, cu gratii la ferestre ºi la uºã, fãrã drept la scrisori, cu persecuþii ºi percheziþii zilnice. Uºa era mereu închisã, se deschidea numai când ieºeau la masã ºi la lucru. Mâncarea era puþinã ºi de calitate proastã. Toþi deþinuþii aveau numere de înregistrare pe spate ºi pe genunchi. Gheorghe avea numãrul J-582. Opt ani de zile a stat Cucereavâi în acest lagãr. Dupã moartea lui Stalin, Colegiul Militar al Curþii Supreme de Justiþie a URSS a examinat dosarul lui ºi a abrogat sentinþa eliberându-l din lagãr în 1955. Gheorghe a stat ºi într-o celulã cu Dumitru Crihan, fiul lui Anton Crihan, unul din acei bãrbaþi falnici care au fãcut Unirea Basarabiei cu România. Reîntorcându-se acasã, a lucrat montator, apoi ca ºef de echipã la Drochia, la fabrica de zahãr din Brãtuºeni, Alexandreni ºi în alte locuri. Din cauzã cã a fost judecat era mereu umilit ºi persecutat de cãtre KGB ºi secþiile de cadre, care mereu îi aduceau aminte cine a fost. Dupã moartea prietenului sãu Igor Calistru, s-a cãsãtorit cu soþia lui, ajungând amândoi la o vârstã venerabilã. Român a fost ºi român a rãmas. Mama lui a fost deportatã în 1949 cu trei copii, iar tatãl lui vitreg, un om de treabã, a fost aruncat în lagãr pe zece ani ca duºman al poporului. Toate au trecut, dar acele amintiri îi rãscolesc ºi azi sufletul ºi îi provoacã dureri.

TEODOR ION MADAN
L-am cunoscut pe acest om din Durleºti acum doi ani, când venea pe la noi, la Asociaþia victimelor regimului comunist, pe atunci când ºeful nostru era Alexandru Usatiuc. Un om aproape de 80 de ani, robust, hotãrât, care nu-i plãcea sã vorbeascã mult. Ne-am cunoscut ºi dupã un timp am dorit sã aflu mai multe despre el. Trãia în casa lui la Durleºti, cu o bucatã de pãmânt nu prea mare, cu niºte cireºi ºi viºini.

– 195 –

Teodor Madan s-a nãscut în 1919 la 4 mai în satul Durleºti. Pãrinþii, Ion ºi Ana, au avut în gospodãria lor vreo 20 de hectare de pãmânt. Bunelul Gheorghe Madan era din Truºeni. Ion era vãr cu scriitorul Madan. El venea des pe la Ion, când acesta venea la piaþã cu cireºe sau cu alte fructe. Gospodãria era mare, aveau vite, vaci, viþei, porci, gãini, boi ºi câteva cãruþe, tot ce trebuia sã aibã un gospodar de vazã. În familie erau 9 copii, dar mâini de lucru nu ajungeau ºi tatãl Ion mai angaja oameni cu ziua. Erau din acei care îºi vânduserã pãmântul din diferite pricini ºi acum se nãimeau cu ziua. Unii chiar nu vroiau sã aibã bãtãi de cap cu gospodãria se izbãviserã de ea ºi acum umblau la lucru la alþi gospodari. Toader fãcuse 7 clase în timpul românilor la ºcoala din Durleºti. Mai þine ºi azi minte pe directorii din ºcoalã: Ilie Ursu, Sergiu Gobjilã, Nicolae Vâlcu ºi alþi învãþãtori. Dupã 7 clase a mai fãcut un an la ªcoala de meserii din Chiºinãu, dar aºa cum gospodãria era mare, bogatã, tatãl sãu Ion l-a luat acasã. ªtia Teodor de mititel când trebuia grâul semãnat, cosit, cum sã umble cu caii, cu boii, aºa cum trebuie sã ºtie de toate un viitor gospodar. Erau vremuri grele, era rãzboi, Basarabia, trebuia întoarsã la Patria-Mamã, bãrbaþii erau pe front, iar copiii ºi femeile lucrau în câmp ºi în gospodãrie. În 1943 a fost ºi Toader luat în armata românã. Fãcea învãþãturã militarã la Bucureºti, lângã Palatul Regal din Cotroceni, la detaºamentele depozitelor aeronautice. Dupã ºase luni a fost transferat la Ploieºti, aproape de Moreni, unde într-o pãdure Mija era o fabricã de armament. Teodor a devenit magazionier. Erau ani grei de rãzboi, dupã înfrângerea de la Stalingrad ºi neamþul dãdea înapoi, pierzând poziþiile din stepa ucraineanã. Acum veneau deseori avioane americane ºi sovietice care bombardau zona petrolierã din jurul Ploieºtilor, distrugând sondele care scoteau din pãmânt aurul negru. Era anul 1944, neamþul pierdea rãzboiul ºi avioanele duºmane îºi înteþeau atacurile. Cele mai straºnice erau bombardamentele americane, avioanele cãrora veneau cu sutele… Se cutremura pãmântul de exploziile bombelor, asurzeau soldaþii de vuietul avioanelor, de exploziile bombelor, de mitralierele ºi tunurile antiaeriene. Pãmântul era prefãcut în gropi ºi ºanþuri, iar oamenii mureau pe capete. - Alãturi de noi, povestea Teodor, era o baterie antiaerianã nemþeascã, care trãgea mereu, împroºcând cerul cu proiectile. Era ceva groaznic. Mã lipeam de fundul gropii în care sãream dupã alarmã. Avioanele veneau ºi veneau, parcã era prãpãdul lumii. ªi aºa în fiecare zi, uneori chiar de câteva ori pe zi. Nu mai credeam cã o sã scap cu viaþã.

– 196 –

Comandantul nostru era un sas din pãrþile Banatului, Richard Khorda, se împãca bine cu nemþii. Însã la 23 august s-a încheiat armistiþiul cu sovieticii. Acum trebuia sã luptãm împotriva foºtilor aliaþi. Noi nu eram atât de bine înarmaþi ca nemþii. Cãpitanul Richard s-a dus la nemþi, la prietenii sãi, ºi le-a spus sã plece, ca noi sã nu luptãm cu ei. Primisem deja ordinul sã-i înconjurãm. Nemþii vroiau sã distrugã depozitele de muniþii ale noastre. Dar cu toate cã cãpitanul vorbise cu ei sã plece, nu era sigur cã aºa vor face. - Dacã veþi auzi explozii, fugiþi în toate pãrþile, ne-a spus el. Sã scãpaþi cu viaþã. Nemþii au plecat, însã au minat toate proiectilele de pe lângã tunurile antiaeriene. Cãpitanul a trimis un sublocotenent cu ostaºi sã strângã în stive toatã muniþia lãsatã de nemþi. Alãturi de soldaþi mai erau ºi puºcãriaºi eliberaþi, care strângeau proiectilele ºi bombele neexplodate. Cu un sergent în frunte ne-am îndreptat spre stiva de proiectile. - Ceva fâºâie, a zis un fruntaº moldovean, trecut prin luptele de la Stalingrad. - Nu fii prost, i-a zis sublocotenentul. Dar fruntaºul avea dreptate. O explozie straºnicã ne-a aruncat la pãmânt ºi din cei 20 de soldaþi nu a rãmas nimeni. Eu am avut noroc, eram la vreo 30 de metri depãrtare. Au venit apoi rudele, pãrinþii acelor care nu mai erau în viaþã ºi gãseau câte o mânã, câte un picior, sau luau pãmânt însângerat pentru coºciug. Erau fii lor morþi. Au sosit ruºii. Pe noi ne-au dezarmat, ne-au pus ca santinele sã nu se fure ce a rãmas de la nemþi, cã rãmãsese multe bunuri, bãuturã, mâncare… haine militare. Eu stãteam santinelã la post, când vãd cã se apropie de mine doi ruºi cãlãri, beþi morþi. - Horoºii rumân, tu fumezi… na… ºi mi-au dat din sãculeþul lor niºte mahorcã. Au plecat mai departe… A venit în fugã cãpitanul. - De ce le-ai dat drumul în zona interzisã, mã, striga el. Dar nu se putea face nimic cu ei. κi fãceau de cap, uneori puteau sã-þi tragã un glonte în piept. Ruºii dezarmau pe toþi ºi plecau mai departe. O parte din nemþi se ascundeau prin pãduri ºi acolo îi vânau pe þãranii noºtri. Noi îi cãutam, îi prindeam ºi îi luam prizonieri. Cãpitanul Rihard Khorda îi ducea la Ploieºti, dar le dãdea drumul. Lângã Ploieºti stãtea pe calea feratã un tren blindat nemþesc. Mulþi români au murit acolo când am mers în atac… Am mai fãcut o lunã instrucþie ºi într-o zi a venit ordin ca basarabenii sã fie trimiºi acasã. Ne-am bucurat, strângându-ne lucrurile. Fratele meu era cãpitan. Mi-a spus: “Du-te acasã frate, la pãrinþi. Eu nu mã întorc,

– 197 –

rãmân aici. Ne-au dus la Bucureºti unde dupã câteva zile ne-au fãcut actele, ne-au dat hranã ºi ne-au urcat în tren spre Iaºi. Eram îmbrãcaþi în haine militare, nu erau haine civile… Uniformele noastre de aviatori erau de culoare gri-bleu. La Mãrãºeºti ne-au oprit ruºii, ne-au luat prizonieri ºi ne-au adus la Iaºi. Trei zile am stat flãmânzi, fãrã apã, nu ne dãdeau nimic. Apoi pe jos ne-au adus la Chiºinãu la punctul de triere. Doi ani de zile ne-au þinut în lagãrul de la Chiºinãu. Ne scoteau ziua la lucru cu santinele, noaptea la cercetãri. Curãþam ruinele, construiam gara ºi alte clãdiri, distruse de rãzboi. În 1947 mi-au dat drumul acasã… M-am întors în Durleºti ºi m-am apucat de ogorul meu. Era foamete. Ruºii ne luaserã totul din gospodãrie: averea, grâul, vitele… Mâncam makuhã, ghindã, lobodã… A fost ceva grozav. Oamenii mureau peste tot ca muºtele. Dar a trecut ºi asta, cine a avut noroc a scãpat… În 1948 a fost roadã, oamenii ºi-au mai revenit. În 1949 s-au început deportãrile. Eram siliþi sã dãm cerere în colhoz. Sau te înscrii sau capeþi puºcãrie… Ce era de fãcut? La noi în Durleºti era un rus “upolnomocenâi”, care îºi bãtea joc de noi, ne silea cu pistolul sã ne înscriem în colhoz. Aºa m-a muncit câteva zile, ba m-a trimis ºi la procuror. Am venit acasã, am plâns cu toþii, ºi m-am înscris. Am dat în colhoz tot ce aveam: vite, cãruþã, caii… totul. În colhoz bani pentru muncã nu dãdeau, primeam primãvara pentru anul trecut când… 100, 200 grame de grâu pe zi, când 0,5 kg. Uneori câteva ruble… Bãtaie de joc. S-au ivit mulþi ºefi, mulþi trântori. La români nu era aºa. Deportarea a adus mare jale în sat. Preºedinte era un fost argat, calic. Noaptea a fost grea, nu dormea nimeni, ascultând zgomotul maºinilor, plânsul oamenilor, þipetele femeilor ºi copiilor. Ceva straºnic... S-a dus ºi asta… Am lucrat în colhoz mai mult ca zidar, la construcþii. Am ajuns chiar brigadier. Îmi plãcea sã lucrez, sã vãd cum se înalþã clãdirea cu mâinile mele. Aºa am construit grajduri, clinica ºi multe, multe altele… Copiii creºteau… Ne-am deprins ºi cu sovieticii… le ºtiam deja feleºagul… Din 69 pânã în 73 am lucrat ca vicepreºedinte la sovietul sãtesc. În 1989 s-a început miºcarea naþionalã de eliberare de sub jugul sovietic. Am fost ales deputat, apoi primar la Durleºti. Am fãcut ºi eu ce am putut. M-am stãruit ºi am întemeiat Muzeul satului Durleºti. Satul are 526 de ani. Înainte se chema Voivinteni, era jos, lângã pãdure. Pe urmã în aceste locuri a venit un cioban cu turma sa de oi – Durlea. De la el s-a numit satul Durleºti. Biserica cândva era fãcutã din lemn. Am întemeiat ºi Asociaþia veteranilor de rãzboi români cu ajutorul lui ªtefan Cucu, un veteran român din Bucureºti.

– 198 –

Azi bãtrânul Teodor Madan are în urma sa 82 de ani. Un bãrbat robust, trecut prin încercãrile vieþii, care mai pãstreazã încã chipul ºi frumuseþea bãrbãteascã. În 1995 a rãmas singur, i-a murit nevasta Ecaterina. A luat parte ºi la corul cãminului cultural. Cinci copii a ridicat. Azi bãtrânul e bolnav, bãtrân, e greu. La putere sunt acei care au sãrãcit acest pãmânt, au distrus sufletul þãranului, l-au adus la sapã de lemn. Azi bãtrânii nu trebuiesc nimãnui. Nici copiii lor nu mai au timp sã se ocupe de ei, sã treacã pe la ei, sã le aducã ceva de mâncare, un codru de pâine. Nu mai sunt vremurile vechi când toatã familia trãia împreunã, tinerii se îngrijeau de bãtrâni, stimându-i ºi susþinându-i pânã la ultima suflare. Ceva s-a schimbat în sufletele oamenilor. Rãutatea a venit de la rãsãrit. Înainte, pe timpul cotropitorilor sovietici, se chema “fericire”. Azi cotropitorii s-au distrus singuri pe sine, dar “fericirea” a rãmas.

PAVEL DUDNIC
Pavel s-a nãscut la Chiºinãu în 1927. A fãcut ºcoala primarã, a terminat în 1943 Liceul industrial din Chiºinãu. Tatãl lui lucra administrator la cinematograful “Ofeum” mama era casnicã. Tatãl, Ion Dudnic a fost arestat în 1940, când au venit pe pãmântul nostru românesc “eliberatorii” cãlãului Stalin. A fost dus în Siberia, fiindcã a fost în armata albã. Pentru fapte de vitejie a fost decorat cu ordinul “Sfântul Gheorghe”. S-a pierdut în Siberia ca ºi mulþi alþii. Fiul sãu Pavel n-a aflat nimic despre el. Trãiau în chirie în casa lui Inculeþ, pe strada Hânceºti. Erau trei copii, unul, Leonid, era în armata românã pânã la armistiþiul din 23 august 1944, când România a cãzut în mâna sovieticilor. Constantin dupã armistiþiu a luptat împotriva nemþilor. Leonid în 1947 a fugit la Belgrad, unde a fost ucis de partizanii lui Tito. Pavel în 1940 a învãþat într-o ºcoalã rusã pânã în 1941, când românii iau alungat pe sovietici din Basarabia. Când s-a început rãzboiul, sovieticii, retrãgându-se, distrugeau oraºul, aruncând sute de clãdiri în aer. Au aruncat în aer ºi gara din Chiºinãu, conform ordinului lui Stalin de-a lãsa pãmânt pârjolit în urma lor. Frontul se întorcea înapoi de la Stalingrad. Pavel s-a dus voluntar în armata românã, trecând comisia ºi fiind luat copil de trupã. Era greu pe atunci. A fost trimis la regimentul 7 vânãtori, unde erau bine hrãniþi. În 1944 era în garda lui Ion Antonescu, avea 17 ani. Pavel a primit o înºtiinþare din Belgrad cã fratele lui, Leonid,

– 199 –

care lupta în armata emigranþilor ruºi împotriva sovietelor a fost ucis în luptele cu partizanii lui Tito. În acest timp s-a încheiat armistiþiul de la 23 august 1944 între România ºi URSS. Pavel a plecat la Belgrad, la înmormântarea lui Leonid, ºi a rãmas aici la Baniþa. Întâlnindu-se cu ruºii din armata lui Vlasov, a rãmas la Baniþa, fiind încorporat în armata rusã, care lupta alãturi de nemþi. Aceastã armatã se forma din prizonieri sovietici. ªi în România era vreo 90000 de prizonieri sovietici, capturaþi în lupte. Mulþi dintre ei nu vroiau sã lupte în armata sovieticã. În 1943 s-a format armata lui Vlasov, fost general sovietic, cãzut prizonier la nemþi. În armata lui ROA erau unitãþi de cazaci, tãtari din Crimeea, batalioane de ucraineni ºi din popoare turcice. Din lagãrele româneºti Ion Antonescu se stãruia sã-i elibereze pe foºtii ofiþeri sovietici, a cãror întreþinere costa mai scump decât a soldaþilor ºi ei nu puteau fi folosiþi la diferite munci asemenea gradelor inferioare. Vlasov cãzuse în încercuire ºi fusese indignat cã statul major sovietic nu luase mãsuri ca sã-i salveze. În afarã de asta Vlasov era din þãrani ºi el þinea bine minte cum s-au comportat comuniºtii, Stalin ºi Lenin, cu þãrãnimea. El vroia sã-i alunge pe comuniºti de la putere. Armata germanã începuse sã se retragã din Grecia ºi unitãþile lui Vlasov se retrãgeau ºi ele spre Austria. Au ajuns la Laghenffurt. Aici Pavel se aranjase la o femeie – bauer ºi-i ajuta la gospodãrie. Ea îl sfãtuia sã rãmânã la ea, dar el dorea sã se întoarcã acasã, în Basarabia. Ei s-au predat apoi englezilor, care iau închis într-un lagãr, dar umblau liber. Aici veneau ofiþerii sovietici, agitându-i sã se întoarcã acasã. - Veniþi acasã, vã aºteaptã Patria, voi nu sunteþi vinovaþi, doar aþi fost forþaþi sã luptaþi. În sfârºit englezii i-au predat comandamentului sovietic, care i-a închis deodatã dupã sârmã ghimpatã ºi au început controlul documentelor. Pavel avea document cã a fost în armata românã. - O eºti din Chiºinãu? Eºti de al nostru, acolo e foarte bine. El a spus cã e rus din Odesa. Aºa el s-a hotãrât sã se întoarcã acasã. Englezii le-au dat haine noi militare ºi bocanci buni. Pavel nu ºtia cã amândoi fraþi erau morþi. Au fost plasaþi într-un fost lagãr nemþesc, bine pãzit cu multe rânduri de sârmã ghimpatã. Controlul a durat mai mult de o lunã. Îi hrãneau rãu, apã chioarã, pâinea le-o luau cu forþa niºte bandiþi ruºi din lagãr care formase o grupã. Erau mai mult de 100 de oameni. Într-o noapte i-au luat pe toþi ºi i-au dus la tren, înconjuraþi de pazã ºi câini-lupi. Lui Pavel i-au dat o adeverinþã sã ajungã la Odesa. Din Odesa el a venit la Chiºinãu, unde s-a întâlnit cu prietenii ºi cunoscuþii sãi. Aici s-a aranjat cu lucrul la o tipografie ºi învãþa la un tehnicum de

– 200 –

educaþie fizicã. Tot aici a intrat în comsomol. Dar într-o zi au venit la gazdã unde trãia ºi l-au arestat. ªtiau cã el fusese în Germania ºi au început sã-l ancheteze. Au hotãrât sã-l deporteze în Carelofinia, ocupatã de sovietici. L-au închis în închisoarea din Chiºinãu, unde a fost bãtut, torturat. Apoi l-au dus la închisoarea Krestî din Odesa. Apoi a fost trimis la Leningrad ºi de acolo la Petrozavodsk, ca deportat în Carelofinia. L-au pus la tãiat pãdure, dar el n-a tãiat nici un copac. Lucra la un combinat de hârtie. Îi hrãneau prost, dar, ca deportat, umbla liber, fãrã drept de a pleca de acolo ºi trebuia zilnic sã se prezinte seara la comenduire. A hotãrât sã fugã. A fugit pe jos, ba mergea pe canalul Belomor, ba cu trenul Arhanghelsk-Moscova. Era bine îmbrãcat, aºa cã nimeni nu s-a agãþat de el. Uneori era nevoit sã se urce pe acoperiºul vagoanelor ca sã scape de controlul miliþiei. Aducea oamenilor din vagoane prin gãri apã fiartã ºi aceºtia îi mai dãdeau o bucatã de pâine. Aºa a ajuns la Chiºinãu. Aici ºi-a gãsit prietenii. A venit la tehnicum ºi ºi-a luat paºaportul. I-au dat ºi o adeverinþã cã a fost la Moscova la o paradã a sportivilor. S-a dus la tipografie unde lucrase sã ia leafa pe trei luni. A spus cã a fost la Moscova. Directorul tipografiei i-a spus: - Aºteaptã, acuºi va veni contabilul ºi îþi va da leafa. Dar au venit doi în uniformã care l-au arestat ºi l-au dus pe strada Gogol, nr. 8. Aici a început anchetarea. Ei aflase cã fusese în armata lui Vlasov, dar nu luase parte la lupte. A fost trimis la închisoarea Krestî, unde dupã câteva sãptãmâni la Leningrad. De aici a fost trimis la Petrozavodsk, în Carelofinia din nou. Dupã un timp a fost judecat de OSO Moscova la 4 mai 1947 la ºase ani de lagãr cu muncã forþatã. În 1948 a fost trimis în oraºul Norilsk, unde a stat în lagãr, la puºcãria din Petrozavodsk îi hrãnea foarte rãu, cu peºte sãrat ºi apã chioarã. De acolo i-au dus spre Krasnoiarsk cu trenul încãrcat cu deþinuþi. Drum lung – flãmând ºi însetat, dar calvarul nu a luat sfârºit. În portul Krasnoiarsk i-au urcat pe un vapor ºi i-au dus în portul Dudinka. Aici a stat în lagãrul nr. 14, unde lucra la minã de cãrbuni. O zi de lucru era socotitã ca trei zile. În 1951 l-au eliberat, dar paºaport nu i-au dat, era ca deportat aici. A trãit nelegitim cu o rusoaicã din serviciul medical. Ea nu era deþinutã. A avut un copil cu ea. Ea l-a ajutat sã devinã feldºer în lagãr ºi trãia mai bine decât alþii. În 1953, dupã moartea lui Stalin, a pãrãsit Norilskul, primind paºaportul. A pãrãsit rusoaica, întorcându-se acasã, în Basarabia. Dorul de Basarabia era puternic. La Chiºinãu s-a aranjat la fabrica de piele, unde a lucrat pânã la pensie. A lucrat ºef de secþie, apoi meºter cu reclamaþiile. Acest

– 201 –

lucru i-a dat posibilitatea sã cutreiere toatã þara sovieticã ºi sã vadã sãrãcia ei. În 1955 s-a cãsãtorit ºi a avut douã fete, pe care le-a crescut ºi le-a învãþat. La Norilsk a avut un apartament cu douã camere, care i-a rãmas soþiei nelegitime. Ea scria uneori la Chiºinãu, chemându-l sã se întoarcã la ea, dar el n-a dorit. La fabrica de piele devenise un bun lucrãtor, de multe ori fotografia lui era pe tabloul de onoare. În 1992 a fost reabilitat. Azi e membrul Asociaþiei de foºti deþinuþi politici din Chiºinãu, unde îºi petrece bãtrâneþea înconjurat de nepoþi.

CALVARUL MAMEI VICTORIA
Fiecare popor nu are numai dreptul, dar ºi datoria sã-ºi afirme voinþa sa de a trãi ca o unitate, sã tindã la plenitudinea de viaþã naþionalã ºi sã-ºi apere fiinþa sa etnicã. C. Stere Satul ªeptelici. Fragmente de amintiri se perindã în faþa ochilor lui Boris. Un bãrbat de staturã mijlocie, vânjos, cu pãrul deja cãrunt de ani ºi de nevoi. Îl vede în mijlocul curþii pe bunelul Pavel, feciorul lui Carp, veºnic ocupat cu treburile gospodãriei. Se stãruie sã facã faþã la toate treburile dintr-o gospodãrie cu 8 hectare de pãmânt, la vârsta înaintatã de 78 de ani, când alte mâini lucrãtoare nu erau. Tatãl bunelului Pavel, era Carp. Strãmoºii lor au fost întemeietorii satului ªeptelici. De la Carp a rãmas amintire în satul ªeptelici – un izvor fãcut de el care curge ºi astãzi. Toþi îl numesc izvorul lui Carp, cu toate cã mulþi nu mai ºtiu de aceºti oameni, foºti gospodari adevãraþi în acele vremuri vechi. Un strãbunel al lui Carp îi povestea cum trãiau ei încã în acele vremuri, când în loc de sticlã la geamuri puneau bãºicã de bou sau de porc. Moº Pavel avea un fiu Vasile, tatãl lui Boris. Fiul sãu, Vasile, nu a avut noroc, a murit devreme în anul 1945, spre sfârºitul acelui rãzboi crâncen ºi sângeros, când oamenii trãiau cu nãdejdea cã viaþa se va îndrepta, va fi mai bunã, aºa cum a fost cândva, când era þara întreagã. În aceºti ani de rãzboaie, cu numeroase jertfe omeneºti, cu femei devenite vãduve ºi cu copii fãrã tatã, bãtrânul Pavel se strãduia sã-ºi creascã nepoþii, sã facã din ei oameni, gospodari adevãraþi, cinstiþi ºi drepþi. Dupã moartea fiului Vasile, în casã au rãmas soþia lui, Victoria, ºi doi copii, Boris ºi Liviu. Mãcar cã a trecut rãzboiul, anii au devenit ºi mai grei, noua conducere sovieticã nu jelea oamenii, mulþi bãrbaþi muriserã pe front,

– 202 –

alþii erau invalizi ºi femeile se speteau muncind. Bãtrânul Pavel înþelegea cã gospodãria era mare, lucru mult ºi greu, iar nora sa, Victoria, cu doi copii nu putea face faþã treburilor fãrã bãrbat. Boris împlinea 15 ani, iar Liviu numai nouã. Trebuia sã-i gãseascã norei un bãrbat de treabã, un gospodar cum fusese fiul sãu Vasile, Dumnezeu sã-l ierte, cã bun bãiat a fost. ªi se tot uita bãtrânul la cei din sat, îi tot mãsura, îi tot potrivea ºi chiar la vorbã stãtea cu ei. Vroia sãl gãseascã pe acel care nu i-ar fi obijduit nora ºi pe copii rãmaºi fãrã tatã. ªi l-a gãsit pe Cristofor Vovk, un bãiat priceput în maºinãrie ºi gospodãrie, care lucra cu o batozã, ajutându-i pe sãteni sã-ºi treiere grâul. Nu numai bãtrânul, dar ºi norei, Victoriei, i-a plãcut acest bãrbat silitor, liniºtit, iubitor de copii, care deseori þinea batoza în curtea lor. Bãrbat îndesat, mijlociu la staturã, negricios la obraz, cu pãr negru care nu încãrunþea cu anii, era un bun muncitor, meºter la toate celea. Dar ºi gospodãria vãduvei îi plãcuse ºi femeia harnicã, bunã la suflet, ºi bãtrânelul Pavel era vioi ºi vesel, se uita la el cu ochii plini de bucurie, mulþumit cã l-a ales pe el drept sprijin pentru familia rãmasã fãrã stãpân. Boris avea numai 9 ani, când a venit urgia pe pãmântul Basarabiei româneºti. Mai þine minte cum a alergat ºi el cu alþi copii la ºleah sã-i vadã pe noii stãpâni ai baºtinei sale. ªleahul era la un kilometru de sat. Cineva a spus cã ruºii aruncã bani celor care-i întâmpinã. ªi a fugit ºi el poate o sã-i cadã ceva. A vãzut cavaleria rusã, dar nu erau caii aºa de frumoºi ºi curaþi ca la români. Soldaþii erau în cãmãºi verzi, arse de soare, murdare, cu niºte pantaloni ciudaþi, cu buzunare mari. ªi uneori aruncau bani ºi copii, dar ºi bãrbaþii în vârstã, se nãpusteau sã-i culeagã din drumul prãfuit. Nu erau ruble de cele vechi ca la þar, care aveau preþ, ci copeici, bani de aramã. ªi încã nimeni nu ºtia cã aceºti bani mãrunþi nu au mare preþ. Boris, în îmbulzeala celor ce strângeau banii, a gãsit ºi el o monetã de 20 de copeici ºi a fugit acasã bucuros: - Bunele Pavel, tatã, uite bani ruseºti... ªi Boris a întins mâna, pe palma cãrei strãluceau 20 de copeici sovietice, surâzând ºi foarte bucuros cã fãcuse rost de ei, aºteptând sã fie lãudat. Dar tatãl lui, Vasile, stãtea pe scaun cu privirea tristã, parcã pierduse ceva scump, care nu mai putea fi recuperat. Tata, Vasile avea ºase clase de ºcoala (veche) româneascã din vremuri vechi dar avea o minte limpede ºi îºi dãdea seama de urgia venitã pe capul lor. El avea o sorã mãritatã în satul Goloºniþa, pe malul Nistrului, care avea neamuri peste Nistru. Revoluþia rusã îi despãrþise, dar ei uneori veneau la malul Nistrului

– 203 –

ºi îºi strigau de pe maluri durerile ºi bucuriile. Tatãl Vasile ºtia de toate cele întâmplate în anii foametei, în anii 37 ºi multe altele... Vasile ºtia cã nu va fi bine la baºtina lui ºi-l durea inima. - Lasã, mãi Vasile, cã am trãit noi ºi cu ruºii, nu sunt ei chiar atât de rãi... Þin minte, eram în armata þarului ºi când ne duceam la cantinã, în partea dreaptã, lângã uºi, era un butoi cu slãninã, din care îþi luai cât doreai. ªi când îþi turna un borº, borº era, plutea carnea deasupra... ªi lingura stãtea în picioare în el, uite aºa, ºi bunelul Pavel ridica mâna în sus. Las c-o sã fie bine, ne împãcãm noi ºi cu ei. Pe acest pãmânt au fost de toate... În casa bunelului Pavel era sovietul sãtesc, cu conducãtori noi, care fãgãduiau dreptate ºi bunãstare tuturor. Fiul Vasile cu Victoria aveau casa lor alãturi. În timpul rãzboiului pentru eliberarea Basarabiei, Boris a învãþat la Liceul militar „Regele Ferdinand” din Chiºinãu. A fost un concurs mare, cu mulþi copii, majoritatea cãror pãrinþi erau bogaþi, militari, funcþionari, moºieri, ce umblau mândri ºi nu se prea uitau la bieþii þãrani. Dar era un ordin sever al lui Ion Antonescu, generalul, care luase soarta þãrii în mâinile sale, ca jumãtate din locuri sã fie rezervate pentru copii de þãrani, talpa Þãrii Româneºti. De mic copil Boris se juca cu arme de lemn, pe care i le fãcea bunelul, ºi se trãgea spre militãrie ºi oamenii îmbrãcaþi în uniforme. Rãzboiul luase o altã întorsãturã ºi sovieticii se apropiau tot mai mult de Nistru. Liceul a fost transferat la Craiova ºi mama lui Victor nu ºtia nimic de fiul sãu, îi pierduse urma. În 1944 sovieticii au ajuns în România ºi îi întorceau cu sila pe basarabeni acasã, fãrã sã þie seama de dorinþa lor. Multã lume fugise din calea noilor autoritãþi ascunzându-se în satele ºi oraºele din Regat, dar sovieticii ºi slugoii lor din þarã îi vânau pe bieþii basarabeni ca pe niºte fiare sãlbatice ºi-i întorceau în Basarabia. ªi veneau oamenii acasã cu teamã ºi îngrijorare de noii stãpâni, cãci gustaserã odatã din acea „fericire” sovieticã în 1940. Pe mama Victoria fiul a gãsit-o îndureratã, tatãl lor Vasile murise. Ea fãcuse parastasul de 40 de zile, când a apãrut Boris în pragul casei. Bucuria revederii cu fiul a mai slãbit durerea mamei. Amândoi îmbrãþiºaþi îºi plângeau bãrbatul ºi tãticul mort aºa de curând. Tiful îl duse la pieire. Vremurile erau grele, rãzboiul trecuse, mulþi bãrbaþi erau încã pe front femeile se îngrijeau singure de gospodãrie cu feciorii ºi bãtrânii. Frontul era departe, undeva în þara maghiarilor ºi a nemþilor, nu se auzeau bubuiturile tunurilor ºi rãcnetul obuzelor. Dar nu era liniºte nici acum în satele de pe glia strãmoºeascã. O nouã nevoie se ivise pe capul

– 204 –

þãranilor – „postavca”, un cuvânt nou, strãin, care aduce în case numai jale, fricã, urã ºi pacoste. Pe umerii lui Boris au cãzut grijile gospodãriei. Tinerelul de 15 ani avea acum mult de lucru. Erau doi cai în gospodãrie, vacã, oi, pãsãri, tot ce trebuia sã fie la o casã de oameni harnici. Postavca, impozitele îi speteau pe bieþii þãrani. Acolo, sus, la Moscova, era un ministru avar, Zverev, de la care porneau toate necazurile. Trebuia sã dai la stat carne, ouã, lapte, grâu, rãsãritã, tot, cã nu-þi mai rãmânea nimic. Luau mult sovieticii pânã ºi roada de pe pomi, jupuindu-i pe bieþii þãrani, care lucrau din zori pânã în noapte. ªi era fricã mare în sate, cãci cei ce nu-ºi îndeplineau normele, erau chemaþi la sovietul sãtesc ºi ameninþaþi cu dusul în Siberia la urºii albi, de unde veneau scrisori pline de jale de la cei duºi din prima ocupaþie, din anul 40. Se strãduiau oamenii sã scape de postavcã ºi corvezi, îºi tãiau pomii din livadã ºi acum stãteau cioturi în locul frumuseþei de altãdatã. Oamenii umblau parcã gârboviþi, înnegriþi de soare, abãtuþi ºi îndureraþi. κi aduceau aminte de vremurile trecute, când gospodarii erau stimaþi. Acum la conducere erau din acei beþivi, leneºi, hoþi, din acei care îºi vânduse pãmântul ºi-l bãuse. Uneori þãranii se împrumutau înde ei cu grâu, orz, rãsãritã, sã scape de postavcã ºi de Sibirul acela straºnic. Unii gospodari fusese ridicaþi ºi duºi departe, fãrã nãdejde, de a se întoarce acasã cândva. Moº Pavel când auzea þipetele oamenilor bãtuþi de activiºti la sovietul sãtesc se ducea la uºa bãtutã în þinte, bãtea cu pumnii în ea ºi striga: - Mãi criminalilor, de ce bateþi oamenii, cã nu-i voie... ªi golanii se mai opreau câte odatã. ªi iatã cã a venit la sovietul sãtesc un preºedinte nou, unul Fiodor, chiar neam cu moº Pavel. Bãrbat frumos, cu umeri largi, cânta la ghitarã ºi înnebunea muierile în sat, dar era un puturos cum mai rar se întâlnesc, dar bãutor cã putea sã tragã ºi o vadrã de vin. Când bãtrânul l-a vãzut s-a supãrat foc. - Mãi Fiodore, tu la cine în casã ai venit? La Vasile, mãi omule... Unde-i sovestea ta, mãi bãiete, mãi puturosule? - Liniºte, liniºte, moºule, lasã cã trebuie sã conducã cineva oamenii ºi mai bine eu decât unul strãin. ªi pentru voi va fi mai bine, îl îmbuna Fiodor. ªi s-a dus seara Fiodor la prietenul sãu de beþie la Grigorie. - Mãi Grigore, uite aici, e puterea, mãi… ªi-i arãta ºtampila sovietului sãtesc. E la mine, eu îs puterea… Îl mai ajuta uneori pe moºul Pavel, dar aºa, pe ascuns. N-a fost mult timp la putere, cãci puterea cere cap limpede, nu de cel ameþit tot timpul cu bãuturã. Boris, dupã ce terminase ºcoala de ºapte ani, trecuse la Soroca la ºcoala moldoveneascã numãrul unu. Se stãruia sã înveþe bine,

– 205 –

nu era altã ieºire, vedea fericirea colhoznicilor. Fiecare încerca sã fugã în oraº la lucru, la învãþãturã, numai sã scape de colhoz. Îi plãcea matematica. Stãtea la gazdã alãturi de o familie, care avea o fatã, Galina, în clasa a zecea la ºcoala rusã cu care se împrietenise. Tatãl ei era moldovean, mama rusoaicã din neam nobil din Kiev, fugiþi în anii ’20 de frica bolºevicilor în Basarabia româneascã. El fusese cândva ofiþer în Armata Þaristã. Acum trãiau cu frica în sân. La Soroca se aciuaserã mulþi ruºi în timpul revoluþiei bolºevice, fugiserã de fricã, de nevoi, mulþi din oameni cu carte, culþi, ingineri buni, profesori… Venind în aceastã familie, Boris auzea multe despre Politehnica din Kiev, un focar de culturã din vremuri vechi, cu tradiþii. Pe atunci nu ajungeau studenþi la învãþãturã ºi Boris a plecat la Kiev, fiind primit la Politehnicã. Trãia la gazdã la o mãtuºã a Galinei, o femeie sãracã, care trãia cu amintiri din alte vremuri mai bune. Acum vindea flori ca sã aibã o bucatã de pâine. Bãrbatul a fost împuºcat în 1937 de bolºevici. Moldovean, fost ofiþer alb, tatãl Galinei a fost arestat în ’40, iar Galina cu mamã-sa se refugiase în Regat. Dar în ’44, când sovieticii au invadat România, i-au întors îndãrãt. Casa lor a fost ocupatã toatã de un comisar militar sovietic, iar pe mama ºi fiica le-au alungat în tindã, unde trãiau în mare sãrãcie. Ele l-au îndrumat pe Boris sã plece la Kiev. La 4 iulie ’49 Boris ºi Galina au sãrbãtorit terminarea ºcolii. Peste 2 zile, la 6 iulie, a avut loc deportarea, marea tragedie a poporului nostru. Mulþi colegi de clasã au nimerit în rândurile deportaþilor. Mama Victoria avea fricã sã nu fie ºi ea deportatã. L-a trimis pe Boris la Soroca dupã lucrurile sale de la gazdã. El a înhãmat calul dimineaþa ºi a plecat sã aducã pernele, plapuma ºi restul lucrurilor. Sã le aibã pe drum… Dar au avut noroc. Nu i-au luat. Poate fiindcã tatãl Vasile murise, iar mama avea alt bãrbat, tractorist de care aveau nevoie acum… cine ºtie? Când Boris se întorcea cu bagajul de la Soroca, s-a întâlnit cu maºinile încãrcate cu deportaþi. L-au recunoscut oamenii ºi prietenii… - Boris, la revedere strigau prietenii lui, pãziþi de encavediºti. În cãruþã, cu hãþurile în mâini, Boris stãtea cu lacrimi grele, usturãtoare ce se rostogoleau pe obraji. Ce nenorocire! Acolo sus, în maºinã, erau Ion, Gheorghe ºi Dionis… Stãteau înghesuiþi unul în altul, cu pãrinþii lor, iar pe la colþuri militarii cu puºtile. Sã nu fugã cineva… ce se va întâmpla cu ei acolo în Sibirul rece? Oare se va mai întoarce cineva de acolo? Ce vinã au ei, copii? De unde atâta urã? Cine-i vinovat? De unde s-au luat aceºti barbari? Pe lângã Boris a trecut coloana de maºini cu sutele de nenorociþi, mergând spre necunoscut, cu lacrimi în ochi, cu sufletele întristate,

– 206 –

oameni care n-au dorit nimic în viaþã, decât sã trãiascã omeneºte, în pace cu toþii… Unde eºti Doamne? În sufletul tânãr al lui Boris se ridica un strigãt de revoltã, un simþãmânt de protest, de urã. De ce suferã oamenii astea? Coloana a dispãrut spre Floreºti, unde îi aºtepta un tren cu vagoane pentru vite. În urmã rãmânea Boris cu sufletul înnegurat pe toatã viaþa. Boris a reuºit la examen ºi acum era student în grupa TM-12, la facultatea de mecanicã a Politehnicei din Kiev. Venise încoace cu prietenul sãu, Andrievschi, care se înscrise la ºcoala de marinã din Sevastopol. Boris, naivul nu ºtia cã atunci când scrisese în ancheta sa cã fusese elev al unui liceu militar român, soarta îi fusese pecetluitã. Andrievschi a fost primit la ºcoala de marinã, el nu. Dar reuºise la Politehnicã. Trãia în frumosul oraº Kiev, pe malurile bãtrânului Nipru, la mãtuºa Galinei. Când s-a întors în sat în prima vacanþã, a gãsit multe scrisori de la prietenii sãi deportaþi, scrisori pline de jale. Boris plângea, plângea ºi mama lui, Victoria. Atunci i-a venit gândul sã le mai aline durerile celor pãrãsiþi de toþi ºi împreunã cu niºte prieteni sã-i susþinã pe foºtii colegi, duºi atât de departe de pãmântul strãmoºesc, de satul natal, sã le ridice duhul. Împreunã cu Aleoºa Andrievschi, Vasile Zagaevschi le scriau scrisori de îmbãrbãtare ºi le spuneau cã deportarea a fost un act de banditism, de vandalism, cã aceastã conducere e o bandã ºi va veni ºi vremea lor sã rãspundã pentru toate. Le scriau cã vor strânge cuþite, arme, cã vor veni americanii, care ºi-au dat seama cine sunt ruºii sovietici… ºi-i vor elibera de aceastã ciumã cãzutã pe capul lor. ªi nu numai într-o scrisoare, în mai multe. Boris nu mai era copilul de odinioarã, înþelese ºi el câte ceva în viaþa asta… Studenþii locuiau în cãminul Nr. 1 al Politehnicii, pe strada Polevaia. Boris era deja în anul doi. Se apropiau examenele de iarnã. Nu era totdeauna sãtul, îmbrãcãmintea potrivitã, ciorapii rupþi… Vroia sã fie om învãþat, sã devinã inginer, ca sã-i ajute pe mama ºi pe fratele. 28 septembrie, ora trei noaptea. Au fost treziþi din somn: controlul documentelor! Cei patru studenþi din camerã se ridicau buimãciþi din pat, îºi cãutau documentele, uitându-se zãpãciþi unul la altul. Erau trei bãrbaþi îmbrãcaþi în civil, în trei pardesie de culoare gri… - Boris Ojeg? - Eu sunt! - Eºti tânãr! A zis unul din ei, cercetând paºaportul. Devreme ai început cu închisorile! Îmbracã-te! Eºti arestat!

– 207 –

În casa Victoriei a intrat învãþãtorul Ion Anton Curoºu, un vecin care-l fãcea pe comunistul ºi întâmpinase pe sovietici cu pâine ºi sare în 1940. Când s-au reîntors românii în ’41, Ion Curoºu a fost arestat, dus la Curtea Marþialã la Chiºinãu. Numai el din tot satul. Dar la români era o lege. Sfãtuiþi de un avocat, oamenii din sat s-au dus la Chiºinãu, ... chiar ºi tata Vasile, ºi au depus mãrturii pentru el sã nu fie judecat. Lau eliberat ºi Curoºu s-a întors în sat. Acele vremuri s-au dus. Azi învãþãtorul Curoºu, om de vazã, comunist de câþiva ani, îi spune Victoriei: - Uite o veste rea! Au venit la Kiev în cãmin sã-i aresteze pe Boris ºi pe Andrievschi, dar ei au fugit. Miliþia s-a luat dupã ei, împuºcau, dar ºi bãieþii rãspundeau împuºcând. Au fost uciºi ºi îngropaþi în stepã. Mama a rãmas trãsnitã. A cãzut pe laiþã, fãrã puteri, învãþãtorul i-a întins o canã cu apã. Au trecut câteva zile, poate o sãptãmânã. Decembrie. Afarã ninge încet, frumos, fulgii cad lin pe pãmânt. Mama Victoria ºi-a îmbrãcat sumanul, ºi-a pus ºalinca, l-a luat pe moº Chirilov Duca cu ea pânã la tren, bani nu avea… Ruseºte nu ºtia… A luat cu ea în traistã pe spate douã canistre cu ulei. Îl va vinde ºi va face ceva parale… Au ajuns la Nistru, podul plutitor nu mai lucra. Râul îngheþase. Oamenii nu mai treceau Nistrul. Gheaþa era subþire, ºubredã. Trosnea sub picioare, puteai sã te prãbuºeºti la orice pas. Mama Victoria se uita cu deznãdejde la celãlalt mal, la gheaþa de sub picioare ºi pe obraji îi curgeau lacrimi grele. - Nu se poate sã mergi! Spunea moº Chirilov cu ochii împãienjeniþi de lacrimi, se uita la oamenii strânºi pe mal alãturi de ei. ªi-a ºters ochii umezi, a aruncat canistrele cu ulei peste umãr ºi i-a zis moºului: - Eu mã duc! Dacã o sã vrea Dumnezeu sã mor, aºa va fi soarta mea! Acasã nu mã întorc! Rãmâi cu bine! ªi a pãºit pe gheaþa subþire, care trosnea la fiecare pas al ei. - Unde te duci, femeie? La moarte? Întoarce-te, femeie!.. Dar mama Victoria pãºea încet, uitându-se sub picioare, cu douã sacoºe în mâini. Gheaþa trosnea, se auzea bine la mal, unde oamenii încremeniþi se uitau la acea femeie care pentru fiul ei se ducea la moarte sigurã. - Întoarce-te Victoria! Striga moºul Chirilov, ce o sã spun eu acasã, oamenilor? Cã te-am lãsat sã te duci la moarte? Întoarce-te! ªi moºul Chirilov alerga pe malul îngheþat, rugând oamenii s-o

– 208 –

salveze, s-o întoarcã îndãrãt, uitându-se cu disperare cum femeia se tot îndepãrta de mal pe gheaþa ºubredã. Oamenii se uitau la umbra ei, înfioraþi, speriaþi de voinþa acestei femei, care se ducea la moarte. Moºul le spusese nenorocirea despre bãiatul ei… Unii se rugau lui Dumnezeu pentru ea… Tot mai departe se ducea femeia–mamã pe gheaþã spre malul celãlalt, iar oamenii aºteptau cu sufletul la gurã voia Domnului. Un oftat de uºurare s-a auzit din pieptul oamenilor, când mama a ajuns ºi s-a urcat pe malul celãlalt. - A trecut! A trecut! Domnul a ajutat-o! Slavã ei! ªi oamenii alergau pe mal, ridicau braþele în sus, strigau ca niºte copii de bucurie. Unii îºi ºtergeau ruºinos lacrimile… - A trecut! I-a ajutat Dumnezeu! Aºa femeie mai rar! Ce face dragostea de copilul ei! Vorbeau oamenii între ei. A învins dragostea de mamã! ªi fiecare simþea bucurie în suflet pentru reuºita acestei femei, ajunsã teafãrã pe malul opus. Iar mama de acolo, cu lacrimi în ochi, le fãcea cu mâna, mulþumindu-le parcã pentru susþinere, neºtiind nici ea prin ce nãpastã a trecut. ªi a plecat mai departe pe drumul care o ducea la fiul ei cu apriga dorinþã de a-i gãsi mãcar cadavrul, de al vedea pentru ultima oarã… Mama Victoria era o femeia puternicã, ea ºtia ce vrea, nu se lãsa dusã de alþii ºi fãcea totul cu capul ei. Victoria a ajuns la Kiev, oraº fãrã capãt. Nu ºtia ruseºte. Mergea cu tramvaiul cãutând puºcãriile cã erau multe în Kiev. Întreba pe oameni: - Liudi, tiurima, sânoc? (Oameni, puºcãrie, fiu). Se gândea cã dacã Domnul a adus-o teafãrã pânã aici, o sã-i ajute ºi mai departe. A gãsit ºi cãminul, ºi Politehnica, ºi gazda. Dar rãspunsul a fost peste tot acelaºi: - Noi nu ºtim nimic. N-am vãzut, n-am auzit! Zile lungi, grele, fãrã sfârºit. Sunt multe închisori în oraºul Kiev, oraº vechi, frumos, cu vestita bisericã Pecersca Lavrã. Care acum e închisã de cei care ºi-au pierdut credinþa în Domnul. ªi acolo a fost Victoria, s-a rugat la poarta ei, sã-i ajute Domnul sã-l gãseascã pe Borea al ei… Se întorcea noaptea târziu, dormea la mãtuºa Galinei, Elena, iar în zori, cu sãculeþele în mânã, se ducea din nou pe la închisori. Bãtrâna Elena Vichentievna, trecutã prin multe, o implora: - Victoria, nu spune nimãnui cine eºti, cã te-ai oprit la mine… Drumuri lungi, grele… Suferinþe care-þi scurteazã viaþa cu mulþi

– 209 –

ani… ªi ea nu ºtia ruseºte… Câteva cuvinte. Întreba mereu: Aici e fiul meu Boris? Trei zile a umblat deznãdãjduitã de atâtea cãutãri, alungatã de multe ori, obositã de atâta umblãturã. Stãtea sub zidurile închisorilor ºi plângea sfârºitã de obosealã. Îngheþatã, flãmândã, în sãculeþe era mâncarea pentru Boris, de care ea nu se atingea. În sufletul ei era vie ultima razã de speranþã, cã el îi viu, cã-l va gãsi… Oamenii treceau pe alãturi cu gândurile ºi nevoile lor. Oare puþini sunt nenorociþi ºi plâng de durere? Poate ºi alþii îºi cãutau rudele dupã aceste ziduri nemiloase… - Ce cauþi aici? S-a rãstit la ea un militar, oprindu-se lângã ea s-o alunge. Aici nu e voie sã stai! - Fiul meu Boris! A rãspuns între lacrimi sãrmana mamã. Student! - A, student? ªi militarul a scos limba ºi a învârtit-o. Pentru limbã a nimerit! Limba trebuie s-o þii bine, dupã dinþi! - Fiul meu, Boris, student, a repetat în neºtire din nou mama… Militarul s-a uitat lung la ea… Ce se gândea el, acest om deprins cu durerea altora. Dar binele a biruit în sufletul lui poate plin de pãcate. - Nu-i aici fiul tãu! Du-te pe strada Korolenko, unu. Acolo trebuie sã fie pentru limba lungã. Mama s-a ridicat cu greu ºi îngheþatã, flãmândã, obositã, cu paºi înceþi, s-a îndepãrtat de acele ziduri spre o nouã închisoare. - Aici îi fiul tãu! I-a rãspuns militarul de serviciu. Mama Victoria a cãzut pe podeaua camerei de serviciu, au turnat apã pe ea. N-au alungat-o. I-au ajutat. Mai sunt ºi oameni pe lumea asta. Era decembrie, a doua zi de Crãciun. Poate ºi în sufletul cuiva dintre ei a mai rãmas Crãciunul Domnului, s-a gândit mama Victoria. Boris a primit un sãculeþ nu prea mare cu niºte bucãþele de soltison ºi o bucatã de pâine. Pâine adusã de acasã, din cuptorul lor… Lacrimi de fericire îi curgeau pe obraji, lacrimi cã nu era singur… S-a întors mama Victoria acasã. Se întorcea fericitã cã fiul ei este în viaþã. Viu! Adevãrul va birui cândva. E viu, viu, cânta sufletul ei, uitase toate prin câte trecuse. Principalul e viu… Dar nenorocirile nu vin câte una. Bãrbatul ei Cristofor era arestat, nu împlinise norma de postavcã. Acasã rãmãsese bunelul Pavel de 83 de ani cu nepoþica de doi aniºori. Fratele învãþa la Soroca la o ºcoalã tehnicã. Mergând spre casã ea a vãzut pe zãpadã urme de paie, ciocleji, bucãþi de scânduri… Cu mintea ei de gospodinã a înþeles cã a venit pe capul ei încã o nenorocire. I-au distrus ºi gospodãria… L-a gãsit pe bunelul Pavel plângând. Activiºtii furaserã totul: paiele,

– 210 –

cioclejii, gãinile, chiar ºi scândurile gardului… preºedintele a fost ºi în ’40 ºi în anii ’50 Filip Ciobanu. Nedreptatea s-a fãcut. Cu binecuvântarea lui. El satrapul Filip Ciobanu, neam de moldovean, vândut strãinilor, ia dat afarã din casã, sã trãiascã în tindã, în 6 metri pãtraþi, ea, bunelul, fetiþa de doi aniºori ºi fratele Liviu. Iar în casa lor l-au aranjat pe noul preºedinte de colhoz, sosit proaspãt din Ucraina, venetic ºi doritor de bunuri streine. - Voi sunteþi duºmanii poporului, nu aveþi dreptul sã trãiþi cu un comunist în aceeaºi casã, urla Filip Ciobanu din satul ªeptelici. I-a încãrcat în cãruþã cu sila, urlând: - Duceþi-i la marginea pãdurii ºi daþi-i jos acolo! S-au dus cu toþii la un neam în satul vecin. Mama s-a nãimit spãlãtoreasã la o ºcoalã tehnicã. Aducea mâncare bunelului Pavel, dar copii rudelor lui Lavrenciuc, niºte haidãi fãrã suflet, îºi bãteau joc de bãtrân, îi mâncau mâncarea. Bãtrânul slãbise. Era numai pielea ºi oasele. “Era bine cu ruºii”

BORIS OJOG
El stãtea pe patul de lemn cu privirea îndreptatã spre peretele gol, dar nu vedea nimic. Se gândea la mama sa Victoria cu care avusese o întrevedere de câteva minute ºi nu dovedise sã-i spunã toatã durerea sa sufleteascã pricinuitã de întâlnirea cu ea. Dorise sã-i cearã iertare, sã-i aline durerea de mamã, vãzându-l dupã gratii, dar în acel timp, atât de scurt nu dovedise sã-i spunã nimic. Amândoi plângeau, lacrimile nu le dãdeau voie sã vorbeascã. Acum se gândea la suferinþele ei, la drumul greu fãcut de ea ca sã ajungã la aceastã închisoare de pe strada Kovalenko nr.1. A stat aici patru luni, fiind mereu chemat la anchetã. Anchetatorul Sidorenkov ºi-a notat totul, cãci caietul lui Boris conþinea dovezile necesare pentru a-l trimite în judecatã dupã legile sovietice. De aici, dupã vreo trei luni, a fost transferat la închisoarea “Lukianovka”, unde li se citea sentinþa ºi erau trimiºi mai departe în locuri îndepãrtate. Aici trei oameni i-au hotãrât soarta, fãrã multã vorbã i-au dat 10 ani de lagãr cu articolul 58-10, 58-11 ºi 58-8. De aici, din Kiev, l-au trimis mai departe într-un vagon “Stolipin” tocmai în Mordovia la staþia Ruzaevka, unde îi adunau pe toþi acei care trebuiau sã plece mai departe. Dupã 2-3 sãptãmâni, când s-au adunat mai mulþi deþinuþi, au fost încãrcaþi într-un tren cu vagoane-bou, care ia dus la staþia Ghinghir. De aici, încãrcându-i pe toþi cei 40 din vagon într-o maºinã militarã, pânã la Djezcazghan. Pe drum, în tren, îi hrãneau

– 211 –

cu pâine ºi peºte sãrat, ce le provoca mereu sete. În fiecare zi li se fãcea controlul, îi strângeau într-o parte a vagonului, apoi treceau în altã jumãtate, fiind alintaþi fiecare cu câte un ciomag gros pe spate. Sosind la mine, au gãsit aici un lagãr în stepã, fãrã copaci sau pãdure deasã. Aici era o concesie englezã în timpul þarului, pãstratã ºi în timpurile sovietice. Nu era cale feratã ºi minereul sau producþia erau transportate cu ajutorul cãmilelor. Aici la mine lucrau deþinuþii. La început Boris a lucrat la o minã de cupru. Erau aici vreo 5000 de deþinuþi, care lucrau în mine ºi în industria cuprului. La început a lucrat într-o carierã de piatrã. Scoteau pietre pentru construcþia viitoarelor mine ºi pentru alte obiecte. În lagãr aici îºi fãcuse un cunoscut, Kozak, de loc din Rostov, judecat încã în 1937, care l-a aranjat la lucru la o macara. Acest Kozak fusese eliberat în 1947, plecase acasã, bucuros cã scãpase cu viaþa dar nu i-a mers. Peste doi ani l-au luat din nou ºi acum era brigadier ºi mai ajuta ºi pe alþii, cãci cu anii petrecuþi în lagãr mai prinzi ceva ºi la minte ºi înþelegi cã trebuie sã ajuþi oamenii ºi atunci ºi D-zeu te va ajuta. Nu departe de lagãr, la vreo câþiva zeci de kilometri, era o fabricã de topit cuprul la Carsapai. Pânã aici era o cale feratã îngustã ºi cu trenul se aducea minereu de cupru, iar de la fabricã metalul topit în bucãþi pãtrate, plite grele, deþinuþii le duceau la bazã, tãvãlindu-le. Pentru aceastã fabricã, în vagoane se încãrcau cãrbuni ºi minereu. Uneori vagoanele cu cãrbuni veneau pe ger, cãrbunele era îngheþat bocnã ºi sãrmanii oameni, slabi, fãrã putere, erau nevoiþi sã-l dezbatã cu ranga, pe care nici s-o þinã în mâini nu aveau putere. Norma de cãrbune era 20 de tone… Ce sã mai spui? ªi aici înainte, în vremuri vechi, fusese o concesie englezã care transporta plitele de cupru cu cãmile, cãci nu era cale feratã ºi de la Marea Caspicã, prin deºerturile de nisip, plitele ajungeau în Iran sau Irak, la ocean unde le aºteptau vapoarele. Acest lucru la bazã era greu de tot, mâncarea era mizerabilã, toþi cei liberi furau din cazanul lor, pentru deþinuþi rãmânea apa chioarã. Minele erau la o adâncime de 180-200 de metri, în adânc îi duceau cu ascensorul. Pentru Boris acest lucru a fost cel mai greu din toate prin care a trecut în acei ani. Când descãrcau vagoanele cu cãrbuni, se întorceau seara de la lucru, negri, murdari de praful de cãrbune. Apã nu era sã te speli, cu apa lagãrul stãtea prost, o aduceau în butoaie ºi nu ajungea. Atunci oamenii se spãlau cu zãpadã, care era în curtea lagãrului dupã sârma ghimpatã, dar când zãpada era cãlcatã de deþinuþi, se fãcea gheaþã. Ei rupeau bucãþile de gheaþã ºi frecau obrajii, reuºind mãcar un pic sã-ºi spele praful de cãrbune care le intra în

– 212 –

piele. Acolo Boris slãbise rãu, ajunsese la 46 de kilograme, era deja distrofic. I se umflase picioarele… La masã le dãdea mâncare o lingurã de caºã în niºte strãchini de fontã, grele, cã puteai sã omori omul cu ele nici putere nu mai avea so þinã în mânã. În aceastã lingurã de caºã le mai aruncau 5 grame de ulei de bumbac… seara li se dãdea o supã cu resturi de plãmâni, rinichi ºi alte organe de vitã, care aveau deja miros… dar ei flãmânzi mâncau… Boris avea un prieten tot fost student, Edic Lehovici, care-l mai ajuta. Lehovici avea un cunoscut feldºer, care lucra la spitalul deþinuþilor, unul Vasile, care i-a fãcut rost de glucozã în ampule ºi aºa a scãpat cu viaþã, picioarele s-au dezumflat, dinþii nu se mai clãtinau, cãci erau bolnavi ºi de “þânga”, lipsã de vitamine, usturoi, ceapã…Acest feldºer Dovcun-Doljin era rus, dar trãise în America. Tatãl sãu lucrase la o uzinã a lui Ford, înainte de rãzboi. Odatã lucrãtorii fãcuserã o demonstraþie cu agitaþie comunistã ºi tatãl lui a fost pedepsit la câteva luni de închisoare. Atunci el, dupã eliberare, a hotãrât sã se întoarcã în Uniunea Sovieticã. Venit aici prin anii 1947, tatãl lui a fost arestat ºi aruncat în lagãr ca spion american, el se aranjase la ambasada americanã la Moscova. Dupã un an a fost arestat ºi fiul sãu, Alexandru, ºi acum stãteau amândoi, tatãl într-un lagãr din Karaganda, iar fiul devenit feldºer în lagãr era cu Boris împreunã. Aºa cum Boris se mai întremase puþin prietenul lui, Edic Lehovici l-a aranjat la lucru la un brigadier care se ocupa cu mecanizarea ºi cu funcþionarea deferitelor mecanisme. Brigadierul Vasile era dintr-o familie de ingineri vechi, tatãl lui lucrase la Guriev cândva într-o concesie englezã. Fiul lui, Vasile, copil fiind, spãla caii englejilor care îi mai dãdeau câþiva dolari. Aºa el a învãþat limba englezã. În anii 1930-32, Partidul comunist trimitea reprezentanþii sãi în America dupã utilaje ºi tehnologii. Aºa cum Vasile ºtia limba englezã ºi era deja inginer a fost trimis ºi el. Vasile a adus utilaje ºi alte lucruri bune din America ºi acum construia fabrici în Uniune. Prin ani 1937 l-au chemat la GPU ºi i-au spus: - Eºti spion american! ªi i-au fãcut dosar. I-au dat 10 ani, apoi eliberat în 1947, peste doi ani a fost din nou arestat, cu acelaºi dosar, doar relaþiile cu America, dupã rãzboi, s-au înrãutãþit. Ruºii din brigada lui Vasile s-au purtat bine cu Boris. Aºa cum el era slab de tot, nu l-au pus la lucru, el se odihnea mai mult. Pentru mineri mâncarea era mai bunã, mai dãdeau ceva în plus ºi Boris s-a îndreptat repede ºi a început sã lucreze cu ei. Lucra acum ca electrician, montajer în minã. În afarã de asta, din 1954 erau niºte chioscuri în lagãre unde puteai sã cumperi câte ceva de mâncare. Primeau ºi bani, nu prea mulþi, dar puteau

– 213 –

cumpãra produse alimentare. Boris cumpãra pe cele 56 de ruble, pe care le primea, 1 kilogram de unt ºi 2-3 kilograme de miere de albine. Aici a mai dat de un cunoscut radist, care l-a aranjat la o fabricã de cherestea ca electrician, lucru nu prea greu. Cãpãtase ºi dreptul de a umbla dupã zona lagãrului fãrã santinelã, aºa cum îi mai rãmãsese puþini ani de lagãr, stãtea deja 6 ani. O zi în minã se considera ca trei zile de lucru. A lucrat aici vreo doi ani. În 1953 a murit cãlãul Stalin ºi au început alte vremuri. În lagãr a venit o comisie de la procuratura republicii kazahe ºi se ocupa cu dosarele deþinuþilor, pe mulþi îi eliberau ca nevinovaþi. În comisie era ºi un reprezentant din foºtii deþinuþi, din cei deja liberi ºi reabilitaþi. În una din comisii era un fost general sovietic, Terentiev. El predase înainte de puºcãrie la o academie militarã, dar, în urma unui denunþ a fost judecat ºi aruncat în lagãr. Era deja bãtrân ºi invalid, când ieºise din lagãr. Ofiþerii nimeriþi în detenþie nu aveau nici un drept ºi îndeplineau aceleaºi lucrãri ºi munci ca ºi cei de rând. Într-o zi a venit un elicopter ºi s-a aºezat lângã lagãrul generalului. Au venit doi ofiþeri tineri ºi lau eliberat, aducându-i ºi uniformã de general ºi toþi au luat poziþia de drepþi în faþa lui. El fusese reabilitat ºi fãcut din nou general. Aºa era þara asta a sovietelor, unde puteai sã stai la ocnã fãrã nici o vinã. Comisia l-a întrebat pe Boris ce planuri are, el a rãspuns cã doreºte sã plece acasã, în Basarabia. Acolo, în lagãr, în ultima vreme se organizaserã ºi diferite cursuri, ca sã le dea oamenilor eliberaþi o specialitate ºi Boris terminase ºi cursuri de electrician. La 30 mai 1956 Boris a plecat acasã cu paºaportul ºi documentul de eliberare în buzunar. Era liber! A venit la Kiev la KGB, unde i s-au restituit unele lucruri ºi documente. S-a dus la Politehnicã sã înveþe din nou. Dar, la rectorat, ºeful l-a întrebat: Dta eºti acela, la care s-a gãsit armament? - Nu, a rãspuns Boris. Rectorul nu a vrut sã-i dea voie sã înveþe din nou aici, l-a trimis la Chiºinãu. “Acolo s-au deschis multe instituþii de învãþãmânt”, i-a spus el. Boris a plecat acasã. A ajuns la poartã, nu era nimeni acasã. O vecinã i-a spus cã mama s-a dus la piaþã. Stând pe prispa casei, Boris ºi-aducea aminte de vremurile copilãriei, de toþi ai casei, de moºul Pavel, care nu mai era, de gospodãria pierdutã… Oare cine va rãspunde de toate acestea, calvarul prin care a trecut, de suferinþele provocate de criminalii sovietici? De pe prispã se vedea drumul care ducea la vale, spre târg. Boris a zãrit-o pe mama, care se ridica la deal cu un sac în spate. S-a grãbit spre ea… - Dã sã-þi ajut, a zis el. Mama nu l-a recunoscut. Era un copil atunci, când a fost arestat, ani în urmã. Acum era bãrbat în toatã firea.

– 214 –

- Dar cine eºti dta? l-a întrebat ea. - Eu sunt, mamã, Boris, ºi lacrimile i-au apãrut în ochi. - Nu se poate, i-a rãspuns ea. S-au îmbrãþiºat ca doi strãini. Mama încã nu se dezmetecise. Au intrat în casã, ea a gãsit ceva de mâncare ºi numai atunci ºi-a dat seama cã fiul ei s-a întors acasã. Un hohot de plâns a rãsunat în casã… Plângeau amândoi stând îmbrãþiºaþi. Mama îi pipãia obrazul, îi netezea pãrul, se uita mereu la el, parcã nu-i venea sã creadã cã acest bãrbat e fiul ei pierdut de atâþia ani… Dupã câtva timp Boris a plecat la Chiºinãu, stãtea la un prieten, la Ion Lozan, cu chirie. Ion învãþa la Institutul agricol. Ei se bucurau cã sunt împreunã, îºi aduceau aminte de copilãria ºi tinereþea furatã. - Mãi Boris, de ce nu te duci sã înveþi, doar învãþai bine la ºcoalã. Uite, uite ce proºti, învaþã, iar tu stai acasã, - i-a zis el într-o zi. Dupã discuþie, Boris s-a dus la Institutul agricol ºi a stat de vorbã cu rectorul, unul Sidorov. Lecþiile deja începuse. - Grupa la mecanizaþie este completatã, - locuri libere nu mai sunt, stipendie nu pot sã-þi dau, i-a zis rectorul, care nu prea voia ca un aºa element social periculos sã intre la institut. - Eu sunt de acord sã fiu admis ca audient, a zis Boris. La trimis la ºeful de studii. Acesta s-a uitat la documentele lui, la documentul de eliberare din lagãr, s-a uitat lung la el ºi l-a primit. Când ieºea din anticamerã, a auzit cã secretara îl chema înapoi. - I-a loc, i-a zis ea. Ia hârtia ºi scrie… ªi i-a dictat sã scrie o cerere pentru bursã… ªi apoi i-a dat altã hârtie ºi a scris ºi o cerere pentru un loc în cãminul studenþesc. Mai erau ºi oameni pe lumea asta. A venit la cãmin, studenþii erau duºi la lucru în Kazahstan, la pãmânturile de þelinã. I-au plãtit bursa pentru patru luni, când s-a întors grupa lui. Era admis în anul doi. ªi iatã cã s-a mai întâmplat ceva. În grupa lui era staroste Alexei Andrievschi, prietenul lui cu care fusese arestat cu acelaºi dosar. El fusese luat chiar de pe corabie, era student la Sevastopol la marinã. Au învãþat împreunã. Nu spuneau nimic cã au stat la puºcãrie, tãceau. Dupã terminarea institutului a lucrat la Selihoztehnica. S-a cãsãtorit cu Ela, o fatã venitã din Rusia, încã era student. Tatãl vitreg, Cristofor, a fost un om de treabã, l-a ajutat mereu ca sã se punã pe picioare. Primise un apartament cu douã camere, mult nu le trebuia, trecuse prin multe greutãþi în viaþã ºi acum era mulþumit cu puþinul ce-l dobândise. A mai lucrat la Sãrata Galbenã, ca inginer principal, vreo trei ani, apoi s-a mutat cu lucrul la Chiºinãu, a primit un apartament nou ºi nu avea rost sã lucreze departe de casã. A mai lucrat la câteva

– 215 –

baze auto, dar mereu se gãseau indivizi care îi aduceau aminte de biografia lui pãtatã ºi el înfuriat pleca la alt lucru. Aºa a fost soarta tuturor acelora trecuþi prin strunga KGB-ului. Ajuns la o vârstã venerabilã, lua parte la miºcarea naþionalã pentru independenþã. Viaþa a trecut, dar el nu putea uita calvarul sângeros sovietic, care a distrus milioane de vieþi omeneºti fãrã nici o vinã.

NICOLAE CAIREAC
Onoarea este legea supremã în care sunt incluse toate virtuþile omeneºti. Ovidiu Vasilescu În asociaþia noastrã, a foºtilor deþinuþi politici ºi a veteranilor de rãzboi ai Armatei române, venea deseori un bãtrân de vreo 84 de ani, mic de staturã, vioi, inteligent, sociabil ºi înþelept, cãci anii trãiþi aduc ºi înþelepciune. Fusese ºi el preºedinte al unei asociaþii de deportaþi, dupã ce fostul preºedinte Mihai Moroºanu refuzase sã lucreze în aceastã funcþie. Bãtrânul era din bulgarii de la sudul Basarabiei, dar fãcuse ºcoalã româneascã, trecuse prin multe în viaþã, dar rãmãsese cu adevãrat român, spre ruºinea multora care azi îºi bat joc de naþiunea în mijlocul cãreia trãiesc, închinându-se strãinilor. Într-o zi, stând de vorbã cu bãtrânul, am aflat multe din viaþa acestui venerabil om. Nicolae Caireac s-a nãscut în 1918, anul Unirii cu România, în satul Taraclia, pe atunci jud. Cahul. Tatãl lui, Nichifor, era agricultor ºi avea vreo 10 hectare de pãmânt, rãmas de la bunel. Strãmoºii lui Nicolae venise demult pe acest pãmânt, în Basarabia, ºi primiserã pãmânt de la þarul rus ocupant de teritorii strãine. Þarul aducea neamuri strãine pe acest pãmânt numit Bugeac din toate pãrþile, dorind sã schimbe componenþa naþionalã ºi sã rãmânã stãpân pe aceste locuri furate de la români. Mama Irina se ocupa cu gospodãria. Nichifor a avut patru copii cu Irina: Vasile, Nicolae, Maria ºi Ecaterina. La început trãiau în Taraclia, unde le era gospodãria. Þineau vreo 50 de oi, vaci, pãsãri, aveau de toate. Copiii trebuiau crescuþi, învãþaþi, fãcuþi oameni de treabã. Cu timpul familia s-a mutat la Leova, pe Prut. ªcoala primarã Nicolae a terminat-o la Taraclia, apoi pãrinþii l-au dat la liceul industrial din Bârlad pentru a avea o specialitate în viaþã. A terminat Liceul industrial în 1939. Acasã era mult de lucru. Pentru iarnã era nevoie de multã hranã pentru animale. Nicolae era deprins cu lucrul la pãmânt de mic copil. În acele vremuri nu toþi copii erau trimiºi la

– 216 –

studii, fãceau ºcoala primarã ºi apoi rãmâneau sã lucreze în gospodãrie. Acei cu cap erau trimiºi sã înveþe mai departe, acei cu tragere la învãþãturã. Ceilalþi rãmâneau la gospodãrie, lângã bãtrâni. Averea se fãcea greu, cu încetul, cu anii. Dar totul s-a destrãmat, când au nãvãlit în 1940 ruºii sovietici. În trei zile au ocupat Basarabia ºi s-a început o altã viaþã. Aici, la Leova, Nicolae a fost martorul retragerii armatei române ºi a populaþiei care dorea sã scape de sovietici. Mulþi ºtiau ce-i aºteaptã ºi au plecat numai cu niºte geamantane ºi sacoºe din prima zi. Sovieticii nu au respectat acordul de trei zile stabilit cu România, ocupând Basarabia chiar din prima zi. Cei ce plecau peste Prut îºi luau rãmas bun cu lacrimi în ochi de la cei rãmaºi, luau ce puteau cu ei, trecând râul blestemat, care atâþia ani a despãrþit neamul românesc. Primele zile a venirii ocupanþilor au fost zile de îngrijorare pentru unii, de bucurie pentru alþii, care au crezut în propaganda sovieticã, aºteptând mana din ceruri. La Leova nu au fost arestãri masive ca în alte oraºe ºi sate. Numai cei mai înstãriþi rãmaºi, moºieri ºi comercianþi au fost judecaþi pe 4 ani, cã au supt sângele poporului muncitor. Celor judecaþi li s-a luat averea, au fost daþi afarã din case cu familia, numai pentru aceea cã trãiesc mai bine decât alþii. Unii dintre ei fuseserã comercianþi, cãci în oraºul Leova de pe Prut se încãrcau ºlepurile ºi vapoarele cu cereale ºi animale ºi se expediau în alte þãri. Dupã venirea ruºilor în 1940, în Basarabia s-a simþit lipsã de învãþãtori, cãci mulþi se evacuaserã peste Prut, în Þarã. Nicolae a lucrat în 1940 ca învãþãtor. Sã lucreze în gospodãrie nu mai avea rost, cãci sovietele se stãruiau sã exproprieze pãmântul, vitele ºi alte bogãþii, fãcute cu sudoare mulþi ani la rând. Nicolae nu ºtia ruseºte, dar ºtia limba bulgarã din copilãrie, care se potrivea cu cea rusã. Limba oficialã de stat era din prima zi rusa. Nicolae s-a înscris fãrã frecvenþã la Institutul Pedagogic din Chiºinãu. Pãrinþii lui nu ºtiau ce sã facã cu toatã averea, erau dezorientaþi, se stãruiau sã se izbãveascã de griji, pentru cã trebuiau sã dea statului impozite multe ºi mari. Trebuiau sã ducã la magazinele statului cereale, ouã, lapte, carne, lânã etc… În loc de carne, trebuiau sã dea vite, care erau încãrcate în trenuri ºi duse departe. Sovieticii aveau un acord cu germanii ºi le trimiteau multe din impozitele strânse cu forþa de la basarabeni. Se fãceau ºi arestãri, dar aºa, încet, sã nu vadã nimeni ºi sã nu sperie oamenii. În ziua deportãrilor, la 13 iunie 1941, la Leova a fost liniºte. În aer pluteau deja nourii rãzboiului. Pãrinþii lui Nicolai aveau un aparat de radio ºi ei au aflat primii vestea cã s-a început rãzboiul. În casa lor, la

– 217 –

Leova, aveau trei camere, un beci bun, plin cu fructe ºi legume, ºuncã afumatã atârnatã de grinzi, cãci era o familie de gospodari. În curte aveau ºoproane, grajduri pentru vite, pe care le pãºtea un bãiat prin lunca Prutului. Leafa de învãþãtor era micã, dar familia era toatã lângã pãrinþi ºi aveau ce mânca. În oameni intrase frica. Mulþi þãrani vroiau sã plece în România, dar autoritãþile sovietice nu le dãdeau drumul. Toate se fãceau la Chiºinãu la secþia de vize, unde trebuia sã te deplasezi ºi sã aºtepþi plecarea în baza unui acord între România ºi Uniunea Sovieticã, care era pe un an de zile. Cetãþenii din România aveau dreptul sã vinã cu totul în Uniune, iar basarabenii puteau pleca în România. Dar asta era numai pe hârtie, cãci sovieticii îi împiedicau pe basarabeni sã plece, nu le dãdeau voie. Rãzboiul era aºteptat de basarabeni, care doreau sã scape de râia sovieticã, de aceºti conducãtori cu minte redusã, care îºi bãteau joc de oamenii, înfricoºaþi de nopþile nedormite, când duba neagrã trecea pe lângã casele lor. Pregãtirile pentru rãzboi se fãceau ºi pe celãlalt mal al Prutului ºi nu treceau neobservate de sovietici. Dar ei erau acum prieteni cu nemþii, împãrþiserã Polonia, ocupaserã Basarabia ºi acum tãceau, pregãtindu-se sã sarã în spatele lui Hitler, sã cucereascã Europa, sã ducã “viitorul luminos” în lume. Ziua de 22 iunie a fost ca un trãsnet pentru poporul sovietic. Ieri încã mergeau trenurile cu mãrfuri în Germania ºi azi Hitler a început rãzboiul. Ei nu se aºteptau la aºa ceva cu toate cã ºi ei erau gata sã facã aºa ceva, însã mai târziu cu câteva sãptãmâni. Bombardamentele s-au început la ora 4 dimineaþa. Oamenii treziþi din somn, speriaþi, nu-ºi dãdeau seama ce se întâmplã. Bombele cãdeau din cer, avioanele vuiau între nori, dimineaþa era frumoasã, cu soare, totul pãrea o joacã. Dar totuºi era rãzboi. În unele curþi cãzuse bombe, erau ºi victime ºi rãniþi, care strigau, cerând ajutor. Mamele îºi plângeau soþii ºi copii rãniþi, vitele mugeau în ºoproane, era Duminicã, 22 iunie 1941. Sovieticii, zãpãciþi, alarmaþi de soarta familiilor lor, umblau de ici-colo, cãutau sã rechiziþioneze trãsuri, îºi încãrcau familiile, ºi le trimiteau spre Nistru, mai departe de Prut, aºteptând înaintarea românilor. Dimineaþa au început sã batã tunurile de peste Prut, iar sovieticii rãspundeau. Era un vãrcarm de nedescris, trupele sovietice îºi schimbau poziþiile, comisariatele militare îºi chemau recruþii… Au trecut câteva zile straºnice, cu bubuituri, atacuri ºi lupte între avioane. Românii au trecut Prutul, ruºii s-au retras luând vitele oamenilor, tot ce le cãdea în mânã, numai sã nu le lase duºmanilor sãi. Cu urale ºi strigãte de bucurie au întâmpinat populaþia pe militarii români. Din Leova ruºii s-au retras, luând cu ei pe recruþii bãºtinaºi, ducându-i cu oile, sub pazã ºi recrutând pe alþii în calea lor. Mulþi fugeau mai ales când se

– 218 –

înnopta. Aºa au ajuns la Iargara, apoi la Borogani. Aici ruºii i-au lãsat ºi au plecat repede cu familiile lor mai departe, cãci recruþii îi reþineau. Tinerii recruþi au luat-o îndãrãt pe la casele lor. Reîntorºi se ocupau cu gospodãriile lor, cu ce mai rãmãsese dupã jaful sovietic. Românii reîntorºi în Basarabia nu i-au luat pe front. Acum militarii îi mai pedepseau pe cei ce-ºi bãtuse joc de ei în timpul retragerii armatei în 40, dupã ultimatumul sovietic. La Bucureºti apãruse un decret ca toþi acei ce fusese împotriva românilor, evreii, þiganii ºi alþii sã fie duºi întrun lagãr în Transnistria, peste Nistru, ºi acolo sã-ºi ispãºeascã pãcatele. Era varã în toatã puterea, cãldurã mare ºi drumul lung ºi greu. Mulþi dintre cei pedepsiþi mureau pe drum, cã nu erau doctori ºi nimeni nu se îngrijea de ei. Nimeni nu-i mai lua în seamã. Toþi copii lui Nichifor lucrau în gospodãrie, numai Vasile avea deja casa lui la Antoneºti, era cãsãtorit ºi avea ºi copii. Nicolae rãmãsese acasã pânã în 1942 când a fost încorporat într-un regiment de CFR ca telefonist, cãci avea studii. A fost trimis peste Nistru la Jmerinca. Fãcea legãtura telefonicã cu România, cu unitãþile din þarã. Frontul era departe, undeva la Cotul Donului, lângã Stalingrad. În 1943 fu trimis îndãrãt în þarã, la Focºani, ºi repartizat în batalionul CFR-1. Frontul luase altã direcþie. Ruºii câºtigase lupta la Stalingrad ºi acum se întorceau din nou spre vest, eliberând pãmânturile sale de duºmani. Ei se apropiau tot mai mult de Nistru, stârnind îngrijorare în sufletele oamenilor din Basarabia ºi din Regat. În 1944 frontul Iaºi-Chiºinãu a fost rupt. La 23 august s-a încheiat armistiþiu între sovietici ºi români, o înþelegere cã acum românii luptau împotriva nemþilor, foºtilor aliaþi. Basarabenii au fost scoºi din armata românã ºi trimiºi acasã, lãsaþi la vatrã. Li se luaserã uniformele ºi le-au dat haine civile. Nicolae, împreunã cu alþi soldaþi demobilizaþi, o luaserã pe jos spre Iaºi de la Focºani. Calea feratã distrusã încã nu fusese reparatã. Au ajuns pe jos la Ungheni, unde au fost trimiºi la punctul de filtrare sovietic. Era aici un lagãr înconjurat cu sârmã ghimpatã, unde se adunaserã vreo câteva mii de oameni, pãziþi de santinele sovietice. Împreunã cu ei erau ºi mulþi prizonieri de rãzboi aºteptându-ºi soarta. Nici hranã, nici apã, nimeni nu le dãdea nimic. Nicolae avea o sticlã goalã, legatã cu aþã, cu care scotea apã din fântânile ce se nimereau în drum spre Ungheni. Aici îl chinuia o sete grozavã. Lagãrul nu era aºa de bine pãzit ºi Nicolae s-a bãgat sub sârma ghimpatã ºi neobservat a luat-o pe drum spre un sat din apropiere. Pe drum mai întâlnea câte un militar rus, dar nimeni nu l-a întrebat nimic ºi aºa a

– 219 –

ajuns în sat. Se fãcea deja searã. El s-a oprit lângã o casã mai arãtoasã cu o gospodãrie mai bogatã ºi a bãtut în poartã. A ieºit stãpâna ºi i-a deschis poarta. - Vreau sã beau niºte apã, i-a zis el. Dupã ce ºi-a potolit setea cu apa rece din fântâna stãpânei, a rugat-o sã-l primeascã sã înnopteze la ea. - Trebuie sã plec acasã, la Leova, a spus el, dar noaptea e periculos, sã nu mã împuºte vreo santinelã, cã îºi fac de cap ruºii. - Bine, s-a hotãrât stãpâna, rãmâi la noi peste noapte, dar sã pleci în zori cã umblã ruºii ºi controleazã, nu ne dau voie sã primim pe strãini în casã. Nicolae singur vroia sã plece în zori, sã ajungã mai repede acasã, la Leova. Stãpâna a pus masa, l-a hrãnit pe el ºi copiii sãi cu mãligã, caldã cu smântânã ºi brânzã. Copiii erau de vreo 11-12 ani. În sfârºit Nicolae a mâncat mai bine dupã toate zilele flãmânde. Bãrbatul stãpânei era pe front în Regat ºi acum, când se fãcuse pace, femeia îl aºtepta sã se întoarcã acasã. În zori, trezit de stãpânã, Nicolae a luat-o spre Leova. Nu ºtia drumul, nici satele, o luase spre sud. ªtia numai satul Sãrãteni, lângã Leova. Era o cãldurã mare ºi el mergea fãcând dese opriri. Drumul era plin de praf, cãci de mult timp nu plouase. Lângã un sat l-au oprit doi soldaþi sovietici, care îndrumau unitãþile spre localitãþi din regat. L-au întrebat dacã ºtie cât e ceasul. Unul dintre ei s-a dat jos ºi i-a ordonat: - Davai siuda ceasî! Nicolae i-a dat ceasul, regretând cã nu-l ascunse. - Davai idi! l-a împins rusul. A plecat mai departe. Ajuns, în sfârºit, acasã a fost întâmpinat cu bucurie de mama ºi de surori, care toate au plâns de bucurie cã e teafãr ºi sãnãtos. Surorile erau deja cãsãtorite. Cu ele mai era ºi Nicolae, un cunoscut din sat, care þinea cãruþa ºi caii în curtea lor. Vãzându-l murdar, flãmând ºi însetat, s-au grãbit sã punã ceva pe masã, pânã el se spãla de praf ºi de sudoare. Mama plângea mereu vãzându-l aºa de slab ºi prãpãdit. Îi spunea câte ceva, dar vorbea între bocete ºi Nicolae nu putea s-o înþeleagã. Cunoscutul Nicolae i-a spus o veste tristã: - Tatãl tãu e arestat! - De ce, ce s-a întâmplat, întreba Nicolae. Mama a început sã-i povesteascã pricina, plângând. Când îi duceau pe þigani ºi pe evrei în lagãrul din Transnistria, un om din sat s-a apucat sã le prade gospodãriile celor arestaþi. Dar l-au prins jandarmii ºi acum îl cercetau. - El a venit la tata ºi l-a rugat sã-l scape. ªtia cã Nichifor era prieten

– 220 –

cu ºeful de post, spunea mama. I-a adus un covor mare, frumos, ca tata sã-l dea ºefului de post. - Te rog, spunea el, ajutã-mã, cã mã împuºcã jandarmii. Tata a luat covorul ºi l-a dus ºefului de post. Nichifor l-a ajutat sã scape din mâinile jandarmilor. Dar când au venit ruºii el s-a dus ºi l-a denunþat pe Nichifor cum cã colabora cu românii ºi cã i-a luat un covor din casã. Aºa i-a mulþumit lui Nichifor cã l-a scãpat de la moarte, cã atunci era foarte sever ºi românii nu glumeau cu hoþii. Nichifor, împreunã cu alþii, a fost trimis sub pazã la Chiºinãu, la judecatã Mergeau pe jos, înconjuraþi de câteva santinele sovietice. Pe atunci nu erau maºini, nici cãruþe, totul era pe front. Erau vreo 30 de oameni, care se chinuiau pe drumul lung pânã la Chiºinãu. La marginea unui sat santinelele i-au oprit, ca ei sã ia masa, la umbra unui copac. Lângã arestaþi trecea pe drum un om din sat, care vindea vin. Nichifor avea ceva bani ºi a cumpãrat vin ca sã-ºi aline setea. A cumpãrat mai mult vin ºi pentru alþi oameni. Ei au bãut ºi s-au ameþit, fiind flãmânzi ºi sub soarele arzãtor. Straja a terminat masa ºi sa întors la ei. Au observat cã oamenii sunt ameþiþi ºi au strigat: - Cine a cumpãrat vinul? I-au bãtut cu biciul, mai ales pe Nichifor care dãduse banii. El þipa ºi plângea de durere. Ajunºi la Chiºinãu, i-au împins într-o celulã la închisoare claie peste grãmadã. La judecatã i-au dat 15 ani ºi 5 ani de “botniþã” (lipsã de drepturi). A stat la puºcãrie 11 ani, o lunã ºi jumãtate. Lucrând în minele de cupru din Djezcazgan ºi-a pierdut sãnãtatea. A fost transferat la Karaganda, fiind scos din minã, pentru cã nu mai putea lucra sub pãmânt. Aici, în alt lagãr, l-au numit paznic la baracã. Dupã moartea lui Stalin s-a întors acasã, datoritã unui decret de amnistiere dat de alt cãlãu, Beria. Familia lui Nichifor a trecut ºi ea prin multe. Nicolae lucra învãþãtor ºi învãþa fãrã frecvenþã la Institutul pedagogic din Chiºinãu. Dupã un timp a trecut cu serviciul la Iargara, unde a lucrat pânã la pensie. Dupã arestarea tatãlui familia lui a avut multe de îndurat. Gospodãria a fost distrusã. Au trecut cu toþii prin foamea organizatã de sovietici în 1946-47, când au murit, sute de mii de oameni. Trebuia de plãtit la stat vestita “postavcã”, când þi se lua totul din casã, ouã, lapte, carne, grâu… bani. Aveai nu aveai, dar trebuia sã dai. Unii, care nu mai aveau ce da, erau nevoiþi sã cumpere ºi sã predea la stat tot ce le era scris, dacã nu, era judecat la ani grei ca duºman al poporului. ªi cu toate cã oamenii mureau de foame, mâncând lobodã, ºtir, urzicã ºi alte ierburi, numai ca sã-ºi umple stomacul cu ceva,

– 221 –

activiºtii umblau din casã în casã, forþându-i pe sãteni, sã predea la stat ultimul grãunte. Îi mai chemau la sovietul sãtesc ºi-i bãteau de le rupeau coastele. Pe sovietici nu-i durea capul, când vedeau cum mureau copiii, bãtrânii de foamea care se rãspândise în toatã Basarabia. Dar a trecut ºi asta. Un an de roadã bunã i-a fãcut pe unii sã uite de tragedie. Însã a venit o altã nenorocire. Era anul 1949. Lumea nu prea voia sã intre în colhoz, aflase de la alþii cei asta. Au început deportãrile… Familia Caireac, mama ºi fiul Nicolae, erau înscriºi pe listele culacilor “spre a fi deportaþi în regiunile nordice. O sorã a lui Nicolae Maria, împreunã cu soþul ei, agronom, ºi cu copilul au fost deportaþi la 6 iulie 1949. Învinuiþi cã au colaborat cu românii. ªi din nou Nicolae a avut noroc. Aveau un vecin, un evreu de treabã, Ilie Idll, comsomolist, care fiind activist era însãrcinat cu deportarea. El le-a spus ce-i aºteaptã cu o zi înainte. Nicolae cu mama erau în curte ºi fãceau lampaci pentru un sarai. Aflând ce-i aºteaptã, au lãsat lucrul, s-au spãlat, s-au îmbrãcat ºi au fugit la Chiºinãu, la sora lui, Ecaterina. Au plecat pe jos pânã la Borogani de acolo la Comrat, unde s-au urcat în trenul care i-a dus la Chiºinãu. Au ajuns la ora 6 dimineaþa la Chiºinãu, unde mergând pe jos spre casa Ecaterinei, au întâlnit un camion cu acei nenorociþi deportaþi duºi la garã. În maºinã, sus, între oameni, cu capul gol, îmbrãcat, încã în haine preoþeºti, aºa cum fusese ridicat din casã, era ºi un preot. - Uite mamã cum îi duc pe sãrmanii oameni la garã, a zis Nicolae. Au stat vreo trei zile la Ecaterina. Totul s-a liniºtit, activiºtii îºi fãcuse treaba ºi nenorociþii au luat drumul spre Siberia, închiºi în vagoanele pentru vite, cu ochii în lacrimi, cu bocete de jale ºi strigãte care se rãspândeau în tot oraºul. Dupã câteva zile, Nicolae s-a întors singur la Iargara, lãsând-o pe mama la Chiºinãu. Ajuns la Zagora a aflat cã trenul cu deportaþi era încã în garã. Riscându-ºi viaþa i-a gãsit în garã pe sora sa cu agronomul ºi copilul. Plângeau cu toþii. ªi-au luat rãmas bun ºi trenul a luat-o din loc, ducându-i pe acei sãrmani pe alte meleaguri, reci, spre nordul misterios, despre care se vorbeau lucruri straºnice. Întors acasã, a venit soþia sa ºi i-a povestit cum a fost cãutat el ºi mama. Activiºtii o întrebau dacã nu ºtie unde s-au dus. - Au rude la Taraclia, i-a îndrumat soþia în altã direcþie. Din casa mamei au luat multe lucruri, haine, din ogradã –animale… Dar au scãpat, fiind înscriºi în listele pentru deportare, poate pentru altã datã. Trebuie de trãit, trebuia sã lucreze. S-a întors la lucrul sãu de învãþãtor. Lucra cu teamã, cu o fricã permanentã. Cu timpul au aflat

– 222 –

câte ceva ºi ºefii din secþia raionalã. S-au gãsit ºi duºmani invidioºi, cãci Nicolae era un specialist bun, mereu lãudat ce nu le plãcea altora. A primit ºi titlul de “Învãþãtor emerit” dupã multe ciondãneli ºi certuri între ei. - Cum se poate una ca asta, el care trebuia sã fie dus în Siberia, cu un tatã care a fost duºman al poporului, þipau unii. Dar Nicolae era stimat de pãrinþi ºi de elevi, respectat de mulþi, fiindcã lucra foarte bine, avea clasele cele mai bune în raion. Pânã la urmã s-a gãsit un ºef de partid mai mare, un om de treabã, care ºi-a asumat rãspunderea ºi a hotãrât sã-i facã dreptate. Erau deja alte vremuri. Cãlãul Stalin murise demult, viaþa luase o altã întorsãturã. - Acest om, pe care voi îl murdãriþi, a fãcut mai mult pentru ºcoalã decât voi toþi! Sã i se dea aceastã distincþie pentru munca lui cinstitã. E un om onest ºi cu dreptate, a zis cel mai mare. Aºa a ºi fost. Au tãcut cu toþii cu toate cã în suflet unii l-ar fi mâncat de viu. A venit ºi anul 1989, anul tulburãrilor în Uniunea Sovieticã. Imperiul rãului, care a adus atâtea nenorociri oamenilor, s-a destrãmat. Nicolae trãia la Chiºinãu, era pensionar, îºi fãcuse o cãsuþã micã pe Valea Dicescu. Lua parte la manifestaþiile de eliberare naþionalã care zguduiau capitala. Se ridica la tribunã, lua cuvântul împotriva veneticilor, împotriva Moscovei. A fost arestat ºi bãtut la miliþie. Eliberat, se întorcea mereu în Piaþã agitând mai departe poporul. A luat parte la fondarea Asociaþiei victimelor regimului comunist, condusã la început de Mihai Moroºanu, apoi dupã plecarea acestuia a rãmas ca preºedinte. În 1999 s-a unit cu altã asociaþie de represaþi, punându-le la dispoziþie sediul sãu. Împreunã cu alt preºedinte, ºi acesta fost deþinut politic. Vadim Pirogan, au fondat Muzeul Memoriei Neamului. Ajuns la vârsta de 85 de ani luptã, încã pentru adevãr ºi dreptate.

ANDREI STOICA
Fiecare din noi era socotit bandit, O þintã care oricum, putea fi împuºcat Cu un singur glonþ, sau cu mai multe… Strigãtele mele, Nicu Dascãlu Andrei Stoica s-a nãscut în satul Antoneºti, comuna Ghizdita, jud. Soroca, din pãrinþi þãrani. Tatãl Dumitru þinea o cârciumã în sat, mama Zamfira era casnicã. Cinci copii aveau ei. Tatãl Dumitru mai fusese câþiva ani prin 1931-38 ºi primar în satul sãu, ales pe listele partidului

– 223 –

Naþional Þãrãnesc. Aveau pãmânt vreo 15 hectare, aºa cã copiii erau învãþaþi cu munca grea a pãmântului ºi cu gospodãria de acasã. Andrei dupã ºcoala primarã în sat, învãþa la Liceul Seminarial de la Bãlþi. Încercase sã intre la Liceul Militar dar nu reuºise la examen la Chiºinãu. Când au dat nãvalã sovieticii ºi au ocupat Basarabia, învãþa la seminar. Dupã eliberarea Basarabiei de mareºalul Ion Antonescu, învãþa particular la Liceul Ion Creangã din Bãlþi. În 1943 a intrat la ºcoala de subofiþeri de la Timiºoara, unde a fost pânã la 23 august 1944, când basarabenii români au fost trimiºi acasã din ordinul comandamentului armatei sovietice, care ocupase þara. Întorcându-se acasã, a fost chemat de organele de învãþãmânt sovietice ºi trimis director la ºcoala din satul Ghica-Vodã, lângã Drochia, unde a lucrat pânã în 1947, când a fost arestat. A intrat în organizaþia antisovieticã “Arcaºii lui ªtefan”, care lupta împotriva sovieticilor. Era împreunã cu alþi tineri, cunoscuþi de la niºte cursuri pentru învãþãtori, organizate de conducerea sovieticã, cãci majoritatea foºtilor învãþãtori, se evacuaserã în România, peste Prut. Între aceºti tineri dornici de libertate, care luptau pentru þarã împotriva mãsurilor de asuprire a poporului român din Basarabia, erau: Gheorghe Cucereavâi, Ataman, Calistru, Þurcanu Vlad, Cojocaru Trofim, Ojovanu, Chiriac, Ciobanu, Cucu, Camerzan ºi alþii. În aceastã organizaþie se adunaserã aproape vreo 150 de tineri. Trãdaþi de niºte cozi de topor, au fost judecaþi la Chiºinãu de tribunalul militar din Odesa la 10 ºi 25 de ani de lagãr cu suspendarea drepturilor de cetãþean pe ani de zile. Au fost duºi la Ijma, regiunea Komi. Aici, în urma torturilor, au murit Cucu ºi Boris Camerzan. În 1940, când au ocupat sovieticii Basarabia, Andrei era la vie, lucrând. În câteva zile satul se umpluse de armata sovieticã, de cai ºi cãruþe cu armament ºi furaje militare. Toþi moldovenii aveau teamã de noua orânduire, nu ºtiau ce o sã fie mai departe, dar nimeni nu se gândea cã vor fi deportãri ºi arestãri. Andrei învãþa la ºcoala din Baraboi, cu Gheorghe Cucereavâi ºi cu sora lui. Învãþau la ºcoala moldoveneascã, condusã de învãþãtori evrei din Transnistria, care schimonoseau limba românã de râdeau toþi de ei. Când s-a început rãzboiul, au venit doi evrei cu arme de vânãtoare ºi i-au trimis cu caii la Drochia, la comisarul militar, dar ei au fugit de pe acolo, dupã ce li se luaserã caii pentru armatã. Pe fratele Andrei l-au prins, dar el a trecut Prutul ºi s-a ascuns la niºte neamuri. A stat acolo pânã au venit românii. Soldaþii români le dãdeau pâine ºi alimente. Unii din fosta conducere numitã de sovietici au fost arestaþi.

– 224 –

Primul congres al “Arcaºilor lui ªtefan” a avut loc la Nãduºita cu problema cum sã lupte împotriva “postavcei” – impozitul sovietic, care lua de la þãrani toate alimentele ce erau în gospodãrie. Al doilea congres a avut loc la Ghica Vodã ºi se discuta chestiunea despre organizarea luptei împotriva sovieticilor ºi atragerea în organizaþie a cât mai mult tineret. Dar au fost trãdaþi. Arestaþi, au avut mult de suferit, cãci erau bãtuþi, torturaþi. Anchetatorii lui Andrei erau Levcenko, Lecari ºi maiorul Solnþe care îl bãteau, dar el nu a recunoscut nimic de ce era acuzat. Pe anchetatorul Lecari l-a lovit cu scaunul la cap, primind apoi o bãtaie zdravãnã. A fãcut greva foamei, pânã a venit colonelul ºef, Zakora, ºi bãtãile au încetat. A fost judecat la 10 ani numai, vina nu ºi-a recunoscuto. Mulþi dintre ei au primit câte 25 de ani. De la Ijma a fost dus în vagoane-bou la Inta, la Vorkuta, la minele de cãrbuni sub pãmânt. La început a lucrat în minã scoþând cãrbuni, apoi, datoritã brigadierului Vlad Boico, a fost numit ºef de schimb, lucra mai uºor. Dupã un timp a fost marchºeider, care dãdea direcþiile în minã, în ce parte sã sape. Mâncarea era proastã, ºi dupã câteva luni de muncã grea deveneau schelete. Erau trimiºi la spital, unde îndreptându-se erau din nou trimiºi în minã. Statul sovietic avea nevoie de forþã de lucru ieftinã ºi se foloseau de deþinuþi ºi prizonieri de rãzboi. În 1953, când a murit cãlãul Stalin, toþi aveau speranþe cã vor fi eliberaþi, dar au fost eliberaþi numai deþinuþii de drept comun, nu politicii. Aici, la Vorkuta, a avut loc revolta deþinuþilor, prizonierilor de rãzboi, care fuseserã trecuþi în categoria de criminali de rãzboi, ca sã nu fie eliberaþi. Aceastã grevã a cuprins toate minele din Vorkuta. Atunci conducerea a adus douã divizii de NKVD-iºti, care au tras în oamenii din zonã, ucigând mai mult de 300 de oameni nevinovaþi. Datoritã lui Adenauer, preºedintele Germaniei capitaliste au fost eliberaþi ºi trimiºi acasã prizonierii de rãzboi. În 1954 Andrei a fost eliberat, întorcându-se acasã. Dar aici a fost chemat la NKVD la Drochia ºi i-au spus sã plece de bunãvoie, altfel îi vor gãsi ac de cojoc. Andrei ºtia prea multe de metodele sovietice ºi alungat de acasã s-a întors din nou la Inta. Era cãsãtorit cu Maria Zaporojan, care lucra la o casã de copii aici. Andrei a lucrat aici mult timp ocupând diferite funcþii-ºef de secþie, inginer principal… Când venea vreun membru de partid trimis la lucru, era numit în locul lui, iar el era transferat ca adjunctul lui. Aici a terminat Institutul de mineri, o filialã a Institutului de mineri din Leningrad. A lucrat aici pânã în 1988. În 1989 s-a întors la Chiºinãu deja pensionar, dupã 42 de ani de exil. Doi copii ai lui au terminat Politehnica aici la Chiºinãu. A luat parte la toate adunãrile patriotice ce se desfãºurau împotriva

– 225 –

statului sovietic pânã la Independenþa Moldovei. A participat activ la formarea Asociaþiei victimelor regimului comunist din Chiºinãu, unde este membru ºi azi la o vârstã înaintatã. Cu mulþi din foºtii arcaºi a lui ªtefan eliberaþi ºi reîntorºi acasã are legãturi de prietenie. Mulþi din ei nu mai sunt, au rãmas puþini ºi datoria lor azi, ajunºi bãtrâni, invalizi, este sã se ajute ºi sã se susþinã reciproc toþi, care nu s-au supus ºi au luptat pentru neamul sãu, pentru România Mare.

TEROAREA ROºIE
Aceastã directivã a fost gãsitã în seiful din biroul lui Boleslav Bierut, prim secretar al Partidului comunist polonez, preºedinte al Poloniei, numit de popor “Stalin al Poloniei” 1892-1956. Acest document a fost publicat de multe ori în diferite ziare. În acest document se aratã cine sunt acei care sunt, care au distrus milioane de fiinþe omeneºti, fiindcã au avut alte pãreri, au luptat pentru dreptate ºi adevãr. Oameni din toate þãrile, uniþi-vã, sã nu se mai repete teroarea roºie! Directivele de bazã ale NKVD pentru þãrile din orbita sovieticã. Moscova 2-6-1947 (Strict secret K-AA/CC 113 Indicaþia NK/003/ 47: 1. Este interzis primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaþi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceºti oameni este organizatã de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaþiile sunt preluate de cãtre ambasadã, prin organele serviciilor speciale, în speþã, cu predarea lor ofiþerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadã. 2. Se va urmãri ca între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã sã nu se producã legãturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiþerii noºtri sã viziteze autohtoni la locuinþele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simpli soldaþi sã stabileascã relaþii cu femei din rândul bãºtinaºilor. Nu se admite stabilirea de relaþii între soldaþii noºtri ºi populaþia civilã, respectiv soldaþii autohtoni. 3. Se va accelera lichidarea cetãþenilor care întreþin legãturi neiniþiate de cãtre noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiºtii, cu Organizaþia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasã ºi alte asociaþii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziþiei militare. 4. La acþiunile militare vor lua parte acei soldaþi care au stat pe teritoriul þãrii noastre (se are în vedere Uniunea Sovieticã n. n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata polonezã ce lupta de partea

– 226 –

Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n. n.). Se va ajunge la distrugerea ei totalã. 5. Trebuie realizatã în mod accelerat unificarea tuturor partidelor întrun singur partid, având grijã ca toate rolurile-cheie sã revinã acelor oameni care aparþin serviciilor noastre secrete. 6. Unificarea organizaþiilor de tineret trebuie fãcutã rapid. De la conducãtori de organizaþii locale în sus, în poziþii de conducere se vor repartiza oameni desemnaþi de serviciile noastre speciale. 7. Se organizeazã ºi se urmãreºte ca funcþionarii aleºi ca deputaþi la congres sã nu-ºi poatã pãstra mandatul pe întreaga perioadã ce le stã în faþã. Deputaþii nu pot convoca în nici un caz ºedinþe între întreprinderi. Dacã nu existã altã soluþie ºi o asemenea ºedinþã trebuie convocatã, se vor îndepãrta acei oameni care au activitate în legãturã cu proiectarea concepþiilor ºi avansarea revendicãrilor, iniþiativele particulare trebuie eliminate cu desãvârºire. Pentru fiecare congres se vor pregãti oameni noi ºi doar cei vizaþi de serviciile noastre secrete. 8. Se va acorda o atenþie deosebitã persoanelor cu capacitãþi organizatorice ºi cu ºanse sigure de popularitate. Aceºti oameni trebuie cooptaþi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare. 9. Se va urmãri ca funcþionarii de stat (exclusiv organele de securitate ºi din industria minelor) sã aibã retribuþii mici. Aceasta se referã îndeosebi la sfera sãnãtãþii, justiþiei, culturii, respectiv la cei care deþin funcþii de conducere (documentul gãsit în Cehoslovacia adaugã: mai puþin cadrele de conducere alese pe baza lealitãþii faþã de regimul socialist). 10. În toate organele de guvernãmânt, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie sã avem oameni care conlucreazã cu serviciile noastre speciale, fãrã ºtirea organelor administrative locale. 11. Se va urmãri cu stricteþe ca presa autohtonã sã nu transmitã date privind calitatea ºi sortimentul mãrfurilor ce ni se transportã. Nu este voie ca aceastã activitate sã se numeascã comerþ. Trebuie neapãrat menþionat faptul cã e vorba de schimburi de mãrfuri. 12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul ca acestea sã nu acorde acte doveditoare a proprietãþii asupra pãmântului; actele vor arãta doar calitatea de lot dat în folosinþã, dar niciodatã pe aceea de proprietate a deþinãtorului. 13. Politica faþã de mica gospodãrie þãrãneascã urmeazã acest curs pentru a face gospodãria particularã nerentabilã. Dupã aceea trebuie

– 227 –

începutã colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenþã mai mare din partea þãranilor, trebuie redusã împãrþirea mijloacelor de producþie repartizate lor, concomitent cu creºterea obligaþiilor de predare a cotelor. Dacã nici aºa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sã nu poatã asigura aprovizionarea cu alimente a þãrii, astfel ca necesarul sã trebuiascã acoperit prin import. 14. Trebuie fãcut totul ca hotãrârile ºi ordinele – fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – sã fie nepunctuale. 15. Trebuie fãcut totul ca anumite cazuri sã fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii ºi instituþii, însã nici una dintre ele sã nu aibã drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepþie cazurile ce vizeazã industria minelor). 16. Sindicatele din uzinã nu pot exercita nici o influenþã asupra activitãþii din uzinã. Ele pot lucra doar la punerea în practicã a hotãrârilor ºi atât. 17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemã. Sindicatele trebuie sã fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii ºi împrumuturi, programe culturale ºi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mãrfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere ºi decizii ale conducerii politice. 18. Trebuie organizat ca numai acei conducãtori sã fie avansaþi care executã impecabil problemele cu care au fost însãrcinaþi ºi care nu le analizeazã depãºind cadrul activitãþii lor. 19. În legãturã cu activitatea bãºtinaºilor care sunt purtãtori ai unor funcþii de partid, de stat, sau administrative trebuie create asemenea condiþii, ca aceºtia sã fie compromiºi în faþa angajaþilor, astfel încât sã devinã imposibilã întoarcerea lor în anturajul iniþial. 20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinþa poziþii de rãspundere în locuri unde deja sunt plasaþi oamenii serviciului special. 21. În cazul fiecãrei acþiuni armate ºi cu ocazia tragerilor cantitatea muniþiei va fi controlatã permanent ºi cu seriozitate, indiferent de tipul de armã. 22. Trebuie þinut sub observaþie fiecare institut de cercetare ºi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasã. 23. Trebuie acordatã o mare atenþie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltatã ºi sprijinitã activitatea lor, dar fiecare invenþie trebuie înregistratã cu consecvenþã la centru. Este permisã doar realizarea acelor invenþii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele

– 228 –

care au indicaþiile noastre speciale. Nu este permisã realizarea acelor invenþii care ar asigura creºterea producþiei de produse finite ºi, paralel cu aceasta, scãderea producþiei ºi a extragerii de materii prime sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacã o invenþie a devenit cunoscutã, trebuie organizatã vânzarea acesteia în strãinãtate pe valutã Vest, pe motiv cã e prea costisitoare în þarã. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea ºi descrierea invenþiei nu se publicã. Toate datele ºi documentele privitoare la valoarea ºi descrierea amãnunþitã a invenþiei vor intra în posesia noastrã. 24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbatã (mai puþin cele cuprinse în îndrumãrile N.K. – 552-46). 25. În uzine trebuie iniþiate diferite ºedinþe ºi conferinþe profesionale, trebuie notate propunerile, observaþiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora. 26. Trebuie popularizate discuþiile cu muncitorii care se ocupã de probleme actuale legate de producþie, respectiv cele care criticã trecutul ºi problemele locale. Nu se vor înlãtura cauzele fenomenelor în discuþie. 27. Luãrile de poziþie ale conducerilor bãºtinaºe pot avea coloratura naþionalã sau istoricã, dar acestea nu pot duce la unitate naþionalã. 28. Trebuie acordatã o mare atenþie ca nu cumva în oraºe sã existe reþele de apã nelegate la reþeaua principalã în cartierele în curs de reconstrucþie sau nou construite. Canalizãrile vechi neracordate ºi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs. 29. Reconstrucþia obiectivelor industriale ºi construcþia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale sã fie dirijate în depozitele de apã ce ar putea folosi drept rezerve de apã potabilã. 30. În oraºele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinþe spaþii excedentare, care ar putea folosi la adãpostirea pe o perioadã mai lungã a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente. 31. Întreprinderile proprietate personalã, micii meseriaºi ºi micii industriaºi sã primeascã doar astfel de materii prime ºi utilaje inferioare ºi depãºite care sã împiedice producþia de calitate. Preþul acestor mãrfuri sã fie mai mare decât preþul produselor similare ale întreprinderilor de stat. 32. Trebuie extinsã birocraþia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile, Este admisã critica activitãþii organelor administrative, însã nu se admite nicidecum scãderea numericã a personalului ºi nici funcþionarea normalã a aparatului birocratic. 33. Trebuie de avut o mare grijã de toate proiectele de fabricaþie în industria minierã, respectiv în întreprinderile indicate în mod spe-

– 229 –

cial. A se împiedica aprovizionarea bunã a pieþei interne. 34. Trebuie acordatã o atenþie deosebitã bisericilor. Activitatea culturaleducativã trebuie astfel dirijatã ca sã rezulte o antipatie generalã împotriva acestora. E necesar sã fie puse sub observaþie tipografiile bisericeºti, arhivele, conþinutul predicilor, cântecelor, al educaþiei religioase, dar ºi cel al ceremoniilor de înmormântare. 35. Din ºcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee ºi facultãþi trebuie sã fie înlãturaþi profesorii de valoare care se bucurã de popularitate. Locurile lor trebuie sã fie ocupate de oameni numiþi de noi, având un nivel de pregãtire slab sau mediocru. Sã se analizeze diferenþele dintre materii, sã fie redusã cantitatea de material documentar, iar la licee sã se opreascã predarea limbilor latinã ºi greacã veche, a filozofiei generale, a logicii ºi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sã serveascã binele þãrii. Se va insista pe lãcomia ºi rãutatea oricãrui rege, pe efectul nefast al monarhiei, ºi pe lupta poporului asuprit. În ºcolile de specialitate trebuie introdusã specialitatea îngustã. 36. Trebuie sã fie iniþiatã organizarea unor acþiuni cu caracter artistic sau sportiv care sã sãrbãtoreascã lupta bãºtinaºilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruºii, îndeosebi nemþii) ºi care sã popularizeze lupta pentru socialism. 37. Pe plan local este interzisã apariþia unor opere despre acei bãºtinaºi care înainte de revoluþie ºi în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial au trãit la noi (în U.R.S.S., n. n.) sau au luptat alãturi de noi în timpul rãzboiului. 38. Dacã se constituie o organizaþie care ar sprijini alianþa cu noi, dar totodatã ar stãrui asupra controlului activitãþii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornitã împotriva ei o campanie de acuzare a naþionalismului ºi ºovinismului. Aceasta trebuie fãcutã în felul urmãtor: profanarea, monumentelor ce ne aparþin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sã rezulte ponegrirea naþiunii ºi culturii noastre ºi îndoiala faþã de înþelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandã trebuie implicaþi ºi bãºtinaºii, folosindu-ne ura care existã împotriva acelor organizaþii. 39. Se va da o atenþie deosebitã construcþiei ºi reconstrucþiei drumurilor, podurilor, a cãilor ºi reþelelor de legãturã, indiferent cât de îndepãrtate sau inaccesibile ar fi, ca, în cazul în care este nevoie de o intervenþie armatã, locul rezistenþei sau al concentrãrii forþelor reacþionare sã fie accesibil din toate pãrþile.

– 230 –

40. Trebuie ca reprezentanþii opoziþiei sã fie închiºi. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opoziþii care se bucurã de stima populaþiei bãºtinaºe. Dacã nu cedeazã, trebuie compromiºi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sã se întipãreascã în conºtiinþa maselor, trebuie lichidaþi prin aºa-numite “întâmplãri neprevãzute” sau închiºi sub acuzaþie de crimã de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi þinute sub acuzaþia de “înaltã trãdare”. 41. Trebuie împiedicatã cu orice preþ reabilitarea celor condamnaþi în procese politice. Dacã aceastã reabilitare devine inevitabilã, se admite doar cu condiþia ca acel caz sã fie considerat o greºealã judecãtoreascã; condamnatul nu va fi judecat, ci doar graþiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecãþii greºite nu vor fi convocaþi. 42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publicã a acelor conducãtori numiþi de cãtre partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulþumirea angajaþilor. În cazuri drastice se recheamã din funcþie, fiind numiþi în poziþii similare sau superioare. La sfârºit, trebuie puºi în funcþii de conducere ºi þinuþi în evidenþã drept cadre de rezervã pentru perioada schimbãrilor ulterioare. 43. Se aduc la cunoºtinþã publicului procesele acelor persoane cu poziþie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializãrii. E o acþiune ce atrage atenþia maselor populare. 44. Se va cãuta ca acei care lucreazã în diferite funcþii, indiferent cât de mici, sã fie schimbaþi ºi înlocuiþi cu muncitori cu cea mai micã pregãtire profesionalã, necalificaþi. 45. Trebuie ca la facultãþi sã ajungã cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaþi sã se perfecþioneze la nivel înalt, ci doar sã obþinã o diplomã.

“MAI BINE MORÞI, DECÂT ROBI LA SOVIETICI”
Iohann Urwich Au trecut zece ani de când cãlãii fasciºti au fost judecaþi ºi pedepsiþi la Nurnberg ºi o lume întreagã ºi-a dat seama cine au fost ei, aflând de crimele sãvârºite. Însã pânã astãzi nu a avut loc procesul crimelor înfãptuite de criminalii comuniºti, care au ucis zeci de milioane de fiinþe

– 231 –

omeneºti nevinovate… Astãzi mulþi din acei martiri care au supravieþuit holocaustului roºu, nu mai sunt în viaþã, dar unii dintre ei au reuºit sã lase memorii, mãrturii, sã scrie cãrþi despre cele petrecute în lagãrele din Imperiul Rãului. Unul dintre aceºtia a fost Iohann Urwich, numit în lagãr “Ferry”. El a fost un neamþ, nãscut în România, la Moreni. Fiind deþinut politic în URSS, a luat parte la prima grevã generalã din URSS, greva din lagãrele sovietice din Vorkuta, începutã la 22 iulie 1953, dupã moartea cãlãului – Stalin. Puþini au ºtiut ºi ºtiu astãzi despre aceastã grevã de la Vorkuta, când lagãrele de muncã forþatã din aceastã regiune au încetat lucrul în mine, paralizând producþia cãrbunelui din URSS luni de zile. Comitetul de grevã a fost format din deþinuþi, reprezentanþi a tuturor þãrilor, a cãror cetãþeni erau acolo deþinuþi politici. Greva a fost înãbuºitã de diviziile NKVD-ului cu vãrsãri de sânge, cu judecarea multora dintre deþinuþi pe un termen de 25 de ani de osândã. Iohann Urwich a fost în acel vestit comitet al grevei, fiind apoi judecat din nou la 25 de ani de lagãr. Dar în 1956 mulþi dintre ei au fost eliberaþi datoritã Cancelarului German al RFG, Conrad Adenauer. Iohann Urwich s-a reîntors în România, împreunã cu alþii, trecând Prutul la Ungheni. La Iaºi ofiþerii sovietici l-au predat comisiei române. În trilogia sa “Fãrã paºaport prin URSS” el scrie: Ajuns înaintea comisiei, am pus bagajul jos, am cãzut în genunchi ºi fãcându-mi cruce, am sãrutat pãmântul României. Cred ºi sunt sigur, cã majoritatea din membrii comisiei au avut impresia cã am înnebunit. Unii au început sã zâmbeascã, alþii sã mã compãtimeascã, iar unul dintre ei m-a întrebat: - Ce faci acolo? Ridicându-mã în picioare, ºtergându-mi buºlatul murdar de praf, care era comoara vieþii mele, cãci în vata dinãuntru se aflau câteva sute de foiþe de þigarã, pe care erau notate toate datele care m-au ajutat sã scriu aceastã cronicã. Mi-am ºters gura cu mâneca buºlatului ºi i-am rãspuns celui care ma întrebat, întâi în limba românã, dupã aceea am repetat acelaºi lucru ºi în limba rusã, ca ºi comisia sovieticã la reîntoarcere sã aibã ce povesti. - Am sãrutat pãmântul României, pentru cei vii ºi cei morþi, rãmaºi pe pãmântul sovietic, cãrora le-am promis acest lucru. Mi-am îndeplinit jurãmântul dat faþã de camarazii de soartã, morþi sub ochii mei în lagãre. În aceste clipe îmi veneau în minte versurile lui Vasile Alecsandri, tocite pe bãncile ºcolii din “Dan, cãpitan de plai”, în care se spune: Bãtrânul Dan ferice, se duce, Nistrul trece ªi-n aerul Moldovei se umflã pieptu-i rece,

– 232 –

ªi inima lui creºte, ºi ochii plini de jale Cu drag privesc prin lacrimi podoaba þãrii sale. Sãrmanul îngenuncheazã pe iarba ce strãluce, κi pleacã fruntea albã, smerit îºi face cruce ªi pentru totdeauna sãrutã ca pe-o moaºte Pãmântul ce tresare ºi care-l recunoaºte… M-am îndreptat spre camionul care mã va conduce spre o destinaþie necunoscutã. Din cartea lui Iohann Urwich “Fãrã paºaport prin URSS”. Mulþi din acei români, care s-au reîntors în patrie dupã prizonieratul ºi lagãrele sovietice, au ajuns din nou în închisorile ºi lagãrele comuniste din România. Atunci fraþi români, cine suntem noi? Iohann Urwich a fost nevoit sã plece din România în RFG. Mã închin în faþa ºi memoria acestui om care a iubit atât de mult noua sa patrie, România. Mã întreb cine sunt acei Ionescu, Popescu ºi alþii ca ei, care ºi-au bãtut ºi îºi bat joc de neamul sãu, ei români neaoºi, ei care urlau ºi urlã ºi azi cã-ºi iubesc la nebunie neamul românesc? Alãtur aici scrisoarea lui Iohann Urwich cãtre Leonid Brejnev.

SCRISOARE DESCHISÃ DOMNULUI LEONID BREJNEV, PRIMSECRETAR AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE
Cu ocazia vizitei Dumneavoastrã oficiale în Republica Federalã Germania, îmi permit sã Vã transmit un salut de bun venit din partea foºtilor deþinuþi politici, deportaþi ºi prizonieri de rãzboi, pe care i-am reprezentat în prima grevã politicã din URSS, care a avut loc în IulieAugust 1953 în lagãrele de regim special din Vorkuta. Eu, Johann Urwich, în lagãrele sovietice numite Ferry, de originã germanã, nãscut în România, cetãþean al RFG-ului, membru în comitetul de cinci în conducerea grevei politice de mai sus, am fost condamnat la 18 septembrie 1953 de Tribunalul din Vorkuta în baza paragrafului 58, aliniatul 11 ºi 14, codul sovietic, pentru rãscoala în grup contra statului la 25 de ani. Mã consider ºi astãzi responsabil faþã de deþinuþii ce au fost uciºi în lagãrele din Vorkuta de trupele NKVD-ului, numai pentru motivul cã au cerut respectarea drepturilor omului. Cuþitul ajunsese la os. Oamenii nu mai puteau suporta cruzimea, tirania ºi moartea lentã. Cum, dupã moartea lui Stalin s-a sperat la o comportare mai omeneascã, aceastã

– 233 –

speranþã a fost înºelatã amar. Guvernul sovietic arunca pe de o parte vina pe Beria, pe de altã parte însã înãsprea condiþiile de viaþã în lagãre. Admiþând cã responsabilii Uniunii Sovietice nu cunoºteau stãrile din lagãrele de concentrare, prizonierii din Vorkuta s-au hotãrât sã le aducã la cunoºtinþã, declarând prima grevã politicã din istoria Uniunii Sovietice. Ea avea ºi scopul de a arãta ºi popoarelor din afara cortinei de fier, care este adevãrul. Pe cale paºnicã, lagãrul Nr.2 din mina Nr.7 a bazinului carbonifer Vorkuta începe greva generalã, cãreia i se alãturã din orã în orã toate celelalte lagãre din regiunea polarã de Nord a Vorkutei. Autoritãþile Sovietice îºi aratã însã adevãrata faþã încã înainte de a ajunge comisia guvernamentalã de cercetãri. În ziua de 23 iulie în lagãrul Nr.12-14-16 un soldat sovietic împuºcã doi deþinuþi, care treceau dintr-o zonã în alta în incinta lagãrului. În ziua de 26 iulie 1953 soseºte comisia de anchetã a Comitetului Central al Partidului ºi al Guvernului cu împuternicire semnatã de preºedintele Sovietului Suprem al Uniunii K. E. Voroºilov ºi secretarul Pegov. Conducerea comisiei o avea generalul de armatã Maslenikov, locþiitor al ministrului de Interne ºi membru supleant în CC pe Uniune, având ca ajutor pe R. A. Rudenko, procurorul general al Uniunii Sovietice, în calitate de reprezentant al Guvernului (fost acuzator sovietic în procesul de la Nurnberg), împreunã cu circa 20 de experþi din NKVD. Douã memorii sunt prezentate comisiei, contra semnãturã. Primul conþinea cererile deþinuþilor politici, deportaþilor ºi prizonierilor de rãzboi, al doilea descria numai zece cazuri de violenþã, tiranie ºi bestialitate din miile de cazuri din acele lagãre. Memoriile au fost întocmite de un grup de 16 juriºti de diferite naþionalitãþi, cunoscãtori de Drept Internaþional, între dânºii chiar ºi foºti ofiþeri superiori sovietici. Aceste memorii au fost înaintate comisiei de cãtre toate lagãrele de pe traseu. Dupã tratativele duse cu procurorul general Rudenko, conducerea grevei politice din lagãrul Nr.2, mina Nr.7 hotãrãºte sub presiune pe data de 31 iulie ieºirea din lagãr la lucru. Sã nu se uite cã între timp, lagãrul a fost încercuit de douã divizii speciale, aduse din Uniune. Majoritatea prizonierilor ne-au reproºat “capitularea”, susþinând cã soldaþii sovietici nu ar fi tras în oameni fãrã de apãrare. Dar numai dupã 24 de ore s-a dovedit, cã noi, cei ce nu s-au încrezut în NKVD, am avut dreptate. Întâi, conducerea grevei politice este arestatã, apoi pe data de 1 august, orele 9.50, trupele NKVD de sub comanda ºi sub privirile procurorului general Rudenko trag direct în lagãr, în oamenii ce aºteptau sã li se facã dreptate. Oamenii din primele rânduri ºi-au

– 234 –

rupt cãmãºile, arãtându-ºi pieptul gol. Dar nici Rudenko ºi nici ajutoarele sale nu s-au înduplecat, ci au înecat totul în sânge. Au murit taþi, soþi, fraþi ºi copii, Ucraineni, Germani, Ruºi, Români, Lituanieni, Unguri, Evrei, Estonieni, Polonezi, Turcmeni, etc. Cu procesul înscenat conducerii grevei politice din lagãrul Nr. 2, mina Nr. 7 sunt oprite toate procesele în curs ºi înglobate în unul singur, rãspunderea întreagã cãzând pe noi, cei din lagãrul 2, mina 7. La sosirea mea în RFG mi s-a pus întrebarea dacã ºtiu cum, câþi ºi în ce fel au fost asasinaþi oamenii la mina 29. Mai mult, dacã se ºtie (cãci trebuia sã ºtiu!) cine a fost tras la rãspundere pentru asasinatul din lagãrul 12-14-16 ºi lagãrul 29. Ce pot sã spun? Dacã spun adevãrul, se va zice cã mint, sau cã fac propagandã anticomunistã. Dumneavoastrã, domnule Brejnev, puteþi însã da o declaraþie oficialã, arãtând cine sunt criminalii, ºi dacã au fost traºi la rãspundere ºi anume când ºi cum! Sper cã nu vã veþi spãla mâinile ca Pilat din Pont. De 28 de ani, aici în Germania se mai judecã încã procese, în care sunt acuzaþi oameni de crime petrecute în timpul rãzboiului. ªi în Uniunea Sovieticã s-au dezbãtut astfel de cazuri. Oare crimele din Vorkuta care nu au încã 20 de ani de vechime, nu se pot judeca pentru a afla adevãrul! la Nurnberg Germanii au fost acuzaþi de crime contra umanitãþii chiar de acuzatorul sovietic Rudenko. Iar la 1 august 1953 sub privirile aceluiaºi Rudenko au fost asasinaþi oameni nevinovaþi în lagãrele sovietice din Vorkuta. Domnule Brejnev, daþi un rãspuns prin radio, sau prin presã. Numai Dumneavoastrã o puteþi face. Un rãspuns personal puteþi dispune sã-mi parvinã pe adresa: Rumanisch-deutsche Studiengruppe e.V. – Freundeskreis Bundesrepublic Deutsch- land – D – 8011 Vaterstetten, Zugspitzstrasse 27. Vã mulþumesc anticipat, 1 mai, 1973 Johann Urwich

AFGANISTAN – LALEAUA NEAGRÃ
(300 de sicrie din metal cu moldoveni au fost aduºi din Afganistan.)

I
Pe platou între stânci erau trei: Alexei, Ivan ºi Petru. Acolo sus au fost înconjuraþi pe acel podiº unde aºteptau elicopterul, care întârzia. Lupta a început pe neaºteptate, aºa cum duºmanii apãruserã fãrã sã fie vãzuþi, deschizând un foc intens. Gloanþele ºuierau din toate pãrþile. Alexei ºi Ivan erau deja morþi, culcaþi fãrã viaþã pe bolovanii

– 235 –

însângeraþi cu corpul deja acoperit de praful mãrunt, suriu, adus de vântul fierbinte. Numai Petru era încã viu, trãgând din pistolul sãu automat, dar gloanþele erau pe sfârºite. Duºmanii se apropiau tiptil înaintând atenþi, sãrind peste bolovanii ascuþiþi. Îmbrãcaþi în halate, cu turbane pe cap, cu miºcãri de pisicã, erau tot mai aproape de el. Erau mulþi, vreo zece oameni înarmaþi care cu pistoale automate, care cu puºti vechi din alte timpuri. Soarele era sus de tot, pârjolind fãrã milã. Petru vroia sã bea mãcar o înghiþiturã de apã, sã-ºi potoleascã setea, dar fleaga lui era pustie. Nu departe, la vreo câþiva metri, se tãvãlea fleaga lui Alexei însã, ca sã ajungã la ea, trebuia sã ieºi de dupã bolovani, ºi asta însemna moartea. Petru nu mai avea nici o nãdejde de a scãpa. Poate ivirea imediatã a elicopterului. El nu mai credea în salvarea sa, dar în sufletul sãu mai trãia acea ultimã speranþã în acel elicopter, care de mult trebuia sã fie aici, sã-i ducã în lagãrul lor. O orã întreagã mergea acest rãzboi în aceºti munþi sãlbatici, pietroºi, strãini lui ºi cercul morþii se strângea tot mai mult. Ei l-ar fi ucis deja, dar vroiau sã-l prindã viu ºi el ºtia aceasta. Vroiau sã se rãzbune, sã-l chinuie… Se rãzbunau acum ca rãspuns acelor soldaþi care, cu câteva zile în urmã, distruserã satul lor, ucigându-i pe toþi, bãtrâni, femei, copii. Soldaþii nu se puteau stãpâni, în luptã fusese ucis comandantul lor. Sânge pentru sânge! Oamenii deveniserã rãi la suflet, cruzi, totul devenise indiferent. Sângele vãrsat cere din nou sânge. Oamenii nu mai puteau fi stãpâniþi… Mâna dreaptã a lui Petru e rãnitã lângã umãr, curge sângele… Duºmanii se apropiau. Petru vedea feþele lor înrãite, feþe ce doreau rãzbunare, sângele lui. În aceste ultime minute el ºi-a adus aminte de zilele petrecute pe acest pãmânt strãin, primele lupte. Încã acolo, acasã, li se spunea multe despre ajutorul frãþesc acordat acestui popor, lupta pentru eliberarea lui, pentru pace… dar aici era un obiºnuit rãzboi, crunt, straºnic, sângeros, care nu trebuia nimãnui. În timpul unui an întreg, petrecut în aceºti munþi strãini, duºmani, el a vãzut mulþi bãieþi murind ºi începuse sã se îndoiascã de aceste vorbe, idealuri minciunoase. Lui, fire simplã de þãran, îi era jale ºi de ai sãi ºi de aceºti duºmani bãrboºi, care mureau de gloanþele lor. Începea sã înþeleagã acel adevãr, contrar voinþei sale, contrar adevãrului. El înþelegea cã acei afganezi luptau pentru dreptul lor la viaþã, pentru libertatea neamului sãu anume aici, în aceºti munþi stâncoºi, de care nimeni nu avea nevoie. El alunga aceste gânduri, dar ele reveneau din nou în mintea lui. El se întreba mereu – Cui îi trebuia acest rãzboi, acest noian de sânge ºi suferinþe? El nu putea uita, cum un soldat de al lor a împuºcat un afganez dupã ce prietenul sãu, Akim, fusese ucis. Lângã corpul lui Akim stãtea un tinerel, de vreo 14-15 ani, vinovatul acestei tragedii.

– 236 –

Buzele lui strânse, privirea rea de pe obrazul copilãresc, ochii arzând de urã ºi de dispreþ, toate veneau din inima acestui copil, care încã nu ºtia ce-i viaþa, ura, iubirea. Cu mâinile întinse în jos, în halatul murdar, el stãtea aºteptându-ºi verdictul, cãci el înþelegea cã se întâmplase ceva straºnic, teribil… Fiodor striga la el, înjurând straºnic, lacrimile curgeau din ochii lui, îl întreba ceva, la care copilul nu rãspundea, el nu ºtia altã limbã decât a lui. El stãtea aºteptându-ºi sfârºitul. Acest tablou întipãrit în minte îl chinuia mereu pe Petru, el nu putea uita ochii copilului, care murea neºtiind de ce ºi pentru ce, dar care ºtia cã aceºti munþi stâncoºi, sãlbatici, înºiraþi într-un lanþ fãrã sfârºit, aducând fricã ºi suferinþe oamenilor, sunt ai lui ºi asta e þara sa. Soldaþii luptau, trãindu-ºi zilele de azi pe mâine, înjurând totul ºi pe toþi: patria care-i trimetea sã moarã fãrã rost, conducerea fãrã cap, pe ºefii sãi care îºi agãþau medalii de tinichea, pe toþi, dar continuau sã ucidã ºi sã moarã singuri. Ultimele împuºcãturi… Petru a aruncat pistolul, ieºind de dupã bolovani, târându-se pe platou… Undeva sus, în cerul albastru s-a auzit zgomotul unui motor. Ochii lui cãutau pe cerul albastru curat, albastru ca ºi la el acasã, în Basarabia, cu o ultimã speranþã, dar totul zadarnic. Acum el îºi aºtepta duºmanii care se apropiau încet de el. El nu vroia sã moarã, vroia sã trãiascã,… El nu avea nimic împotriva acestor bãrboºi, care-ºi apãrau pãmântul lor, acum trebuia sã moarã departe de pãmântul sãu, la mii de kilometri de satul sãu, de mama sa. Soarele continua sã strãluceascã, sã încãlzeascã ºi sã râdã de toþi ºi de toate ce se petreceau acolo jos, pe acest pãmânt pietros. În faþa ochilor sãi a apãrut un pãianjen, miºcânduse când la dreapta, când la stânga, îndreptându-se undeva. Petru nu iubea pãianjenii, îi strivea mereu. Privire lui s-a abãtut pe acest pãianjen, care dorea sã scape de soarta sa, dar Petru luând o piatrã la strivit. Un lichid suriu a ieºit din el. “Iatã aºa ºi pe mine mã vor strivi peste o clipã…” În faþa ochilor a plutit Leana, fata care-l aºtepta acolo, departe. Acasã în frumosul sat înecat în verdeaþã. Ei s-au cunoscut pe malul Prutului, acolo unde râul întoarce spre Bãlãureºti. Douã fete se scãldau în apele limpezi ºi curate ale Prutului. Una era Leana. Nu prea înaltã, subþiricã, cu pãrul lung ºi negru… I-a plãcut. Unde e ea acum? Ce face? Simte ea cã lui i-au rãmas ultimele clipe de viaþã? Petru ºi-a ridicat capul, vãzând din nou acei munþi, goi, suri, strãini lui, cerul albastru ºi acel soare fierbinte ºi nesuferit.

– 237 –

El putea sã se predea, sã-ºi pãstreze viaþa, dar nu dorea asta… ªtia cã pentru tot ce au fãcut ei pe acest pãmânt strãin nu poate fi iertare, aºa cum sângele vãrsat al acestui popor era prea mult ºi nimic nu-i putea plãti preþul. Ei se apropiau ca o haitã de lupi, simþind prada, sfârºitul unei vieþi strãine. El a vãzut încã obrazul mamei sale cu ochii triºti, plini de jale, ºi simþind lacrimi amare pe faþã, a tras de inel… întorcându-se cu faþa spre cer…

II
Sergentul Iacob Manu a fost chemat de comandantul unitãþii. De staturã mijlocie, puternic, înnegrit ca mai toþi cei de la sud, s-a îmbrãcat repede. Pe teritoriul regimentului aterizase deja elicopterul, acel care din cauza unei reparaþii întârziase sã vinã pe platou. În mica cãsuþã fãcutã din bârne ºi scânduri, lângã o masã veche, stãtea comandantul. Obosit, cu adânci brazde pe obraz, inspira tristeþe ºi dezamãgire. Rãspunzând la salutul sergentului, s-au uitat la el lung, în tãcere. - Sergent Manu, vrei sã pleci în concediu acasã pe o sãptãmânã, l-a întrebat el în sfârºit. În Moldova… - Nu-s împotrivã, a zâmbit sergentul, crezând cã ºeful glumeºte. ªi adevãrat, cine nu ar fi dorit sã scape de aceste meleaguri ºi mãceluri mãcar pentru o sãptãmânã, sã uite de toate… - Bine, vei pleca, eu vorbesc serios. Noi îþi vom da ºi o însãrcinare, pe care ºtiu cã o vei îndeplini cu cinste, i-a zis ofiþerul, uitându-se peste geam la lanþul munþilor suri, neprietenoºi. Voi împlini orice ordin,... a raportat sergentul. Pe aceste pãmânturi el lupta al doilea an împreunã cu ºeful unitãþii. - Iacobe, a continuat ºeful, dimineaþa pleacã avionul. Noi îi trimitem acasã pe cei cãzuþi la datorie, toþi la Moscova, unul în Moldova. - Cine-i din Moldova? a întrebat Iacob neºtiind nimic de cele întâmplate. - Au murit încã trei, douã ore în urmã, în strâmtoare, aºteptând elicopterul. A murit ºi Petru Mocanu… - Petru a murit? Nu se poate, a strigat Iacob. El trebuia sã plece în concediu, acasã. - A murit azi pe podiº, pãcat de el, bun soldat a fost. Au fost înconjuraþi de duºmani ºi Petru a fãcut sã explodeze grenada… Elicopterul a sosit prea târziu. Du-te Iacob ºi fã tot ce trebuie, a spus încet comandantul.

– 238 –

Sergentul Manu a ieºit abãtut – încã un pãmântean de-a lui a fost ucis… Sãrmanul Petru, bãiat frumos, înalt, puternic. Soarta l-a pãzit mai mult de un an ºi iatã, acum nu mai e. Sã fie blestemat acest rãzboi! Sergentul s-a îndreptat spre locul unde îi pregãteau la drum pe cei uciºi. În ultimul drum spre casã… Acolo erau deja câþiva soldaþi care se uitau la prietenii decedaþi. Corpurile lui Ivan ºi Alexei erau întregi. Culcaþi pe o fâºie de cort însângeratã, tineri, puternici, fiecare se deosebea prin frumuseþea sa ºi nimeni nu vroia sã creadã cã nu mai sunt. Prietenii i-au spãlat, i-au îmbrãcat în uniforme noi ºi i-au depus în sicriele de zinc. Un pic mai departe, învelit într-o pânzã de cort erau acele bucãþi care înainte se numeau Petru Mocanu. Mâini, un picior, bucãþi din corp, tot ce au gãsit pe platou. Iacob ºi-a descheiat gulerul cãmeºii. Ceva îi stãtea în gât, îl îneca, i se fãcuse rãu, nu-i ajungea aer. Obrazul era complet distrus, nu-i ajungea ochiul stâng, mâna stângã ºi o bucatã din piciorul drept erau alãturi. Iacob stãtea amãrât uitându-se la tot ce mai rãmãsese din prietenul sãu de ieri, acel bãiat vesel ºi vioi. În sufletul lui creºtea un val de furie, urã, protest cãtre toþi ºi toate din jurul sãu, împotriva acelei naturi sãlbatice din jur ºi chiar împotriva oamenilor. În mintea lui se nãºtea aceeaºi întrebare care-i muncea pe toþi: cui îi trebuia acest rãzboi, de ce mor nevinovaþi aceºti tineri frumoºi, pe pãmânt strãin? Cine-i vinovat? Se întreba el. A doua zi “Laleaua Neagrã” (aºa numise soldaþii pe acel avion care-i ducea pe acei nenorociþi acasã, aducând jale, doliu, tristeþe ºi suferinþe fãrã sfârºit?), s-a ridicat în aer, urmãrit de privirile triste a foºtilor prieteni ºi soldaþi, care parcã se simþeau vinovaþi de cele întâmplate, ei rãmânând aici ºi aºteptându-ºi soarta. Nimeni nu va mai vedea chipurile lor, nu-i va mai îmbrãþiºa, nu va ºti cum au murit ei… 17 vieþi omeneºti, 17 tinerei, morþi fãrã vinã, erau culcaþi în aceste sicrie din zinc fãcute de o fabricã, care îºi îndeplinea planul fãrã a se gândi cã-ºi înmormânteazã fii sãi… Sergentul Manu cu încã trei soldaþi stãteau în mijlocul lor nedorind sã vorbeascã, supãraþi ºi triºti.

III
Mama Maria s-a sculat de dimineaþã ºi, ieºind pe scãrile prispei, a fost întâmpinatã de soarele vesel ºi strãlucitor, ieºit deasupra vârfurilor copacilor pãdurii de la marginea satului. Minunatã era aceastã duminicã, când totul chema la viaþã. Pãsãrelele ciripeau vesel, sãrind pe crengile copacilor sãdiþi încã de tatãl lui Petru. Cireºul atât de iubit de Petru se rupea de atâta belºug, de atâta roadã

– 239 –

nemaivãzutã de mulþi ani. Iatã va veni Petru ºi se va bucura de atâtea cireºe… mã voi întoarce de la bisericã ºi voi face niºte aluat pentru niºte colþunaºi cu cireºe, cã tare îi plac lui Petru. Azi, mâine trebuie sã vie. Mai mult de un an nu lam vãzut, se gândea mama Maria. Ce bine e sã trãieºti pe aceastã lume, sã ai aºa fecior… cuminte, frumos. Ea vãzuse puþinã fericire în viaþã. Rãzboiul, pierderea bãrbatului pe un front necunoscut, foametea, lipsa de multe… nopþi fãrã somn, aºteptarea scrisorilor de acolo, în care el povestea atât de puþin… Mama Maria stãtea lângã altar ºi mulþumea lui Dumnezeu cã bãiatul ei vine acasã, cã Domnul i-a ascultat ruga ºi cã îl va vedea teafãr dupã un an întreg de suferinþe, nopþi fãrã somn ºi aºteptãri. Un obraz prietenos a împins-o de la spate: - Mamã Maria, lângã casa matale s-a oprit o maºinã, cred cã a venit Petru. Faþa mamei s-a luminat de bucurie ºi, strecurându-se printre oameni, a ieºit din bisericã. - A sosit, a sosit, se gândea ea, ºi eu încã n-am dovedit sã fac tot ce am dorit. Dar totul era deja pregãtit ºi fiert ºi prãjit. Ea fugea spre casã parcã avea aripi, simþind bucuria întâlnirii. Da, totul era adevãrat. Lângã casa ei era o maºinã mare, acoperitã cu foaia de cort, maºinã militarã. Lângã ea stãteau trei soldaþi, îmbrãcaþi în uniforme noi ca de sãrbãtoare. “Unde-i el? Unde-i Petru? Ce, n-a venit? Nu se poate, doar în telegrama primitã era scris cã vine acasã în concediu…” Putea sã fie ºi azi ºi mâine… poate peste o sãptãmânã, dar nu mai târziu. Cred cã e în curte, cautã cheia de la casã, el ºtie locul, tot acolo, sub acoperiº. Ca ºi mai înainte… Cu paºi repezi ea a trecut prin portiþã, dar în curte nu era nimeni. Ea s-a întors cãtre soldaþi: - Da unde-i Petru? Bunã ziua! Iacob ºi cei doi soldaþi tãceau, uitându-se în pãmânt. Mama Maria se uita întrebãtor la ei. ªi atunci ceva a trecut prin inima ei, ca un fier roºu. - Unde-i? A strigat ea, uitându-se în ochii lor cu teamã, cu fricã de ceva straºnic. Ei tãceau, uitându-se în lãturi, ferindu-se de privirea ei. Sergentul Iacob Manu a încercat sã-i spunã ceva, dar nu putea. Lacrimi grele curgeau din ochii lui. Mama Maria, tremurând, s-a întors spre maºinã ºi a vãzut acel sicriu sur, din metal, sur, ca ºi viaþa ei în viitor. - Petru? Nu se poate! Doar iatã telegrama ºi, scoþând hârtia din buzunar o arãta la toþi, acea telegramã cititã ºi rãscititã de atâtea ori.

– 240 –

Nu, nu se poate, de ce mã pedepseºti, Doamne? Ce rãu am fãcut eu? ªi a cãzut în genunchi pe drumul prãfuit, plângând în hohote. Sergentul Manu a ridicat-o ca pe un copil, stãruindu-se sã o liniºteascã, dar el singur tremura de soarta ei. Poporul strâns împrejur tãcea, unii lãcrimau. Aºa sicriu nu venise niciodatã la ei în sat. Lacrimile i-au uºurat suferinþele. Ea asculta cuvintele lui Iacob, cum ºi ce s-a întâmplat, cum a murit el ca un erou, explodând grenada… Ea asculta, însã înþelegea numai una – cã el nu mai e în viaþã, doarme acum în acest sicriu de zinc, ºi ea niciodatã, niciodatã nu-l va mai vedea. Sicriul l-au dus în curte, l-au aºezat sub nucul de aceeaºi vârstã cu Petru. Sergentul Manu ºi soldaþii doreau sã plece mai repede de aici, din aceastã curte plinã de lacrimi, dar mama Maria a scos o mãsuþã micã cu trei picioruºe din casã, a pus mâncare ºi vin pentru soldaþi, care l-au pomenit pe fostul soldat, mort pentru o þarã strãinã lui ºi pentru niºte idealuri minciunoase. Mama Maria asculta povestirile despre fiul sãu, dar cuvintele nu mai ajungeau la ea. El nu mai este! Acest gând pãtrundea în inima ei, mintea ei ºi se întreba: “De ce el? Pentru care pãmânt a murit fiul meu? Cui îi trebuie acest rãzboi? Ea i-a condus pe soldaþi la drum, lacrimile curgeau ºiroaie. Un val de praf a înghiþit maºina cu cei trei soldaþi, care se întorceau acolo, unde îi aºtepta acel rãzboi sângeros ºi gloanþele fierbinþi al unui popor strãin dornic de libertate.”

AUDIENÞA
Petru a fost chemat la securitate. Prin telefon. Pentru a doua zi, la ora douã… Ziua ºi noaptea Petru s-a frãmântat, gândind de ce el cheamã, aducându-ºi aminte de toate cele fãcute de el în rãstimpuri… Sã fi greºit cu ceva, se gândea el mereu? Poate am spus ce nu trebuia? Dar cine m-a vândut? A venit la ora douã fix, pe strada lui Lenin, în marea clãdire a rãului. – - De cine aveþi nevoie, l-a întrebat militarul de planton. - Mi s-a spus sã vin ºi sã sun pe acest telefon, ºi l-a arãtat. Ofiþerul a învârtit telefonul ºi a vorbit cu cineva. - Du-te în camera numãrul cinci! I-a spus el. Petru s-a ridicat pe cele trei trepte ºi a pãºit pe un coridor lung, cu camere în dreapta ºi în stânga. S-a oprit în faþa camerei cinci ºi a bãtut la uºã, timid, parcã se temea sã nu-ºi murdãreascã mâinile. Auzise prea multe de la oamenii din satul sãu despre aceste camere… - Intrã, s-a auzit de acolo. Pãºind pragul, el a zãrit aºezat pe scaun, lângã o masã neagrã, un om grãsan, cu capul chel, îmbrãcat într-un costum sur.

– 241 –

- Ia loc, tovarãºe, i-a spus omul cu rãmãºiþe de pãr sur pe cap, cu niºte ochi bulbucaþi, albaºtri, care-l priveau pãtrunzãtor. Petru se simþea timid în aceastã camerã cu pereþii goi, cu un singur portret pe perete, în spatele civilului, portretul marelui revoluþionar Dzerjinski. În camera goalã, fãrã nici un covor, rece, se simþea ceva sinistru, ceva ce Petru nu înþelegea, dar simþea o primejdie… - Eu sunt Griºcenko, a bufnit el. Du-ta eºti student la universitate, tovarãºe Petru…? - Ada, a rãspuns Petru. - La ce facultate? - La istorie. - ªi cum e pe acolo, la voi? Cum merge învãþãtura? - Eu învãþ bine, totul e normal, rãspunse Petru. - ªi ce ai de gând sã faci mai departe, dupã doi ani termini facultatea. Unde ai de gând sã lucrezi? - Nu ºtiu, o sã mã trimitã undeva, de lucru o sã mi se dea. - Dar nu doreºti sã rãmâi în capitalã? Sã poþi trãi aici, în centrul de culturã, sã poþi învãþa mai departe, la aspiranturã… Eºti de la þarã, pãrinþii lucreazã în colhoz, ºtiu cã sunt oameni de treabã, ºi despre dta se spune cã nu eºti bãiat rãu, eºti caracterizat pozitiv. Ce-ai zice de aceastã propunere? ªi omul în costum sur îºi întinse picioarele sub masã, fãcând sã scârþâie scaunul. - Da, asta n-ar fi rãu, dar nu depinde de mine. Unde mã va trimite rectoratul, îmi voi face datoria, rãspunse Petru. - Eu nu mã îndoiesc de asta, i-a rãspuns Griºcenko. Dar, totuºi, ai vrea sã rãmâi în capitalã? - Cine n-ar vrea sã lucreze într-un oraº atât de frumos, sã fie profesor la o ºcoalã bunã ºi sã fie plãtit bine… - Ei, vezi… Noi am putea sã te ajutãm. Totul depinde de tine… - Eu îmi fac datoria, învãþ, vreau sã devin un profesor bun, sã fiu stimat de elevi ºi de oameni, a zis Petru. - Noi ºtim asta, altfel nici nu te-am fi chemat aici sã stãm de vorbã… Avem încredere în dta. În primul rând eºti comsomolist. Aºa cã ai o datorie sfântã faþã de statul care te învaþã, îþi dã cãmin, bursã, te ajutã sã devii om. Mai ales cã eºti istoric, ºi ºtii prea bine

– 242 –

câþi oameni s-au jertfit pentru ca noi sã trãim bine, continuã Griºcenko, jucându-se cu creionul în mâini. - Eu îmi voi face datoria pânã la capãt, rãspunse Petru, cãutând sã-l înþeleagã totuºi pe omul care stã în faþa lui ºi umblã de ici, colo… El nu putea sã se dumireascã ce vrea el, încotro bate, de ce ar vrea sã-l ajute, cã el parcã… nu are nevoie de nimic… dar ar vrea sã trãiascã mai bine… - Cum stai cu prietenii, sunt buni camarazi, cum se poartã cu dta, nu te obijduieºte nimeni, întreabã Griºcenko. - Nu, nu pot sã mã plâng a rãspuns Petru. Sunt bãieþi de treabã, aproape toþi comsomoliºti… - Asta încã nu înseamnã nimic, spune Griºcenko. Iatã, în ultima vreme avem unele informaþii cã la universitate se simte un curent de naþionalism românesc, citesc ºi reciteazã versuri din poeziile româneºti de ale lui Eminescu, Coºbuc, chiar ºi Goga… Pe noi ne neliniºtesc aceste apariþii în mijlocul tineretului nostru studenþesc. Ce spui dta de asta? - Nu ºtiu, nu pot sã spun nimic. Unii citesc aºa literaturã, poeziile sunt chiar frumoase, oare e rãu cã tinerilor le place poezia sau cã citesc mai mult decât alþii? Întreabã Petru. - Nu, asta nu e rãu, dimpotrivã. Dar ei citesc cãrþi scrise de naþionaliºti, care erau întotdeauna împotriva noastrã, împotriva marii Rusii… ªi noi ar trebui sã ºtim cine sunt acei care tulburã pacea în þara noastrã… Poate ei nici nu-ºi dau seama de rãul care-l fac, sunt încã tineri, fãrã experienþã, pot fi uºor influenþaþi, poate sunt conduºi de cineva... Oare puþini au fost în aceºti ani? Culaci, oameni care s-au luptat cu noi cu armele în mâini, oameni care doreau sã distrugã Uniunea noastrã… Noi trebuie sã-i ºtim, sã-i ajutãm sã înþeleagã ce fac, sã nu-i lãsãm în pace, sã nu-ºi îndeplineascã jocurile sale, terminã Griºcenko. - Poate sunt ºi de ãºtia, eu ce pot sã spun? Eu nu sunt printre ei, mã stãrui sã-mi fac treburile mele. - Da, eu înþeleg ºi vã admir. Dar cred, cã dta ai putea sã ne ajuþi în lucrul nostru atât de greu ºi dificil. Organele noastre totdeauna s-au bazat pe tineret… Iatã cã zi ºi noapte lucrãm, ca poporul sã trãiascã liniºtit, sã doarmã în pace. Cui îi trebuie necazuri, urgii, comploturi… Trebuie sã înþelegi, cã aici au rãmas mulþi români, care simpatizeazã încã fostul regim burghez. Ei, poate ºi azi lucreazã pentru el, mai cred cã se poate schimba ceva ºi întoarce la ce a fost. Ei au trãit bine atunci, îºi bãteau joc de cei sãraci, nevoiaºi… Dta eºti ucrainean? Întreabã Griºcenko.

– 243 –

- Nu, eu sunt moldovean! Rãspunde Petru. - Eu credeam cã eºti ucrainean, dupã familie. De ce sora dtale e ucraineanã? Dar asta nu înseamnã nimic. Noi am dori ca dta sã ne ajuþi în lucrul nostru atât de greu. - Cum pot sã vã ajut? Eu nu mã pricep în lucrurile dvs., rãspunse Petru. - O, nu e nimic dificil. Nimeni nu se naºte învãþat. Înveþi de toate. Numai sã vrei. Noi avem nãdejde cã dta ne-ai putea ajuta foarte mult. Noi te vom ajuta cu aranjarea cu lucrul, chiar ºi cu avansarea în serviciu. Avem posibilitãþi ºi nu-i uitãm pe acei care ne-au ajutat la greu. Numai ca dta sã fii de acord, sã ne ajuþi… - Bine, dar ce trebuie sã fac? întreabã stingherit Petru. - Vezi, dta trebuie sã înþelegi, eºti bãiat de la þarã, aici sunt mulþi studenþi orãºeni, ei au alte posibilitãþi, relaþii între pãrinþi, ei îºi pot croi drumul mai uºor în viaþã. Unul ca dta nu prea ai ºanse în viitor. ªi ei nu sunt mai deºtepþi decât dta, dar se descurcã mai uºor decât cel venit din sat. Noi nu cerem mult de la dta. Trebuie sã fii atent la tot ce se petrece în jurul dtale. Ce auzi, ce vorbesc prietenii, cunoscuþii, chiar ºi cei necunoscuþi… Între ei sunt ºi duºmani de-ai noºtri, poate ei vor sã-i înroleze pe cei mai slabi de fire în rândurile lor. Oare puþine cazuri au fost? Noi trebuie sã fim atenþi, construim viitorul acestei uriaºe þãri, ne luptãm pentru biruinþa socialismului în lume… Oare dta nu eºti de acord, cã nu existã ideologie mai înaltã, mai dreaptã decât a noastrã, comunistã, pe care noi dorim sã fie în toatã lumea? ªi Griºcenko îl fixeazã cu ochii sãi pãtrunzãtori, ochi de ºarpe viclean. Petru nu rezistã, îºi pleacã ochii, se uitã la ghetele sale, care s-au cam scofâlcit… El a înþeles acum ce vrea Griºcenko, dar în suflet mergea o luptã între cinste ºi ideea de a vinde pe cineva… Trebuie sã scap de aceastã belea, se gândea el. - Asta nu înseamnã cã dta o sã te ocupi toatã viaþa cu asta… Nu, e doar un serviciu provizoriu. E situaþia destul de încordatã la Universitate. Uite s-a gãsit ºi o fatã, una sau douã, care au scris niºte lozinci cu vopsele pe pereþii universitãþii, niºte lozinci murdare… Ai auzit despre asta? Îl întreabã Griºcenko. - Da, am auzit, chiar am vãzut pereþii vopsiþi din nou peste acele lozinci. - Vezi, ºi dtale nu þi-au plãcut aceste lucruri. Asta o fac duºmanii noºtri. ªi ei sunt… se mai gãsesc… Fiindcã nu poate fi totul bine în nici o þarã… ei se folosesc de asta… E uºor sã-l arestezi pe unul, pe altul, dar pe toþi nu-i poþi bãga la dubã… Noi trebuie sã ºtim cine este cel

– 244 –

principal care lucreazã, tulburã minþile ºi îºi gãseºte ajutoare din acei slabi cu duhul… ªi mulþi se molipsesc din aceste cãrþi scrise de români, de foºtii burghezi, foºtii boieri… Uite, la universitate învaþã un student, unul Moroºanu, mi se pare Mihai, acum nu mai e acolo, l-am dat afarã. El tulbura liniºtea ºi minþile studenþilor. Ba mai mult, venea în fiecare zi la monumentul lui ªtefan cel Mare ºi punea flori… E un naþionalist român, noi trebuie sã ne izbãvim de aceºti oameni. El cu familia au fost deportaþi, e din acei culaci, care au fost duºi în Siberia… Iatã de ce avem noi nevoie de ajutori, cã nu putem totul rezolva singuri. ªi dacã nu comsomolul cu bãieþii lui, atunci cine ne-ar ajuta? - Nu ºtiu, o sã pot eu? E cam împotriva firii mele, rãspunse Petru. - O, nu-i nimic straºnic! Totul se face pentru patrie, pentru viitorul luminos în aceastã lume de capitaliºti, care nu doresc ca oamenii sã trãiascã bine, sã fie fericiþi. - ªi ce ar trebui sã fac? - O, nu cine ºtie ce. Întâi, trebuie sã asculþi ce vorbesc tovarãºii, cine-i nemulþumit de noi, de regimul sovietic, ce citesc ei, cu cine prietenesc… un fleac… ce mai vorbã. Noi o sã te ajutãm sã fii om. Oare nu vrei sã trãieºti bine, sã ai o familie bunã, copii, o viaþã pe care tu o meriþi. Noi nu te forþãm, nu… Gândeºte-te. E datoria ta! Vino peste cinci zile la mine. Uite telefonul meu… Îmi suni ºi eu te primesc… fãrã rând… Hai, noroc! Poþi sã te duci! Dã sã-þi iscãlesc permisul. Petru se ridicã ºi se îndreaptã spre uºã. - Stai! Am uitat sã-þi spun! Totul rãmâne între noi, nu vorbi cu nimeni despre… E treaba ta ºi a mea! - Bine, înclinã capul Petru. … Peste cinci zile, Petru e din nou aici. - O sã încerc! Numai o datã! - Bineînþeles. Uite ce trebuie de fãcut. Acolo la voi sunt niºte bãieþi: Ungureanu, Bâtcã, Þurcanu… Dabija… îi cunoºti? - Aºa puþin! - Iatã, trebuie sã-i cunoºti mai bine. Unii sunt ºi ei comsomoliºti… Ce gândesc ei, cum se comportã, ce citesc, ce vorbesc… Poþi sã iei de la ei literaturã… româneascã… Iatã, cam aºa… Vii la noi odatã în cinci zile, îmi dai telefonul… Noi o sã ne îngrijim de ceva bani pentru tine… - Nu, eu n-am nevoie de nimic, rãspunde agitat Petru. - Lasã, noi ºtim mai bine de ce are nevoie un bãiat tânãr ºi… apoi fiecare om care lucreazã… trebuie recompensat. Nu te îngriji, asta-i

– 245 –

treaba noastrã. La revedere! ªi Griºcenko a ieºit de dupã birou ºi, strângându-i puternic mâna, l-a condus pânã la uºã. Petru nu a putut ieºi din aceastã mocirlã. A venit azi, a venit mâine ºi aºa… mulþi ani la rând aducând informaþiile cerute… Anii treceau, el a rãmas la lucru în capitalã, a fost aranjat la un liceu bun. Lucra, era bine privit în liceu, elevii îl stimau, profesorii prieteneau, avea o nevastã iubitoare ºi gospodinã… Îºi fãcea treaba ºi el… ºi Griºcenko, amândoi erau mulþumiþi. El nu a mai putut ieºi din acel cerc vicios în care l-a aruncat soarta. Unii au suferit mult de pe urma lui, alþii au scãpat teferi, dar au ajuns departe de baºtinã. Pe cei bãnuiþi de simpatie faþã de duºmanii þãrii nu avea rost sã-i þii acasã lângã tine. Aºa lui Petru i-a crescut burta, e ºef de birou ºi cap de familie, are o secretarã frumoasã ºi bãrbaþi tineri, paznici pentru ai apãra viaþa ºi sãnãtatea…

SÂNGELE APÃ NU SE FACE
(În amintirea acelor eroi care nu au dorit sã lupte împotriva neamului sãu românesc). Ion ºi-a pãrãsit postul dupã miezul nopþii, când sergentul Primakov îl lãsase sã-ºi facã datoria pânã dimineaþã la punctul indicat. Noaptea era cu lunã plinã, frumoasã, strãlucitoare pe bolta cerului nemãrginit. Arma, un pistol – mitralierã, ºi-o lãsase acolo, sus, în deal, unde îºi fãcea serviciul. Sã nu zicã ruºii cã a furat-o. Unde se ducea el, de armã nu avea nevoie. Dorinþa sa arzãtoare era sã ajungã acolo, la malul Prutului, dupã care se vedeau fraþii sãi. În aceste douã luni de când fusese luat de acasã în armata sovieticã, numai la asta se gândea. De fiecare datã când nu se gândea la ai sãi, îl durea inima. Sovieticii stãteau prin aceste locuri cu frontul mai mult de douã luni ºi reuºirã sã mobilizeze deja mulþi din tinerii moldoveni, care pânã acum scãpaserã de urgia rãzboiului. Nu aveau mare încredere ruºii în moldoveni, deoarece îi repartizau în diferite plutoane câte unul-doi, nu mai mulþi. Trupele germane ºi române dupã o înaintare aprigã, cu vitezã, acum se retrãgeau mereu, cu pierderi mari. Iatã cã se întorsese de unde pornise – la pãmântul strãbun. Rãzboiul, însã, continua... Toþi ar fi vrut ca acest mãcel sã se sfârºeascã aici, la Prut, la graniþa asta nenorocitã care ani la rând a despãrþit neamul. O ultimã speranþã mai rãmânea – sã reziste atacurilor sovietice, sã-i împiedice pe ruºi sã treacã Prutul... Dar aceastã nãdejde slãbea zi cu zi, vãzând cum unitãþile germane

– 246 –

tot mai des dau înapoi, lãsând poziþii dupã poziþii. Oºtenilor li se fãgãduise multe – numai sã reziste, însã soldaþii ºi ofiþerii nu mai credeau în nimic. Armata sovieticã – dimpotrivã, îºi eliberase deja pãmântul þãrii sale ºi acum încerca sã urmãreascã duºmanul pânã în bârlogul sãu ºi sã-l distrugã cu totul, sã se rãzbune pentru cele suferite... Ion se îndrepta spre Prut. Pânã la râu erau vreo cinci kilometri. Ocolea drumurile, temându-se sã nu dea ochii cu vreo santinelã sovieticã. Se strecura printre tufari, oprindu-se la fiecare zgomot auzit. Mergea încet, pipãind cu picioarele cãrãruºa, fiecare piatrã, fiecare bulgãre... Liniºtea adâncã a nopþii – o liniºte ca de mormânt, îi apãsa umerii ºi inima. Era sfârºit de primãvarã, în aer plutea miros de iarbã crudã. Trecuse de acum peste douã drumuri ce duceau în satele vecine – drumuri de þarã, unde cizmele se înfundau adânc în colb... Pânã la þintã, pânã la Prutul visat, mai rãmânea cale de vre-un kilometru. Se ºi vedea – ca o patã neagrã pe câmpul verde-verde, în sfârºit, ºi pãduricea de pe malul apei, unde trebuia sã ajungã. Înainta cu bãgare de seamã, ascultându-ºi inima care-i bãtea tot mai tare ºi mai tare... „E chiar aproape, se gândea el, mi-a rãmas doar o þârã”... Se zorea de ziuã. Dinspre râu adia rãcoritoare prospeþimea zilei noi. Simþea ºiroaiele de sudoare cum i se preling pe sub tunicã... Iar pãduricea era tot mai aproape – se vedeau deja copacii de la margine, drepþi ca niºte dungi negre ce þi se înãlþau spre bolta cerului... Mai rãmâneau o sutã cincizeci de metri pânã la pãdurice, locul care sã-l ascundã de ochiul duºman... „Am ajuns, în sfârºit”, se bucura el. Dupã pãdurice, la câþiva metri, era Prutul, râul pe care el îl trecuse înot de zeci de ori încolo ºi încoace. Din sat pânã la râu erau vreo cinci kilometri. Deseori se ducea cu prietenii sãi de joacã la Prut sã se scalde, mai ales când putea sã se rupã de grijile gospodãriei. Erau doi copii la pãrinþi. Tatãl sãu, Gheorghe, dovedise pânã la rãzboi sã-ºi înjghebe o gospodãrie frumoasã, cu o cãsuþã ridicatã pe o coastã de deal, la marginea satului. Tata era un om înalt, cu umeri largi, purta mustãþi, obrazul rotund pârjolit de soarele fierbinte întotdeauna era ras la timp. Nu mai trãia. Fusese luat la rãzboiul crâncen ºi se prãpãdise pe pãmânt strãin, undeva lângã Harkov. Murise sfârtecat de fierul duºmãnos al unei bombe. Vestea despre nenorocire o primirã toamna, într-o toamnã bogatã. Roada era deja strânsã. Podul ºi beciul erau deja pline... Apoi au sosit „eliberatorii”... Doamne! Armata trebuia hrãnitã... Chiar dacã mai aveau un pod totuna n-ar fi de ajuns... Nemþii mai plãteau ceva bani pentru ce luau, dar ruºii... ba... Luau totul cu sila, mai împuºcau

– 247 –

ºi porcul ºi cãþelul... Sãlbatic norod... Mai rãmãseserã vreo zece paºi, nu mai mult, când de dupã copaci, au apãrut trei umbre. - Stai! Nu miºca! Aruncã armele! Mâinile sus! au strigat umbrele. - Arme nu am! ªi Ion a ridicat mâinile. O deznãdejde amarã l-a cuprins pe loc... Acum, aici... atât de aproape de râu, de malul speranþei... Un tremur de chin ºi de fricã îi strãbãtu corpul... Stãtea cu mâinile ridicate, înþelegând cã totul este pierdut ºi... niciodatã ... niciodatã – visul sãu nu se va împlini... Înainte îl aºteptau vremuri grele... se gândea el... În casa lui badea Vasile, o rudã de-a lui Ion, unde se stabilise cãpitanul Rudakov, pe un scaun fãrã speteazã ºedea cu mâinile legate Ion Neagu, cel care încercase noaptea trecutã sã rãzbatã, sã treacã Prutul, sã ajungã la ai sãi... - De ce ai vrut sã treci Prutul? Ai vrut sã fugi de armata sovieticã, care þi-a eliberat pãmântul, Basarabia ta, cum o numiþi voi aici? Cine eºti? Spion român? Trãdãtor? - Nu sunt spion! Eu sunt român ºi n-am vrut sã lupt împotriva fraþilor mei. - Care fraþi? Românii?? Ei nu-s fraþii tãi... Eu þi-o spun asta, eu cãpitanul Rudakov. Fraþii voºtri noi suntem! urlã cãpitanul trântind cu pumnul în masã. Ion stãtea cu mâinile legate, cu ochii vineþi de bãtãi ºi nu mai scotea nici un cuvânt. Ce rost avea sã spunã adevãrul, dacã strãinul acesta, venit încoace, pe pãmântul lui strãmoºesc – nu dorea sã-l înþeleagã? - Vorbeºte! striga cãpitanul Rudakov, un bãrbat mic de staturã, îmbrãcat în uniformã de enkavedist. Eºti spion? Spune... - Nu sunt spion! rãspunse Ion. V-am spus: sunt român... Arma am lãsat-o acolo, la post. Nu doresc sã fiu în armata roºie ºi sã lupt împotriva fraþilor mei... - Spion, iatã ce eºti! ªi dezertor eºti! Armata noastrã te-a îmbrãcat, te-a hrãnit, iar tu?... Eºti împotriva poporului tãu, care este cu noi ºi ne stimeazã... Uite, alþii nu fug! De ce? - Nu ºtiu, se tem, probabil, rãspunse Ion. - Nu se tem! Pur ºi simplu ei sunt împotriva fasciºtilor, luptã contra lor, nu se putea liniºti cãpitanul, fãcând spume la gurã. - Ei tot români sunt! îndrãzni Ion. - Taci din gurã! ªi un pumn greu se abãtu vârtos în capul lui Ion. Din nas porni sã-i curgã sânge. Cãpitanul ºi-a ºters pumnul cu batista,

– 248 –

strâmbându-se. La tribunal! La tribunalul militar cu el. Deschise uºa ºi în prag apãru santinela. - Îl duceþi la tribunalul militar... Acolo, la ultima casã pe deal! Ion s-a sculat, clãtinându-se. Îmbrâncit de santinelã, înconjurat de soldaþi, pornirã pe drumul din sat. Era amiazã. De dupã garduri, din ogrãzi, se zãreau capetele oamenilor. Mai mult femei ºi copii. Pe Ion îl ºtiau aici aproape toþi... Fusese luat în armatã nu demult, de douã luni... Acum, în plinã zi, oamenii se uitau la el, lumea îºi fãcea cruce: „Doamne, pãzeºte-l!” Deºi nimeni încã nu ºtia de ce a fost arestat Ion ºi de ce este dus cu mâinile legate. Sã intre în vorbã cu dânsul se temeau. Odatã cu întoarcerea frontului ºi venirea sovieticilor viaþa oamenilor sa încãrcat de griji... Vrei, nu vrei, trebuie sã dai pentru armatã: pâine, grâu, ouã, carne, lapte ºi vin... pânã acum coceau pentru soldaþii români, pentru nemþi... Aceia mãcar plãteau, pentru tot ce luau. útia nu plãtesc nimic. Înjurã, ameninþã. Þipã: „I-aþi hrãnit pe duºmani, iar pe noi nu vreþi? Sunteþi duºmanii poporului! O sã vã arãtãm noi vouã! La Sibir cu voi”! ªi oamenii, înfricoºaþi, aduceau totul: ºi de mâncat ºi de bãut... Dacã nu le duceai, se bãgau singuri în beci ºi se îmbãtau pânã cãdeau jos. Unii ocheau în butoaie ºi puneau gura la gãurile unde þâºnea vinul... Cãci cãni nu erau ºi nici rãbdare... Beau pânã când nu ºtiau ce-i cu dânºii. Iar vinul curgea, se prãpãdea... Aºa ceva n-au mai vãzut oamenii. Numai în timpul „slobodiei” - a revoluþiei, spuneau bãtrânii, se mai întâmpla aºa ceva. Iatã cã au ajuns ºi pe Ion l-au împins înãuntru, în casa unde se afla tribunalul militar. Într-o odaie, la o masã cu o faþã de masã roºie, stãteau trei. Toþi în uniforme. Un cãpitan ºi doi gradaþi mai mici. Citesc hârtiile în fugã, n-au timp. Urmã o pauzã, apoi cãpitanul se ridicã ºi citi verdictul. - Cetãþeanul Ion Neagu... în baza hotãrârii tribunalului militar... pentru dezertare în timp de rãzboi ºi intenþia de a trece în tabãra duºmanului... este condamnat... la moarte! Þinut în picioare, înconjurat de doi militari cu armele în mâini, unul în stânga, iar altul în dreapta. Ion stã ºi nu aude... Ascultã ºi nu poate înþelege, de ce este condamnat la moarte, ce vinã are el? Cã na ucis pe nimeni, nu s-a purtat rãu cu nimeni, nu a luat arma strãinã cu el... Atunci, de ce acum vor sã-l omoare? Cu ce drept? Ion nu vroia sã moarã. Vrea sã trãiascã. E tânãr încã. În sat îl aºteaptã Maria, logodnica lui... dar ce o sã zicã mama lui, care, dupã moartea

– 249 –

tatãlui, atâta nãdejde ºi sprijin a pus în el? Acum câteva zile mai fusese judecat unul, un uzbec... Uzbecul se apãra, trãgând cu pistolul în cei ce-l urmãreau... I-au dat zece ani... puºcãrie... Ion n-a fãcut aºa ceva, Doamne fereºte, a lãsat ºi arma... Da, a încercat sã treacã dincolo, la români, la fraþii sãi, dar fãrã armã... L-au scos din casa aceea ºi i-au ordonat sã meargã în jos, pe drumul ce ducea spre pietrãrie. Cu mâinile legate, lui Ion, îi este parcã ruºine, cã se uitã oamenii la el? Drumul prin sat s-a sfârºit. Convoiul o ia spre pietrãrie – o scobiturã mare în dealul din care oamenii scoteau pentru ei, pentru nevoile gospodãriei, piatrã de construcþie, pentru ºleah. Ion pãºea încet, aproape fãrã sã-ºi dea seama ce se întâmplã cu el. Cei patru însoþitori nu-l grãbeau. Ion a vãzut numai acum cã la genunchiul drept i s-a rupt pantalonii. „Cred cã i-am agãþat undeva ieri noaptea, în pãdurice”, se gândi el. „Îi cârpesc eu, cumva, am ºi ac, am ºi aþã”. Soarele strãlucea pe cer, scãpând spre chindii. Cerul era albastru, curat ca lacrima, nici urmã de nouraº pe el. Pomii, unii încã în floare, îl petreceau întrebându-l parcã: - Îþi place viaþa? ªtii oare ce te aºteaptã? În câmp, unde se aflau acum, domnea o liniºte adâncã. Dar câte un bâzâit de viespe ºi cadenþa paºilor tulburau tãcerea. Lângã pietrãrie sau oprit sub un zid fãcut din bolovani de pe când aceste locuri erau stãpânite de un evreu pripãºit pe aici. Ion a rãmas sub zid, soldaþii s-au îndepãrtat la câþiva paºi. - Scoate cãmaºa! a strigat sergentul, un rus tânãr cu o buclã gãlbuie de pãr, ieºitã de sub chipiu. Ion i-a arãtat mâinile legate. Sergentul s-a apropiat ºi cu baioneta a tãiat frânghia. Ion, încet, cãutând parcã sã-ºi prelungeascã firul vieþii, ºi-a scos cãmaºa militarã. Ceilalþi fumau. - Scoate cizmele! a strigat din nou sergentul. Soldaþii fumau privind cum Ion s-a lãsat jos pe pãmântul pietros, cum ºi-a scos mai întâi cizma dreaptã, apoi pe cea stângã. Apoi s-a ridicat în picioare, punând grijuliu cizmele mai la o parte. Cei care îl însoþise erau tineri ca ºi el, încã nu fusese pe front, în tranºee, încã nu dovedise sã omoare, nu ºtiau încã mirosul sângelui. Acum, având aºa însãrcinare, ceva în inima ºi mintea lor se împotrivea acestui act pe care trebuiau sã-l sãvârºeascã. Dezertorul era tânãr ºi doritor de viaþã ca ºi ei. - Terminaþi fumatul, porunci sergentul. El era din cadrele vechi, dintr-o unitate a NKVD-ului, deprins cu de

– 250 –

toate. Ion stãtea drept, cu mâinile lãsate în jos, aºteptându-ºi sfârºitul. În sufletul lui licãrea totuºi ultima speranþã cã poate nu-l vor împuºca, cã poate îl vor ierta, cã poate în ultima clipã va sosi un curier neaºteptat ºi va striga: „Staþi! Este ordin sã nu trageþi! E iertat! De ce sã-l împuºte? Pentru care pãcate? Nu fãcuse rãu, nu prãdase, nu bãtuse pe nimeni...” Desculþi cum era, obielele le pusese cu grijã în cizme, fãrã nimic pe el, stãtea ºi aºtepta ca soldaþii sã-ºi termine þigãrile ºi sã-ºi facã lucrul lor, sã execute ordinul sergentului Primakov. Gândurile i se îndreptau spre casã, spre mãmuca lui, bãtrânã ºi bolnavã, rãmasã cu fratele mai mic în gospodãria pustiitã de „postavca sovieticã”. Cum o sã trãiascã ei, sãrmanii, se gândea el ºi lacrimi i-au apãrut în ochi. Ceva i s-a oprit în gât ºi o durere, o jale mare i-a cuprins sufletul. - Pregãtiþi-vã! a ordonat sergentul. La ochi! Tinerii soldaþi ºi-au îndreptat þevile spre Ion. - Foc! a strigat sergentul. Împuºcãturile au rãsunat puternic de jur împrejur, ecoul lor rãspândindu-se peste vãi ºi dealuri, ajungând pânã în sat. Ion stãtea drept ca ºi mai înainte, întreg ºi nevãtãmat. L-a fulgerat un gând: „Poate nu vor sã mã împuºte, vor doar sã mã sperie...” - Mãgarilor! rãcni sergentul. Ce, nu ºtiþi sã trageþi? Deºi înþelese care era pricina – cã nimeni dintre cei patru ostaºi nu dorea sã-ºi ia asupra sa pãcatul. Fiecare dorea ºi credea cã va împuºca vecinul... - La ochi! Cã de altfel vã împuºc pe voi, sfinþilor! Foc! Ion s-a uitat pentru ultima oarã la cerul curat, albastru. Îmbrãþiºând cu ultima privire totul, cât puteau cuprinde ochii sãi, a cãzut strãpuns de patru gloanþe trase de patru tineri, care atât de mult nu doreau sã-ºi ia pãcatul pe suflet. Corpul lui Ion zãcea fãrã suflare pe pãmântul pietros, iar sângele-i gâlgâia vioi din rãnile proaspete... Zadarnicã faptã, straºnic pãcat, fiindcã nimeni ºi nimic în lume, nici o putere nu e în stare sã stingã dorul de frate, dorul de Patrie... Sângele apã nu se face!

UNDE SUNT ROMÂNII NOªTRI?
Haimanalele au mai multã demnitate decât legiuitorii pe care i-au cumpãrat. Ovidiu Vasilescu Astãzi, unii, Voronin, Tarlev, Stepaniuc, Stati, Senic ºi alþii, care nu mai ºtiu sau poate au uitat din ce neam se trag, ne mint cã români nu mai sunt pe acest pãmânt, cicã vreo 2000 au rãmas.

– 251 –

Alþii mint oamenii, cã noi, moldovenii, de la slavi ne tragem... Aceste cozi de topor sunt bine plãtite, stau la posturi înalte, unde îºi iese din piele sã distrugã neamul nostru românesc. Toatã fantasmagoria nu e inventatã azi, e nãscocitã demult de oameni strãini neamului nostru, pentru cei slabi de minte, fãrã demnitate ºi conºtiinþã naþionalã, fãrã verticalitate. Toþi aceºtia uitã sã vorbeascã despre ordinele secrete, care nu se dau publicitãþii. Este un aºa ordin ca nici un moldovean sã nu fie înscris cã e de naþionalitate românã. În nici un caz. Toate se fac pe ascuns. Cei ce sunt împotriva acestor reguli secrete au neplãceri, li se face mizerie. Iatã ce s-a întâmplat cu mine, un român moldovean din oraºul Bãlþi, azi trãind la Chiºinãu. Fraþii români ne-au ajutat sã ne facem paºapoarte aici, în Moldova, cu un preþ mai ieftin. Dorind ºi eu sã am paºaport moldovenesc internaþional ca sã ajung mãcar în România, sã trec Prutul blestemat, m-am adresat la poliþie, la secþia de paºapoarte. O fatã blondã m-a înregistrat la computer. I-am arãtat documentele mele: - Eu sunt român, dºoarã. - Nu se poate, sunteþi moldovean, mi-a rãspuns. - Oare dta ºtii mai bine decât mine cine sunt eu? am ripostat. - Aºteptaþi, a zis fata ridicându-se de pe scaun. A plecat la ºeful secþiei la etajul doi. Peste vreo cinci minute a apãrut ºeful, un cãpitan subþirel, mãrunt. - Ce-i domnule? M-a întrebat. - Eu sunt român, uite documentele mele ºi vreau sã mã înscrieþi în computer aºa cum e scris în documentele mele. Am acest drept. - Bine, dar dtale nu þi-e totuna? a zâmbit cãpitanul. - Nu, domnule, nu mi-e totuna, sã fiu oaie sau caprã. - Bine, eºti moldovean, o sã vii pe urmã la mine ºi o sã vorbim, mia zis cãpitanul. Am fost trecut în computer ca moldovean ºi nu român. Am înþeles cã toatã democraþia noastrã e o minciunã gogonatã, o curatã demagogie ºi cârmuitorii noºtri îºi bat joc mai departe de neamul nostru românesc ºi fac totul spre al distruge. Iatã de ce, domnule Voronin, Stepaniuc ºi Tarlev aþi gãsit numai 2000 de români în R. Moldova. Unde sunt cele peste trei milioane? Înainte de rãzboi erau 3,5 milioane. Mai mult de un milion au fost alungaþi de la baºtinã, prin strãmutãri, deportãri, împuºcaþi, aruncaþi în lagãre ºi puºcãrii ºi, bineînþeles, refugiaþi peste Prut în România ºi în alte þãri. Foºtii guvernanþi au fost împotrivã ca noi sã ne înscriem români, dupã documentele noastre ºi ale pãrinþilor noºtri. Ce sã mai vorbim de

– 252 –

quartetul Voronin, Tarlev, Stepaniuc ºi Ostapciuc, care ne distrug azi neamul nostru, dãruiesc pãmântul nostru Ucrainei, în loc sã reîntoarcã Sudul ºi Nordul Basarabiei cu cetãþile lui ªtefan cel Mare, cu Dunãrea ºi Munþii Carpaþi. Politica þaristã ºi a regimului totalitar comunist, totuºi, continuã.

LUPTA BASARABENILOR ROMÂNI ÎMPOTRIVA OCUPAÞIEI SOVIETICE
Au trecut mulþi ani de când s-a distrus imperiul sovietic, care a adus mari nenorociri multor popoare, ºi a exterminat milioane de oameni nevinovaþi de diferite naþionalitãþi. Ocupanþii sovietici au adus mari prejudicii poporului român din Basarabia ºi Regat. Genocidul înfãptuit de ei pe pãmântul românesc nu va putea fi ºters din istorie cu toate stãruinþele lor de a ascunde adevãrul. Ei au minþit o lume întreagã cu ideile ºi propaganda de pace, cu iubirea frãþeascã dintre popoare, cu minciunile de „eliberare” a popoarelor din sclavia capitalistã. Toate „eliberãrile” înfãptuite de ei au fost de fapt înrobirea multor popoare sub jugul sovietic. Afirmaþiile de eliberare a moldovenilor din Basarabia, una din minciunile veacului 20, au ieºit la ivealã din primele zile de ocupaþie sovieticã a Basarabiei ºi Bucovinei în anii 1940 ºi 1944. Poporul nostru român din Basarabia ºi Bucovina a cunoscut ºi îndurat teroarea sovieticã cu jertfe imense, cu conºtiinþa mutilatã, cu averea ºi viaþa pierdutã sau trãitã zadarnic. Ocupanþii sovietici, împreunã cu cozile de topor, ºi-au bãtut joc de românii basarabeni ºi bucovineni furându-le limba, istoria, trecutul, onoarea, demnitatea, religia, tot ce a fost viu în sufletele lor cândva. Azi urmaºa ei continuã vechea politicã de 200 de ani de urã ºi intrigi, de dezmembrare ºi rusificare a neamului nostru românesc din Basarabia. În timpul ocupaþiei sovietice au fost oameni care nu s-au închinat, au stat ca brazii în faþa primejdiei Imperiului rus. Din primele zile de ocupaþie s-au gãsit oameni cu suflet mare, patrioþi care au luptat împotriva ruºilor, o luptã pentru adevãr, dreptate, demnitate, pentru pãmântul strãmoºesc. Ei au fost mulþi, azi trecuþi sub valurile uitãrii. Noi nu avem dreptul sã-i uitãm, ei sunt eroii, martirii noºtri. Puþini dintre ei mai trãiesc azi, cu tristele ºi dureroasele amintiri despre viaþa lor distrusã, neînþeleºi de unii, stimaþi de alþii. Din primele zile poporul român din Basarabia a luptat eroic împotriva conducerii comuniste, împotriva mãsurilor de asuprire, necunoscute niciodatã mai înainte. Sovieticii propagau minciuna cã poporul moldav a cunoscut bucuria „eliberãrii” adusã pe baionetele Armatei Roºii pe aceste plaiuri. Moldovenii

– 253 –

au cunoscut din primele zile arestãrile oamenilor nevinovaþi, trimiteri în deportãri, puºcãrii ºi lagãre pentru vina de a fi român. Puþin s-a scris despre toate aceste nenorociri prin care a trecut neamul nostru. Totul a fost ascuns cu mare grijã de conducãtorii sovietici pentru a nu trezi nemulþumirea ºi rezistenþa populaþiei faþã de politica duºmanã comunistã. Tânãra generaþie ºtie prea puþin sau aproape nimic din cele petrecute în Basarabia comunistã. Mai mult, s-au gãsit cozi de topor – istorici din neamul nostru, care pentru un blid de linte au falsificat adevãrul ºi au minþit un neam întreg, scriind istoria „fericirii noastre” în timpul ocupaþiei sovietice, o istorie duºmanã neamului nostru. Acei eroi care luptau mereu pentru idealul naþional, pentru izgonirea ocupanþilor, pentru dreptate ºi adevãr, pentru binele poporului au fost numiþi „bandiþi”. Dar ei au fost eroii neamului nostru ºi nu avem dreptul sã-i uitãm. Ei au fost acei care au iubit Basarabia româneascã, s-au ridicat împotriva asupritorilor strãini, barbarilor de la rãsãrit. Toate acele crime sãvârºite de ocupanþi – ocupaþia, teroarea, rechiziþiile forþate de produse alimentare, foametea organizatã din anii 1946-47, distrugerea culturii, a patrimoniului naþional, deformarea conºtiinþei naþionale, deportãrile în masã fãrã vinã, înrolarea în armata roºie pentru lupta împotriva fraþilor din þarã ºi altele au ridicat eroi din neamul nostru la o luptã pe viaþã ºi moarte. S-au format organizaþii ºi grupe de rezistenþã de luptã antisovieticã. Ele au fost multe ºi rãsãreau ca ciupercile în timpul regimului comunist. Organizaþia Naþionalã din Basarabia „Arcaºii lui ªtefan” a fost una din cele ce s-au ridicat împotriva ocupaþiei comuniste, condusã de Vasile Bãtrânac ºi Pimen Dãmãºcanu. Ei nu s-au dezis de patria lor România. Asociaþia bine organizatã activa pe pãmânturile judeþului Soroca, avea secþii ºi ramificaþii în multe sate ºi în instituþiile de învãþãmânt din Soroca. Ei au fost mulþi: Vasile Bãleanu – învãþãtor, Alexei Manea – student, Mihail Ursachi – student, Condrat Ursachi – student, Nicolae Prãjinã - directorul ºcolii din Racovãþ, Teodor Guzun – învãþãtor, Vasile Cibotaru – învãþãtor, Victor Solovei – învãþãtor, Nicolae Flocosu – student, Ilie Zãbulicã – învãþãtor, Anton Damaºcan – învãþãtor, Pavel Biciuc, Teodor Colesnic, Nichita Brumã, Petru Brumã, Teodor Maxim, Iacob Racovschi, Vasile Cvasniuc, Alexei Brighidin, Teodor Cojocaru, Ion Ianiºev, Vasile Volcanov, Nicolae Cvasniuc, Alexandru Cvasniuc, Parfenie Cvasniuc, Petru Dolganiuc, Serghei Severin ºi.... alþii. Au fost depistaþi de NKVD - 140 de persoane... Altã organizaþie antisovieticã de orientare unionistã au înfiinþat în

– 254 –

1944 studenþii or. Chiºinãu: V. Ciocâlan, A. Spinei, Nicolae Balaban, Cernotanschi, I. Oþel, N. Cruc, Iurie Sevacov, Dorogan, Burlacu, Rotaru, Alexandru Roznovan º. a. Un þãran din Mândreºti, Filimon Bodiu, a înfiinþat un grup de patrioþi din þãrani care 7 ani au luptat împotriva sovieticilor. În grupul lui au fost: Olimpiada Bodiu, Vasile Gavriliþã, O. Roºca, N. Bucilã, I. Burlacu, T. Proºca, T. Chifã, St. Volontir, învãþãtoarea Ecaterina Vidraºcu, C. Iosifie, º. a. Filimon Bodiu a fost susþinut de masele largi ale populaþiei. Zeci de familii din sate l-au susþinut, le-au dat adãpost, hranã ºi alte ajutoare. „Sabia dreptãþii” a fost descoperitã în 1947 de NKVD-ul sovietic. A fost fondatã de Ion Moraru, Petru Lungu, elevi ai ªcolii pedagogice din Bãlþi. La ea au aderat: V. Þurcanu, A. Bobeicã, E. Guþu, A. Grosu, D. Leahu, P. Pãscãluþã, L. Morãrescu, M. Bobeicã ºi alþii... Partidul Libertãþii fondat de Nicolae ºi Ion Istrati, Victor Andreev, C. Condrat, - toþi învãþãtori, naþionaliºti-români, au desfãºurat o activitate intensã pentru pregãtirea unei insurecþii armate împotriva puterii sovietice în Moldova. Aveau multe arme, explozibil. Au aderat la ea: V. Bivol, T. Goncearencu, Grigorie Genunchi, A. Sãnduþã, S. Calistru, C. Guþu, Gh. Sâli ºi alþii. „Armata Neagrã” s-a creat în 1949 dupã deportarea din 6 iulie 1949. Au participat: G. Andranovici, Boris, Bodiu, O. Bulmaga, Gh. Bogatu, T. Coºcodan, I. Ganea, V. Pleºca, I. Borcan ºi alþii – 50 de membri. „Uniunea Democraticã a Libertãþii” a fost o organizaþie condusã de ruºi: A. Miliutin, N. Postol, B. Novac, P. Kapusta, S. Untu, A. Koval, Borisov Kovaliov, I. M. Doneþ ºi alþii... În afarã de aceste organizaþii cu mulþi membri, peste tot se formau grupuri mici de 3-5 oameni, care luptau împotriva sovietelor, neºtiind unii de alþii. Majoritatea acestor patrioþi au fost judecaþi pe articole politice ca „duºmani ai poporului sovietic ºi trãdare de patrie” la termene de 25 de ani, puþini la 10 ani. Unii au fost împuºcaþi.
TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE

Copii cu suflete curate, Cuprinºi de sfântã-nfiorare, Cântaþi cântarea biruinþei Arcaºi de-ai lui ªtefan cel Mare!

– 255 –

Eroilor ce se jertfirã, Zdrobind armatele barbare, Prinos le-aduceþi prin cântare, Trãiascã România Mare! Tresar în cripte voievozii, Cãci lanþurile seculare Sunt rupte ºi din cer se-aude: Trãiascã România Mare! Pãtruns de mãreþia vremii din Bucovina pân-la mare jurãm cã vom lupta cu toþii, Arcaºi de-ai lui ªtefan cel Mare! Acest imn a fost compus de Vasile Bãtrânac. Slavã tuturor acestor eroi martiri ai neamului nostru românesc din Basarabia. Ei au înþeles cine sunt barbarii de la rãsãrit, care doreau distrugerea neamului nostru românesc ºi au luptat contra lor pentru Patrie, pentru pãmântul strãmoºesc, pentru restabilirea României Mari. Viaþa lor a fost distrusã, dar ei nu ºi-au schimbat, nici trãdat idealurile sale – Patria! Unul din ei a stat în detenþie în lagãrele sovietice – 25 de ani! El a fost patriotul Ion Coºcodan! Slavã lui! O patrioatã româncã din Basarabia, dr. în istorie, Elena Posticã, a scris în memoria lor o carte „Rezistenþa antisovieticã în Basarabia 1944–1950”. Fiecare român care iubeºte Basarabia trebuie sã ºtie de aceºti martiri care ºi-au jertfit viaþa pentru neamul românesc, pentru adevãr ºi dreptate. Cândva, înainte de rãzboi, unii români îi numeau pe basarabeni bolºevici. Nu au avut dreptate. Basarabenii români ºi-au arãtat patriotismul lor în lupta cu ocupanþii sovietici cu preþul vieþii lor. Bolºevici au fost unii pe care românii basarabeni i-au primit pe pãmântul Basarabiei, dar ei n-au preþuit bunãtatea, cinstea ºi prietenia româneascã. Românii basarabeni au fost români ºi români au rãmas! Slavã lor!

BARBARII SOVIETICI
Peste pãmântul Basarabiei, pãmântul nostru românesc de zeci de veacuri, ocupaþia sovieticã a trecut ca un vis rãu, de neuitat, care a adus multe lacrimi, suferinþe, nevoi ºi tragedii neamului nostru. Totul s-a

– 256 –

început atunci, în 1940, când doi cãlãi ai omenirii, Hitler ºi Stalin, au rãscroit harta Europei, începând un rãzboi nedrept cu scopul de a stãpâni lumea întreagã. Fiecare ºi-a întãrâtat neamul sãu împotriva altora, aducând nenorociri altor popoare. Vina cea mai mare o poartã, totuºi, Stalin ºi ai sãi, care l-au ridicat pe Hitler sã se rãzbune împotriva altor popoare, ca sã se distrugã între ei într-un rãzboi greu, sângeros, iar þara rãului sã intervinã la sfârºit, dobândind o victorie uºoarã a idealurilor sale de cucerire a lumii întregi, dând lovitura de graþie capitalismului. Rãzboiul l-a început Uniunea Sovieticã în Finlanda, a cãrui popor sa luptat dârz pentru libertatea sa, Stalin pierzând vreo 100.000 de ostaºi. Stalin ºi Hitler au încheiat Tratatul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, cu protocolul adiþional secret, care a ieºit la ivealã dupã mulþi ani de la sfârºitul rãzboiului. Toatã viaþa, conducerea sovieticã a minþit popoarele, acuzându-i pe nemþi cã ei au început acel groaznic mãcel, care a costat viaþa a 50 de milioane de vieþi omeneºti nevinovate. Mulþi din ostaºii cãzuþi din diferite þãri au fost înmormântaþi pe pãmânturi strãine, departe de baºtina lor. Dupã rãzboi conducerea sovieticã ºi-a onorat cimitirele sale pe diferite meleaguri, îngrijindu-se de ele, ridicând monumente de slavã în cinstea eroilor sãi cãzuþi pentru înfrângerea fascismului. În acest rãzboi au luat parte ºi soldaþii români, care au luptat pentru dezrobirea Basarabiei ºi Bucovinei de sub jugul sovietic. Mulþi români au cãzut pe câmpurile de luptã. Fiind forþaþi de Hitler, au fost nevoiþi sã lupte mai departe pânã în fundurile Rusiei. Dar rãzboiul s-a terminat cu biruinþa armatei sovietice care, datoritã ajutorului anglo-american, a ajuns pânã la Berlin. Dupã rãzboi, conducerea sovieticã s-a îngrijit de mormintele soldaþilor sãi cãzuþi la datorie. Însã în acelaºi timp s-a stãruit sã distrugã orice cimitire cu morminte nemþeºti ºi româneºti, ºtergându-le de pe faþa pãmântului. Aºa, în Basarabia ºi Bucovina, au fost distruse toate mormintele celor cãzuþi pentru eliberarea pãmântului nostru strãmoºesc de cãtre ostaºii români. Pãrinþii, buneii noºtri au fost ºterºi din istoria acestui pãmânt, au fost daþi uitãrii, rãmânând numai în sufletul ºi inima rudelor apropiate, amintiri plãpânde, ascunse de ochii lumii de frica noilor conducãtori. Noii stãpâni ne-au înrobit, la noi acasã, furându-ne limba, istoria, religia, datinile, demnitatea ºi conºtiinþa naþionalã, tot ce ne-a fost mai scump în viaþã. Cel mai mare rãu, care mai apasã ºi astãzi asupra conºtiinþei noastre, este rezultatul ideologiei ºi propagandei minciunoase a ocupaþiei sovietice, care a implementat în minþile noilor generaþii naþionale cã

– 257 –

am fost “eliberaþi” de fascism, de boierimea româneascã ºi cã armata sovieticã a vãrsat sânge pentru “eliberarea” noastrã de neamul nostru românesc. Aceste idei absurde dãinuie ºi astãzi în minþile multor rãtãciþi dintre noi, care nu-ºi cunosc originea, istoria, etnia sa ºi continuã sã-ºi urmeze viaþa, luptând împotriva neamului sãu, propovãduind neadevãrul, minciuna ºi ideologia stalinistã. E greu sã-i convingi sã ajungã la adevãr. Au fost inoculaþi de mici copii cu ideile comuniste, internaþionaliste, ºoviniste ale partidului comunist. Numai generaþiile tinere, de azi, ºi cele viitoare, care învaþã în limba românã, care cunosc trecutul, istoria, geografia neamului nostru ºtiu adevãrul. Acei aiuriþi ºi condamnaþi sã ducã mai departe greutatea pãcatului pe umerii lor, vor muri cu aceleaºi cuvinte strãine pe buzele lor; “ªiroca, strana moia rodnaia”. Între bãtrâni ºi tineri se vor ivi încã aceleaºi probleme, adevãrul ºi minciuna, controverse ºi contraste. Pãrinþii se vor plânge pe copiii lor, copiii vor replica cã bãtrânii ºi-au trãit viaþa ºi nu înþeleg schimbãrile ºi progresul. Va veni vremea ºi chiar a venit când noile generaþii vor fi alãturi de acele morminte pãstrate sau la gropile comune peste care au trecut tractoarele sovietice, crezând cã uitarea se va aºterne în memoria lor. Sovieticii se indignau de fiecare datã când era profanat vreun mormânt al militarului sovietic pe pãmântul Germaniei, Poloniei ºi a altor þãri. Dar niciodatã nu ºi-au recunoscut vina sa pentru profanarea mormintelor strãine, distrugerea cimitirelor strãine, ale acelor oameni nevinovaþi, implicaþi în rãzboi din vina a doi cãlãi, Stalin ºi Hitler, care doreau sã stãpâneascã lumea. Toatã politica expansionistã sovieticã a fost ziditã pe provocaþii ºi minciuni, promovatã datoritã forþei sale militare, mereu ameninþãtoare pentru alte popoare. Slavã veteranilor de rãzboi ai armatei române, veºnica pomenire celor cãzuþi pentru Þara româneascã ºi poporul român!

UN MARE ADEVÃR ASCUNS DE POPORUL SOVIETIC
Mareºalul Jukov: Dacã Uniunea Sovieticã nu ar fi primit ajutoarele aliaþilor (americane, engleze, franceze), ea nu ar fi câºtigat rãzboiul… Ajutoarele primite 1941-1945 Automobile (Doodge, Ford, Stude-Baker… “Willis” automobile Vapoare 595 fregate Submarine – – – – 427.284 50.501 28 105

– 258 –

Vapoare minere – 77 Vânãtoare de submarine ºi mine – 140 Spãrgãtoare de gheaþã –3 Vapoare torpiloare – 203 Transportoare blindate (de tracþiune ºi autotractoare) – 13.303 Motociclete – 35.041 Agregate pentru montaj a ºinelor de cale feratã – 8089 Locomotive – 1981 Vagoane – 11.155 Dinamitã – 136.000 tone Alimente (unt, ºocoladã, carne de porc, conserve) – 3.820.906 tone Pãcurã – 2.541.008 tone Oþel (ºi foi blindate) – 2.317.694 tone Piele – 50413 tone Ghete militare – 15.010.900 perechi Avioane de vânãtoare (aerocobra - 4592; king cobra - 2410; total – 9681 Bombardiere A-20-2771; B-25-861 – 2679 Aparate telefon – 423.107 Cositor, kobalt, beriliu, aluminiu – 166699 tone Aluminiu-bucãþi – 624 tone Aluminiu foi – 56387 tone Bronz, alamã – 34795 tone Sârmã alamã, bronz – 24513 tone Alamã, bronz foi – 24513 tone Sârmã cupru izolatã – 181.616 tone Marganeþ minereu – 350.000 tone Postav lânã – 69.000 tone Autoºine – 3.700.000 buc. Cauciuc – 81.000 tone Tunuri antiaeriene – 8218 buc. Tunuri antitanc – 5815 buc. Bombe proiectile – 473.000.000 buc. Tractoare pentru artilerie – 8701 buc. Staþii de radio, radiolocatoare, torpede, mine de mare, corturi militare, corturi sanitare, fabrici de pâine, opticã pentru arme precise, bucãtãrii

– 259 –

de câmp, ciment, ºine de cale feratã, instrumente de chirurgie, sârmã ghimpatã, becuri electrice, poduri peste râuri, paraºute, strunguri pentru presuri ºi fierãrie, buldozere, þevi de oþel, mitraliere, fabrici-rafinãrii de benzinã, plase de mascare, ºi multe altele în cantitãþi considerabile...

PÃCATELE RUSIEI
Astãzi Rusia plãteºte tributul pentru pãcatele sale. Mor copiii Rusiei, luptând pe pãmânturile Ceceniei. Mor oameni nevinovaþi din Rusia ºi din Cecenia, fãrã a avea vreo vinã, din cauza unor ambiþii ºovine ai conducerii ruseºti, de ieri ºi de azi. Când s-a dezmembrat Uniunea Sovieticã, majoritatea republicilor au dorit sã fie libere, sã aibã o adevãratã democraþie, o viaþã bunã ºi fiecare sã se foloseascã de bogãþiile sale. Dar nu toate au reuºit sã se desprindã de Rusia, care a folosit toate mijloacele pentru a-ºi pãstra poziþia sa dominantã. Cecenia, un popor care ºtie preþul libertãþii, a dorit sã devinã independentã. Generalul aviator Djohar Dudaev, educat de ideologia sovieticã, trãind în Þãrile Baltice, a dorit sã-ºi elibereze republica de sub jugul Moscovei. Întorcându-se în Cecenia, a început miºcarea de eliberare naþionalã. Trebuie sã spunem cã ºi în timpul þarului Cecenia a luptat pentru independenþa sa, soldatã cu multe jertfe de ambele pãrþi. Zeci de ani au durat luptele în Caucaz pentru cucerirea Ceceniei ºi ale altor popoare, dar cecenii, conduºi de prinþul ªamil, s-au împotrivit. Dupã mulþi ani de lupte ªamil a fost nevoit sã încheie pace, neputând rezista armatei þariste. În 1917 armata roºie a înfrânt din nou miºcarea de eliberare a cecenilor ºi Cecenia a mers pe drumul socialismului. În timpul cel deal doilea rãzboi mondial cecenii au încercat din nou sã devinã independenþi, acþiune ce s-a terminat cu o masivã deportare. Numai în 1955-56, dupã moartea lui Stalin, cecenii s-au reântors la baºtinã. Aceastã obidã a rãmas în sufletele lor, oameni de munþi, buni vânãtori ºi bãrbaþi viteji. Dudaev dorea ca Cecenia sã fie þarã liberã, sã fie condusã de ceceni ºi nu de oameni strãini neamului sãu. Dar fosta conducere sovieticã nu s-a împãcat cu dorinþa lor. Armamentul rãmas pe pãmântul Ceceniei (vreo 300 de avioane) a fost distruse într-un bombardament executat de ruºi, pe timpul lui Eliþân. ªeful Rusiei n-a dorit sã stea de vorbã cu fostul general de aviaþie, Djohar Dudaev. Mai mult, comandantul armatei ruse, generalul Gracev, s-a exprimat: “Mie îmi ajung douã batalioane de soldaþi sã fac regulã în Cecenia”. Dar n-a fost sã fie aºa. S-a început un rãzboi sângeros care dureazã ºi azi.

– 260 –

Generalul Dudaev a fost ucis într-o operaþie specialã a spionilor ruºi. Dar au rãmas alþi conducãtori, care au continuat lupta poporului cecen. Vãrsãrile de sânge nevinovat n-au încetat. Acest lucru s-a întâmplat ºi în alte republici. În Georgia, în Letonia, în Moldova. Rusia, care ºi înainte a promovat o politicã teroristã, o continuã ºi azi. În majoritatea fostelor republici unionale Rusia plãteºte pentru pãcatele sale cu viaþa cetãþenilor sãi ºi strãini. Conducerea Rusiei nu vrea sã înþeleagã cã orice popor are dreptul la libertate ºi independenþã. Putin a declarat cã Cecenia este pãmânt rusesc, dar asta este o minciunã, cãci toatã Europa ºtie istoria cuceririi cu forþa timp de aproape douã secole a Caucazului. Tot prin provocãri ºi minciuni fosta Uniune Sovieticã a rãpit pãmântul Basarabiei ºi Bucovinei. Stalin a mai ocupat ºi Herþa, a luat pãmânturi care niciodatã nu au fost ruseºti. Azi Rusia plãteºte pãcatele cu sângele oamenilor sãi. Ea niciodatã nu ºi-a jelit poporul, a provocat rãzboaie în Europa pentru interese ºovine, pentru idei hegemoniste acaparând pãmânturi strãine pe când milioane de hectare de pãmânt ale ei nu sunt lucrate, sunt pârloagã. Ideea de cucerire a universului este o idee fixã, o boalã, o meteahnã moºtenitã de la primul lor þar Petru Întâi. Timp de aproape douã veacuri Rusia a dus o politicã expansivã faþã de România, dorind s-o lichideze ca stat ºi naþiune, stându-i ca un os de peºte în gât în calea ocupãrii Balcanilor, a Bosforului ºi Dardanelelor. În timpul comunismului a jefuit România de bogãþiile ei, stãruindu-se s-o ducã la mizerie ºi sãrãcie. Dacã în Rusia ar fi fost un pic de democraþie ºi o altã mentalitate politicã, statul ar fi putut crea pentru poporul sãu o viaþã bunã, având atâtea bogãþii naturale ce se pierd zadarnic. Rusia însã continuã aceeaºi politicã agresivã împotriva altor popoare mici ºi mari din jurul ei ºi nici în veacul XXI nu doreºte sã-ºi condamne atrocitãþile ºi nedreptãþile comise ºi sã devinã un stat de drept, civilizat ca Japonia ºi Germania.

CÂND A FOST BINE CU RUªII?
Azi mulþi oameni se întorc cu gândurile la vremurile trecute ºi spun: - A fost bine cu ruºii! Dar când începi sã-þi aduci aminte de anii trecuþi ºi sã analizezi acele vremuri, începi sã înþelegi cã mulþi au uitat poate chinurile, nedreptãþile, lipsurile, nopþile nedormite, stând la cozile de la magazine dupã alimentele necesare vieþii de toate zilele. Aºa e fãcut omul. El îºi aduce aminte de anii trecuþi când a fost bine, dar uitã zecile de ani de lipsuri ºi chinuri. Dar s-o luãm de la început.

– 261 –

În 1940 Uniunea Sovieticã a ocupat Basarabia, aducând pe meleagurile noastre o nouã viaþã “fericitã”. Bãtrânii care mai trãiesc azi nu au uitat cum au venit sovieticii în Basarabia. Atunci toþi se mirau de sãrãcia lor (nu vorbesc de tancuri, tunuri, arme), de acea sãrãcie adusã de ei pe un pãmânt care avea de toate. Sã faci rost de scrumbie, de cârnaþ, de lapte… nu era o problemã. Din primele zile sovieticii au dat nãvalã prin magazinele fost româneºti (þinute majoritatea de evrei), cumpãrând tot ºi de toate ce le cãdeau în mâini: produsele alimentare, haine, stofe, materiale, de parcã le-ar fi vãzut pentru prima oarã în viaþã. Populaþia Basarabiei se mira, îi întreba dacã au ºi ei de astea, dar ei ne minþeau, spunând cã la ei în þara sovietelor sunt de toate. Anul 1940 a fost un an de groazã pentru moldovenii noºtri, care îºi aduceau aminte de ruºii vechi, dinainte de revoluþie. Viaþa a început pentru poporul nostru cu arestãri, deportãri ale oamenilor consideraþi gospodari, oameni cuminþi, cu mare experienþã în viaþã. La aºa ceva nu s-a aºteptat nimeni. Anul 1940-41 a rãmas în amintirea oamenilor ca un an de groazã, de ocupaþie a cotropitorilor, de nelegiuiri ºi nedreptãþi. Mulþi au fugit din Basarabia lãsând totul, casã, pãmânt, avere, gospodãrie… Magazinele erau pustii. Din uniune veneau uneori mãrfuri, stofe de proastã calitate, haine cusute fãrã gust, dupã care oamenii fãceau cozi mari la magazin, nevoiþi sã-ºi cumpere ceva îmbrãcãminte. Pâinea cea albã de douã kilograme, frumoasã ºi gustoasã, dispãruse. S-a ivit cãrãmida sovieticã, cleioasã, grea, fãrã gust. În 1941 s-a început rãzboiul. Patru ani grei de lipsuri, de groazã ºi fricã. Fiecare se stãruia sã scape cu viaþã. În 1945 s-a terminat aceastã tragedie a popoarelor, începutã tot cu mâinile Moscovei, care s-a împãcat cu Hitler pentru a împãrþi lumea. În anii 1946-1947 ne-au adus o foamete artificialã sovieticã, special organizatã, ca sã omoare un sfert de milion de basarabeni, sã rãmânem mai puþini pe acest pãmânt. Oare aþi uitat cum luau “postavca” zbirii sovietici, cum plângeau copiii ºi þipau mamele voastre? În 1948 a fost o roadã bunã ºi oamenii rãmaºi în viaþã ºi-au mai revenit. Circa 1 mil. de basarabeni s-au refugiat în þarã de frica ruºilor de pe pãmântul strãmoºesc. Oare aceasta nu e durerea noastrã, a neamului nostru? A venit ºi anul 1949, anul calvarului ºi marilor nelegiuiri sovietice. S-au început deportãrile în masã a þãranilor, a gospodarilor, a credincioºilor, a tuturor ce însemnau fruntea poporului nostru. Basarabia a fost împãrþitã de ruºi acolo, la Moscova, de unde vine tot rãul, în

– 262 –

bucãþele ºi date altor neamuri. Am rãmas fãrã sudul Basarabiei, fãrã Marea Neagrã, fãrã nordul ei, Cernãuþul ºi Hotinul, fãrã munþi. Jale ºi lacrimi peste tot. ªi azi cineva mai spune: - A fost bine cu ruºii! Sovietici ºtiau cã Basarabia nu e pãmânt rusesc, cã istoria noastrã a fost falsificatã ºi cã neamul nostru nu va uita cã Basarabia e pãmântul moldovenilor. Au venit ºi anii 1950, s-au organizat colhozurile. În Moldova era lipsuri mari de îmbrãcãminte, produse alimentare. Bineînþeles nu pentru toþi. Mulþi ani colhoznicii n-aveau pensii, pentru ziua de lucru primeau produse în cantitãþi mizerabile, câte o 100 de grame, apoi câte 1 kg., pentru truda lor pe pãmântul lor. Þãranii se salvau cu loturile lor, din care se mai hrãneau. Oare nu þineþi minte cum erau impozite pe fiecare oaie, vacã, pe fiecare copac? Ministru era Zveriev! ªi tãiau moldovenii copacii, cãci era sau nu roadã, impozitul trebuia sã-l dai la stat. Viaþã bunã! ªi fugeau þãranii din colhoz în toate pãrþile, fugeau de pãmântul cândva iubit, lãsau casele ºi se duceau în oraºe. Prin anii 1956-60 era Hruºciov la putere. Spre sfârºitul domniei el a dat lovitura de graþie þãranilor din Uniunea Sovieticã. Grãdinile colhoznicilor au fost luate în colhoz, vacile lichidate. Din acei ani, economia sovieticã a mers spre pieire. Colhozurile nu puteau asigura populaþia cu produse alimentare. Minciuni, mistificãri, hoþii… Colhoznicii s-au învãþat sã-ºi fure de pe câmpuri noaptea cu traista ºi sacul roada crescutã cu mâinile lor, ca sã trãiascã mai bine. În colhozuri s-a introdus mecanizaþia care dãdea ºi ea pierderi mari. 30% din roadã rãmânea pe pãmânt, era trecutã la pierderi. Elevii, studenþii, colectivele de muncã erau trimiºi la strânsul roadei, sã-i ajute pe colhoznici (în timp ce mulþi din colhoznici fugeau la piaþã în oraºe sã-ºi vândã produsele sale). Ei nu-ºi iubeau lucrul, nici pãmântul, fiind rãu plãtiþi. Economia decãdea an cu an. Experimentele lui Hruºciov cu popuºoiul nu au reuºit. În magazine se vindea pâinea lui Hruºciov, amestecatã cu mazãre ºi popuºoi. Poporul se revolta, era nemulþumit. Dupã moartea lui Stalin oamenii deportaþi, deþinuþii politici se întorceau acasã. Aici nu erau primiþi, erau alungaþi din sate ºi oraºe. “Era bine cu ruºii!”. Benzina se turna în pãmânt, ca ºoferii sã câºtige mai mult, ca sã nu fie suprimate normele în colhoz ºi la întreprinderi, în armatã... Bogãþiile se duceau pe apa sâmbetei, gospodari ce mai vorbã! ªi toþi ºtiau ºi... tãceau. ªefii primeau premii mari, ceilalþi mai mici, unii titluri de candidaþi, doctori, multe nemeritate... Viaþã bunã!

– 263 –

A venit ºi Brejnev la putere. Desþelinarea Kazahstanului, pierderi imense de grâu, de alte bogãþii. Uniunea cumpãra anual 20 milioane de tone de grâu din America, Canada… Înainte de revoluþie Rusia exporta grâul! În timpul lui Brejnev viaþa s-a mai îmbunãtãþit. Rigiditatea regimului s-a ameliorat puþin. Însã majoritatea poporului, care trãia mai bine, fura din averea statului. Cine putea lua de unde muncea: alimente, materiale de construcþie. Furtul deveni o lege. Cine nu lua era considerat prost. În loc sã stabileascã o leafã corespunzãtoare, onorabilã, pentru o viaþã cinstitã ca în alte þãri, oamenii furau de rupeau… Justiþia se stãruia sã umple închisorile cu deþinuþi, care lucrau fãrã platã, degeaba. Aurul se ducea în alte þãri pentru revoluþii comuniste. În Moldova s-a trãit mai bine decât în alte republici, datoritã faptului cã þãranii moldoveni erau muncitori ºi aveau vaci, oi, pãsãri. Brejnev nu a reuºit sã stopeze declinul economiei sovietice. Furtul, afacerile mafiotice, corupþia a luat proporþii mari, a pãtruns adânc în nomenclatura sovieticã. Cei mici erau nevoiþi sã fure, celor mai mari li se aducea acasã... Venit la putere, Andropov a încercat sã facã ordine în þarã, a luptat împotriva clanului Brejnev. N-a reuºit, a fost înlãturat, murind dupã un an. ªi dacã fiecare ar analiza anii sãi trãiþi în aceastã þarã, ºi-ar da seama cã din toatã istoria sovieticã numai vreo 5-6 ani au fost mai buni… Bineînþeles cã nomenclatura a trãit întotdeauna bine. Oare a uitat poporul cum deseori stãtea cu noaptea în cap la coadã la magazine? Oare au uitat þãranii pensiile de 20-35 de ruble? Sovieticii au adus toate relele în Basarabia noastrã ºi nu numai, ci peste tot unde a stãpânit cizma ruseascã. Au distrus noþiunea de cinste, religia, istorie, demnitate… Au adus beþia, hoþia, minciuna, blatul, cumãtrismul, nepotismul, desfrâul… “A fost bine cu ruºii!” Dacã toate acestea înseamnã bine, atunci spuneþi, oameni buni, ce înseamnã rãu? Nu vã pare cã ne-am stricat la minte ºi nu mai putem judeca elementar, normal, ca oamenii?

PENTRU CEI FÃRÃ PATRIE
O învãþãtoare din Bãlþi a vorbit azi, 11 martie, la radio. Ea se plângea cã acum nepoata sa e obligatã sã înveþe o istorie strãinã poporului nostru – Istoria Românilor. Îi ridicã în cer pe ªornikov, pe Senic ºi Stati, renegaþi venetici ºi oploºiþi pe acest pãmânt sã ne distrugã neamul. Mai adaogã cã românii ne-au fost întotdeauna duºmani. Când aud astfel de aiureli

– 264 –

mã cutremur de consecinþele minciunii ºi fariseismului ºi mã gândesc: de unde se i-au aceºti rãtãciþi, trãdãtori de neam, care pentru câþiva lei, pentru un kilogram de cârnaþ vând totul ce a fost sfânt cândva: cinstea, adevãrul, credinþa, onoarea, neamul. Senic, Stati, ªornikov, Zidu, Dziubinschi, Hrenov ºi alþii îºi ies din piele lãudându-i pe acei care neau distrus neamul, care ne batjocoresc ºi azi ºi care în viitor ne vor distruge cu totul. Ei vor sã ne zãtreascã de pe acest pãmânt, cum a fost distrusã naþiunea românã – un milion de moldoveni din Transnistria. O fac cu ajutorul lui Iuda, care l-a vândut pe Hristos, pentru 30 de arginþi. Femeie, de ce nu-i asculþi pe Eminescu, Creangã, Caragiale, Sadoveanu, Coºeriu? Azi orice om ar trebui sã se întrebe de ce trãieºte pe acest pãmânt, sã-ºi cunoascã istoria neamului sãu de veacuri. Toate pãcatele noastre sunt cã mulþi dintre noi sunt orbiþi ºi azi de propaganda ºi ideologia comunistã. O învãþãtoare moldoveancã, care se trage din neamul nostru vechi de mii de ani, se stãruie ca la putere sã vinã din nou acei care au falsificat istoria, care ne-au interzis limba, neau fãcut neoameni, care ne-au luat totul, aducându-ne deportãri, lagãre, moarte ºi o fricã continuã. Unde este conºtiinþa ºi demnitatea ta moldoveancã nãscutã pe acest pãmânt, trecut prin urgia þarului, sultanului turcesc ºi a regimului criminal comunist? Oare minciunile veneticilor ºi ale trãdãtorilor sunt mai scumpe decât neamul tãu, strãmoºii tãi, care s-au luptat pentru baºtina ta, pe care o vinzi azi strãinilor? Oare pomana e mai scumpã decât dreptul de a vorbi limba natalã, de a ºti istoria neamului, de a fi în rând cu naþiunile civilizate? Dacã nu-þi iubeºti acest pãmânt sfânt, stropit cu sângele ºi lacrimile strãmoºilor tãi, aceastã limbã a mamei, atunci taci din gurã mãcar. Mai bine stai în umbrã sã nu te ºtie oamenii ce creaturã ºi corciturã eºti. Uitã-te la cei din Þãrile Baltice, la ceceni, la tãtarii din Crimeea, la toþi acei care se luptã pentru adevãr, pentru neamul lor. Numai moldovenii noºtri dintre toate aceste popoare înrobite cândva de þar ºi de sovietici continuã sã stea cu capul plecat ºi cu coada între picioare, sã sãrute mâna celor care îi robesc din nou. Aºa o soartã doreºti copiilor ºi nepoþilor tãi? ªi tot din cauza prostiei noastre, cã i-am primit pe toþi veneticii cu pâine ºi sare, iar ei s-au fãcut stãpâni ºi pe noi slugi. Unde vã este demnitatea de oameni ºi conºtiinþa naþionalã? De aceea azi trãim cel mai rãu din Europa. Voi faceþi totul ca poporul nostru sã disparã de pe harta Europei. Aºa cum au dispãrut popoare întregi în URSS, ca tãtarii din Crimeea ºi altele de la nordul Rusiei. Toate þãrile din Europa, ocupate ºi împilate de ruºi ca Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Polonia, trãiesc azi mai omeneºte, numai noi stãm la coadã ºi aºteptãm

– 265 –

pomana ruºilor. Ce ruºine! Salvarea noastrã e în restabilirea demnitãþii omeneºti, conºtiinþei naþionale româneºti a daco-romanilor ºi a lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt.

CRUCEA COMEMORATIVÃ
Voronin a emis un decret ca veteranii de rãzboi, care au luptat în armata sovieticã, sã primeascã câte 200 de lei lunar pentru eliberarea Basarabiei de românii ºi nemþii fasciºti. Nu cred cã ar fi fãcut acest gest ºi pentru veteranii de rãzboi români care au luptat cu adevãrat pentru eliberarea pãmântului strãmoºesc de ocupanþii sovietici în 1941-44, care dupã sfârºitul rãzboiului au fost mereu dispreþuiþi, hãrþuiþi ºi persecutaþi, mulþi din ei aruncaþi în lagãre ºi deportaþi. Toþi aceºti ani au fost ridicaþi în slãvi acei ce ne-au ocupat pãmântul, ne-au distrus tot ce a avut mai scump omul nostru: onoarea, religia, istoria, limba, dreptatea… I-au prefãcut pe moldovenii noºtri, care înainte se mândreau cã sunt din neam românesc ºi se trag de la Decebal ºi Traian, în oameni fãrã coloanã vertebralã, fãrã dragoste de patrie, fãrã neam. Dar a apãrut o lege internaþionalã, care i-a egalat pe toþi participanþii la rãzboi, fie roºii, albi sau verzi. ªi legea lui Voronin a fost pentru toþi, mãcar cã pentru el ºi ceata care-l înconjoarã tot ce-i românesc a fost ºi a rãmas fascist… ªi aºa, cum în asociaþia noastrã sunt încadraþi veteranii de rãzboi care au luptat în Armata Românã, s-au bucurat ºi ei de aceste drepturi. Majoritatea veteranilor s-au înscris în asociaþie demult, dupã dezmembrarea fostei þãri sovietice, care a crãpat ca un balon de sãpun. Ei au venit sã se înscrie cu mândrie, sã primeascã Crucea comemorativã, singura medalie ce a mai rãmas, cãci toate cele vechi au fost distruse, pierdute. Nimeni nu le-a purtat zeci de ani, fiindcã s-ar fi ales cu ani grei de puºcãrie în timpul “democraþiei” sovietice. Acum le vezi la pieptul unor veterani, care nu se tem ºi îºi iubesc patria. Alþii au ascuns-o sã n-o vadã veneticii, sã-l numeascã fascist. ªi înainte fãrã medalie îl înjurau ºi el tãcea, plecând capul în loc sã le spunã adevãrul cã ei, sovieticii, sunt ocupanþii acestui pãmânt, care de mii de ani e al neamului nostru ºi nimeni nu are dreptul la el în afarã de bãºtinaºi. Aºa sunt mulþi dintre noi, laºi, fãrã demnitate, de aceea suntem batjocoriþi ºi înjosiþi peste tot. ªi dacã veneticii îºi bat joc de unul din noi, ceilalþi tac, se fac a nu auzi ºi a nu vedea. Mai vin ºi azi foºtii soldaþi din armata românã, care nu ºi-a fãcut documentele necesare, sã primeascã aceºti 200 de lei, cã nu-s bani rãi. - Ce-i moºule, de ce ai venit la noi? Ce durere te-a adus?

– 266 –

- Pãi, iatã dau 200 de lei ºi eu nu le primesc. - Bine, dar unde îþi sunt documentele? - Eu n-am documente. - De ce nu ai scris în þarã, la arhiva de la Piteºti, sã þi le trimitã? - Aºa s-a întâmplat, nu m-am gândit, n-am avut nevoie de ele, spune moºul. - Uite, ai fost pe front, ai luptat cu riscul vieþii, ai fost poate ºi rãnit. ªi n-ai dorit sã ai o amintire despre patria ta ºi nici Crucea Comemorativã s-o primeºti… doar eºti din moºi strãmoºi pe aceastã palmã de pãmânt. Oare nu te-a mustrat conºtiinþa toþi anii cã eºti stãpân la tine acasã? Moºul tace. - Vezi ce înseamnã, când uiþi de patria ta? Azi ai fi primit aceºti 200 de lei, ai fi purtat cu mândrie Crucea la piept, sã vadã, sã ºtie toatã lumea cã ai luptat pentru Basarabia ºi Bucovina, care au fost furate de “eliberatorii” sovietici, care îºi bat joc de dumneata, îþi îndrugã poveºti cã te-au eliberat, cã þi-au fãcut viaþa bunã, cã Stalin a fost Dumnezeu, cã te-ai dus în Siberia de bunã voie… Þi-au furat limba, istoria, credinþa în Dumnezeu, totul… Moºul tace, poate a înþeles el multe acum, dar e bãtrân sã înceapã o viaþã nouã, sã-ºi îndrepte ºira spinãrii… Moºul se scoalã de pe scaun, îndreptându-se spre uºã, parcã încã mai încovoiat decât atunci când a intrat. Sus capul, române!

AMÃRÃCIUNE ÎN SUFLET
A cunoaºte demnitatea este ca ºi cum ai merge în fiecare zi la rãzboi. Grigore Vieru Când am început sã strâng bani pentru întemeierea muzeului, am întâlnit mulþi oameni, în diferite posturi, de diferite vârste, naþionalitãþi, unii bogaþi, alþii sãraci. Ce m-a mirat a fost faptul, cã cei mai bogaþi mau refuzat cu toate cã le-am explicat importanþa acestui muzeu, ce înseamnã el pentru neamul nostru. Erau moldoveni de ai noºtri, care ar fi putut face mult pentru noi, dar n-au dorit. Poate cã le-a fost fricã? Fricã de ce? Sau poate erau din fire zgârciþi. Ar fi putut sã-mi spunã cum mi-au spus alþii: Mãi bãtrâne, nu pot da din banii întreprinderii, institutului, dar iatã, îþi dau de la mine 50-100 de lei. I-am fi mulþumit din suflet. Dar nu au fãcut acest gest. De ce? Nici Ababii, nici Galben, nici alþii nu ne-au

– 267 –

ajutat. Nici sã stea de vorbã cu mine n-au gãsit de cuviinþã. Poate credeau cã sunt un cerºetor… Pe hârtiile noastre era scris Asociaþia victimelor regimului comunist ºi a veteranilor de rãzboi ai Armatei Române, ºi poate unii s-au gândit: Ce sã mã leg cu ei, ãºtia sunt foºtii „duºmani ai poporului”, trebuie sã fiu prudent, poate… Numai un rector ne-a ajutat – Ion Bostan, ne-a fãcut niºte standuri. Da unul, Bujor, de la ziarul „Trud” (Munca) i-a întrecut pe toþi. Am venit la el, i-am dãruit cãrþile mele, cred cã nici nu le-a rãsfoit, mai bine le dãdeam la vreun elev de liceu, ºi am stat de vorbã. - Dle Bujor, dumneata ai un nume românesc, poate ne ajuþi în soluþionarea unei probleme. Noi, foºtii deþinuþi politici ºi deportaþi, am scris o scrisoare lui Putin, preºedintele Rusiei, sã ne plãteascã niºte compensaþii, doar ei, comuniºtii, ne-au furat totul: casa, pãmântul, averea ºi ne-au dus în Siberia… Îmi trebuie sã fie scris în limba rusã, într-un ziar rusesc, poate se vor gãsi ºi ruºi sã ne susþinã… - Pãi, eu sunt din români, bunelul e din Suceava, mi-a rãspuns omul de dincolo de vastul birou, bãrbat cu o bãrbuþã a la Troþki. O sã vã ajut. - Îmi pare foarte bine, i-am spus eu. Uite, la noi în asociaþie mai sunt ºi din acei, care au luptat în Armata Românã împotriva sovieticilor pentru eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei… - Pãi, ãia sunt fasciºti! a strigat românul Bujor, devenit azi ienicer rus. M-am uitat la el, nu-mi venea sã cred. Un om din români neaoºi judecã aºa. Atunci cine este el? El e duºmanul nostru, un lingãu al celor care ne-au ocupat Basarabia, Bucovina ºi Herþa. Cum poate el sã scuipe în propriul sãu popor? Oare el, care a trãit o viaþã, n-a înþeles nimic? Sau poate el e din acei care þipã ºi azi cã nemþii au nãvãlit peste ruºi la 22 iunie 1941? Oare el nu ºtie de planurile lui Stalin de cucerire a întregii Europe, a întregii lumi? Oare nu ºtie cã 220 de divizii sovietice erau pregãtite la graniþã de la Marea Balticã pânã la Marea Neagrã, gata sã-i dea în spate lui Hitler lovitura de graþie? Cine ar fi putut opri puhoiul sovietic care ar fi invadat toatã Europa? Oare el n-a înþeles nimic din revoluþia ungarã, din 1956, ºi cea cehoslovacã, din 1968? Iatã cine sunt românaºii noºtri moldoveni, care pupã fundul ruºilor. Ei sunt mulþi ºi din cauza lor noi trãim rãu astãzi ºi nici odatã n-o sã putem trãi bine. Poate cinovnicul Bujor a trãit bine pentru sârguinþa lui. Ei sunt mulþi, aceºti trãdãtori de neam. Cum îi vor judeca copiii lor, când vor afla adevãrul, ascuns cu atâta grijã de lichele? Doar tânãra generaþie judecã altfel azi, ei ºtiu cine sunt, ce limbã vorbesc, care-i adevãrata lor istorie. Cu toate stãruinþele lui Vasile Stati, care suge din deget istorioare moldoveneºti ºi-i laudã pe Serapion,

– 268 –

Bodiul, Stepaniuc, Voronin, ªornikov, º. a., pe ruºi ºi rusofoni. E o mare durere în sufletele bãtrânilor, care am vãzut prea multe ºi ne-am dat seama cine sunt trãdãtorii neamului nostru. Noi îi învinuim pe venetici, iar ei ne aratã cu degetul la lingãii noºtri, cei care pentru un fotoliu, un loc de deputat, o plãcintã grasã, ar vinde tot de pe acest pãmânt ºi mai seamãnã urã între cei de pe cele douã maluri ale Prutului. ªi în România am mai gãsit aºa oameni. Un bogãtaº, Iosif Drãgan, care trãieºte la Roma, dar are ºi un palat la Bucureºti. A scris o carte de istorie a românilor pe care am pus-o în muzeul nostru. M-am hotãrât sã mã adresez ºi lui. I-am scris o scrisoare dlui I. Drãgan la Lugoj. Am primit rãspuns frumos de la consilierul lui, unul Marius ªchiopotã. O sã vã ajutãm, mi-a spus la telefon. Veniþi la Bucureºti, sã ne întâlnim. O sã vã dau niºte bani pentru muzeu. Am venit la Bucureºti, am aºteptat douã zile, apoi am început sã-l sun la Lugoj. Secretara îmi spunea cã nu e. Apoi am sunat de câteva ori pe zi, telefonul era scump. Nu vroia sã ia receptorul. Am plecat la Craiova, la dna Lidia Aºtefanei, o basarabeanã cu suflet mare, care din puþinul ce-l avea la o vârstã de 80 de ani, ne-a ajutat cu cât a putut. I-am sunat din nou lui ªchiopotã, dar în zadar. I-am spus secretarei de problema noastrã. Spunea cã nu este pe loc. Fiind la Bucureºti, am aflat cã Iosif Drãgan a venit de la Roma. I-am scris o scrisoare cum ºi-a bãtut joc ªchiopotã de mine. M-am dus la Drãgan acasã. Nu m-a primit. Atunci am lãsat la paznicul de la poartã o carte de a mea, scrisoarea ºi o video-casetã cu imagini din muzeu, totul, ca sã-ºi dea seama cã nu sunt un excroc. Nu mi-a rãspuns pânã azi. Ce sã-i faci? Aºa e omul fãrã de suflet. Dar sunt ºi adevãraþi români ca Sergiu Grossu, Gavrilã Buju, Nicolae Dima, Lidia Aºtefanei, Toma Istrati… mãcar sã-mi fi scris cã nu are posibilitãþi, l-aº fi înþeles. Dar nu mi-a scris. O româncã din Toronto, o bãtrânicã, mi-a trimis 60 de dolari din economiile ei. Unde vã este sufletul de român, dle I. Drãgan? A mai fost aici un ambasador român la Chiºinãu, unul Bãlãnescu. Noi de la Asociaþie ºi de la Pro Basarabia ºi Bucovina ne-am adresat lui de patru ori sã ne primeascã, sã stãm de vorbã, dar nu ne-a primit. De ce, dle ambasador? Doar am fost ºi suntem cetãþeni români ºi încã din cei vechi, dar nu aþi dorit sã staþi de vorbã cu noi, bãtrânii. De ce? Avea fricã, orgoliu, prostie? Ce ambasador e ãsta? Cum pot sã-l compar cu Enache, Bârsan, Ion Þãranu, care niciodatã nu ne-au refuzat ºi ne-au primit cu dragoste ºi bunãvoinþã. Ce sã mai vorbim de trãdãtorii, ienicerii, cozile de topor ai noºtri, când unii români, fraþi de sânge, îºi bat joc de neamul nostru, sunt

– 269 –

indiferenþi la durerile noastre? Nu m-am dus sã cer ajutor nici la ºoferul Tarlev, nici la muzicantul de la nunþi Stepaniuc, nici de la Voronin, neam de român care a scuipat în bunelul sãu, represat de sovietici, care trecând prin douã fronturi în timpul rãzboiului, s-a întors în România sã moarã pe pãmântul strãmoºesc. Nici la Diacov, cel care s-a nãscut în deportare, dar a trãit pupând mâinile cãlãilor, devenind ienicer rus, care pentru un blid de linte ºi-a vândut cinstea. El, preºedintele Parlamentului, care în loc sã-i ajute pe foºtii deþinuþi ºi deportaþi, le-a scos ºi ultimele compensaþii mizerabile pe care le mai aveau ºi pânã la urmã s-a aruncat în braþele comuniºtilor… Iatã cine sunt acei care cerºesc voturi de la popor. Dar Snegur? El care pe lângã lucruri bune a fãcut, din prostie, ºi unele rele. Oare nu în timpul lui ºi a lui Moºanu subalternii ne înscriau la secþia de paºapoarte “maldaveni”, cu toate cã veneau oamenii cu acte de naþionalitate româneºti. Când eu am ripostat cã sunt român ºi iatã am acte, funcþionara s-a dus la ºeful secþiei ºi un cãpitan tinerel a venit de sus sã-mi spunã: - Ce, nu þi-e totuna? - Nu, nu-mi e totuna. De ce vã bateþi joc de noi? - Lasã sã te înscrie moldovean, apoi ai sã vii la mine ºi o sã ne lãmurim. ªi am rãmas în computer fãrã naþionalitatea mea – maldavean. Aºa au fãcut cu românii, ca apoi Voronin, Stepaniuc, Stati, etc… sã urle cã aici în Moldova sunt numai vreo 2000 de români. Sã dea Domnul toate nenorocirile pe capul vostru, slugi credincioase sângerosului Kremlin. Dupã ce comuniºtii au nenorocit milioane de oameni nevinovaþi, azi Putin nu vrea sã le întoarcã nimic din averea furatã. Mai mult, el spune cã Rusia nu are nici o vinã în deportãri, cã nu ei au nimicit lumea, cã asta a fãcut-o Moldova, ºi conducerea ei trebuie sã rãspundã pentru asta. Oare? Oare nu din ordinul Kremlinului au fost împuºcaþi, deportaþi, aruncaþi în lagãre sute de mii de martiri, numai fiindcã erau români? ªi ne-au alungat de pe pãmântul nostru, aducând încoace venetici, care azi voteazã împotriva noastrã. ªi i-au fãcut pe toþi cetãþeni ai Moldovei, nu aºa ca în Þãrile Baltice, unde veneticii au fost alungaþi acasã. ªi azi vor sã ne uneascã cu cei care ºi-au bãtut joc de noi, ne-au împuºcat la Nistru, au scos ochii la oameni, i-au tãiat cu cuþitele, mai rãu ca barbarii din vechime. Un imperiu plin de hoþi, criminali, care nu voiau sã lucreze, umblau prin þari strãine, aducând nenorocire ºi urã între etnii. ªi-i pupã pe cei ce ne-au ocupat Basarabia, ei sunt “eliberatori”, iar pe cei ce au luptat pentru pãmântul strãmoºesc, pentru neamul românesc îi dispreþuiesc, îi

– 270 –

numesc duºmani, extremiºti, fasciºti… Unde e dreptatea Ta, Doamne?

NICOLAE DIMA
Exilul este nefericirea prin care exilatul scapã de o nefericire ºi mai mare. Ovidiu Vasilescu Nicolae Dima s-a nãscut în satul Curcani, pe Valea Argeºului, în 1936 într-o familie numeroasã. A trãit în casa bunicilor, fiind educat sã respecte ºi sã se mândreascã cu þara sa România, sã-ºi iubeascã neamul sãu, sã ºtie istoria poporului. Încã în copilãrie, dupã rãzboiul cotropitor, a simþit ce înseamnã ocupaþia baºtinei de sovietici ºi teroarea comunistã din România. Când în anul 1956 în þarã au ajuns ecourile revoluþiei maghiare împotriva sovieticilor, a fost ºi el în rândurile acelor tineri, care s-au ridicat împotriva terorii roºii, la luptã pentru adevãr ºi dreptate. A fost închis ºi el la Aiud, în vestita închisoare, unde mulþi tineri patrioþi au fost nenorociþi de criminalii comuniºti, conduºi de ocupanþii de la Moscova. Fiind eliberat dupã ani de suferinþe, a dus o viaþã grea, fiind mereu persecutat de zbirii comuniºti. Având un caracter puternic, a reuºit sã termine facultatea de geografie ºi geologie a Universitãþii din Bucureºti. În 1968 a pãrãsit cu durere în suflet baºtina, emigrând în America, unde ºi-a început viaþa din nou, o viaþã grea de refugiat fãrã sprijin, fãrã surse de existenþã. Dar a reuºit sã-ºi susþinã teza de doctorat la Universitatea din Columbia ºi sã devinã profesor, lucrând la diferite instituþii de învãþãmânt. A devenit ºi redactor la postul de radio “Vocea Americei”, stabilindu-se la Washington. Ca jurnalist a scris multe cãrþi ºi articole de studiere, analizã a mai multor teme despre România, Basarabia ºi Bucovina, despre Sud-Estul Europei ºi despre imperiul rãului – URSS. Experienþa lui a fost deseori solicitatã ºi de unele comisii de consilieri ºi congresmeni din conducerea Americei. A mai fost profesor ºi la unele ºcoli militare de prestigiu din America. A cãlãtorit mult prin America ºi alte þãri de la Munþii Himalaia pânã la izvoarele Amazoanelor… În 1989 a trecut ºi prin Basarabia ºi Bucovina, pe la Chiºinãu ºi Cernãuþi, ajungând ºi la Moscova. Cãrþile lui, mai ales cele despre Basarabia ºi Bucovina, sunt o ranã sângerândã în inima lui, au fost tipãrite ºi în limba românã. Luptã continuu pentru reîntregirea României, pentru acea Românie Mare, care îi adunase cândva pe toþi românii sub tricolorul românesc. Fiind preºedintele Societãþii “Avram Iancu” din New Jersey ºi primind

– 271 –

un apel al Asociaþiei victimelor regimului comunist din Chiºinãu, a acordat un ajutor financiar pentru întemeierea unui Muzeu al memoriei neamului românesc despre represaliile comuniste ºi a regimului de ocupaþie sovietic, care a adus atâtea nenorociri în Basarabia ºi Bucovina. Noi, românii basarabeni, care am pus umãrul la înfiinþarea acestui muzeu la Chiºinãu ne exprimãm încã o datã calde mulþumiri acestui român cu suflet mare, care nu uitã Basarabia ºi Bucovina cã sunt pãmânturi româneºti ºi face tot ce poate pentru a aduce la cunoºtinþa opiniei publice despre destinul acestor regiuni.

OVIDIU CREANGÃ
Într-o zi a venit la mine acasã un prieten mai tânãr, Anatol Corj. El era nepotul, mai bine zis un strãnepot al lui Costache Leancã, prietenul tatãlui meu din tinereþe, cu care fãcuse armata în timpul þarului la Odesa. Costache Leancã a fost în 1918 preºedintele Zemstvei judeþului Bãlþi ºi adunarea sub conducerea lui a cerut Unirea cu România. De la Odesa încã ei au rãmas prieteni pe toatã viaþa, dar au sfârºit amândoi în lagãrele de exterminare sovietice dupã ocupaþia Basarabiei ºi Bucovinei. Moº Costache a trãit în casa noastrã, la Pãmânteni, în Bãlþi, toatã viaþa lui dupã Unire, pânã a fost arestat de cãlãii sovietici în 1940. Aºa prieteni cum au fost ei mai rar. Amândoi erau în Partidul þãrãnist, condus de Constantin Stere, apoi de Grigore Iunian. Amândoi aveau pãmânt, câte 6 hectare, pe care-l lucrau împreunã. Costache Leancã a fost deputat în Parlamentul României dupã unire pânã în 1940, când a venit urgia sovieticã. Eu m-am nãscut ºi am crescut pânã la vârsta de 16 ani sub ochii lui ºi nu odatã eram alintat de el cu daruri aduse de la Bucureºti, când se întorcea de la sesie ºi se repezea la Cuhneºti - Movileni, plasa Glodeni, de unde era el. Datoritã lui prin casa noastrã, de la Pãmânteni, au trecut oameni mari, vestiþi, iubitori de neam ºi de baºtinã cum a fost Constantin Stere, Anton Crihan, Pan Halippa, Ion Pelivan, moº Ion Codreanu ºi mulþi alþii, care mi-au lãsat urme adânci în viaþa mea ºi care au jucat un rol mare în istoria Basarabiei. Datoritã lor mi-a fost educatã dragostea de patrie ºi de neamul românesc pentru toatã viaþa. Anatolie Corj are o înfãþiºare respectabilã, o voce frumoasã, e ºi el un patriot al acestei palme de pãmânt, ºtie bine istoria, îi place sã citeascã ºi apãrã pe acei de la þarã, care fac pâinea cea de toate zilele. El e de loc tot din Movileni, unde casa lui Costache Leancã nu s-a mai pãstrat, dar s-a stãruit ºi împreunã am dat denumirea strãzii pe care a trãit – strada Costache Leancã. Anatolie a fãcut ºi o placã de marmorã pe o casã a

– 272 –

unui nepot a lui Costache. Într-o zi reîntors de la Iaºi, unde învaþã fata lui Maricica, a adus de la Vlad Bejan niºte cãrþi, scrise de Ovidiu Creangã, un fost elev al Liceului “Ion Creangã” din Bãlþi. Cartea se numea “Din sacul lui moº Bodrângã”. Vlad Bejan este ºi el un elev al Liceului “Ion Creangã”, a fost ºeful Spitalului din Iaºi, un bãrbat frumos ºi acum la o vârstã de peste 80 de ani. A trecut ºi el prin multe. Acum face revista Ginta Latinã, e un om de al nostru, care ºtie preþul vieþii ºi luptã pentru idealul tuturor românilor - sã fie þara aºa cum a fost, când ne-am nãscut noi în ea. Am rãsfoit aceastã carte, care mi-a plãcut foarte mult, mai ales felul vesel, hazliu al multor istorii din viaþa lui Ovidiu. A scris ºi despre Liceul “Ion Creangã”, despre profesorii lui, despre unii elevi, pe care i-am cunoscut ºi noi care am învãþat acolo. În cartea lui era ºi o carte de vizitã. N-am stat mult pe gânduri ºi i-am scris. Dupã un timp am primit ºi de la Ovidiu, din Toronto, câteva rânduri. Nu putea scrie, avea ceva cu mâinile dupã o operaþie grea la ºira spinãrii, mai mult comunica prin computer. O doamnã din Ghidighici îmi transmitea la telefon conþinutul. Într-o scrisoare m-a anunþat cã va fi la Bucureºti ºi ar dori sã ne întâlnim. Bineînþeles cã am fost foarte bucuros cã-l voi întâlni pe acest coleg, elev ºi el al aceluiaºi liceu ºi ajuns într-o þarã liberã. Din carte aflasem unele date din viaþa lui. Tatãl lui Ovidiu, Vasilie, era din satul Soileºti, judeþul Argeº, mama din judeþul Buzãu. Ovidiu s-a nãscut în satul Vãrzãreºti, plasa Nisporeni. A fost un copil vioi, întotdeauna gata de vreo nãzbâtie. La început a învãþat la Liceul Haºdeu, la Chiºinãu, apoi, datoritã tatãlui care a fost transferat cu lucrul la Bãlþi, a învãþat la Liceul „Ion Creangã” în clasa 4-b. A terminat Politehnica din Iaºi, secþia chimie industrialã. Îi plãcea la nebunie chimia. A devenit un bun specialist ºi a lucrat la Institutul de chimie din Bucureºti. A avut multe invenþii ºi premii mari de bani. A lucrat cu soþia lui Nicolaie Ceauºescu, marea “savantã”, dar certânduse cu ea a fost mereu marginalizat, chiar eliberat din funcþii. A mai lucrat la comerþul exterior la Chimimport, cãlãtorind în multe þãri capitaliste, ce în acele vremuri era o problemã. În ultima vreme era bine aranjat, dar în 1982, împreunã cu ginerele sãu, a plecat în Canada, pãrãsind “raiul” din România la vârsta de 62 de ani. Aici a fãcut o invenþie, câºtigând vreo 200.000 de dolari, dar investindu-i într-o afacere a pierdut aproape totul. Dupã moartea soþiei sale Laura, fiica generalului Comiºel, a rãmas singur cu copiii. Ei erau aranjaþi în viaþã. În timpul ocupaþiei sovietice a României era mereu silit sã se întoarcã în Basarabia sovieticã. Cât a lucrat în

– 273 –

România era mereu cercetat de secþia de cadre pentru faptul cã socrul sãu, generalul Comiºel, luase parte la rãzboi pe teritoriul Uniunii Sovietice împotriva partizanilor. Acum, la vârsta de 82 de ani, are boala pescuitului care îl mai relaxeazã, odihnindu-se pe marginea lacurilor Canadei. κi mai scrie câte ceva din viaþa lui, amintiri despre oamenii buni ºi rãi din timpul regimului comunist din þarã. Ne-am întâlnit cu Ovidiu Creangã la Bucureºti, unde a venit cu treburi. M-a sunat la telefon, eram la sora mea Valentina cu soþia mea , Veronica. - Ne întâlnim lângã Palatul poporului, unde îºi þinea adunãrile Nicu Ceauºescu. O sã mã cunoºti, sunt bãtrân ºi urât. Îmbrãcat în pantaloni scurþi. Aºteptându-l în grãdina de lângã Palatul regal, am vãzut un bãtrân îmbrãcat în costum de varã, alb, cu pantaloni scurþi. Spre mine venea un bãrbat înalt, solid, cu pãrul însurit, dar nu era urât, cum mi-a spus. Era un bãtrân prezentabil, aº spune chiar frumos la o aºa vârstã de 82 de ani, purta ochelari. Avea un obraz simpatic, chiar aristocratic, fãrã riduri, mia plãcut de la prima vedere. Nu-l þineam minte de la Liceul „Ion Creangã”. Atunci eram cu toþii tineri. Ne-a invitat în apartamentul fostului socru. Acolo trãia dna Lia, soacra lui Ovidiu , o femeie de 93 de ani, cãreia nui puteam da mai mult de 60 – 70 de ani. Era suplã, subþiricã, straºnic de vioaie ºi simpaticã. Am stat la masã, o masã pregãtitã de dna Lia, care a reuºit sã-ºi arate calitãþile ei de gospodinã. Ne-am amintit de tinereþe, Ovidiu ne-a povestit multe despre viaþa sa din Canada ºi din România. De atunci se trage prietenia noastrã, amândoi am înþeles cã suntem alãturi ºi luptãm pentru visul tuturor românilor, pentru o Românie întreagã. Iam dãruit niºte cãrþi de ale lui Iurie Colesnic “Basarabia Necunoscutã”, fotografii ale muzeului ºi o casetã cu inaugurarea lui. Ne-am despãrþit prieteni. ªi aºa am rãmas. Acolo, în Canada, el face eforturi sã ne popularizeze, sã ne ajute ca acest muzeu sã rãmânã pe veci în istoria noastrã. Ne-a ajutat ºi cu niºte bani, cãci trebuiau multe pentru muzeu. A mai gãsit români acolo generoºi, care au strâns mânã de la mânã o sumã modestã pentru noi. Ne mai dã câte o veste prin computer, ºi ne mai împãrtãºim gândurile ºi ideile. De aºa oameni þara avea nevoie, dar s-a fãcut tot posibilul ca ei sã pãrãseascã pãmântul strãmoºesc. ªi cu toate cã e aranjat în viaþã, dorul dupã þarã îl frige, gândurile se îndreaptã mereu spre ea ºi trãieºte cu speranþa cã vor veni vremuri bune, va fi din nou România Mare. S-a hotãrât sã ajute azi ºcoala din Vãrzãreºti, satul unde a copilãrit ºi a învãþat literele ºi cifrele. Le dãruieºte un computer. A fondat premiul

– 274 –

de 200 de dolari pentru cel mai bun elev care terminã ºcoala, unde a învãþat el, premiul „Ovidiu Creangã”.

CINE SUNT ACEI CARE AU CONDUS MIºCAREA REVOLUÞIONARÃ ÎN RUSIA?
În 1917 a avut loc revoluþia rusã în Petrograd, care l-a detronat pe Nicolai, þarul Rusiei, ºi a adus atâtea schimbãri negative în lumea întreagã, multe nenorociri ºi suferinþe popoarelor din aceastã uriaºã þarã. Zeci de ani aceastã revoluþie a fost lãudatã, fiind acceptatã ca o nouã cale a omenirii spre un viitor mai bun, mai luminos al tuturor popoarelor. În realitate visurile nu s-au împlinit ºi Imperiul sovietic, numit ºi Imperiul Rãului s-a dezmembrat fãrã un foc de puºcã. Acei marinari care au luat pare la asaltul Palatului de Iarnã la Peterburg, revoltându-se la rândul lor în cetatea Kronºtadt, împotriva noii conduceri sovietice, au fost uciºi în timpul revoltei de cãtre alte trupe sovietice. Este interesant cine au fost acei care au susþinut bolºevismul ºi cine au fost primii conducãtori în Comitetul Central al Partidului bolºevic dupã 25 octombrie 1917. Ulianov-Lenin – rus cu strãmoºi din evrei Steckloff – Nachames, evreu Trotsky – Bronºtein, „„„ Martoff – Zederban, „„„ Zinovieff – Apfeldaum „„„ Kameneff – Rosenfeld „„„ Suchanoff – Gimel „„„ Sagherschi – Krochmal „„„ Uritsky – Silberºtein „„„ Larin – Lurie „„„ Bogdanoff – Silberºtein „„„ Kamkov – Katz „„„ Ganetzky – Furºtenberg evreu Dan – Gurevitch „„„ Meschovsky – Goldberg „ „„ Oarvus – Helphant „„„ Riasanov – Goldenberg evreu Martinov – Zibar „„„ Chernomorsky – Chernomordik „„„ Solntzev – Bleichmann „„„

– 275 –

Piatnisky Abramovich „„ Zvesdin Maklakowsky Lapinschi „„

– Zivin – Rein – Voinºtein – Rosenblum – Loeverschein

„„„ „ „„„ „„„ „

Bobzov – Natansohn „„„ Axelrod – Ortohodox „„„ Garin – Garfeld evreu Glasunov – Schultze „„„ Joffe – Joffe „„„ La fel este interesant faptul cã bolºevismul a fost finanþat de bãncile evreieºti din SUA. Iacob Schiff a fost directorul bãncii Kuhu, Loeb et Ko din New York. Bancherii care au contribuit: Max Warburg, Olef Aschberg ºi Nye Banen din Stochhplm, Paul ºi Felix Warburg – Hamburg; Otto Kahn, Mortimer Schiff, Jerome P. Hanauer Guggenheim ºi Max Breitung din America. (Din cartea Împãratul Nicolae II ºi evreii)

DISTRUGEREA ROMÂNIEI
Din cei aproape 900 de comuniºti din România înainte de rãzboi numai 6 erau români, restul erau evrei ºi unguri, mai puþini armeni, ruºi, ucraineni… Partidul comunist român era… fãrã români, pânã la 23 august 1944. Apoi a crescut pânã la 5000, din cei “ilegaliºti”, dar majoritatea tot erau evrei, unguri… toþi strãini neamului nostru. ªi nu erau din cei sãraci, ci bogaþi – evrei bancheri, fabricanþi, negustori, care dãdeau bani pentru sionism – “ajutorul roºu”, ca baronul Neuman, Donath Anerei ºi alþii. Au venit mulþi unguri din Ungaria, Voievodina, erau viitoarele cadre comuniste. În “ilegaliºti” au fost incluºi ºi foºtii agenþi KGB, care 90% erau neromâni, - Ana Pauker, Luca Laszlo, Teohari Georgescu… Ana Pauker era pentru toþi din Biroul Politic – prima, cu toate cã era Gh. Dej. Dej era singurul român în birou. Au hotãrât: desfiinþarea partidelor politice, naþionalizarea fabricilor, uzinelor, bãncilor etc… suprimarea cultului greco-catolic spre bucuria ungurilor catolici, înfiinþarea sovromurilor, refuzul planului Marshall

– 276 –

în România, care ar fi ridicat economia, izolarea României de Apus, aderarea la Moscova, la Stalin. Luca Laszlo vroia ca Ardealul sã fie unguresc. Duºmanii comuniºti spuneau cã România e un stat multinaþional, format din acapararea de pãmânturi strãine: Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Banat… Totul se trãgea de la Internaþionala comunistã condusã de Dimitrov, agent al Kominternului supus Moscovei. Ungurii ºi evreii au deþinut poziþii-cheie în partidul comunist-vroiau sã maghiarizeze Transilvania, au distrus cadrele vechi româneºti, Luca Laszlo lucra pentru Budapesta. La Moscova colonia maghiarã Bela Kun, Mathyasz Rakoczi era împotriva României. Erau susþinuþi ºi de comuniºtii “români”: Ana Pauker, Walter Roman, Miklos Goldbergher, Luca, M. Rakoczi, ºi au format “Regiunea autonomã maghiarã” – Tg. Mureº. Patriarhia românã, patriarhul Justinian Marina, era bucuros de suprimarea cultului greco-catolic, cãci avea mai mulþi enoriaºi acum ºi biserici noi. Preoþii greco-catolici au fost aruncaþi în puºcãrii cu credincioºii ce se împotriveau. În toate secþiile, birourile statului erau alogeni. Propaganda condusã de Iosif Chiºinevschi, evreu basarabean, cultura – Teodor Rudenko, evreu basarabean, istoria de Mihail Roller, evreu, armata, securitate – de Vineze, evreu, externe – de Gizela Voos, evreicã, Lidia Lãzãrescu, Andrei Goanþã, (cu nume de împrumut), Deutah Olga – toþi strãini. Evreii din lagãrele fasciste au devenit ilegaliºti antifasciºti, cadre noi în funcþii înalte, toþi devotaþi lui Stalin. Istoricii – Roller, Filipovici, Onescu Marcu, Marcusolin, Krakauer Charlote, Langffelder, Antonovici, Herscovici – nici un român, scriau istoria falsã, Roller era spion sovietic, fãrã studii, devenise academician. Ministru de externe – Ana Pauker-Robinsohn, adjuncþi: Grigore Preoteasã – soþia evreicã, Nicolae Ciorroiu – soþia evreicã, Eduard Mezinger, Lãzãrescu, Bãlãnescu, ªerban, Ardeleanu Clava, Ida Felix, E. Pãsculescu, A. Toma, C. Bogdan, Iosif Petru, D. Ionescu, toþi evrei veniþi de la Moscova, trimiºi special. Ambasador: Stoica – Berlin, Davidovici – Israel, Bughici – Moscova, S. Brucan – BrukhezWaºhington, Balanescu – Paris, Petru Iosif-Roma, toþi evrei. 112 persoane din externe erau evrei. Numai în 1960, când Ana a dispãrut din politica româneascã, a venit Cornel Mãnescu care a curãþat aparatul de evrei. A. Pauker a dat Moscovei Insula ªerpilor, ministrul petrolului – M. Florescu, evreu, a jefuit România cu sovromurile.

– 277 –

NKVD-ul era în România ca acasã: A. Pauker, Luca, Chiºinevski, Boller, Rudenko, Bodnarenko, Grumberg (Nikolski), Didenko, Bucikov... Nicolski, spion sovietic, general de securitate, primea ºi salariu de la ambasada sovieticã... În munþi, în rezistenþã, nu a fost nici un evreu sau ungur. În SSI – S. Niconov, evreu, agent nkvd, Didenko, Kangheþ, M. Protopopov, M. Petruc, Gonciaruk, Alexeev I., Gribici V., Nicolau V., Ebner S., Lobe, Bucikov, Kochner Adolf, Hirsch T., agenþi kgb. Emil Botnãraº, rutean, ofiþer, dezertor Bondarenko-Pantiuºa, soþia, Ana Tema era acuzatorul lui L. Pãtrãºcanu. În securitatea lui Pantiuºa: Nicolski, Mazuru (evreu), ºefi de unitãþi erau: Nikonov S., Cacica S., Oprescur D., Schlesinger P., Chioreanu M., Blaukenºtein, Roszma Adolbert ºi soþia, Bichel, Protopopov, Bercovici, Adolbert, Srabo, Hirsch T., Maximenko F., Friedlander E., Herisan A., Ebner S., Kohner A., Hohan A., Adam M., Kovacs Tiusz, Demeter S., Ady, Hirch, Fux Beria, Schimerler, Hary B. Dintre toþi numai Mladin ªtefan era român... Luka Laszlo comanda cadrele, toþi erau strãini neamului românesc. Când un ungur cãdea vinovat de ceva sãreau cu toþii sã-l scape... Toþi acei strãini de la putere s-au stãruit sã distrugã România. Ei o jefuiau fãrã milã, trimiþând totul în Uniunea Sovieticã.

EVREII ÎN BASARABIA ºI ÎN ROMÂNIA
Evreii au apãrut în Basarabia începând cu veacul al 18-19, aºezânduse în oraºe, iar în a doua jumãtate a secolului 19 în sate ºi centre raionale. Majoritatea au venit din cauza antisemitismului rusesc ºi ucrainean, care îi alunga sau îi forþa sã plece în alte þãri sau regiuni, unde erau mai puþin persecutaþi. Mulþi dintre ei s-au stabilit în Basarabia, la marginea imperiului rus þarist, ocupându-se cu comerþul. La început au fost mai mulþi prin orãºele, apoi au ajuns sã se stabileascã ºi prin sate. Moldovenii i-au primit cu aceeaºi bunãtate ºi bunãvoinþã cum i-au primit ºi pe alþi strãini veniþi sã trãiascã în mijlocul lor. Aºa cum înainte la moldoveni era considerat ruºinos sã te ocupi cu comerþul, ei, lucrându-ºi pãmântul ºi fãcând pâinea cea de toate zilele, nu aveau aceastã îndeletnicire. Este ºtiut cã evreii nu agreau muncã fizicã ºi cu lucrul pãmântului nu se ocupau. Evreii au înþeles repede cã moldovenii sunt oameni naivi, buni la suflet, mulþi dintre ei fãrã carte ºi s-au folosit de aceasta, deschizând localuri de consum: bodegi, birturi, restaurante, crâºme ºi magazine. De obicei la sate ei þineau crâºme ºi dughene. Se mai ocupau cu

– 278 –

cãmãtãria, care le aducea foloase mari, câºtiguri bune, dar care trezea nemulþumirea populaþiei cãci e uºor sã împrumuþi banii, dar e greu sãi dai înapoi, mai ales cã erau ºi ani de secetã, iar dobânda ºi datoriile creºteau. Mulþi dintre evreii ocupaþi în comerþ acordau diferite privilegii cumpãrãtorilor, le dãdeau mãrfuri pe datorie, în rate, ºtiind cã moldovenii sunt oameni de cuvânt ºi întorceau datoriile scrise în condicã. Dacã datornicii nu puteau sã-ºi achite datoriile, se tocmeau cu evreii sã le lucreze pãmântul sau în gospodãrie în contul datoriilor. Nu toþi evreii comercianþi erau oneºti ºi oameni de treabã. Popor fãrã uscãturi nu existã. Unii îi înºelau pe bieþii þãrani, care îºi lucrau din greu pãmântul, ajutându-i cu bani la nevoie, cu o dobândã destul de mare, înglodându-i în datorii ºi mai mari. Din aceastã cauzã se formase o pãrere rea despre evreii comercianþi, stãpâni pe pãmânturi, care apãreau ca niºte jefuitori de bunuri, mai ales când þãranii vedeau cum ei se îmbogãþesc vãzând cu ochii în timp ce gospodãria lor se ruina ºi era mereu în nevoie. ªi în Basarabia, mai ales în timpul þarului rus, a apãrut antisemitismul, care se rãspândea sub formã de dispreþ faþã de evrei ºi faþã de îndeletnicirile lor. Ei nu lucrau la coarnele plugului, nu creºteau vite, nu le plãcea munca fizicã, care era murdarã ºi cu puþin folos. Comerþul, cãmãtãria nu era pe placul moldovenilor. Aceastã ostilitate împotriva evreilor era provocatã, alimentatã ºi încurajatã de neamuri strãine, venite pe pãmântul Basarabiei în timpul þarului. Moldovenii bãºtinaºi erau buni la suflet, oameni cu credinþã în Dumnezeu ºi în fapte bune, ei nu se purtau rãu cu evreii. Ruºii, ucrainenii îi învinuiau pe evrei de toate relele ºi formau pãrerea cã ei sunt vinovaþi de sãrãcirea lor, de viaþa grea. În literatura de pe atunci ei erau numiþi cu cuvinte de ocarã “jidan”. Mai era ºi altceva. Acest neam nu avea þara lui, se rãspândise în toate þãrile ºi peste tot ocupându-se cu comerþul. Evreii fiind asupriþi se luptau pentru existenþa lor, învãþau, erau silitori, buni matematicieni, nu erau leneºi. Aproape toþi ºtiau sã citeascã, îºi fãceau studiile stãruindu-se sã devinã medici, avocaþi, banchiri, comercianþi, sã-ºi ridice nivelul de viaþã. ªi în România erau partide ostile evreilor ºi aveau filiale ºi în Basarabia. Membrii acestor partide deseori, cu ajutorul conducerii ºi indiferenþii poporului, îºi bateau joc de ei. La 6-8 aprilie 1903 la Chiºinãu, unde trãiau 45% de evrei ºi 46% de ruºi, ohranca þaristã de sub conducerea baronului L. Levendali, la ordinul guvernului a organizat ºi sãvârºit un pogrom de proporþie în timpul

– 279 –

cãruia evreii erau prinºi în stradã, bãtuþi, magazinele lor erau devastate, prãdate, act barbar care s-a terminat cu 45 de jertfe omeneºti sub ochii poliþiei þariste. Bineînþeles cã în Constituþie aceste lucruri erau interzise. În 1918 românii au eliberat Basarabia de hoardele bolºevice. În anul 1923 a fost aprobatã o constituþie cu largi principii de democraþie care interzicea orice profanare, urã faþã de alte etnii. Începând cu anul 1933 a apãrut ºi s-a rãspânditã fascismul în Germania, care a avut înrâurire ºi asupra unor politicieni din Þarã. Era partidul lui Cuza ºi, în mai micã mãsurã, cel legionar. Dupã primul rãzboi mondial, la Paris, guvernul român a fost impus sã primeascã 300 de mii de evrei din Germania lui Hitler ºi sã le acorde cetãþenia. În acele vremuri regele Carol II se despãrþise de regina Elena ºi trãia cu evreica Lupu, numitã de popor „Lupeasca”. Atunci divorþul se fãcea foarte greu, trebuia sã ai ºi încuviinþarea bisericii. Mulþi oameni de stat, o parte din popor, erau indignaþi de purtarea regelui, care încãlca toate regulile, mai ales cã Lupeasca se amesteca ºi în treburile de stat. Atunci s-a format un curent puternic împotriva evreilor, mai ales cã regele Carol intrase în contact cu marii industriaºi evrei din þarã ºi jefuiau împreunã poporul român. Aceastã legãturã crease un protest general împotriva evreilor, cu toate cã majoritatea lor nu era cu nimic vinovatã. Industriaºii Max Aushnit, petrolierii ºi alþii împãrþeau profitul cu regele ºi erau ºi primiþi la curtea regalã. În 1940 sovieticii au dat nãvalã, ocupând Basarabia ºi Bucovina. Majoritatea evreilor i-au primit cu urale, unii fiind ºi agitatori ºi spioni sovietici. Mulþi dintre ei ºi-au bãtut joc de armata românã, care se retrãgea întristatã, fãrã lupte, de pe pãmântul strãmoºesc. Atunci ei au dus o politicã antinaþionalã, prosovieticã, cu toate cã trãiau în România ºi erau trataþi binevoitor. Grupe de evrei, ruºi, ucraineni rupeau epoleþii ofiþerilor ºi soldaþilor, îi scuipau, îi înjurau, le luau armele, îi bãteau chiar, având în spate soldaþii armatei roºii. Sute de mii de moldoveni au luat calea pribegiei, lãsând aici totul, pãmântul, casa, averea strânsã cu anii, din moºi strãmoºi. Putea oare sã uite poporul român aceastã umilire ºi agresivitate din partea unui neam care n-a trãit rãu în România, care nu a fost alungat din þarã, cum fãceau ruºii ºi ucrainenii, polonezii etc... Nimeni nu s-a aºteptat la o aºa purtare din partea evreilor. Ba mai mult, unii din ei, slujind ruºilor sovietici, îi arãtau cu degetul pe cei ce lucrase în poliþie, în armata românã, pe cei ce fuseserã în Sfatul Þãrii, ce luptaserã pentru Unirea cu România în 1918. În 1941 s-a început rãzboiul. Unii dintre evrei au luat armele în mânã împotriva armatei române, ei, care în þarã fuseserã scutiþi chiar de

– 280 –

armatã. Ei provocau dezordine ºi fãceau propagandã sovieticã. Comuniºti în România erau puþini: evrei, unguri, ucraineni, bulgari etc. Putea oare poporul român sã rabde aceste înjosiri ºi umilinþe pe pãmântul sãu din partea unui neam cu care trãia zeci de ani împreunã? Oare aceasta era recunoºtinþa lui? Ce ar fi fãcut Stalin dacã evreii s-ar fi purtat aºa cu armata roºie? Cred cã ar fi fost raºi de pe faþa pãmântului! În urma atâtor acþiuni duºmãnoase a unei pãrþi din evrei ºi sub presiunea lui Hitler, mareºalul Ion Antonescu a fost nevoit sã-i deporteze împreunã cu þiganii care nu lucrau ºi cu alþii, care sabotau, în Transnistria în timp de rãzboi. Da, au murit în lagãrul de acolo mulþi! Unii dintre conducãtori, paznici ºi alte brute, îi asupreau, îºi bãteau joc de ei. A fost o crimã sã pedepseºti o mulþime nevinovatã. Asta e o laturã a activitãþii lui vizibilã. Cealaltã e mai vastã, e mai importantã, dar mereu ascunsã. Antonescu le-a dat voie la 20 de mii de evrei sã emigreze liber din Bucovina ºi a mai dat mii de paºapoarte în alb pentru evreii din Ungaria ºi Ardealul ocupat de unguri, conform declaraþiei lui Filderman, doctor în drept la Universitatea din Paris, preºedinte al Uniunii evreilor din România, fãcutã la Geneva în faþa Tribunalului în 1955. Mareºalul I. Antonescu n-a trimis nici un tren cu evrei în Germania, cum cerea Hitler, care ocupase atunci toatã Europa ºi o jumãtate de Rusie. Astãzi el este învinuit ca criminal de rãzboi, el care a salvat cei mai mulþi evrei din toate þãrile Europei de rãsãrit, ocupate de Hitler. Lobi nu cunosc istoria, sunt analfabeþi ºi se dedau la insinuaþii ºi minciuni cum cã România a ucis cei mai mulþi evrei, pe când regimul lui Horty a exterminat 150 de mii de evrei numai în Ardealul de Nord, numãr egal cu cel al evreilor suferinzi din toatã România. Cât se poate manipula fariseic opinia publicã ºi înºela o lume întreagã? De ce tac conducãtorii evreilor, când e vorba despre lagãrele sovietice, unde au murit de zece ori mai mulþi oameni nevinovaþi, inclusiv evrei, ºi nimeni nu-ºi mai aminteºte de ei? Au uitat cã puterea sovieticã a interzis 20 de ani emigraþia evreilor din URSS? Apoi birul de 10 mii de ruble ce trebuia plãtit sã-þi dea drumul? De ce nu se aminteºte de el? A fost interzisã plecarea evreilor din România cândva? Cine dorea pleca liber în Israel. În URSS cei care doreau sã plece erau daþi afarã din partid, din serviciu, umiliþi, numiþi trântori, expulzaþi din locuinþe, li se încãlcau drepturile elementare ale omului! Aþi uitat cã toate þãrile socialiste, la ordinul Moscovei, au rupt relaþiile diplomatice cu Israelul, afarã de România? Mai rãsfoiþi istoria, arhivele, puneþi în funcþiune memoria, aveþi ºi voi un Dumnezeu ºi nu

– 281 –

scuipaþi în fântâna din care aþi bãut apã. Unele cercuri evreieºti fac o politicã duºmãnoasã împreunã cu ºovinii ruºi împotriva neamului nostru românesc ºi doresc sã distrugã aceastã þarã, cãreia i s-a furat 33% din pãmânturi ºi o treime din populaþie cu ajutorul evreilor, aciuaþi în România în anii ’30, dupã venirea lui Hitler la putere în Germania. Am avut mulþi colegi de liceu evrei, prieteni la cataramã, care au rãmas în viaþã datoritã cã trãiau în România. Cu ei ne împãcam de minune. Oare nu erau sinagogi în România? În Bãlþi erau douã ºcoli primare ºi douã licee evreieºti. A fost aºa ceva în URSS? Erau publicaþii, ziare, jurnale evreieºti. De ce au fugit evreii din URSS? Dupã ce au susþinut regimul totalitar ani la rând ºi fãceau propagandã ºi în alte þãri fiind plãtiþi de el? De ce au plecat în Israel? Da, au fost ºi unii guvernatori români care ºi-au bãtut joc de evrei. Dar nu poporul, care era blând ºi care nu a obijduit neamuri strãine. Orice om care a trãit ºi trãieºte pe acest pãmânt trebuie sã fie cinstit, sã judece drept. Numai atunci va fi pace ºi înþelegere între toþi cei care locuiesc aici împreunã. Azi, comuniºtii, care au sãvârºit crime mai mari ca fasciºtii n-au fost pedepsiþi, n-au avut un Nurenberg, sunt duºmanii neamului nostru ºi vor sã ne distrugã aici, în Moldova, sã ne ºteargã de pe faþa pãmântului nostru de mii de ani. Sunt multe probleme care azi se lãmuresc rãsfoind arhivele. Oare nu evreii banchiri au pus pe picioare Germania fascistã dupã lovitura de stat din Rusia în 1917 ºi au instaurat regimul totalitar comunist? Cine a condus Uniunea Sovieticã imediat dupã revoluþie? Cine a condus România dupã 23 august 1944? Hai sã nu ne facem morþi în pãpuºoi cu sacul plin, sã nu o facem pe neznaiul. La 6 aprilie 2003 s-a comemorat 100 de ani de la sãvârºirea pogromului contra evreilor de la Chiºinãu, organizat ºi declanºat de autoritãþile þariste de ocupaþie a Basarabiei româneºti, în care ºi-au pierdut viaþa 45 de evrei nevinovaþi. Comemorarea este o faptã care meritã sã fie salutatã, fiindcã s-au gãsit oameni inimoºi ºi au imortalizat aceastã tragedie promovatã de o politicã ºovinã ºi agresivã faþã de minoritãþile naþionale din imperiu, inclusiv faþã de evreii ºi românii din Basarabia. Contra acestei politici ºovine ºi antiumane ºi-a ridicat vocea în presa timpului marii scriitori Lev Tolstoi ºi Korolenko, care au pus la zidul ruºinii crima ocupanþilor ruºi. Românii basarabeni n-au avut nimic comun cu acest act barbar pentru cã ei erau numai 10% din populaþia Chiºinãului ºi se aflau la periferiile lui. E bine cã s-a fãcut aceastã comemorare pentru acei 45 de oameni uciºi de hoardele antisemite ruseºti, ºi a unor moldoveni, trãdãtori de neam, cum a fost Kruºevan, ienicerul rus, care a luptat ºi împotriva neamului sãu

– 282 –

pentru Rusia, jandarmul Europei ºi “temniþa popoarelor” (Lenin). În amintirea acestor jertfe s-a ridicat la Chiºinãu ºi un memorial cu participarea conducerii Moldovei. Totodatã este o ruºine pentru neamul nostru moldovenesc, cã regimul totalitar comunist a ucis o jumãtate de milion de oameni în 50 de ani de ocupaþie sovieticã ruseascã, în amintirea cãrora nu se face nici o comemorare ºi nu existã nici un memorial, ci numai o simplã piatrã postatã lângã gara din Chiºinãu, de unde au fost duºi în Siberia circa 200 de mii de basarabeni, dintre care o jumãtate nu s-au mai întors înapoi. Iatã unde a ajuns neamul nostru din cauza bunãtãþii lui ºi cine sunt conducãtorii noºtri!

MEMORIALUL DE LA SIGHETUL MARMAÞIEI
“Atunci, când justiþia nu reuºeºte sã fie o formã de memorie, memoria singurã poate fi o formã de justiþie” Motto Memorialului Sighet Auzisem de acest memorial prin anii 1998, dar nu am avut posibilitatea de al vizita. De câte ori mã duceam cu automobilul meu în România, o luam spre Bucureºti, unde trãiau rudele mele, cele douã veriºoare Leana ºi Valentina. Fusesem în Ardeal în 1963, când pentru prima oarã am primit voie de la conducerea comunistã, având o chemare de la sora mamei mele din Bucureºti, aprobatã de Moscova dupã scrisoarea trimisã de tanti Vera lui Brejnev, pe atunci conducãtorul Uniunii Sovietice. Transilvania era ceva departe pentru mine, care trãiam atunci în Ucraina, la Lvov. Descoperirea ei era ca un vis care nu se împlinea. Vârsta înainta cu fiecare an ºi nu mai credeam cã voi ajunge cândva pe plaiurile Ardealului. Cei ce avuserã posibilitatea de a nimeri dupã Carpaþi, povesteau lucruri interesante, minunându-se de cele vãzute acolo. Dar am avut noroc. În anul 2002 venind la Bucureºti dupã inaugurarea Muzeului Memoriei Neamului (a victimelor regimului comunist) la Chiºinãu, am trecut ºi prin Piaþa Amzei unde era Fundaþia Alianþa Civicã, sediul dnei Ana Blandiana. Eram împreunã cu soþia mea, Veronica, cu care nu mã despãrþeam niciodatã, fiind deja prea bãtrân ºi având fricã sã nu cad undeva în drum ºi sã nu fie nimeni lângã mine în locuri strãine. Ea se îngrijea de mine, purtând în geantã medicamentele necesare. Aici ne-am întâlnit cu dna Ana Blandiana ºi cu soþul ei Romulus Rusan pe care îi cunoºteam din anii precedenþi. Le-am arãtat fotografiile

– 283 –

muzeului nostru, al victimelor regimului comunist întemeiat de noi, foºtii deþinuþi ºi deportaþi politici din Basarabia spre mirarea lor de reuºita noastrã. - Vã invitãm la Memorialul Sighet la simpozionul 10! Ne-a spus simpatica dna Ana, care împreunã cu Romulus Rusan, ca douã albine stãruitoare au reuºit sã facã atât de mult pentru biruinþa adevãrului ºi a dreptãþii în þara româneascã în amintirea celor cãzuþi la datorie împotriva genocidului comunist. Datoritã lor am nimerit la Sighet, în Maramureº, un leagãn al românismului din vechime. Aºa cum am fost ajutaþi în înfãptuirea acelui muzeu de la Chiºinãu ºi de un român cu suflet de mare patriot, de loc din Maramureº, din Borºa, am reuºit sã ajung ºi în casa lui Gavrilã Buju. El a fost omul care a jucat un rol însemnat pentru noi ºi mai ales pentru mine. Gaby Buju, aºa îl numeau acolo în Canada, unde ajunsese la vârsta de 18 ani dupã multe peripeþii. El citise anunþul meu din ziarul românesc “Clipa” din SUA ºi luând legãtura cu mine, ne-a trimis o sumã de dolari pentru înfãptuirea muzeului. Aºa cã aveam mai multe motive sã ajung în Mara-Mu, cum zic aici oamenii þinutului sãu, sã fiu la Borºa ºi sã vizitez ºi Memorialul de la Sighet. La Iaºi ne-a întâlnit ca întotdeauna prietenul meu Vlad ªuparschi, reîntors din America unde fusese cu soþia sa Mia la fiul lor. Ajunsesem la Iaºi prin bunãvoinþa lui Sergiu Nucã, jurnalistul care lucra la “Literatura ºi Arta” condus de vestitul poet ºi scriitor Nicolae Dabija. El ne luase cu automobilul ginerelui sãu, o maºinã germanã. Chiºinãul era plin acum de maºini din alte þãri, cu toatã sãrãcia care domnea în Basarabia. Maºinile sovietice deveniserã o raritate. Le înlocuiserã Mercedesurile, Audi, Fiatul, Peugeut ºi alte mãrci care erau net superioare celor ruseºti. Am luat trenul de la Iaºi spre Timiºoara. Ne uitam prin geam bucurându-ne de frumuseþea locurilor ce se perindau în faþa ochilor. La Salva am fost nevoiþi sã aºteptãm vreo trei ore trenul ce venea de la Bucureºti ºi mergea la Sighet. Dupã Salva am intrat în munþi ºi trenul ne ducea prin tuneluri, prin locuri de o frumuseþe rãpitoare. Acum îmi dãdeam seama ce frumoasã este þara noastrã româneascã! Am fost cazaþi la un cãmin al poliþiei de frontierã, într-o cãmãruþã unde eram numai noi doi cu soþia. Clãdirea era chiar în centru, aproape de Memorial. Memorialul de la Sighet ne-a impresionat puternic. Ideea transformãrii închisorii în muzeu aparþinea dnei Ana Blandiana, care împreunã cu soþul sãu Romulus Rusan au depus sforþãri mari spre a-l întemeia. La proiectul acestui memorial au lucrat arhitectul Alexandru

– 284 –

Beldiman, Dorana Coºeveanu ºi academicianul Alexandru Zub ajutaþi de alþi oameni de bunã credinþã cu suflet mare. ªantierul a fost deschis la 11 iulie 1996. Memorialul s-a fãcut la Sighet fiindcã aici a fost prima dintre închisorile politice ale stalinismului în România ºi anume în ea au fost exterminate elitele politice spirituale, culturale ale democraþiei interbelice. El a fost înfiinþat ca sã se ºtie adevãrul despre teroarea comunistã din România ºi sã nu se mai repete niciodatã în viitor. Trebuie de spus cã anume în România teroarea a fost cea mai durã ºi cea de mai lungã duratã dintre toate þãrile cãzute sub jugul comunist sovietic. În 1993 Ana Blandiana s-a adresat la Consiliul Europei la Strasbourg pentru a cere sprijinul Europei de a transforma închisoarea într-un memorial. La 21 mai 1993 a avut loc primul simpozion “Memorialul Sighet”, “De la adevãrul istoric la judecata istoriei”. În 1994 ia fiinþã Fundaþia “Academia Civicã” cu 175 de membri fondatori – preºedintã Ana Blandiana, vicepreºe-dinþi – Ion Caramitru, Horia Bernea ºi Laurenþiu Ulici având ca scop crearea Memorialului. Clãdirea închisorii din Sighet este atribuitã Fundaþiei Academia Civicã în vederea transformãrii în memorial. Începând cu anul 1993 a avut loc la Sighet câte un simpozion anual cu diferite teme despre tragedia românilor în timpul conducerii comuniste 1946-89. La aceste simpozioane participau martorii ºi eroii evenimentelor dar ºi istorici savanþi, oameni de culturã, specializaþi în analiza lor. În fiecare an era programatã vizita la închisoarea de la Sighet ºi la groapa comunã de la cimitirul sãracilor. Se prezintã filme despre teroarea comunistã ºi se organizeazã expoziþii documentare. Au fost deschise 12 celule de la parter, devenite sãli de muzeu. Memorialul victimelor Comunismului ºi Rezistenþei de la Sighet a fost declarat ansamblu de interes naþional prin lege. Arhiva de istorie oralã s-a îmbogãþit cu 850 de înregistrãri, pe casete audio ºi video, cu mãrturii ale persoanelor supravieþuite din închisori ºi lagãrele þãrii, puse la dispoziþia vizitatorilor. S-au editat multe cãrþi din colecþia “Analele Sighet” ºi a apãrut ºi “Cartea neagrã a comunismului” scrisã de Stephan Courtois. Din 1993 s-au þinut 10 simpozioane în cadrul Memorialului victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei de la Sighet. La evenimente au participat mii de oameni din România, din alte þãri foste comuniste. În fiecare an la Sighet au fost inaugurate noi spaþii în cadrul Memorialului. La nordul României lângã râul Tisa se aflã oraºul Sighet, care are un trist renume. În timpul conducerii comuniste aici au fost exterminaþi mii de oameni printre care ºi floarea intelectualitãþii române. Datoritã unor români cu suflet mare dna Ana Blandiana ºi Romulus Rusan,

– 285 –

aceastã închisoare a fost transformatã într-un Memorial Naþional. Sarcina memorialului este pãstrarea memoriei, mãrturiilor despre represiunile sãvârºite de regimul comunist totalitar. El se referea nu numai la aceastã închisoare din Sighet ci ºi la întregul univers concentraþionar din România. Închisoarea din Sighet, construitã în 1897 a funcþionat ca închisoare de drept comun pânã în 1944, când a devenit lagãr sovietic. Prin Sighet se fãcea ºi repatrierea foºtilor prizonieri ºi foºtilor deportaþi din URSS. Din august 1948 a devenit loc de detenþie pentru intelectualii ºi pentru þãranii din Maramureº. Primii au fost 18 elevi ºi studenþi, dintre care unii ºi azi trãiesc la Sighet. În 1950 au fost internaþi aici peste 80 de demnitari (foºti miniºtri, academicieni, istorici, ziariºti, preoþi, politicieni), majoritatea lor nejudecaþi. Majoritatea aveau peste 60 de ani, unii trecuþi de 85. Tot în 1950 au fost aduºi la Sighet 43 de episcopi ºi preoþi greco-catolici ºi romano-catolici. Penitenciarul era cunoscut sub numele “Colonia Dunãrea”, unitate de muncã specialã, dar în realitate era un loc de exterminare pentru elitele þãrii. Datoritã dnei Ana Blandiana ºi lui Romulus Rusan, cu ajutorul unor sponsori cu inimã bunã s-a înfiinþat acest Memorial, închisoarea fiind reconstruitã ºi transformatã într-un muzeu, dedicat celor care au suferit în timpul comunismului ºi într-un centru internaþional de studii. Memorialul victimelor comunismului ºi al Rezistenþii a fost inaugurat la 20 iunie 1997. În prezenþa sponsorilor Miºu Cârciog ºi dnei Margaret Holmes, Memorialul a fost deschis de dna Ana Blandiana, preºedinta Fundaþiei Academia Civicã. La 5-7 iulie 2002 a avut loc al 10 simpozion al Memorialului Sighet organizat de dna Ana Blandiana ºi Romulus Rusan cu sprijinul Fundaþiei Hanns Seidel, British Council, Centrul Cultural Francez, Centrul Ceh din Bucureºti, Institutul Polonez din Bucureºti. Simpozionul a avut un vast program de comunicãri cu tema “Anii 1973-1989. Cronica unui sfârºit de sistem”. Memorialul conþine parterul, cu celulele sale, unde se evidenþiazã aspecte din istoria personalã, viaþa unor oameni ai elitei politice ºi religioase din perioada interbelicã a României. Sãlile sunt dedicate lui Corneliu Coposu, Emil Haþieganu, Alexandru Todea, Iuliu Hossu, Ilie Lazãr, Iuliu Maniu ºi alþii… Sala hãrþilor este o reprezentare în spaþiu a gulagului românesc. Pe o hartã mare a þãrii sunt marcate prin cruci cele 300 locuri de detenþie, de muncã forþatã, domiciliu obligatoriu, azile psihiatrice ºi gropi comune. A doua salã a muzeului cuprinde o schemã a închisorii realizate

– 286 –

de istoricul Constantin C. Giurescu, închis la Sighet între anii 1950-55. Sala “Colectivizarea” dã o imagine completã a dramei satului românesc. Sunt expuse documente referitoare la represiunile contra þãranilor. Sala “Munca forþatã” prezintã aspecte din locurile de muncã forþatã din þarã unde Canalul Dunãre – Marea Neagrã a fost cel mai infernal din seria ºantierelor unde deþinuþii erau exterminaþi. La etajul 1 sunt sãlile dedicate deportãrilor, rezistenþei anticomuniste, suferinþele Bisericii, regimul de detenþie din închisori. Tot aici se aflã celula de pedepsire “Celula Neagrã”, unde deþinutul stãtea în lanþuri în picioare toatã ziua. Sãlile “Viaþa cotidianã din penitenciar ºi închisoarea-nãuntru ºi în afarã aduc mãrturii despre asprul regim de detenþie. Tot aici în alte sãli sunt arãtate metodele de torturã de la Securitate, deportãrile din Bãrãgan, femeile în închisoare. La etajul doi se aratã sala Lotului lui Viºoaian ºi sala unde a murit Gh. I. Brãtianu. În cadrul muzeului existã 2 expoziþii dedicate lui Gh. I. Brã-tianu ºi Iuliu Maniu cu activitatea lor politicã înainte de 1918, rolul lor la Marea Unire, alegerile din 1946 ºi procesul grupului de la Tãmãdãu. La acest simpozion au luat parte foºtii disidenþi ºi deþinuþi politici care au fãcut comunicãri. Ei au fost: Cicerone Ioniþoiu – Paris; Dennis Deletant – Londra; Vasile Paraschiv – Ploieºti; Mircea Stãnescu – Paris; Iulius Filip – Cluj; Alexandru Zub – Iaºi; Thirry Wolton – Paris; Hans Bergel – Munchen; Dragoº Petrescu – Bucureºti; Smaranda Vultur – Timiºoara; Bujor Nedelcovici – Paris; Ion Cepleanu – Paris; Petru Opriº – Bucureºti; Stephane Courtois – Paris; Nicolas Werth – Paris; Mircea Carp – Munchen; Anatol Petrencu – Chiºinãu ºi alþii… Tot aici la 9 iulie 2002 s-au inaugurat încã zece sãli printre care ºi sãlile “Basarabia în Gulag”. La inaugurarea sãlilor Basarabia în Gulag au participat ºi doi reprezentanþi invitaþi din Republica Moldova, dr. în istorie Anatol Petrencu ºi Vadim Pirogan, preºedintele victimelor regimului comunist din R. Moldova, care au explicat vizitatorilor exponatele, fotografiile ºi mãrturiile foºtilor deþinuþi politici în închisorile ºi lagãrele din URSS. În una din sãli sunt expuse picturile ºi desenele pictorului Victor Zâmbrea, fost deþinut politic ºi luptãtor antisovietic din gulagul sovietic. În ultima zi a simpozionului oaspeþii au vizitat cimitirul Cearda, cimitirul sãracilor, unde erau înmormântaþi deþinuþii exterminaþi în groapa comunã. Invitaþii din Republica Moldova ºi-au exprimat sincerele lor mulþumiri pentru înfiinþarea acestui memorial

– 287 –

care trebuie sã fie o pildã ºi un serios avertisment pentru toatã lumea ca aceastã tragedie ºi genocid comunist sã nu se mai repete niciodatã. Comuniºtii criminali trebuie sã rãspundã în faþa popoarelor pentru crimele sãvârºite în timpul regimurilor în toate acele þãri conduse de URSS.

MARA-MU
De la Sighet, pãrãsind Memorialul, am plecat la Borºa, dorind sã o cunosc pe mama acestui român, Gavrilã Buju, situat în Canada, care ne-a ajutat sã facem la Chiºinãu Muzeul Memoriei Neamului. Mã interesa tot ce era legat de dânsul, vroiam sã aflu cât mai multe despre el, sã înþeleg de ce acest român din Maramureº ne-a trimis un ajutor de 1000 de dolari, pentru noi, basarabenii. Mã gândeam ce are el cu Basarabia, un bãrbat tânãr, care nu ºtia bine nici istoria þãrii sale, nici nu a trecut prin rãzboiul care a distrus atâtea fiinþe nevinovate. El nu ºtia multe adevãruri, cãci comuniºtii din România, supuºi Moscovei, fãceau totul ca sã educe tineretului dispreþ ºi urã împotriva marilor eroi ai neamului, ºi ai credinþei. Îmi era greu pe suflet, când mã adresam unora care þipau cã sunt patrioþi, dar în realitate erau niºte profitori minciunoºi ºi farisei. Dupã câteva ore cu trenul, împreunã cu Veronica, soþia mea, am ajuns la Viºeul de Sus. Cu diferite mijloace de transport am ajuns la Borºa, unde trebuia sã fim întâmpinaþi de fratele lui Gabi, Petrea, care ºtia deja de la Gabi cã noi trebuia sã venim pe la ei. Dar noi am întârziat ºi nimeni nu ne-a mai aºteptat. Având un numãr de telefon, am gãsit-o pe Dna Silvia Belciug, o veriºoarã a lui Gabi, o femeie simpaticã, tânãrã, care ne-a luat acasã, ne-a hrãnit cu un pilaf foarte gustos, apoi ne-a dus cu maºina la dna Valerica, fosta învãþãtoare a lui Gabi. Sora lui Gabi, Ileana, nu era acasã, plecase la muncã în Italia. Avea acolo douã fete, care ºi ele se aranjase la lucru. Trebuie sã spun cã mult tineret pãrãsise Borºa, s-a dus în alte þãri, sã câºtige un ban, cãci minele ºi alte întreprinderi nu lucrau cu anii, totul fusese distrus de noua putere democraticã cu comuniºti în frunte careºi fãceau treburile lor, se îmbogãþeau. A venit în sfârºit ºi fratele lui Gabi, Petrea, care urcându-ne pe un tractor, ne-a dus în munþi, unde locuia el ºi mama lui dna Ileana Buju. Tractorul ne ridica pe Valea Luceafãrului, o strãduþã cu gropi mari ºi adânci. Tractorul nu era nou, fusese cumpãrat de Gabi pentru fratele sãu. Maºinãria asta vãzuse multe, pârâea ºi trosnea, ridicându-ne tot mai sus în munþi, îngrijorându-ne sã nu facã vre-un chibiþ ºi sã fim nevoiþi sã mergem pe jos, cãci drumul era abrupt. Am trecut pe lângã “cenzurã”, aºa se numea aici un dig de pãmânt galben adus prin þevi din minele

– 288 –

Borºei. Am ajuns la casa lui Petrea, o casã bunã, mare, fãcutã de mâini de gospodar. A venit aici ºi mama Ileana, care trãia mai sus de Petrea, în casa bãtrâneascã, fãcutã încã de tatãl lor Gavrilã Buju. Mama Ileana, o femeie micuþã, cu pãrul bine însurit, subþiricã, nu arãta la anii ei. Îmbrãcatã într-o bluzã albã, ca zãpada, cu o fustã neagrã, cu un cojocel frumos, a insistat sã mergem ºi la ea în casã. Ne-am ridicat în sus, spre casa ei, urmând-o, ºi sã vezi minune! Ea, cu o gãleatã plinã cu apã într-o mânã ºi cu o sacoºã în altã mânã, mergea repede în sus, ridicându-se spre casa ei. Noi dupã ea, ne opream, gâfâind, nu ne ajungeau puteri, trebuia sã ne odihnim. Ne uitam cu mirare ºi admiraþie cum aceastã femeie, urcã în sus ca o cãprioarã, nu ne venea sã credem. Casa ei era din bârne, de vreo cinzeci de ani, dar era bunã, tare, þinea piept vânturilor, iernii grele din munþi, se vedea cã-i fãcutã de o mânã gospodãreascã. Soþul ei Gavrilã nu mai era demult, trãia singurã. Nu ºi-a refãcut viaþa, nu a dorit sã-ºi ia alt bãrbat, cu toate cã se gãseau oameni de treabã, care ºi-ar fi legat soarta cu ea. Dar ea nu dorea, trãia cu amintirea lui Gavrilã, pe care îl luase cândva, demult, din dragoste ºi cu care nu a avut norocul sã fie împreunã la bãtrâneþe. Ne-a primit în casã, ne-a hrãnit cu lapte de vacã din munþi, proaspãt ºi cãlduþ, lapte gustos, aromat. Am stat de vorbã. Povestea de fiul sãu Gabi ºi uneori îi tremura glasul ºi o lacrimã zgârcitã apãrea în ochii ei frumoºi ºi blajini. Mã uitam la ea ºi o admiram pe aceastã femeie din munþi, fire puternicã ºi devotatã acestor locuri mãnoase, vieþii de loc uºoare, care nu vroia sã se mute nici în iernile cele grele, în casa construitã de Gabi pentru ea acolo, jos, în satul Rotundu. Am ieºit apoi din casã. Afarã un omulean îi cosea iarba în curte pe costiºe. Ea a luat o greblã ºi a început sã strângã iarba cositã, viitorul fân pentru vãcuþa ei. Mâinile ei lucrau repede, miºcãrile erau vioaie ºi, nu pãrea cã are 72 de ani, mai degrabã pãrea o fetiºcanã sprintenã ºi harnicã. I-am ajutat ºi noi, miºcându-ne cu greu pe costiºele abrupte sã strângem iarba deja uscatã în cãpiþe. Era ceva frumos în aceastã femeie, aici în munþi, cu viaþa ei asprã, cu nevoile ºi bucuriile ei, cu dorul de fiul ei atât de depãrtat, de nepoþica Ileana, nume ca al ei, departe peste mãri ºi þãri, într-o þarã strãinã. Ne uitam la ea, cum aºeza uºurel fânul în cãpiþã, ºi mã gândeam la soarta ei singuraticã, în aceste locuri pe care ea nu le-ar fi schimbat niciodatã. E drept, cã Petrea trãia alãturi, o mai ajuta, dar el avea viaþa lui, familia lui, cu problemele sale. Gabi îºi fãcuse o cãsuþã frumoasã în Rotundu ºi o rugase pe mama Ileana sã stea în ea, sã pãrãseascã mãcar

– 289 –

iarna munþii. A stat o iarnã în casa lui Gabi, numai una. N-a rezistat, o chemau acolo sus munþii, cu misterele lor, cu pajiºtele bogate cu iarbã mãtãsoasã, cu frumuseþea ºi aroma florilor de munte. S-a întors în casa ei, plinã de amintiri triste ºi vesele, unde a trãit o viaþã întreagã, unde nãscuse trei copii, unde trãia cu grijile ºi nevoile gospodãriei, nedorinduºi o altã viaþã… De acolo de sus se cobora uneori la vale, venea în Rotundu, pe la fata sa Ileana, sã mai stea de vorbã, sã-ºi mai vadã nepoþii ºi nepoþelele. În viaþa ei niciodatã nu fusese la doctori ºi nici leacuri nu luase în gurã. Am plecat a doua zi. Am ajuns la gara Viºeul de Sus datoritã aceleiaºi doamne Silvia Belciug, care ne-a dus la garã cu maºina sa, þinând în mâini volanul de parcã toatã viaþa numai cu asta s-ar fi ocupat. Am mai fost odatã la Borºa, invitaþi prin telefon de Gabi Buju din Canada sã vedem sãrbãtorile mari din Maramureº, sãrbãtoarea de la “Hora de la Prislop” ºi “Adormirea Maicii Domnului” de la mãnãstirea Moisei. Am profitat de faptul cã aveam un prieten, pe domnul Anatol Gorj, un nepot de a lui Costache Leancã, prietenul tatãlui meu care a trãit în casa noastrã, la Bãlþi, în cartierul Pãmânteni. Costache Leancã în 1918 a fost preºedintele adunãrii de la Bãlþi, numitã “zemstva”, pe vremea aceea. Aici, la Bãlþi, a fost scrisã prima cerere de Unire cu România de cãtre þãranii moldoveni, care ºtiau din ce neam se trag ºi cine sunt fraþii lor. Costache Leancã, þãran din Cuhneºti, de ºapte ori a fost ales deputat în parlamentul României pânã în 1940, când ruºii sovietici au nãvãlit în Basarabia, ocupând-o cu forþa, cum au fãcut ºi mai înainte, pe timpul þarului. Amândoi, ºi Costache Leancã ºi prietenul sãu ªtefan Pirogan, tatãl meu, au fost arestaþi, cu toate cã erau democraþi de stânga, duºi în Rusia ºi exterminaþi în lagãrele sovietice la o vârstã de 52 de ani. Pe Anatol, nepotul, un bãrbat în vârstã, trecut de cincizeci, tãvãlugul sovietic nu l-a îndoit la pãmânt, cum au pãþit-o alþii. De loc ºi el din Cuhneºti, nãscut într-o familie de opt copii, a avut o mare tãrie de caracter ºi voinþã. Dupã ce a terminat ºcoala de opt clase din sat, a plecat singur la Chiºinãu sã înveþe la o ºcoalã profesionalã. Seara mai învãþa la o ºcoalã medie. Apoi a terminat Institutul Politehnic, lucrând în acelaºi timp la o construcþie. N-a intrat nici în comsomol, nici în partid, pe care îl detesta, vãzând cine îºi face mendrele acolo. Începând de prin 1986, s-a inclus în miºcarea de eliberare naþionalã, luând parte la adunãri ºi manifestaþii pe strãzile Chiºinãului, care vuiau de lume dornicã de adevãr ºi libertate. Soþia, Maria, lucra la o bancã, fetiþa Maria studia la Universitatea din Iaºi. Anatolie strâmtorat la lucru, a pornit un business

– 290 –

mic, o moarã într-un sat. El mi-a propus sã vizitãm Borºa, sã luãm parte la sãrbãtorile din Maramureº. Îmi place acest om pentru setea lui de a cunoaºte, de a citi, când mulþi nu iau nici o carte în mânã. Dar ºi eu eram prea bãtrân, ca sã mai pot învârti volanul maºinii mele ºi am dãruito lui Alexei, nepotul meu. Anatol avea un “Jiguli” cu care am plecat spre Borºa. Eram amândoi cu soþiile, prietenele noastre pe viaþã. Am avut toþi ocazia sã vedem frumuseþile þãrii noastre, trecând prin multe oraºe ºi sate din Nordul Moldovei ºi Maramureºului. Ne-am oprit la Borºa, fiind cazaþi în casa lui Gabi, care-i sunase sorii sale, Ileana, venitã din Italia, unde a lucrat douã luni de zile ºi câºtigase ceva bani. Ne-a primit cu braþele deschise. Era luna august, totul era verde, cu soare frumos. Am trãit câteva zile în casa lui Gabi toþi patru. Sora Ileana trãia alãturi, peste drum de casa lui Gabi, de care se îngrijea. Avea casa ei, o casã bunã, frumoasã, fãcutã cu mâinile ei ºi a soþului Ion. La început au trãit sus, în munþi, acolo îºi durase o casã, dar a fost o alunecare de pãmânt ºi ºi-au fãcut casã în Rotundu. Alãturi de ei îºi fãceau casã fetele lor, care lucrau în Italia ºi câºtigau bani, pe care îi bãgau în construcþie, o casã cu trei etaje. Cât am stat în casa lui Gabi Buju, eram serviþi de Ileana, care s-a dovedit a fi o femeie simpaticã ºi sociabilã. Ne plãcea s-o ascultãm cum povesteºte diferite întâmplãri din viaþa lor ºi a Borºei. Venea la noi dimineaþa, aducând mâncarea, apoi la amiazã ºi seara ne duceam la ea la masã, unde erau fiicele ºi soþii lor, care venise în concediu din Italia ºi povesteau lucruri ºi întâmplãri interesante despre viaþa lor de acolo. Nici acolo nu aveau lefuri mari, dar trãind modest, fãceau economii pentru a aduce banii în þarã ºi a construi casa. Am stat patru zile la ei, fiind înconjuraþi de bunãvoinþa ºi simpatia lor. Alãturi de ei trãia ºi Valerica Steþcu, învãþãtoarea lui Gabi cândva demult. Era profesoarã de limbã francezã ºi mai fusese primãriþã, aleasã de popor în Rotundu. O femeie energicã, care ne-a primit ºi ea cu bucurie ºi dragoste de neam, cã de, toþi eram români. Lângã casã avea un bazin în care înotau pãstrãvi, aduºi de ea de la o crescãtorie de peºti. Când le aruncam câte o bucãþicã de pâine, se aruncau ca niºte fulgere înghiþind prada. Dna Valerica ne-a mai povestit câte ceva despre Gabi. Am luat parte ºi la praznicul de la mãnãstirea din Moisei “Adormirea Maicii Domnului”. Am plecat cu toþii la mãnãstirea din Moisei. Maºina a trebuit s-o lãsãm jos, pe ºoseaua BorºaCluj, iar noi sã ne ridicãm vreo trei kilometri pânã la mãnãstire. Aici, sus, erau veniþi mii de oameni din toate colþurile þãrii sã asculte slujba, ce o fãcea un episcop din Maramureº. Lume multã, mulþi îmbrãcaþi în

– 291 –

haine naþionale, în cãmãºi albe, iþari largi, port ce s-a pãstrat din moºistrãmoºi. Mai era aici o sãrbãtoare la Prislop, unde veneau din toate pãrþile oamenii cu suflet de români, care þineau la obiceiurile ºi hramurile strãvechi. Am venit îndemnaþi de Gabi, dar am întârziat cu câteva zile ºi nu am vãzut frumuseþea obiceiurilor ºi a îmbrãcãmintei naþionale a celor veniþi din munþi ºi de la ºes la Hora de la Prislop. A venit ºi vremea sã ne despãrþim ºi sã ne întoarcem acasã. Ne-am luat rãmas bun de la aceºti oameni simpli, cu suflet mare, care ne-au primit cu atâta dragoste ºi bunãvoinþã, împãrtãºindu-ne gândurile ºi visele lor la o viaþã mai bunã.

SIMPOZIONUL DE LA PITEºTI
Între 4 ºi 6 octombrie 2002 a avut loc la Piteºti un simpozion organizat de Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din judeþul Argeº – preºedinte Sergiu Rizescu, Fundaþia Memoria, filiala Argeº – Aristide Ionescu, Institutul român de istorie recentã – Marius Oprea, Muzeul judeþean Argeº cu colaboratorii Vasile Novac ºi Remus Petre Cârstea, cu sprijinul inimosului primar al or. Piteºti – Tudor Pendiuc. Oraºul Piteºti, reºedinþa judeþului Argeº, este situat la confluenþa râului Argeº cu râul Doamnei. Municipiul Piteºti este un important centru economic industrial, cultural ºi sportiv al þãrii româneºti. Este un oraº frumos, curat ºi cine-l viziteazã rãmâne impresionat de tot ce vede aici. Tot în acest oraº este fabrica de automobile Dacia, care împreunã cu firma Renault construieºte azi noile modele care înfrumuseþeazã minunatele ºosele ale României. Dupã armistiþiul de la 23 august 1944 România a fost ocupatã de armata sovieticã timp de 14 ani. României i s-a impus un guvern comunist, regele Mihai a fost expulzat din þarã ºi neamul românesc a cunoscut dezmãþul, jafurile ºi crimele comuniste. În partidul comunist român în 1944 erau nu mai mult de 900 membri, majoritatea strãini, evrei, unguri, ruteni, ruºi. Români erau numai ºase oameni. Stalin a hotãrât pedepsirea ofiþerilor români care au luptat la rãsãrit pentru eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei, ocupate de sovietici în 1840 prin protocolul secret adiþional la pactul Molotov-Ribbentrop. Pentru bolºevizarea României s-a recurs la falsificarea istoriei naþionale ºi a rezultatelor alegerilor parlamentare, introducerea a mii de consilieri sovietici la întreprinderi ºi instituþii, introducerea cenzurii, limbii ruse obligatorie, interzicerea a tot ce avea caracter naþional. Peste 1 milion de români, care se opuneau politicii comuniste, au

– 292 –

fost aruncaþi în lagãre ºi închisori. România a fost singura þarã care timp de 10 ani a opus o rezistenþã armatã împotriva bolºevizãrii, împotriva slugilor Moscovei ºi cozilor de topor. Închisorile în care s-au comis cele mai barbare crime, au fost la Piteºti, Sighet, Aiud, Canalul Dunãre-Marea Neagrã… Conducãtorii partidelor politice patriotice au fost încarceraþi ºi exterminaþi. Tineretul antibolºevic a fost supus unui regim special de “reeducare” ºi exterminare, inspirat de agenþii sovietici ai NKVD-ului, trimiºi în România. Reeducarea prin torturã, cunoscutã sub numele de “Fenomenul Piteºti”, a constat în recrutarea unor deþinuþi politici, cãrora li se promitea eliberarea ºi grade în securitatea românã, în schimbul smulgerii de la alþi deþinuti a informaþiilor nedeclarate la anchete. Se aplicau metode oribile de torturã continuã, care adesea se terminau cu exterminarea deþinuþilor, elevilor ºi studenþilor. Echipele de torþionari de la Piteºti au INVOCARE PENTRU student la ROMÂNESC fost conduse de Eugen Þurcanu, fost NEAMUL drept, ºi de acoliþii sãi: Stoian Ion, Cobilaº Nicolae, ªerbãnescu C., Romanescu G., Pop C., Ce clipe pline de amar, G. ºi alþii. Mã ia în suflet c-un fior, Livinschi M., Popescu Ce lume în înºelãciune,erau judecaþi pentruifapte:i t c - m n e Te a î m n e u o î i , n Mulþi dintre tineret De 1. cã spuneau cã Ana Pauker este “bivoliþã v s l e a l r, - 15 ani; parcã cineva-n altar D m c neagrã”… o e ia eei2. au cântat: “Deºteaptã-te române” De marea lor fãþãrnicie. 20 ani; …..................... Înjurã-aceastã naþiune! 3. Trãiascã regele ……….......................................... - 10-20 ani;vãd în iarnã ochii mei, Ce Pe-o iarnã grea, printre - 5-10 Ai 4. propagandã împotriva colhozurilor ……................ tãi, ai ei, umpluþi cu rouã, nãmeþi, ani etc. Hora Unirii – o joacã-acei, Vo n u s î t a e p i i , id-e n ot rmi Reeducarea de la Piteºti condusã de securitatea românã a fost extinsã Care au rupt Moldova-n douã!.. Pe glia ruptã în bucãþi ºi în alte puºcãrii: Gherla, Târguºor, Tg. Ocna, cioclii românimii!!! Danseazã Canalul Morþii din Dobrogea… În timpul paºi, D , e danseazã, ei fac reeducãrii au fost uciºi 64 de deþinuþi politici, a i schingiuiþi peste 700, în soare, de 100 au rãmas tu stai, ea stã în loc, Ridicã nasturii vechi mai mult Eu stau, invalizi pe viaþã. Scopul “reeducãrii Iaºi satanice prin torturã” era distrugerea totalã fizicã Pe unde Eminescu-n Privind tãcuþi dansânda ºi psihicã ºi transformarea victimelorgloatã, turnãtori ºi cãlãi ai în atei, Visat-a Românie Mare!.. prietenilor lor. Echipa lui Þurcanu era sprijinitã direct ne e de joc de Cãci nouã nu de securitate, gardieni ºi de ºef, nedragi, Alexandru Peste-o moºie destrãmatã. Dumitrescu. Da, ei se calcã în cãpitanul Deþinuþii erau în neºtire, bãtuþi la tãlpi pânã la leºin, la fund pânã la sângerare, Frãmântã glodul bãtaie în strãmoºiibâtele, erau trecuþi prinPeste mai neimaginabile torturi, cele Moºia lui ªtefan, Pe-unde grup cu noºtri dragi bãgaþitcu a p n r U i e cu urinã ºi altele… astãzi de ocarã, capul în tinetele Jrf usu etu nr! eti Ajunsã Cine au fost cãlãii României? Aratã-ne, o, Doamne-un plan 1. Gh. Dej a ordonat lichidarea tuturor adversarilor politici, chiar ºi Leonida De izbãvire pentru Þarã!!!Lari a unor tovarãºi din partidul comunist. “Literatura ºi Arta” 8 mai 2003 2. Agentul nr. 1 al Kremlinului a fost Ana Pauker (Hannach Robinschn), 293 – 3. Iosif Chiºinevschi (Ioºca – Brottman), 4. Teohari Georgescu (Burach Tescovici),

Constantin Stere

Toma Istrati

Sergiu Grossu ºi soþia Nicoleta

– 294 –

Ovidiu Creangã cu nepoatele

Nicolae Dima

Mihai ºi Victoria Ursu

– 295 –

Pavel Dudnic

Lidia Aºtefanei

Anatol Corj

Nicolae Caireac

Boris Ojog

Simion Hachi

Ioan Rusu

Gheorghe Cucereavâi

Andrei Stoica

– 296 –

Memorialul de la Sighetul Marmaþiei, 2002

Vergiliu Stefanin

– 297 –

– 298 –

Partea II

Boris Movilã

}NTRE DOU+ LUMI

– 299 –

CURRICULUM VITAE
Redactor de film ºi de carte, publicist, scenarist ºi traducãtor. S-a nãscut la 6 oct. 1928, în com. Hâjdieni, jud. Bãlþi. ªcoala primarã în satul natal. A urmat Liceul „Ion Creangã” din Bãlþi (1939-1944), ªcoala Pedagogicã din Bãlþi (1947-1948), Institutul Pedagogic „Ion Creangã” din Chiºinãu, Facultatea de Istorie ºi Filologie (cu prof. N. Corlãteanu, L.Caþ (Ceza) º.a. (1948-1952), cursuri de perfecþionare – redacturã, la Moscova (1954). A activat în calitate de învãþãtor la ºcoala din satul natal (1944-1947); redactor ºi ºef de redacþie la Editura „ªcoala sovieticã” (1952-1958); redactor ºi membru al colegiului de scenarii la Studioul „Moldova-film” (1958-1964); redactor ºef la Comitetul de Cinematografie al R.S.S.M. (1964-1968); redactor ºef al Asociaþiei de filme documentare „Panorama” a studioului „Moldova-film” (1968-1972, 1977-1980); redactor ºi redactor ºef-adjunct la Editura „Cartea Moldoveneascã” (19721976); ºef de cabinet metodic la „Moldinformkino” (1976-1977); redactor superior la Secþia dublare a filmelor în limba românã a Studioului „Moldova-film” (1980-1985); director al Biroului de propagandã a artei cinematografice al Uniunii Cineaºtilor din fosta URSS (1985-1987); director artistic ales al Studioului „Moldova-film” (1987-1992); redactor ºi secretar responsabil la Editura Enciclopedicã „Gh. Asachi” (19941995) ºi redactor la Editura „Museum” (din 1996). În 1972, 1976 ºi 1980 este eliberat de câteva ori din funcþiile pe care le deþinea pentru „naþionalism”, vina fiindu-i cererea insistentã de editare a cãrþilor bune ºi de turnare a filmelor în limba românã. Redactor la mai multe edituri, a contribuit la editarea volumului de „Poezii” de M. Eminescu (1956), „Operelor alese” ale lui Zamfir Arbore, în anii 70 a organizat editarea volumelor din colecþiile „Dintre sute de catarge” ºi „Debut”, aici fiind promovaþi tinerii scriitori: Leonida Lari, Nicolae Dabija, Marcela Benea, Nina Josu, Ludmila Sobieþchi, Nicolae Esinencu, Dumitru Ciobanu º.a. A tradus din limba rusã zeci de cãrþi din literatura clasicã ºi contemporanã (Oameni cu conºtiinþã curatã (partea a doua) de P. Verºigora, Micul vagabond de I. Greennwood, Cãpitanul Jan Zvãpãiatul de L. Boussenard, Nãscuþi de furtunã de N. Ostrovski, Mrejele de L. Krucikovski, Hoþul de piersici de Em. Stanev etc.), filme artistice (Teheran-42, Idiot (Dostoievski), Garã pentru doi, O misiune importantã) º.a. La Studioul „Moldova-film” a fost redactor la multe filme

– 300 –

documentare ºi artistice (Ultima lunã de toamnã, scenariu: I.Druþã, regia: V.Derbeniov, apreciat cu Premiul Internaþional „Crucea Sudului”, în Argentina ºi Grand Prix, la Cannes; Aºteptaþi-ne în zori, în regia lui Em. Loteanu º.a.). A scris scenarii pentru filmele documentare Vasile Alecsandri, Ciocana Nouã º.a. Redactor ºi coautor la enciclopediile Chiºinãu (30 de articole), Femei din Moldova (cca 100 de articole). A redactat volumele Pe drumurile pribegiei ºi Oameni ºi timpuri de V. ªt. Pirogan, Organizaþia naþionalã din Basarabia, „Arcaºii lui ªtefan cel Mare” de M. Ursachi º.a. Colaboreazã cu articole (cca 200) pe diverse teme ºi probleme acute la publicaþiile: Literatura ºi arta, Mesagerul, Glasul Naþiunii, Flux, Capitala, Luceafãrul º.a. Membru al Uniunii Cineaºtilor din R. Moldova (1978). Distincþii: Maestru emerit al artei din R. Moldova (1992), medalia „Meritul Civic” (1995), laureat al sãptãmânalului „Literatura ºi Arta” (1996-2002). Ion DRON

UN SUFLET DE HAR ºI NEÎMPÃCARE
... Adicã, ce vroiam eu sã spun pânã la urmã? Dacã nu mã înºealã mintea, tot despre o aniversare trebuia sã vorbesc eu acum, de un portocal care este un om ºi care omul acesta nu e altul decât Boris Movilã, un mare singuratic ºi fratele tuturor acelora, pe care destinul la lovit zdravãn peste cãciulã, înhãmându-l la carul rãspunderii ºi datoriei, sã-l ducã tocmai în culmile dealului, unde se aratã zorii liliachii ºi bate vânt de împrospãtare pe toate laturile þãrii. Tot de la aceste culmi trebuie, cã se zãresc anii lui muºcaþi la coamã de o stea buiacã ºi care freamãtã la numãrul 60! – ani, cu zimþii probãluiþi de toate potãile, versificând în acest chip, valoarea ºi tãria sacrificãrii lor adevãrate. Fãrã îndoialã, ar mai fi de spus multe despre Boris Movilã, pentru cã e un înfocat care îºi mâncã pâinea cu magiunul amar al cinematografiei, dar sã aºteptãm sã se rotunjeascã SUTA aia, cã vine furtunoasã, ºi isprãvim noi, cã meritã. Anatol CODRU „Literatura ºi arta”, 6.X.1988

CE NU M-A ÎNTREBAT EUGEN CIOCLEA?
...Iu. C. Nu m-ai întrebat dacã nu tânjesc dupã cinematografie. ªi-þi

– 301 –

spun sincer cã tânjesc grozav. Cineaºtii noºtri nu numai cã trãiesc întro lume a miracolului ºi a deosebitelor greutãþi cotidiene. ªi sunt oameni de un curaj deosebit. Nu le fac complimente, le simt lipsa! Numai un singur exemplu. Patru ani am fãcut ºcoalã la unul dintre cei mai fenomenali oameni ai noºtri, la un om de-o puritate sufleteascã deosebitã, de-o credinþã naþionalã ieºitã din comun, dar nedeclaratã, aºa cum o preferã unii. Boris Movilã este omul care trebuia sã fie ministru. Dacã am fi pãstrat acea mânã de intelectuali cu vechea pregãtire, azi nu ne-am fi hârtolat în toate pãrþile ca oamenii beþi. Reforma învãþãmântului se miºcã prea încet, cãci ne lipseºte voinþa ºi duritatea lui Boris Movilã. În culturã reforma demult a îngheþat. Fiindcã ne lipseºte energia ºi elanul lui Boris Movilã, care ºi cu mijloace puþine ºtie a face lucruri mari... Dar câþi creatori de seamã mai ascunde acea uriaºã fabricã a filmului, care, sã vedeþi cã se bazeazã nu numai pe individualitate, ci ºi în aceeaºi mãsurã pe colectiv. Cinematografia nu e numai cea mai importantã dintre arte, ci în primul rând e artã colectivã. ªi eu tânjesc dupã acel colectiv... Iurie COLESNIC „Lanterna magicã”, nr.19, 1-15.XI.1992

PÃZEA! K.G.B.-ul ATACÃ...
... Deci acum 5-6 ani ni s-a încredinþat o misiune iniþiatã de Mahu, care consta în filmarea lui Boris Alexandrovici Movilã, redactor sau regizor (nu mai þin minte ce funcþie exercita) la studioul „Moldovafilm” pentru a-i „depista” relaþiile, precum ºi pentru a-l studia bine pe dumnealui ºi pe vecinii acestuia, în care scop urma sã i se instaleze în apartament aparataj secret de ascultare. Mai pe scurt, urma sã facem o muncã obiºnuitã pentru activitatea K.G.B.-ului din acele timpuri. Dar caracterul misiunii lãsa sã se înþeleagã faptul cã dl Movilã este o persoanã ce ar putea prezenta un anume pericol pentru Moldova. ªi, într-adevãr, peste un timp, dupã efectuarea unui ºir de mãsuri operative ºi speciale, am putut constata cã numitul Mahu i-a deschis dlui Movilã, care fãcea o muncã perfect paºnicã ºi care nu deþinea nici un fel de secrete militare sau de stat, pe lângã toate fiind ºi în vârstã, un dosar sub titlul „Înaltã trãdare sub formã de spionaj”. Nu era mare noutate cã în timpuri de tristã amintire sã fie pus sub urmãrire un colaborator ºtiinþific sau o persoanã care lucra la o anumitã întreprindere cu restricþii ºi care se aflã în legãturã de rudenie cu cineva din, sã zicem, Israel sau S.U.A., fiind astfel bãnuit

– 302 –

cã ar putea deveni agent al serviciilor de spionaj al acestor þãri. În schimb mira faptul cã i se deschidea dosar unei persoane deja înaintate în vârstã, unui simplu cineast pe motiv cã ar face activitate de spionaj. În scurt timp am aflat cã Mahu îl învinuia pe dl Movilã de spionaj în favoarea... României. Aveam, nu? de ce sã ne mirãm. Ne dãdeam seama de caracterul absurd ºi nefondat al învinuirilor. Dar tov. Mahu ne cerea „mãsuri active”. ªi astfel se face cã la sugestia tov. Mahu „spionul Movilã B.A.” a fost încadrat cu filatori. Fiece miºcare a lui se afla sub observaþia K.G.B.-ului, îi era supravegheat apartamentul,

– 303 –

i se asculta telefonul, i se citea corespondenþa ºi toate aceste acþiuni au durat destul de mult. Nu putea fi nici vorbã ca el sã poatã pleca undeva peste hotare. Nu i s-ar fi permis. ªi toate aceste „mãsuri” se realizau „în interes de securitate a statului” ºi, desigur, fãrã aprobarea procuraturii. Am spus cã ne vom opri doar la un caz... Un fost colaborator al secþiei a 7-ea a K.G.B.-ului R.S.S.M. „Þara”, 26 mai 1992.

„POVARA BUNÃTÃÞII NOASTRE”...
Bine a zis, acum 30 de ani în urmã, înþeleptul nostru scriitor Ion Druþã. El a sesizat atunci niºte procese ºi fenomene sociale, pe care noi nu le observam, iar astãzi ele ne strivesc, ne asfixiazã. Lipsiþi de intelect Era pe la sfârºitul lui martie începutul lui aprilie 1944, când Armata Roºie a „eliberat” raioanele din nordul Basarabiei de la ocupanþii români. La vârsta de numai 16,5 ani, cu 4 clase de liceu teoretic „Ion Creangã” din Bãlþi, am fost numit învãþãtor în satul meu natal Hâjdieni, raionul Glodeni, sat bogat care pe atunci avea vreo patru mii de locuitori. Þin minte ca acuma, cã din cei circa 15 învãþãtori buni, majoritatea absolutã basarabeni (Handrabura, Chiaburu, Livovschi º.a.), toþi au plecat, au fugit peste Prut, în România, unde au fost repartizaþi pe judeþe, cazaþi ºi aranjaþi la lucru în ani foarte grei pentru þarã. Ei n-au vrut sã rãmânã sã dea ochii a doua oarã cu satrapii lui Beria ºi Stalin. Le era fricã de anul ’40, când au fost arestaþi 11 mii de intelectuali, fricã de Siberia, unde în 1941 au fost deportate 5000 familii ºi 53 mii de tineri duºi la muncã forþatã. Satul meu n-a fost o excepþie. În 1944 din Basarabia s-au evacuat în România circa 10 mii de învãþãtori ºi medici, au plecat câteva sute de mii de gimnaziºti ºi liceeni, pãrinþii lor, specialiºti, aproape toþi intelectualii, cei mai buni gospodari, vreo jumãtate de milion de oameni. Satele ºi oraºele noastre au rãmas fãrã intelectualitate tehnicã, ºtiinþificã ºi artisticã. Printre cei plecaþi erau ºi viitoarele mari somitãþi ale neamului românesc: academicianul Gleb Drãgan, lingvistul E. Coºeriu, scriitorul Paul Goma, mitropoliþii de Oltenia Vornicescu ºi de Ardeal Plãmãdealã ºi alte zeci ºi sute de personalitãþi marcante, împrãºtiate în toatã lumea. S-a creat o lipsã totalã de intelectuali. Din cei puþini rãmaºi aici unii au ajuns în Siberia, alþii în anii 4050 au fost decimaþi moraliceºte în numeroasele campanii ideologice contra rãmãºiþelor româno-burgheze, monarhiste: N. Costenco, I.

– 304 –

Vasilenco, E. Rusev, N. Corlãteanu, L. Deleanu, V.Coroban, G. Meniuc, M. Grecu, P. Zadnipru, A. Ablov, A. Corobceanu, L. Cemârtan, T. Cibotaru ºi mulþi alþi cunoscuþi ºi necunoscuþi opiniei publice. Rãsfoiþi presa timpului, mai ales „Sovietskaia Moldavia” ºi „Moldova Socialistã” ºi o sã vã cutremuraþi de învinuirile aduse multor intelectuali basarabeni. Am fost lipsiþi de intelectualitate, de culturã, de istorie ºi tradiþii. Atunci a început, când în toate centrele raionale strada principalã era plinã de raiuri (raicom, raispolcom, raiono, raifo, raizdrav, raizo, rai... rai... rai), în care toþi ºefii erau ruºi sau moldoveni, rãmaºi dupã mãcelul din 37 organizat de Stalin în Transnistria, membri de partid, privilegiul pe care basarabenii încã nu-l aveau, deci, atunci a început procesul de deznaþionalizare, rusificare, mancurtizare, dispariþia memoriei noastre istorice, rezultatele cãreia le culegem azi cu vârf ºi îndesat. Ocupaþia sovieticã ºi plecarea intelectualitãþii noastre în România a fost prima loviturã de moarte aplicatã demnitãþii noastre de om ºi celei naþionale a basarabenilor. Atunci în capul mesei s-au cocoþat veneticii, cu mici excepþii, ºi mediocritatea noastrã, ignoranþa, trãdarea, licheismul, minciuna ºi forþa brutã. Iatã o problemã dureroasã, care ar trebui sã fie analizatã ºi prezentatã obiectiv de onoraþii noºtri istorici, sã deschidã ochii mulþimii la aceastã tragedie, trecutã ca ºi multe altele ce vor urma sub tãcere ºi þinute în arhivele statului sub ºapte lacãte timp de o jumãtate de secol de cãtre fosta conducere antinaþionalã a Moldovei Sovietice. Dezmoºteniþi, pauperizaþi!... În 1944, dupã „eliberare”, în Basarabia în câteva luni au fost recrutaþi ºi mobilizaþi peste 300 de mii de bãrbaþi ºi, dupã o scurtã pregãtire militarã, au fost trimiºi la front. Au luptat, o treime din ei au murit, ceilalþi rãniþi ºi teferi s-au întors acasã. Dar pânã la asta toþi au trimis acasã scrisori în trei colþuri cu alfabet latin ºi eu le citeam mai ales femeilor în vârstã. Noi toþi eram de naþionalitate românã, iar peste noapte am devenit moldoveni, limba românã a devenit moldoveneascã, iar alfabetul latin a fost înlocuit cu cel rusesc fãrã nici un fel de plebiscit ºi fãrã nici un fel de þipete din partea noastrã, cã se cheltuie miliarde de ruble din bugetul statului. De acu în ’44 la poarta þãrancelor moldovence veneau activiºti, care le sileau sã achite cât mai repede impozitul în naturã (gospostavca): pâine, carne, lapte, lânã, ouã, fructe, legume º.a., impozit, care pânã la urmã îi înnebuni cu totul pe þãrani. În ’46 a mai început ºi lunga perioadã

– 305 –

a împrumuturilor de stat, care au þinut timp de 10 ani. Þãranii au fost acei care au suportat toate vitregiile soartei, ei constituiau atunci marea majoritate a locuitorilor din republicã. Ca sã achite obligaþiile împrumutului ei trebuiau sã vândã vacã, purcel ºi cãþel. În ’46-’47 a mai dat ºi seceta, care a provocat o foame groaznicã. Cu toate astea grupuri de haidãi din sat în frunte cu reprezentantul raionului (upolnomocenîi) mãturau podurile, saraele, cotrobãiau prin sobe, cuptoare, sub podele, sãpau în grãdini ºi cãutau pâine, luau tot ce gãseau. Nu-i impresionau nici bocetele ºi blestemele femeilor, nici þipetele copiilor, nici privirile disperate ºi înjurãturile bãrbaþilor. Au fost aproape doi ani de coºmar, în care oamenii au murit ca muºtele, în primul rând copiii ºi bãrbaþii veniþi de pe front. În fiecare sãptãmânã în primãvara lui ’47 tãiam din catalog câte un nume de copil mort de foame, toþi ceilalþi erau umflaþi, distrofici. Foame în þarã, peste Prut, n-a fost, a fost greu. La noi însã ea a luat proporþii colosale, a fost o tragedie naþionalã, provocatã artificial de conducerea antinaþionalã de venetici ºi lachei, care conºtient au trimis în mormânt un sfert de milion de români, de circa 2-3 ori mai mulþi decât au murit pe front. Foamea, care a cosit lumea în dreapta ºi în stânga, a fost a doua mare loviturã de îngenunchere a neamului nostru. Peste un an, în ’49, a început al treilea calvar al poporului nostru – deportãrile, exproprierea ºi colectivizarea. Þãranii erau chemaþi la Sovietul sãtesc sã scrie cereri de intrare în colhoz, ei refuzau cã nu ºtiau ce-i asta. Erau þinuþi în beciuri, la rece, lãsaþi acasã sã vorbeascã cu soþiile ºi iar chemaþi la Sovietul sãtesc. A doua zi începea totul de la început ºi tot aºa. Oamenii nu vroiau sã-ºi dea pãmântul, vitele ºi uneltele de muncã, pe care le fãcuse ºi le cumpãrase, rupând bucãþica de la gurã. ªi iar ameninþãri cu Siberia, ºi iar beciuri. ªi majoritatea nu vroia. Intraserã cei sãraci, fãrã nimic, dar ei erau puþini. ªi atunci a fost aplicatã, ca în fundul Rusiei la sfârºitul anilor 20, legea lui Stalin – lichidarea chiaburimii ca clasã. În iunie au început deportãrile. Într-o noapte peste 11 mii de familii a celor mai buni gospodari de la sate ºi intelectuali din oraºe au fost expulzaþi în Siberia, la cercul polar. Concomitent, începând din 1944, la muncã forþatã au fost trimiºi 80 mii de tineri. Dupã acest act de genocid, condamnat de 4 ori ºi de marele scriitor rus A.Soljeniþin în opera sa capitalã „Arhipelag gulag”, când în basarabeni a fost bãgatã frica-n oase pentru multe decenii ºi generaþii, þãranii au intrat în colhoz, dând pãmântul, vitele de muncã, uneltele de producere, rãmânând cu gãini, cãþel ºi pisicã la casã. Eu am dat vreo 8,5

– 306 –

ha de pãmânt al pãrinþilor, iar casa mi-a fost luatã cu hapca, am fost dezmoºtenit pentru ce mã judec cu statul de 40 ani. Pentru þãranii basarabeni fenomenul acesta a fost egal cu un cataclism, sfârºitul lumii, pentru cã era însoþit ºi de distrugerea ºi pângãrirea bisericilor ºi mãnãstirilor, nimicirea altarelor, a icoanelor ºi a cãrþilor sfinte. Actul acesta barbar, sãlbatic, de genocid, a fost o a treia loviturã mortalã, materialã ºi spiritualã, datã poporului nostru jefuit, impilat ºi lipsit de demnitate de om ºi naþionalã, act care a demascat trãdarea, licheismul ºi laºitatea politicii criminale a guvernanþilor de atunci din republicã. Morþii pe front ºi invalizii, birurile, împrumuturile ºi foamea, arestãrile, deportãrile ºi colectivizarea – dezmoºtenirea ºi pauperizarea – toate calamitãþile ºi atrocitãþile astea s-au abãtut asupra basarabenilor ºi bucovinenilor „eliberaþi” numai în decurs de 5 ani. La un astfel de mãcel e greu sã reziste un popor, dar mite un individ. ªi aceste crime, care au costat viaþa a peste 400 mii de români, au fost trecute sub tãcere ºi mulþi din istoricii noºtri, la comanda guvernatorilor le-au botezat „eliberare” ºi „ajutor dezinteresat frãþesc”. Da, au avut dreptate: ne-au eliberat de pãmânt, de demnitate, de viaþã, pe mulþi ne-au mutat din Basarabia sã trãim în Siberia. Aºa e când istoria e cenuºãreasã, minciuna e argumentul veneticilor, e cucoanã ºi stãpânã în casa noastrã, iar þara e condusã cu bâta. Toatã pasãrea pre limba ei piere. Jocul de-a naþiunea Ce-aþi zice dacã astãzi italienii ar þipa în gura mare cã ei sunt florentini, neapolitani, veneþieni, sicilieni ºi nu italieni? Închipuiþi-vã cã nemþii ar striga la congrese cã sunt bavarezi, pomerani, vestfalieni, prusaci ºi nu nemþi; francezii ar susþine morþiº cã sunt provansali, normanzi, alsacieni etc., iar ruºii sunt moscoviþi, novgorodieni, pscoviteni sau kievleni ºi nici într-un caz nu sunt ruºi? Cele enumerate mai sus au fost în evul mediu timp de câteva sute de ani principate, cnezate, state feudale, relativ independente, care uneori au luptat între ele, alteori se uneau împotriva unui duºman comun. Ca naþiuni ºi state moderne Anglia, Franþa, Spania ºi mai apoi Rusia – toate foste mari imperii, care au ocupat ºi stãpânit numeroase pãmânturi ºi popoare strãine, s-au format douã-trei sute de ani în urmã, pe când Italia, Germania, România º.a. s-au constituit ceva mai târziu – 130-150 de ani, când ºi în aceste þãri a început sã se dezvolte societatea capitalistã ºi s-au constituit nu prin plebiscit, ci deseori la voinþa unor mari lideri naþionali sau chiar pe calea armelor, ca în Germania ºi Italia.

– 307 –

Noul sistem economic, social ºi politic a unit comunitãþi de oameni ºi popoare, care aveau trãsãturi comune: un teritoriu, o limbã, o istorie, o provenienþã etnicã, o culturã, o religie, tradiþii ºi alte particularitãþi. Se ºtie cã România s-a format ca naþiune modernã ºi stat unitar la mijlocul secolului trecut, în urma unirii Moldovei, Munteniei, Transilvaniei, Olteniei, Banatului º.a., foste principate ºi state feudale, pãmânturi ºi locuitori care au avut ºi au comun multe trãsãturi caracteristice, enumerate mai sus. Pentru oamenii normali, cu o mentalitate nedeformatã, cu o judecatã sãnãtoasã, cu puþinã carte ºi oneºti, fãrã interese meschine ºi ambiþii personale – totul e logic ºi firesc. Pe lume, însã, mai sunt ºi altfel de oameni, altfel de lideri de partide ºi conducãtori de stat. Numeroase documente din trecut mãrturisesc cã timp de peste 100 ani de ocupaþie ruseascã a Basarabiei mulþi savanþi, oameni politici ºi guvernanþi din secolul trecut îi numeau pe basarabeni – români. În anii cincizeci ai secolului nostru la Academia de ªtiinþe au avut loc douã conferinþe, la care au participat celebri lingviºti sovietici din Moscova, Kiev ºi Leningrad, care au afirmat sus ºi tare cã nu existã douã limbi, ci una – românã. Ei au mai spus cã politica a douã limbi urmãreºte scopuri ideologice, ea n-are nimic comun cu ºtiinþa ºi teoria aceasta poate fi folositã numai în scopuri interne, cu ea nu poþi ieºi peste hotare, cã te compromiþi. Atunci conducerea reacþionarã a republicii a ignorat ºi condamnat concluziile savanþilor ºi a continuat sã divizeze naþiunea românã ºi limba ei în douã, peste zidul chinez de la Prut sã-l punã ºi pe cel de la Berlin, sã nu treacã peste el nici pasãrea. Cuvântul „român” era izgonit de peste tot, din cauza lui nu se mai putea edita literatura clasicã. Poporul a fost înºelat ºi mancurtizat mai departe. Astãzi, din pãcate, în linii mari, în problemele naþionale se repeta aceeaºi politicã din anii regimului totalitar comunist. „Casa noastrã – Republica Moldova”, prezenþa ºi rolul politic nefast al lui I. Druþã, atacat necruþãtor zeci de ani de cerberii realismului socialist ºi ai ideologiei marxist-leniniste, cuvântarea tendenþioasã a preºedintelui M. Snegur ºi ale celorlalþi delegaþi, unele declaraþii revizioniste din campania electoralã ale liderilor agrarieni, afirmaþiile mincinoase ºi fariseice antinaþionale ale liderilor socialiºti ºi „Edinstvo” continuã aceeaºi politicã românofobã de existenþã a douã naþiuni, a douã limbi, a douã culturi º.a.m.d., necesitatea unei graniþe cu un zid înalt de sârmã ghimpatã la Prut ºi o lipsã totalã a ei la rãsãrit. Gândurile ºi intenþiile sunt destul de strãvezii: noi nu mai suntem o

– 308 –

naþiune românã, nu mai vorbim aceeaºi limbã, nu mai suntem o parte din acelaºi stat; noi vrem sã ne întoarcem înapoi cu 140 de ani în urmã la Moldova noastrã feudalã, exact cum ar zice un erou dintr-un roman fantastic, cã el vrea sã se întoarcã înapoi la adolescenþã ºi tinereþea de altã datã. Pe un erou de roman l-am mai înþelege, cã e o ficþie, dar pe niºte conducãtori de stat, mai ba! E mai mult ca fantastic, e caraghios, e absurd! Mai întâi, acolo unde vor ei sã se întoarcã e maximum o treime din acea Moldovã. Conducerea, în mod obiectiv, confirmã adeziunea ei la protocolul adiþional secret, semnat tâlhãreºte la miez de noapte de cãtre MolotovRibbentrop, la ordinul celor doi dictatori sângeroºi de împãrþire ºi cotropire a unor teritorii ºi popoare strãine. Conducerea republicilor baltice au cerut insistent pânã acest act criminal a fost abrogat. Deputaþii noºtri la Moscova au tãcut pentru cã el la mulþi din ei ºi atunci ºi acuma le convine. Dar logica vieþii ºi istoria ne spune cã naþiunile ºi limbile lor nu se creeazã peste noapte, nici prin decrete, plebiscite sau interese ºi ambiþii personale, ci prin firea lucrurilor în decurs de sute ºi mii de ani. Cronicarii, istoricii, clasicii literaturii noastre româneºti n-au scris în douã limbi, ei n-au avut douã naþionalitãþi – moldoveneascã ºi românã. Genialul exponent al neamului nostru Mihai Eminescu a spus scurt ºi clar: „De la Nistru pân’ la Tisa, tot românul plânsu-mi-sa...” ºi „Suntem români ºi punctum”. A. Soljeniþân, trãind în America, în manifestul sãu politic din 1990 ne-a spus cine suntem ºi cu cine sã ne unim. Pãi, tocmai de aceºti oameni geniali se tem ºi fug conducãtorii noºtri de azi ºi consilierii lor. Dupã aproape o jumãtate de secol de ocupaþie sovieticã, nemþii din Germania democraticã au dãrâmat zidul din Berlin ºi s-au unit cu Patriamamã – Germania Federativã: vietnamezii au fãcut acelaºi lucru; tot aºa au sã procedeze ºi coreenii din cele douã Corei. Ei sunt mai culþi, mai civilizaþi, ei au mai multã demnitate omeneascã ºi conºtiinþã naþionalã. Noi suntem mai prejos, suntem manipulaþi de oricine, cã nu ºtim cine suntem. Ne-am rãtãcit cu totul, suntem ciulini, târtani. Nu sunt român, sunt moldovean, este egal cu nu sunt rus – sunt moscovit; nu sunt neamþ, ci bavarez; nu sunt francez, ci normandez; nu sunt italian, ci napolitan ºi tot aºa mai departe. E caraghios, nu-i aºa? Am ajuns de râsul gãinilor, lumea ar trebui sã ne plângã de milã, cã ne dezicem de þarã ºi de neam, nu ºtim de unde venim ºi încotro ne ducem. Poporul care nu-ºi cunoaºte istoria ºi trecutul nu are viitor, -

– 309 –

zicea A. Puºkin. La care se poate adãuga cã n-are nici geografie. Rezultatele alegerilor parlamentare ºi ale plebiscitului sunt un final tragic al politicii de 50 de ani de deznaþionalizare ºi mancurtizare a poporului. Domnii istorici P. Bârnea, C.Stratievschi, V. Þaranov, V. Stati ar trebui sã-i lãmureascã poporului problema formãrii naþiunilor ºi statelor moderne, cã prea orbecãim. Ei însã rãscolesc cu înfrigurare cronicile ºi scotocesc cu acul ca într-o nucã învãscutã cuvintele moldovean ºi moldovenesc cu alte gânduri de-a otrãvi ºi mai departe mentalitatea poporului nostru din Basarabia. Consecinþele unei astfel de activitãþi de falsificare a istoriei ºi de transformare a ei într-o servitoare a guvernanþilor a dus deja la pierderea Transnistriei ºi a moldovenilor de acolo. Pentru ei e puþin, mai vor ºi o Basarabie. O fac din ignoranþã sau din fariseism, rezultatul e acelaºi. E caraghios, e ruºine! Cum ºi-o face omul nu i-o face nimeni. Dar viaþa nu iartã nimic. Vom nimeri la zidul infamiei ºi vom fi blestemaþi de urmaºi. Unde dispar moldovenii? Imperiul þarist, apoi cel sovietic, au promovat din plin politica ºovinã de expulzare, rusificare ºi de exterminare fizicã a naþionalitãþilor mai mici de pe teritoriile ocupate ºi anexate, sub pretextul de eliberare. Iatã ce scria þarul Alexandru I la 5 august 1812: „Rãzboiul prelungit 5 ani între împãrãþia Rusiei ºi Poarta Otomanã acum mulþumitã þie celui Prea Înalt s-a isprãvit cu noroc, pacea s-a încheiat. Aceastã dãruitã nouã de la Dumnezeu pace a adus împãrãþiei Ruseºti însemnate foloase, bãgând în hotarele ei o faþã de pãmânt roditor ºi numeros de oameni... în care se aflã cetãþile cele vestite: Hotinul, Benderul, Chilia, Ismailul, Akkermanul ºi alte multe oraºe de negoþ...”. Þarul s-a exprimat destul de clar. I-a cãzut o manã din cer. În decurs de un secol guvernul þarist prin diferite metode a reuºit sã strãmute mii de basarabeni spre rãsãrit, pânã la Extremul orient, concomitent aducând aici, mai ales în judeþele de sud, mii de coloniºti de toate naþionalitãþile: gãgãuzi, bulgari, nemþi, ucraineni º.a. Ei erau privilegiaþi, la început erau scutiþi de impozite, iar feciorii lor scutiþi de armatã, apoi plãteau impozite de 2-3 ori mai mici ca moldovenii, ca sã prindã rãdãcini. Autohtonii erau strâmtoraþi ºi marginalizaþi în toate: guvernatori erau numiþi numai generali ruºi, feudalismul ºi iobãgia înfloreau, impozitele erau mari; þãranii din raioanele de nord ºi din centru erau fãrã pãmânt, familii întregi erau expulzaþi spre rãsãrit; limba românã a fost exilatã

– 310 –

din instituþiile de stat ºi organizaþiile obºteºti, apoi din ºcoli, apoi din biserici ºi înlocuitã cu cea rusã; capii bisericii, mitropoliþii, încãlcânduse canoanele bisericeºti, erau ºi ei ruºi, iar unul din ei, P. Lebedev, a strâns literatura religioasã în limba românã din biserici ºi mãnãstiri ºi a fãcut focul cu ea; analfabetismul populaþiei a atins cifre record: 90% bãrbaþi ºi 98% - femei; în oraºe moldovenii constituiau 15%. În felul acesta guvernul þarist a reuºit sã reducã ponderea populaþiei române în Basarabia de la 93% pânã la 80%. Însã istoricii sovietici afirmau cã în secolul al XIX-lea în Basarabia economia ºi cultura s-au dezvoltat, s-a format naþiunea moldoveneascã. Poate oare fi numitã naþiune o populaþie analfabetã ºi fãrã intelectualitate, ruptã, izolatã de centrele ei istorice ºi culturale ca Iaºi, Suceava, Putna º.a., iar un loc de exil numitã provincie dezvoltatã? Nu cumva cealaltã afirmaþie a lui V. Lenin „Rusia e temniþa popoarelor” e mai justã? Dar dacã comparãm Basarabia din sec. XIX cu cealaltã jumãtate de Moldovã de peste Prut, atunci e clar cã avem de a face cu un act de cotropire ºi ocupaþie a acestui pãmânt ºi de rusificare ºi exterminare a acestui popor, despre care de nenumãrate ori au vorbit K. Marx ºi F. Enghels. Peste puþin timp, în 1924, la Balta, I. Stalin, succesorul fidel al politicii ºovine þariste de cotropire a pãmânturilor strãine, cu gând diabolic a format Republica Sovieticã Socialistã Autonomã Moldoveneascã, la care a alipit Basarabia ºi Bucovina, smulse în 1940 de la þara vecinã România, iar mai apoi la imperiul sovietic a fost anexatã întreaga Românie. Cu alte cuvinte RSSAM a fost un pretext cu intenþia de a înghiþi toatã naþiunea românã. Populaþia de peste 700 mii de moldoveni din Transnistria a fost supusã la grele încercãri. În 1931-33 au fost deportaþi circa 20 mii de oameni, 60 mii au murit de foame, 20 mii au fugit peste Nistru, în Basarabia. Un adevãrat genocid. Atunci a început politica de divizare a naþiunii române în douã: în români ºi moldoveni, pentru ca ultimii sã fie deznaþionalizaþi, rusificaþi ºi mancurtizaþi. Argumente? Poftim. Pânã în anul 1940 în RASSM erau 14 raioane cu circa 250 de state mari de moldoveni, care se întindeau pânã la Bug. Unul din ele era Valea Hoþului, baºtina lui A. Marinat, care, conform spuselor dumnealui, avea trei biserici. Toate astea au fost fixate într-o hartã de prin anii 30, publicatã acum doi ani în sãptãmânalul „Literatura ºi arta”. În 1940, la sesiunea Sovietului Suprem al U.R.S.S., la care din Basarabia ºi Bucovina au fost invitaþi 7 moldoveni ºi 19 ruºi ºi ucraineni, I. Stalin i-a dãruit Ucrainei 9 din cele 14 raioane ale RASSM, plus Bucovina de Nord, Þinutul Herþa ºi judeþele de sud ale Basarabiei, adicã

– 311 –

o treime din teritoriul noii republici unionale R.S.S.M. cu o suprafaþã de 17 mii km2 ºi cu o populaþie de peste 1 milion de oameni, ca Ucraina sã fie mai mare ºi sã aibã ieºire la Dunãre. În urma acestui fapt la sesiune toþi au aplaudat furtunos. Aºadar, în stânga Nistrului au rãmas numai 5 raioane cu câteva zeci de sate moldoveneºti. Dar ce s-a fãcut cu celelalte câteva sute de sate? Unde au dispãrut câteva sute de mii de moldoveni? Cine i-a înghiþit? Nemþii, turcii, românii? În sudul Basarabiei ºi în Bucovina pânã la ocupaþie populaþia românã era majoritarã. În 1940 Gorkin, secretarul prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., într-o informaþie trimisã lui Malenkov, secretar al C.C. al P.C.U.S. menþiona cã populaþia ucraineanã în Ismail constituie 4-6%. Cu toate acestea în iulie 1940 în Basarabia ºi Bucovina, recent ocupate de imperiul sovietic, în cele 10 comitete executive judeþene au nimerit 4 moldoveni, iar în cele de partid numai 2. Protestul lui Dimitrov, preºedinte la Kominternului, la o astfel de nedreptate trimis lui N. Hruºciov a rãmas fãrã nici un rãspuns. Dupã o astfel de politicã antinaþionalã timp de 45 de ani populaþia românã din teritoriile din Ucraina a devenit minoritarã, e lipsitã de cele mai elementare drepturi naþionale ºi e pe cale de dispariþie. Ce minune e ºi asta? Cine îi înghite ºi aici, în Basarabia ºi Bucovina, pe români? Sau în 1944 la posturile de primi secretari de raioane de partid din Basarabia erau 25 ruºi ºi 9 moldoveni. În Moldova Sovieticã erau 4 oraºe mai mari cu o populaþie de peste 100 mii de locuitori. În perioada postbelicã ele au fost invadate de strãini în aºa mãsurã, încât moldovenii au devenit minoritari ºi numãrul lor s-a redus la 50% la Chiºinãu, mai puþin de 40% la Bãlþi, 30% la Tighina ºi 20% la Tiraspol. Fiind la conducere cei veniþi au rusificat învãþãmântul aproape complet, mai ales în oraºe. În Chiºinãu erau 19 grãdiniþe moldoveneºti ºi 112 ruseºti, 15 ºcoli moldoveneºti, 30 ruseºti ºi vreo 30 mixte, majoritatea cu conducere rusã, la Tighina – 1 ºcoalã, a Râbniþa – 1 ºcoalã, la Tiraspol – 1 ºcoalã. Dupã numãrul moldovenilor cu studii superioare la mia de locuitori republica ocupa locul al 14-lea, al doilea de la coadã din U.R.S.S. Moldovenilor de la sate nu li se fãcea la oraºe nici înscriere, nici de lucru nu aveau. Ei erau expulzaþi spre rãsãrit. Pentru aceastã operaþie de reducere a lor în propria þarã la Sovietul Miniºtrilor exista un departament special al lui Damaskin, care se stãruia din rãsputeri sã expulzeze cât mai mulþi moldoveni la rãsãrit cu fanfare militare la gãri. În urma unei astfel de politici antinaþionale în perioada postbelicã populaþia moldoveneascã a crescut numai cu circa 45%, pe când cea

– 312 –

ucraineanã cu 120%, iar cea rusã cu 180%. În locul fiecãrui moldovean plecat la Rãsãrit veneau 3-5 strãini ºi se opreau numai în oraºe. Iatã de ce ponderea moldovenilor în perioada postbelicã s-a redus de la 80% la 65%. Deci, datoritã numeroaselor „eliberãri” ale românilor de sub români, „ajutorului permanent ºi dezinteresat” din partea fratelui mai mare în decurs de 150 ani noi am ajuns cu 35% sau cu circa o treime mai puþini faþã de populaþia totalã din republicã. Zãu, cineva din mare dragoste ne înghite pe un capãt! Oare istoricii noºtri n-au nimic de spus despre toate acestea cinstit ºi onest. Oare ei nu pot fi bãrbaþi, n-au nici un pic de curaj? ªi nici ruºine? A. Soljeniþân, marele exponent spiritual al poporului rus de la sfârºitul sec. XX, în cartea sa „Arhipelag gulag” se opreºte de 4 ori la soarta tragicã a basarabenilor deportaþi la Cercul Polar ºi la intenþiile lui I. Stalin de a-i lichida complet. ªi sã vezi, tot noi suntem numiþi extremiºti, naþionaliºti ºi chiar fasciºti, pentru cã am îndrãznit sã atentãm la privilegiile celor veniþi, sã cerem egalitate în drepturi cu ei. Lucrul acesta i-a supãrat foc, au fãcut greve, când moldovenii munceau; ei au pornit rãzboi împreunã cu cazacii ºi puºcãriaºii, veniþi din închisorile din Rusia; ne-au rãscroit pãmântul încã o datã dupã Stalin ºi Hitler, aºa cum au vrut ei; ºiau fãcut state, au sã-ºi facã ºi bazã militarã, criminali ruºi din Þãrile Baltice au fugit la noi ºi au devenit miniºtri; tot la Tiraspol, ca la ei acasã, au venit toate figurile reacþionare din fostul Imperiu Sovietic, iar noi umblãm gârboviþi, cu capul plecat, pupând mâna ºi caftanul celor de la rãsãrit, fãcând mereu comisii de conciliere, în frunte cu ºefii actuali. Ce era sã le mai cedãm? Chiºinãul ºi Bãlþul? Pãi ele nu-s ale noastre. În 4 ani ei n-au vrut sã înveþe 400 de cuvinte româneºti, ei râd de noi cã termenul de atestare de cunoaºtere a limbii de stat pentru 1-2% din ei a fost amânat sau anulat. κi bat joc ºi au de cine. Iatã de ce noi dispãrem. Cât de superioare sunt popoarele ºi conducerea lor din Þãrile Baltice. Ele sunt libere. Noi am fost într-o situaþie mai favorabilã decât ei, am avut în spate Þara Româneascã cu 25 milioane de fraþi de sânge, dar ce folos? Am pierdut totul, dacã n-am avut cap. Ba mai mult, în prezent mulþi lideri promoveazã o politicã antiromâneascã, atâta românofobie, vor un alt imn, plâng dupã alfabetul chirilic pentru o limbã de provenienþã latinã, rãspândesc minciuni cã se închid ºcolile ruseºti, cã în ele se predã în limba românã, cã e nevoie de prima limbã de stat – rusa, cã fraþii de peste Prut nu ne-au dat nici un fel de ajutor (ce-am vãzut la televizor în timpul rãzboiului de la Nistru a fost un miraj) ºi alte absurditãþi ºi bazaconii. Nostalgie ºi lacrimi dupã fostul Imperiu sovietic.

– 313 –

În ce prãpastie economicã ºi politicã ne-a înfundat conducerea republicii prin politica ei antinaþionalã! Noi am pierdut ºi demnitatea ºi pãmântul. Acesta e rezultatul trãdãrii, servilismului, deznaþionalizãrii ºi mancurtizãrii cetãþeanului ºi naþiunii. Un alt factor decisiv în procesul de nimicire ºi dispariþie a naþiunii române în partea de est a þãrii. În articolul sãu „Un prag psihologic pe care minoritatea rusã nu-l poate depãºi”, trimis din Paris ºi publicat de curând în „Literatura ºi arta”, Eugen Holban a fãcut o analizã ºi niºte constatãri extrem de exacte referitoare la naþiunea rusã ºi rolul ei în teritoriile ocupate de la vecini de cãtre Rusia þaristã ºi Imperiul sovietic: „Imperiul rus s-a nãscut cucerind ºi a supravieþuit veacuri prin cuceriri. Istoria ruºilor este o istorie a cuceririlor... Destrãmarea U.R.S.S., prãbuºirea comunismului ºi crearea celorlalte 14 republici independente i-a gãsit pe neaºteptate pe cei 25 mil. de ruºi stabiliþi în aceste republici de mai mulþi sau mai puþini ani într-o situaþie de naþiune minoritarã. Acest nou statut, cãpãtat „de facto” i-a descumpãnit ºi dezorientat. În ciuda drepturilor lingvistice ºi culturale, inclusiv drepturile generale ale omului ce le-au fost acordate în Þãrile Baltice ºi, în special, în Republica Moldova, unde cunoaºtem mai bine situaþia, minoritatea rusã s-a arãtat refractarã. În aceºti doi ani ea ne-a dovedit cã nu poate sã depãºeascã acest prag psihologic, respectiv, trecerea de la situaþia de naþionalitate dominantã la cea de minoritarã cu drepturi egale. În ce priveºte Republica Moldova, afirmãm pe baza legislaþiei existente acolo, cã largile drepturi lingvistice ºi culturale acordate minoritãþii ruse ºi celorlalte axeazã acest tânãr stat în fruntea þãrilor în ce priveºte drepturile minoritãþilor ºi drepturile omului. În pofida acestor drepturi acordate – minoritatea rusã nu le acceptã ºi nu vrea sã le respecte. Ea nu vrea sã renunþe la poziþia de naþiune dominantã – cu toate privilegiile ce-i revin, ea refuzã pur ºi simplu egalitatea în drepturi. Ne aflãm în faþa unei situaþii unice. Numeroase minoritãþi din lume luptã pentru a obþine egalitatea în drepturi, afarã de minoritatea rusã, care o respinge. Ea nu poate sã renunþe la orgoliul ºi mândria de naþiune, care de veacuri a cucerit teritorii strãine ºi popoare pe care le-a condus...” 13% de ruºi au acaparat peste 50% din posturile de conducere din economia ºi cultura republicii. „Prezenþa armatelor ruseºti pe teritoriul Þãrilor Baltice ºi ale Republicii Moldova menþine încordarea ºi incitarea la nesupunere.

– 314 –

Acesta este adevãrul ºi nu pretinsul „naþionalism agresiv”... Aici se aflã, dupã pãrerea noastrã, cauza tuturor relelor...” Domnilor guvernanþi! Fiþi ºi voi o datã bãrbaþi, puneþi piciorul în prag, bateþi cu pumnul în masã, apelaþi la toate organizaþiile internaþionale ºi veþi vedea c-o sã fim stimaþi ca oameni ºi ca naþiune, în caz contrar suntem niºte cârpe. Singuri ne semnãm sentinþa, ce ruºine! Iatã la ce ne-a dus bunãtatea noastrã fãrã discernãmânt. Ea a devenit o povarã, ca o piatrã de moarã, care ne apasã, ne striveºte, ne asfixiazã. „Literatura ºi arta”, 1994

PRIN FALSIFICÃRI ºI MINCIUNI
Sãraca limbã românã! În biata noastrã Moldovã, în decurs de peste 50 de ani, au sucit-o, au cârnit-o, au boþit-o pânã au învineþit-o ºi au tãiat-o în multe bucãþi, ca sã facã pe plac tuturor conducãtorilor autohtoni ºi celor venetici, pânã când în Transnistria ºi în raioanele de sud ºi de nord ale Basarabiei a dispãrut, iar în cele din centru, mai ales în oraºe, e pe cale de dispariþie. ªi asta s-a fãcut cu mâinile multor „savanþi” deai noºtri ºi, mai ales, istorici, lingviºti, literaþi, ziariºti, care au „dovedit” lumii cã din 1944 a mai apãrut o limbã romanicã – moldoveneascã, de parcã am fi fost un trib african, care am apãrut pe lume din junglele ecuatoriale. O astfel de bãtaie de joc faþã de limbã nicãieri în lume nu existã. Suntem foarte bogaþi în limbi: una peste Prut, alta în Basarabia ºi o a treia, cea mai purã moldoveneascã, peste Nistru. Cum s-a fãcut limba moldoveneascã dupã represiunile lui Stalin din 1937 spunea I. D. Ciobanu: S-o îngrãmãdit nãrodul în izbã ºi o votat pentru chiroºcã, cheatru, gâtlegãu, seaun, hiþel, mâneºterguri, seapã, de apã nãscãtor, lojitor º.a. Parcã suntem din Patagonia. Ciobãnismul, ca fenomen ºi mentalitate tipice, a servit cu trup ºi suflet guvernanþilor de atunci ºi datoritã lui au fost mankurtizaþi, rusificaþi ºi aproape lichidaþi circa un milion de români din Transnistria ºi teritoriile limitrofe din Ucraina. Sau ce caraghioºi eram noi la începutul anilor ’50, când la Chiºinãu s-au organizat câteva conferinþe ºtiinþifice în problema limbii, la care marii savanþi romaniºti ruºi de la Moscova, Kiev ºi Leningrad dovedeau pigmeilor noºtri transnistreni cã nu existã douã limbi, ci una – românã, ºi cã haina ei fireascã a alfabetul latin. Dar ºefii atotºtiutori au pus piciorul în prag ºi au spus: „Nu!”, sunt douã. ªi academicianul I. Vartician º.a. ne dovedeau cã: omãt, curechi, iscãliturã, chipãruº, Mihail, podval, chepcã º.a. sunt moldoveneºti, iar

– 315 –

zãpadã, varzã, semnãturã, ardei, Mihai, sunt româneºti. ªi iatã cã ecoul bigotismului ºi caraghioslâcului de atunci rãsunã din nou azi în sãlile palatelor ºi în sferele înalte ale puterii de stat. În marea lor dorinþã de a conduce, în visul lor permanent de-a acapara puterea, mulþi din conducãtorii de azi, molipsiþi de boala totalitarismului ºi a dictaturii, introducând nomenclatura, izgonind imnul „Deºteaptã-te, române”, rãfuindu-se cu opoziþia ºi cu intelectualii din multe instituþii seamãnã leit cu bolºevicii de a se bãga ºi dirija ºtiinþe ºi artele ºi, mai ales, cele umaniste: istoria, lingvistica, publicistica, sociologia. Oare congresul „Casa noastrã – Republica Moldova” nu este o continuare directã a acelor timpuri de tristã ºi ruºinoasã amintire din anii ’50? Oare fosãiala scribilor, care în sudoarea frunþii scociorãsc, cu gânduri diabolice, cronicile ºi operele talentaþilor noºtri înaintaºi, nu seamãnã cumva cu activitatea febrilã de pescari amatori, care vor cu orice preþ sã pescuiascã ceva „pur moldovenesc” pentru „a dovedi” din nou lumii existenþa a douã limbi, a douã culturi, a douã istorii ºi douã popoare? Câtã miopie, doamne! Dar clasicii noºtri – Alecsandri, Eminescu, Creangã, Haºdeu, Coºbuc, Mateevici, Sadoveanu – au scris într-o singurã limbã – românã – ºi erau români. Sãracul pãmântul nostru! Rodeºte bine grâu, dar ca niciodatã face ºi multã neghinã. ªtafeta ciobãnismului ºi a varticianismului de altãdatã, rolul lor nefast de mankurtizare ºi imbecilizare de data aceasta a basarabenilor au preluat-o domnii istorici P. Bârnea, V. Þaranov, C. Stratievschi, V. Stati ºi alþii ca ei. Ca ºi predecesorii lor, ei sunt acei care prin falsificãri ºi minciuni susþin politica Imperiului Rus de divizare ºi ocupare a pãmânturilor ºi naþiunilor strãine, volens-nolens joacã rolul coloanei a cincea. Aºadar, câte ceva despre limbã. S-au scris atâtea, s-au adus dovezi cu carul. Cã e o limbã – românã, o culturã, o istorie, o naþiune ºi o þarã, care se trage de la daci ºi romani, ºi dacã vroiau, având niþel bun simþ ºi un pic de raþiune, înþelegeau lucrul acesta ºi netoþii. Dar, cum se vede, vrând sãi nimiceascã pe agrarieni ºi socialiºti, zeii le-au furat minþile ºi ei dau în gropi.

– 316 –

Oare ei într-adevãr cred cã Prutul ãsta lat de numai 100 metri, care uneori vara seacã, în 1944 a tãiat limba noastrã românã în douã? Dacã-i aºa, atunci de ce rusa nu-i tãiatã în zeci de limbi de râurile Volga, Ural, Obi, Enisei, Lena º.a.? De ce ruºii din Chiºinãu ºi Tiraspol vorbesc rusa ca cei din Extremul Orient? Dar cât se deosebeºte rusa vorbitã în Siberia de cea din partea europeanã. Sã zicem cã noi am fost 45 de ani sub ocupaþie ruseascã ºi ni s-a schimbat limba. Atunci ce ne facem cu Sahalinul, ceva mai mare ca Republica Moldova, care la fel a fost 40 de ani sub ocupaþia japonezã. Oare acolo locuiesc sahalinieni ºi nu ruºi? ªi vorbesc limba sahalinianã ºi nu rusã? De ce americanii, canadienii, australienii aflaþi la mii de kilometri distanþã de Anglia, vorbesc limba englezã ca cei din Londra ºi nu le este ruºine? De ce peste 20 de þãri latino-americane peste un întreg ocean vorbesc spaniola ca la Madrid? În câte þãri ale lumii, la mii de kilometri depãrtare de Paris, se vorbeºte franceza? Deci râurile, munþii ºi oceanele nicãieri ºi niciodatã n-au tãiat limbile în bucãþi, numai la noi, sãrmanul Prut, a fãcut din una douã limbi ºi douã naþiuni, cãci aºa au voit guvernanþii, care pupau mâna ºi caftanul ocupanþilor. Sau poate dorinþa conducãtorilor noºtri de a se întoarce înapoi cu vreo 200 de ani la fosta Moldovã feudalã dicteazã necesitatea unei alte limbi ºi altei naþiuni – moldoveneºti? N-aº spune cã e o tendinþã progresistã. ªi mai e ºi periculoasã. Se pot molipsi de la noi ºi alte popoare. Nemþii, de exemplu, vor cere de la ruºi Königsbergul, fosta capitalã a Prusiei, leagãnul Germaniei, Franþa, Italia, Spania se pot destrãma fiecare, dupã exemplul nostru, în zeci de state. ªi atunci în loc de 160 de þãri ale ONU se vor înregistra câteva mii ºi noi nu vom mai ºti de cine am fost recunoscuþi ca stat suveran ºi independent. De cãtre Prusia sau Bavaria, Lombardia sau Piemont, Provense sau Normandia, sau de Germania, Italia ºi Franþa? Vedeþi la ce babilonie ºi scandal mondial poate duce ambiþia agrarienilor ºi socialiºtilor, care la sfârºitul secolului XX vor o altã limbã ºi o altã naþiune, care nu existã? Aceste fenomene istorico-sociale, ca limba, se creeazã, se plãmãdesc în mod firesc în decurs de sute ºi mii de ani. Domnilor guvernanþi! ªi domnilor parlamentari! Lãsaþi istoria, limba, lingvistica ºi sociologia în pace. Nu vã bãgaþi în ele. Nici un preºedinte din þãrile civilizate ºi democrate, nici un speaker de parlament sau lider de partid din Franþa, America, Anglia, Italia, Germania nu s-au bãgat în astfel de probleme. Asta e treaba savanþilor, institutelor ºi academiilor, în caz contrar ele n-au nici un rost ºi trebuie lichidate. Oare noi nu

– 317 –

avem astãzi altceva mai bun de fãcut, când þara arde? E caraghios ºi e absurd. „Literatura ºi arta”, 28 iulie 1994

EROI SAU TRÃDÃTORI DE NEAM?
Cu câþiva ani în urmã venea pe la noi fosta mea elevã din anii ’40, o femeie foarte muncitoare, acum colhoznicã pensionarã. Odatã ne-a rugat s-o ajutãm sã facã o plângere la „Viaþa satului” asupra brigadierului, un beþivan, din brigada de câmp a cãreia fãcea ºi ea parte. Un tip care se comporta cu aceastã brigadã de femei ca un vechil de pe moºia boierului. Ea se plângea cã sâmbãta el le scotea la cules cireºe ºi viºine pentru soþia lui, care trebuia sã facã dulceaþã ºi compot. Cine nu ieºea la cules i se reducea o zi de muncã. Ea a fost una din cele pãgubaºe. ªi iatã cã într-o zi a venit în sat un corespondent al ziarului, a adunat femeile ºi a dorit sã verifice faptele din scrisoare. Afarã de ea, celelalte tãceau, de faþã era ºi brigadierul. Prezenþa lui acþiona asupra lor ca cea a lupului asupra turmei. A încercat reporterul sã le dezlege limbile, dar în zadar. Omul a plecat ºi ele au început sã þipe revoltate, dar ce folos? Ameninþarea brigadierului cã „dacã deschide cineva gura, cu el o sã aibã de a face”, avea asupra lor efectul ºarpelui boa asupra victimei. Era o brigadã de femei, ca toate celelalte, ºi un brigadier-vechil ca mulþi alþii, din colhozurile ºi sovhozurile noastre. - De ce femeile din satul vecin, tot din colhozul nostru, pentru aceleaºi norme ºi aceleaºi rezultate câºtigã mai mult ca noi? îl întreabã Lida într-o zi pe preºedintele colhozului în prezenþa mai multor femei. - Nu-þi place, îþi tai 300 kg de grâu ºi ai sã ºtii altã datã sã-þi þii gura! o repezi preºedintele. Revoltatã, în ajutor îi sare o vecinã ºi repetã întrebarea, dar preºedintele se rãfuieºte ºi cu ea, lipsind-o de câteva sute de kilograme de grâu. Toate celelalte femei tac. Aºa se strivesc personalitãþile ºi se educã mentalitatea de turmã. Situaþii foarte des întâlnite în realitatea noastrã din agriculturã, nãscute ºi promovate de proprietatea de stat sau cea cooperatist-colhoznicã, în care þãranii sunt pauperizaþi complet, iar pãmântul, vitele ºi uneltele de muncã, foste ale lor cândva, acum devenite ale tuturor, sau ale nimãnui, sunt jefuite în primul rând de cei obraznici ºi leneºi, care muncesc prost sau deloc. Aceasta a fost ºi este cea mai convenabilã ºi mai eficace formã de proprietate prin care statul totalitar a lichidat clasa þãrãnimii de altãdatã ºi a exploatat-o nemilos pe cea colhoznicã. Aceste relaþii antiumane dintre indivizi în procesul de producþie,

– 318 –

relaþii dintre cetãþeni ºi proprietate, au inoculat în decurs de zeci de ani în câteva generaþii frica, deziluzia, indiferenþa ºi slugãrnicia, au creat o mentalitate gregarã. Mulþi dintre þãranii individuali, care mai înainte se bãteau de la haturi, pentru care pãmântul ºi animalele de tracþiune erau mai scumpe decât viaþa, acum scuipã pe pãmânt ºi pe vite. Amintiþi-vã de rãscoalele þãrãneºti din toate þãrile ºi de cea de la noi din 1907, în care pentru pãmânt au murit mii de oameni. Prin ’90-’91, într-o discuþie cu Nana, o femeie cinstitã ºi cumsecade, fostã muncitoare la o fabricã de confecþii din Bãlþi, pe atunci pensionarã, mã roagã sã-i dau adresa lui Ion Druþã de la Moscova. O întreb pentru ce-i trebuie. Se eschiveazã, apoi zice: „Vreau sã-i scriu o scrisoare. Am auzit cã-i om credincios, a ajutat biserica din satul lui, vreau sã mã plâng de popa de la biserica noastrã, cã-i hapsân, neomenos, nu-i stimeazã pe cei credincioºi. Poate el ne va ajuta”. Se opreºte ºi stã pe gânduri. Îmi spune fâsticitã: „Dacã-i scriu, sã semnez scrisoarea sau nu?”. „De ce þi-i teamã sã semnezi?” „Ei, parcã mata nu ºtii câte se pot întâmpla?” Am rãmas perplex. Un reprezentant tipic al dictaturii proletare, pilonul statului sovietic, a muncit pânã la bãtrâneþe, om liber ºi independent, se teme sã semneze o scrisoare particularã pentru I. Druþã cu o plângere contra unui preot care pe atunci fãcea parte din opoziþie ºi încã nu era simpatizat de stat. Iatã mentalitatea, concepþia despre viaþã ºi a unei muncitoare pensionare tipice, care, fiind sistematic impilatã, deznaþionalizatã, strivitã ca individ ºi personalitate, lipsitã de demnitatea de om, existã ºi ea cu frica în oase, apaticã ºi decepþionatã. Ca un rãspuns la exploatarea nemiloasã ºi a colhoznicei, ºi a muncitoarei, la denigrarea valorilor general-umane ºi negarea celor naþionale în ultimii ani, asemenea unei ciume au apãrut ºi s-au rãspândit beþia ºi hoþia în masã. La oraºe ºi sate, la tot pasul. Bãrbaþi, femei ºi copii. Femei alcoolice la sate. Unde s-a mai auzit una ca asta? Copii bolnavi fizic ºi mintal. Circa 20 de mii. ªi erau câteva sute pânã la „eliberarea” din 1944. Beþii ºi hoþii, fãþãrnicie, corupþie ºi dezmãþ, servilism ºi carierism – metehne aduse ºi promovate cu ajutorul mankurþilor locali de „fratele mai mare” de la rãsãrit. Are loc un proces înfloritor de denigrare, demoralizare ºi abrutizare a individului, a personalitãþii, a speciei umane de la noi. Cu câteva zile în urmã, într-un sat din raionul Cimiºlia, la întrebarea

– 319 –

învãþãtorilor „ce limbã strãinã ar dori sã înveþe copiii lor – franceza sau engleza”, mulþi din pãrinþi au cerut limba rusã, pentru cã ei au vin ºi mere ºi trebuie sã le vândã la Tiumen. Poftim mentalitate, poftim dorinþã de a intra în „casa comunã” a Europei. Sclavul trãieºte cu ziua de ieri, el nu vrea sã arunce lanþurile robiei. Despre demnitatea omeneascã nici vorbã nu poate fi. Odatã cu dispariþia ei am fost lipsiþi de conºtiinþã ºi demnitate naþionalã. ªi în aceastã direcþie s-a lucrat feroce, aparatul de partid ºi de stat a pus la bãtaie milioane ºi miliarde, n-a cruþat nimic pentru a ne mankurtiza ºi deznaþionaliza. În câteva zeci de ani ne-a transformat fraþii de sânge în „jandarmi” ºi în „duºmani”, iar pe ocupanþi în „eliberatori” ºi „salvatori”. Am ajuns o specie de oameni fãrã neam ºi fãrã þarã. Suntem niºte târtani, ciulini, ne învârtim ºi ne rostogolim încotro bate vântul. Suntem un popor bolnav, cu o istorie falsificatã, cu un trecut furat, frustraþi ºi înºelaþi ca nimeni alþii. În fiece zi preºedintele republicii stã la sfat cu poporul, el nu face un pas fãrã a consulta poporul. Un om sau un popor bolnav trebuie mai întâi tratat, vindecat, readus la stare normalã, ca sã poatã judeca liber ºi logic, sã aibã conºtiinþã naþionalã ºi apoi sã stãm la sfat cu el. Iar primministrul ºi adjunctul speakerului au încãlecat mârþoaga românofobiei ºi se specializeazã în denigrarea neamului ºi a Þãrii Româneºti. Dau cu barda în mamã. Iatã de ce suntem desconsideraþi, umiliþi ºi împilaþi, iatã de ce minoritãþile naþionale ne hãcuiesc pãmântul, iar Imperiul Rus face ce doreºte cu noi. Moscova nu poate fi Meca, pentru cã ea a rãpit o bucatã din pãmântul þãrii ºi a ucis o jumãtate de mln. de români. Domnilor guvernanþi, politica separatistã pe care o promovaþi volens-nolens înteþeºte ura contra fraþilor noºtri români, voi sãpaþi groapa în care puteþi cãdea primii, iar vântul pe care-l semãnaþi ne va aduce furtunã. Unica noastrã salvare de la pieire ºi dispariþie este lupta contra obscurantismului, bigotismului ºi a minciunii, lupta pentru integrarea economiei ºi a spiritualitãþii noastre de pe ambele maluri ale Prutului, pentru trezirea conºtiinþei naþionale ºi unirea forþelor materiale ºi intelectuale ale poporului român, cum fac azi toate naþiunile civilizate. Acestea sunt problemele ºi imperativele vremii, care-ºi cer rezolvarea ºi care ne pot face eroi sau trãdãtori de neam. „Literatura ºi arta”, 17 noiembrie 1994

MINCIUNA MOºIERILOR ROºII

– 320 –

SAU CUM SE ÎMPROPRIETÃRESC ÞÃRANII?
Slavã Domnului, cã am ajuns la ziua când au dreptul la existenþã mai multe forme de proprietate. Dar când începi sã analizezi puþin cum se face împroprietãrirea þãranilor cu pãmânt, îndatã îþi cade bucuria în scârbã. Prea multã rea voinþã, împotrivire, fariseism ºi alte beteºuguri manifestã majoritatea ºefilor de gospodãrii agricole ºi chiar cei din raioane, agrarieni ºi socialiºti, când vine vorba sã taie pãmânt din moºia statului ºi sã-l dea þãranului, fie chiar ºi pãmântul acestuia din urmã. Ce-i drept, la indicaþia celor de sus, se fac adunãri prin sate, chipurile, li se „lãmureºte”, cu jumãtate de gurã, oamenilor cã au dreptul la pãmânt ºi tot atunci sunt preveniþi cã n-au sã aibã cu ce-l lucra, de parcã uneltele ºi maºinile agricole nu-s tot ale lor. Sunt speriaþi cã vor trebui sã plãteascã impozite mari, cã au sã aibã multe griji pe cap, ºi pe deasupra, cum spuneau niºte femei din raionul Ialoveni, li s-a propus niºte pãmânt lutos, pietros, la 5-6 km depãrtare de sat, într-o vãgãunã unde nici tractoarele nu lucrau înainte vreme. Dupã astfel de adunãri ºi „lãmuriri”, þi se taie orice poftã de-a deveni proprietar ºi de aceea majoritatea þãranilor considerã deocamdatã cã e mai bine la colhoz, „unde te faci a lucra, ºefii se fac a plãti, iar noi, cândva noaptea, acuma ºi ziua, cu traista ºi cu sacul mai furãm, mai luãm ce-i al nostru ºi ce nu ni s-a dat – ºi o ducem cumva”. ªi când te gândeºti cã 4-5% de americani (fermieri) hrãnesc toatã America ºi pot hrãni o lume întreagã. Deci se face totul ca þãranii sã nu ia pãmânt, sã lâncezeascã în proprietatea diabolicã inventatã de Stalin, de care cândva a fost entuziasmat ºi Hitler, se face totul sã menþinem poporul nostru în stare de iobãgie ºi de hoþie. Dar s-au mai fãcut cândva reforme agrare? Da, s-au fãcut, când au fost lichidate moºiile ºi iobãgia, când moºierilor li s-au lãsat câte 100 ha de pãmânt cu condiþia sã-l lucreze singuri. Bietul nostru Cod funciar ar fi el bun, dacã n-ar fi atât de formal, sãrac ºi neputincios. Iar inventãm biciclete ºi descoperim Americi, în loc sã rãsfoim câteva file de istorie ºi sã vedem ce-au fãcut înaintaºii noºtri. De exemplu, cei din Sfatul Þãrii, taþii ºi buneii noºtri, mari patrioþi ai neamului ºi oameni deºtepþi ºi cu carte (pe care actualii parlamentari îi ignoreazã ºi-i desconsiderã, în loc sã-i venereze) acum 70 de ani, pe la începutul anilor ’20, au fãcut reforma agrarã, deschizând bãnci agricole în plase, unde þãranii puteau lua credite, li se mai fãceau ºi alte înlesniri ca ei sã prindã rãdãcini ºi sã stea bine pe picioare. Sã nu uitãm cã era la început de secol ºi s-a

– 321 –

fãcut ceva. Altã formã de gospodãrire este arenda, pentru care la începutul secolului þãranii plãteau moºierului 50% din recoltã, aºa spuneau pãrinþii noºtri despre pãrinþii lor. Astãzi þãranii din Strãºeni, Cãlãraºi, Glodeni º.a. plãtesc colhozului pânã la 80% din recoltã, muncind pe pãmântul lor, nu al moºierilor sau al statului, adicã sunt exploataþi ca pe timpul lui Stalin. Apoi cine o sã mai vrea sã ia pãmânt? Peste Prut s-a terminat cu proprietatea stalinistã în agriculturã. Peste un an-doi þara va fi în rând cu lumea civilizatã, iar noi ne vom bãlãci mulþi ani în mocirla mizeriei materiale ºi, mai ales, morale, vom þipa cã facem reforme mari fãrã a schimba nimic în fond, ºi vom aþâþa mereu românofobia, adicã ne vom autodistruge ca niºte netoþi. Deocamdatã majoritatea parlamentarã nu doreºte sã propunã spre examinare amendamente, completãri sau modificãri în Codul funciar în vederea îmbunãtãþirii lui. Dimpotrivã: ultima hotãrâre din 8 noiembrie a.c. (privind suspendarea pânã la 1 februarie 1995 a unor articole principale ale Codului funciar blocheazã, prin viclenia ei, mersul reformei agrare ºi, practic, în anul viitor împroprietãrirea va fi stopatã, iar þãranii nu vor primi pãmânt. Am nimerit într-un cerc vicios, din care vom putea ieºi numai în cazul în care reforma agrarã, împroprietãrirea þãranilor cu pãmânt ºi tehnicã, se va face într-adevãr, va cãpãta un caracter de masã, va fi susþinutã în viaþã deschis de reprezentanþii tuturor puterilor de stat de sus pânã jos. „Literatura ºi arta”, 1 decembrie 1994

AVEM OARE NEVOIE DE INTELECTUALI?
- Suntem amândoi învãþãtori, lucrãm aproape douãzeci de ani, avem doi copii, am primit 30 de ari de pãmânt, mai mult nu ni se cuvine. Ce vor face copiii noºtri în viitor, pentru cã nu vor fi ambii intelectuali? se plânge o familie de învãþãtori dintr-un sat din raionul Glodeni. E vorba de Codul funciar, unul din autorii de bazã ai acestuia fiind partidul agrarienilor, cod care are imperfecþiuni, lacune, greºeli, care provoacã mari nedumeriri, suspiciuni ºi nedreptãþi, condamnã la pauperizare pãturi întregi sociale. Intelectualii de astãzi din satele noastre sunt copiii þãranilor de ieri, care au dat în colhoz pãmântul, vitele ºi uneltele de muncã. Mulþi dintre ei au fost cei mai buni gospodari ºi au dat cel mai mult pãmânt, aºa cã copiii lor au dreptul juridic, dacã suntem un stat de drept ºi o þarã democraticã, la o cotã de pãmânt cel puþin ca toþi ceilalþi sãteni, cotã

– 322 –

însoþitã de scuzele de rigoare din partea organelor de stat, care le-au luat averea cu hapca ºi au folosit-o fãrã nici o recompensã timp de aproape jumãtate de secol. De bine, de rãu, învãþãtorii, medicii, bibliotecarii, alþi intelectuali au participat direct la alfabetizarea sãtenilor, la ocrotirea sãnãtãþii colhoznicilor ºi muncitorilor din sovhozuri, i-au învãþat a scrie, a citi ºi a socoti, i-au instruit ºi educat, i-au cultivat ºi civilizat, i-au fãcut ceea ce sunt astãzi, inclusiv pe conducãtorii de tot felul ºi de tot rangul din satele noastre. Ei au muncit toatã viaþa, au contribuit la propãºirea, la prosperarea materialã ºi spiritualã a satelor pentru o leafã mizerã, ducând o viaþã plinã de griji ºi nevoi. Bunul-simþ ºi raþiunea ne sugereazã cã EI AU ªI DREPT MORAL la o cotã de pãmânt ca sãtenii care au muncit cu sapa sau pe tractor. ª-apoi ce ne facem cu art.46 din noua Constituþie a republicii, adoptatã de curând în care se spune: „Dreptul la moºtenire a proprietãþii este garantat”?! Pe lângã toate acestea, domnilor guvernanþi, în fosta campanie electoralã o parte din intelectuali ºi-au dat votul pentru Partidul Agrar, care guverneazã astãzi. Aveau ºi ei o speranþã. Oare asta e recunoºtinþa celor care au ajuns la putere? Deci INTELECTUALITATEA SATULUI ARE ªI JURIDIC, ªI MORAL DREPTUL LA O COTà DE PÃMÂNT, egalã cu cea a þãranului. Dar, din pãcate, între intelectuali ºi þãrani parcã ar fi trecut o pisicã neagrã – au apãrut suspiciuni, pentru cã primii, cicã, pretind la pãmântul þãranilor, ºi conducãtorii satelor ar trebui sã dea alarma, sã audã cei de sus, sã fie clarvãzãtori ºi sã amelioreze aceastã situaþie, care s-ar putea complica ºi avea urmãri nedorite pentru societatea noastrã. Iar refuzul conducerii republicii de-a împroprietãri intelectualii este o mare nedreptate socialã ºi o crimã faþã de copiii lor, mulþi dintre care nu sunt ºi nu vor fi intelectuali, dar care nu vor putea deveni nici þãrani, pentru cã nu vor avea nici o palmã de pãmânt, vor fi ºomeri, oameni fãrã cãpãtâi, hoinari. - Sunt agronom de profesie, am lucrat 13 ani într-un colhoz, împrejurãrile m-au silit sã abandonez specialitatea ºi sã muncesc în alt domeniu. Soþia e învãþãtoare, avem doi bãieþi. Ni s-au dat 30 de ari de pãmânt, am putea lucra mai mult. Ce ne facem în viitor? se plânge o altã familie de intelectuali din raionul Glodeni. O altã imperfecþiune a Codului funciar este lipsa de logicã la stabilirea

– 323 –

unei baze, a condiþiilor ºi a dreptului de împroprietãrire cu pãmânt a þãranului. A lucrat omul în colhoz 13 ani ºi a fost silit de împrejurãri sã plece. N-are dreptul la cotã. Altul a venit în sat – de curând ºi a lucrat un an-doi, când s-a aprobat Codul funciar ºi, poftim, are dreptul la 1,32 ha de pãmânt. Se întâmplã exact ca ºi cu Legea cetãþeniei. Toþi veneticii care au sosit aici cu o zi înainte de adoptarea acestei legi au devenit în mod obligatoriu cetãþeni ai Republicii Moldova, chiar ºi acei care ne scuipã în ochi. Pentru a obþine cetãþenia în Franþa e nevoie sã trãieºti, sã munceºti ºi sã respecþi timp de 10 ani Constituþia ºi poporul francez. De ce pensia se stabileºte conform vechimii în muncã ºi mãrimii lefii? Pentru cã aºa e raþional, e logic. De ce la împroprietãrirea cu pãmânt nu se stabileºte criteriul de bazã: cât pãmânt a dat persoana respectivã sau pãrinþii ei colhozului ºi câþi ani a muncit ea acolo? Indiferent când. Ar fi ceva mai echitabil, mai aproape de adevãr, mai cu dreptate. Mã rog, pot exista ºi alte criterii, sunt specialiºti ºi comisii care examineazã ºi examineazã pe faþã ºi pe dos aceastã problemã, sunt Codurile funciare ºi experienþa din þãrile vecine: România, Bulgaria, Ungaria º.a. Aºadar, Codul funciar are nevoie de amendamente, completãri ºi precizãri fãcute operativ, fãrã tergiversãri, pentru cã aplicarea lui în varianta actualã provoacã mari ºi grave nedreptãþi sociale ce privesc pãturi largi ale populaþiei ºi în primul rând intelectualitatea. Neglijarea ºi ignorarea în continuare a doleanþelor acesteia înseamnã suspiciune ºi duºmãnie faþã de ea, trãsãturã caracteristicã tuturor regimurilor totalitare. Sau poate nu mai avem nevoie de intelectuali? Lupta împotriva intelectualitãþii ne poate da înapoi cu zeci de ani, spre o societate primitivã. Opriþi-vã! Aþi uitat oare cã tragedia noastrã se trage din anul ’44, când zeci de mii de intelectuali s-au refugiat din faþa balaurului roºu peste Prut, iar majoritatea celor rãmaºi au fost deportaþi în Siberia? Poporul a rãmas fãrã sprijin moral ºi spiritual, ca o turmã fãrã cioban, de aceea a fost cel mai mankurtizat, deznaþionalizat, rusificat ºi cel mai împilat dintre toate naþiunile din fostul Imperiu sovietic. „Literatura ºi arta”, 15 decembrie 1994

MÃCIUCA ÎN MÂNA PROSTULUI ºI CARUL CU OALE STRICATE
Tot ce e raþional e folositor ºi binevenit. Care om normal s-ar opune

– 324 –

progresului? Sã purcedem deci de pe aceste poziþii la analiza a douã articole apãrute în „Moldova suveranã”: „Spiscele” de Andrei Hropotinschi, la 17 noiembrie, ºi „Enciclopedia nu-i moºie proprie”, la 3 decembrie 1994, care au îngroºat norii de deasupra editurii. Din 1968 în republicã a funcþionat Redacþia principalã a Enciclopediei Sovietice Moldoveneºti în cadrul Academiei de ªtiinþe a R.S.S.M., având 125 de colaboratori, iar la 19 noiembrie 1991, prin hotãrârea nr.646, Guvernul a transformat-o în Editura Enciclopedicã „Gh. Asachi”, rãmânând 25 de colaboratori. Deci personalul ºi cheltuielile de întreþinere s-au redus de cel puþin 5 ori. Dacã mai punem la socotealã ºi faptul cã multe ediþii au fost realizate pe banii sponsorilor, atunci cheltuielile au fost reduse de zeci de ori. Aºa cã prima descoperire senzaþionalã ºi înfricoºãtoare despre ruinarea economicã a republicii din primul articol este prima dezinformare. „Actualele pofte sunt exagerat de mari: 12 volume ºi, ulterior, încã 4 volume” i se comunicã cititorului în al doilea articol din 3 decembrie. Astfel de informaþii sunt numite „alimente” pentru meditaþie”. Noi leam numi otravã, pentru cã în hotãrârea revãzutã a Guvernului Enciclopedia Naþionalã e proiectatã în 4 volume. Nu 12+4=16 volume, cum afirmã „M.S.”, ci 4 volume, deci este o mare diferenþã. Iatã ºi a doua dezinformare crasã. Pânã acum autorul articolelor trebuia pur ºi simplu sã citeascã ºi sã copieze atent niºte documente oficiale. Mai departe e vorba de ceva mai serios: poziþie ºi concepþie, metode ºi procedee. Articolul al doilea e plin de întrebãri de tipul: „Dupã care criteriu au fost aleºi pentru enciclopedie oamenii politici, savanþii, scriitorii, compozitorii, pictorii, jurnaliºtii, artiºtii?” „...cum s-a întâmplat cã din lista jurnaliºtilor „au cãzut” publiciºtii cu renume...?” „Cine a luat decizia sã-l scoatã din listã, de exemplu, pe publicistul...?” „Cum se întâmplã, bunãoarã, cã doctorul în filologie... figureazã în douã liste?” De ce unul figureazã, iar altul nu? Precum ºi afirmaþii ºi învinuiri categorice ca: „Harþagul responsabililor de la redacþia enciclopediei ni se pare neant, deoarece o enciclopedie nu este o moºie proprie...” „Dacã e sã dezvãluim toate subtilitãþile, apoi nu credem cã enciclopedia trebuie lãsatã la cheremul unor diletanþi?!” „Cei incluºi în listã sunt selectaþi conform criteriului: „numai ai noºtri ca brazii”. „Selecþia pentru viitoarea enciclopedie s-a fãcut însã voluntar, superficial, dupã un pronunþat colorit politic”. „Cei aceasta – neglijenþã, rãfuialã, harababurã politicã sau miopie profesionalã?” „Socotim cã ziarul „Moldova Suveranã” a bãtut la timp

– 325 –

alarma, fãrã a comite un act duºmãnos ºi iresponsabil...” ºi multe altele. Afirmaþii de felul acesta sunt rezultatul firesc al unei gândiri cam primitive a unui om dezechilibrat ºi iresponsabil, care se crede mai deºtept decât este, iar pe parteneri îi considerã mai proºti decât sunt. ªi totuºi autorul are dreptate parþial: e multã miopie profesionalã ºi harababurã politicã, dar nu în enciclopedie, ci în paginile ziarului. S-o luãm mai bine de la început. Se cuvin mai întâi câteva lãmuriri, care pot pãrea plictisitoare, dar strict necesare. Prima etapã de lucru asupra enciclopediei, alcãtuirea registrului de cuvinte-termeni, s-a fãcut timp de un an de zile, 1993-1994, de cãtre redacþia respectivã care numãrã 8 oameni. Registrul conþine circa 35 mii de cuvinte-termeni pentru 4 volume, fiecare a câte 120 coli de autor, registru controlat ºi precizat în întregime de E. Lungu, redactor-ºef al editurii, ºi nu cum se afirmã despre el în unul din articole. O altã dezinformare. Un capitol, îl numim convenþional capitol, din acest registru – personalitãþi marcante din perioada sovieticã – a revenit subsemnatului. Capitol complicat, precar ºi exploziv. Am muncit la el peste o jumãtate de an. Practica mea de lucru la editurã timp de aproape 15 ani, editarea multor antologii de prozã ºi poezie cu ocazia diferitelor aniversãri, a primelor dicþionare, studierea practicii precursorilor noºtri de la Editura enciclopedicã, precum ºi a literaturii de specialitate, ne-au ajutat sã nu dãm în gropi. Mai întâi s-a alcãtuit un îndrumar metodic pentru redactori ºi autori. În el se menþioneazã cã scriitorii, muzicienii, pictorii, cineaºtii, sculptorii, arhitecþii, actorii, regizorii iluºtri º.a. sunt recomandaþi de conducerea uniunilor de creaþie; renumiþii oameni de ºtiinþã ºi tehnicã sunt recomandaþi de conducerea A.ª.M. (pag. 2, alineatul 2,3). De ce am recurs la aceste metode ºi procedee vechi de selectare ºi recomandare a personalitãþilor marcante? Pentru cã în viaþa noastrã sau pãstrat deocamdatã suprastructurile proprii regimului totalitar. Statul, de bine, de rãu, mai finanþeazã ºtiinþa, arta, cultura. Deci, s-au pãstrat ºi formele de organizare ºi dirijare ale acestor instituþii de stat, uniuni de creaþie, organizaþii obºteºti etc. Printr-o scrisoare oficialã, care conþinea scopul ºi condiþiile de apreciere, ne-am adresat conducerilor ministerelor, instituþiilor ºi organizaþiilor de mai sus ca în termen de 2-3 luni sã ne recomande personalitãþile marcante din colectivele respective. În termenul stabilit am primit aproape toate listele semnate de ºefi ºi chiar cu ºtampile, în afarã de cele de la A.ª.M.. În aceastã chestiune am avut o convorbire neplãcutã cu dl H. Corbu, responsabil de colectarea

– 326 –

ºi trimiterea materialelor, care mi-a spus cã lucrul acesta e dificil, aproape irealizabil ºi cã el trebuie inclus în normele de muncã ale colaboratorilor. Mã rog, asta era treaba lor. Poftim un rãspuns succint la câteva întrebãri din articolele publicate în „M.S.”. Credem cã în mare am obþinut rezultatul dorit, cu condiþia cã procesul de selectare va continua. Poate oare aceastã muncã, la care au participat cu vãdit entuziasm ºi cointeresare sute de oameni, sã fie numitã „pe furiº”, cum se afirmã în ziar? Mai mult, rezultatele selecþiei, sã-i zicem prealabile, au fost puse în discuþie la 17 martie a.t. la ºedinþa consiliului redacþional format de Guvern, apoi revãzut, tot prin aceeaºi hotãrâre, ºedinþã la care listele au fost aprobate ºi majoritatea membrilor au cerut ca instituþiile ºi organizaþiile sã continue lucrul de selectare a personalitãþilor marcante în viaþã, a celor decedate din perioada sovieticã, precum ºi din prima jumãtate a secolului nostru ºi din secolul trecut. Tot atunci s-au aprobat ºi principiile de bazã de prezentare ºi apreciere a persoanelor cu lucrãri ºi opere contradictorii, adicã o tratare a problemei în mod obiectiv. La consiliu au participat 18 membri, inclusiv 6 academicieni, doctori în ºtiinþe, miniºtri, preºedinþi de uniuni º.a. (ºedinþa consiliului a fost protocolatã). Scurt timp dupã aceea unele instituþii ºi organizaþii au prezentat liste suplimentare, ce conþin peste 150 de personalitãþi, altele lucreazã ºi astãzi la ele (Uniunea Pictorilor, a ziariºtilor, Institutul de Filozofie, Sociologie ºi Drept, Secþia de ºtiinþe agricole a A.ª.M., Mitropolia º.a.). ªi la acest capitol se va mai lucra mult ºi bine. Scoaterea din anonimat a personalitãþilor celebre din Basarabia, Bucovina ºi Transnistria în decurs de aproape douã secole, trecute sub tãcere, acoperite de slin ºi mucegai, calomniate ºi discreditate, refugiate în Apus ºi deportate în Siberia de cãtre regimurile þarist ºi sovietic de ocupaþie, e o muncã grea, complicatã ºi migãloasã, care cere timp, entuziasm ºi mijloace. Unul din pionierii acestei munci de revalorificare a spiritului nostru naþional este Iu. Colesnic, cel mai hulit în ziar, care a lansat deja un volum din „Basarabia necunoscutã”, altele cinci fiind în lucru, volume ce vor însuma ºi scoate la lumina zilei circa 500-600 de personalitãþi marcante din trecut. Apropo, dumnealui nu mai funcþioneazã la Studioul „Anima-film” din 1992, dupã cum se afirmã în ziar. O altã dezinformare. A urmat apoi o acþiune duºmãnoasã împotriva noastrã în scopul de a compromite, a strangula editura ºi a se rãfui cu directorul ei, Iu.

– 327 –

Colesnic, unul din cei mai mari ºi lucizi animatori ai noii enciclopedii. Când direcþia editurii a prezentat noii conduceri a Asociaþiei de Stat „Cartea Moldovei” (director general Gh.Mazilu) circa o jumãtate din registrul de cuvinte-termeni, ca dovadã cã prima etapã de lucru asupra Enciclopediei Naþionale în temei s-a încheiat, capitolul despre care este vorba mai sus – personalitãþi marcante din perioada sovieticã – neterminat, aflat în lucru, a fost transmis pe ascuns redacþiei cotidianului guvernamental „M.S.”. S-a comis o încãlcare flagrantã a eticii profesionale. Dar, neavând listele tuturor personalitãþilor, neºtiind ce se face la editurã, fãrã a se interesa de o problemã atât de serioasã, dornic de senzaþii, redactorulºef A. Hropotinschi dã publicitãþii câteva liste ºi douã articole. ªeful Asociaþiei, neclarificându-se el însuºi, i-a fãcut un serviciu prost celui de la „M.S.”, dându-i o nadã pe care acela a înghiþit-o fãrã a se gândi. ªi iatã aici dumnealor au cãlcat în strãchini ºi au dat cu oiºtea-n gard. Aducem la cunoºtinþa cititorului cã în liste e ºi T. Þopa (nr. 16), ºi D. Coval (nr. 18), pag. 29, ºi I. Aldea-Teodorovici (pag. 28) º.a. Dacã unii figureazã de douã ori, e o greºealã tehnicã, dar nu ireparabilã. Sperãm cã informaþia de mai sus este încã un rãspuns la restul întrebãrilor din articolele pomenite ºi încã o dezminþire a afirmaþiilor ºi învinuirilor la adresa noastrã. Aºa a decurs lucrul la editurã, despre care autorul habar nu are, dar din exces de zel a început sã dea alarma. ªi acum apar câteva întrebãri: dar cine ºi-a transformat instituþia în „moºie proprie”: noi – enciclopedia sau A. Hropotinschi – cotidianul Guvernului „M.S.”? Cine a dat alarma în van, degeaba, a sfidat sute de specialiºti din conducerile instituþiilor, unor ministere, uniuni, organizaþii, învinuindu-i de miopie politicã, iar prin afirmaþia atât de boacãnã „numai ai noºtri ca brazii” – de suspiciune faþã de regim, fapt la care puþini s-ar fi încumetat; cine a indus în eroare opinia publicã ºi cercurile conducãtoare referitor la enciclopedie; cine a rãspândit atâta dezinformare ºi minciunã pe capul cititorilor? Jertfã a acestei influenþe nefaste a cãzut chiar ºi Viorel Mihail, redactorul-ºef al „Sãptãmânii”, care în articolul sãu de fond din 7 decembrie 1994 exclamã cu reproº: „Satul arde, iar baba se enciclopedeºte”. Apropo, la obiecþia lui V.Mihail cã nici România nu are încã o enciclopedie, pot sã vã aduc la cunoºtinþã cã prima enciclopedie românã în trei volume solide, cu o þinutã ºtiinþificã impunãtoare, a fost editatã în 1898, aproape acum o sutã de ani. Oare nu e timpul ca responsabilii sã fie niºte oameni mai aºezaþi,

– 328 –

judicioºi, echilibraþi ºi mai exigenþi faþã de ei înºiºi? Autoritatea statului depinde mult ºi de faptul cât adevãr sau dezinformãri ºi minciunã publicã cotidienele guvernamentale pe paginile lor. În altã ordine de idei, vrem sã informãm cititorul cã în fostele republici unionale, precum ºi în fostele þãri socialiste, editurile enciclopedice, fie ºi mai restrânse, s-au pãstrat. Zilele acestea ne-a vizitat dl M. Zeabliuk, redactor-ºef al Editurii Enciclopedice din Ucraina, ºi s-a mirat când a auzit cã editura noastrã e pe cale de a fi lichidatã. Atmosfera în jurul editurilor ºi mai ales al celei enciclopedice era încãrcatã mai de mult. Dupã apariþia acestor articole ea s-a tensionat ºi mai tare. Acum seamãnã cu o mãciucã, iar editurile cu un car cu oale. Mulþi din conducere au fost dezorientaþi ºi ºi-au schimbat poziþiile. Opriþi-vã ºi gândiþi-vã, mai chibzuiþi, în caz contrar vã puteþi alege cu un car cu cioburi. Mãciuca în mâna prostului e o armã periculoasã. Noi, colaboratorii editurii, suntem ferm convinºi cã ceea ce s-a fãcut pânã acuma, prima etapã de lucru asupra noii Enciclopedii Naþionale, e bine fãcut, s-a fãcut cu sârguinþã, competenþã, profesionalism, excluzând ideologia, meschinãria ºi secretomania; cã la capitolul cu pricina, personalitãþile marcante, mai este de lucru în sens de selectare, excludere, completare ºi precizare, precum ºi scoaterea din anonimat a sute de personalitãþi remarcabile, ce reprezintã spiritul, mândria, cartea de vizitã, conºtiinþa naþionalã ale poporului nostru, ºi pentru ele face sã mai cheltuieºti, sã te baþi ºi sã suferi. O enciclopedie în 4 volume, cu multã informaþie obiectivã, ºtiinþificã, elaboratã în decurs de 6-7 ani, chiar în cele mai grele vremuri, face ºi trebuie sã fie editatã. Ea ar putea fi un trunchi la care în viitor, în mãsura necesitãþilor, s-ar adãuga câte un volum dupã modelul celei britanice. Parcã e un vis, nu-i aºa, dar e frumos. „Literatura ºi arta”, 2 februarie 1995

DEMNITATEA OMENEASCÃ ºI CONºTIINÞA NAÞIONALÃ
Se apropie un eveniment mare în viaþa noastrã: alegerile locale din 16 aprilie. Ne-am gândit la rostul lor ºi ne-am dat seama cã sunt foarte importante. Alegerile locale în sate, oraºe ºi raioane pot deveni un moment de cotiturã în destinul poporului nostru. Chiar în condiþiile de existenþã a unei constituþii ºi legislaþii ciuntite, limitate, imperfecte, scrutinul dã cetãþenilor posibilitãþi de a-ºi organiza o viaþã mai demnã, mai civilizatã, mai frumoasã ºi de a pune bazele uni stat de drept. Autoritãþile locale, dispunând de mijloace materiale ºi financiare,

– 329 –

pot amenaja localitãþile, ocroti mediul, construi drumuri ºi localuri pentru învãþãmânt, medicinã, culturã, pot dezvolta meºteºugurile populare, deschide ateliere de artizanat, întemeia mici întreprinderi industriale pe baza materiei prime locale, necesare, mai ales, în timpul iernii, ºi desfãºura multe alte activitãþi. Scrutinul actual poate deveni, într-adevãr, un punct de cotiturã în viaþa noastrã, pentru cã el poate schimba baza, temelia, talpa conducerii de sus, el poate favoriza alegerea în organele locale a unor oameni oneºti, muncitori, inteligenþi, poate face sã triumfe raþiunea ºi bunulsimþ. Conducãtorii acestor organe, la rândul lor, unindu-se, pot exercita o influenþã puternicã asupra instituþiilor republicane, susþinând ºi promovând persoane cu merit în rol de lideri la alegerile parlamentare ºi prezidenþiale, propunând amendamente radicale la construcþia ºi legislaþia în vigoare, contribuind astfel la instituirea unui stat de drept. Ei pot urgenta reforma economicã ºi cea agrarã, împroprietãrirea þãranilor ºi intelectualilor, ale cãror cereri în numãr de peste 200 mii au umplut dulapurile ºi mesele multor primãrii, pot restabili astfel demnitatea de om în locul mentalitãþii de turmã, pot spulbera sentimentele de umilinþã ºi inferioritate, obscurantismul, frica ºi românofobia din sufletul ºi mintea moldovenilor, pot favoriza o a doua renaºtere a conºtiinþei naþionale româneºti. ªi mã întreb: de ce nu am folosi din plin aceste posibilitãþi? Ce aºteptãm? Cine ºi ce sã ne aducã, sã ne dea ºi sã ne facã? Sã ignorãm aceastã posibilitate, sã ocupãm o poziþie de observatori impasibili? Se poate, dar asta înseamnã sã mai pierdem 2-3 ani, pânã la noile alegeri. ªi ce pot da alegerile locale nu pot da cele parlamentare sau prezidenþiale. De aceea în þãrile occidentale li se atribuie o importanþã mare. Cum pot fi realizate posibilitãþile ºi perspectivele de mai sus? Prin ºi cu ajutorul autoritãþilor locale, al primarilor ºi consilierilor din sate, oraºe ºi raioane, pe care trebuie sã-i alegem. Se zvoneºte însã cã electoratul s-a cam sãturat de alegeri, cã nu mai doreºte sã se prezinte la urne, cã e decepþionat, indiferent, iar unele formaþiuni politice s-au dezis de astfel de acþiuni. Dacã e aºa, atunci noi repetãm greºelile din februarie 1994, când prin divizarea miºcãrilor ºi forþelor politice în zeci de partide, am derutat locuitorii de la sate ºi am lãsat electoratul la cheremul partidului agrarian. Iar în oraºe, „graþie” pasivitãþii moldovenilor, ambiþiilor unora ºi indiferenþei altora, am dat circa 20% din numãrul de mandate din

– 330 –

parlamentul actual agrarienilor ºi interfrontiºtilor. Deci, consider cã toþi ca unul, in corpore, trebuie sã participãm la aceastã campanie, sã lãmurim rostul ºi scopul acestui scrutin ºi sã mobilizãm locuitorii satelor ºi ai oraºelor sã vinã la alegeri, cãci ele pot însemna o cotiturã iniþiatã de jos în viaþa noastrã. Satele au nevoie de lãmuriri, explicaþii, îndrumãri. Trebuie sã le ajutãm, pentru cã acolo sunt pãrinþii, bunicii, strãbunicii noºtri, talpa þãrii, acolo sunt rãdãcinile ºi izvoarele neamului nostru românesc. Trebuie sã-i ajutãm pentru cã sunt înºelaþi, mankurtizaþi ºi rãtãciþi. ªi ei nu mai vor sã voteze pentru venetici, pentru cei propuºi de sus sau chiar de organele locale. Pãi, tocmai asta trebuie sã li se lãmureascã oamenilor, cã aceste alegeri, spre deosebire de toate celelalte, sunt modalitatea cea mai eficace deocamdatã de manifestare ºi confirmare a voinþei ºi doleanþelor cetãþenilor noºtri. Legislaþia în vigoare dã câteva posibilitãþi de realizare a acestor aspiraþii ºi anume: Candidaturile pentru postul de primar ºi de consilier pot fi propuse de cãtre toate blocurile ºi partidele politice înregistrate; 5-10 sãteni mai lucizi, mai cu autoritate în sat, formând un grup de iniþiativã, îi conving pe oamenii cei mai cinstiþi, muncitorii, competenþi sã candideze pentru funcþiile de primari ºi consilieri. Propunerile acestui grup sunt valabile în cazul în care candidatura pentru postul de primar este susþinutã de 4% sau cel puþin 150 de persoane din numãrul de alegãtori, iar cea a consilierilor – de 2% sau minimum 50 de persoane, acestea fiind confirmate prin liste cu semnãturi. Având aceastã susþinere, cei mai îndrãzneþi cetãþeni îºi propun singuri în mod independent candidaturile în buletinul de vot pentru posturile de mai sus. Afarã de aceasta: candidatul pentru postul de primar trebuie sã aibã minimum 25 de ani ºi 5 ani trãiþi în localitatea respectivã, iar consilierii – 21ºi, respectiv, 2 ani. Alte informaþii suplimentare le puteþi obþine la sectoarele de alegeri. Dupã cum vedeþi, procedura de propunere a candidaþilor este destul de simplã ºi realizabilã. ªi dacã acest grup de iniþiativã îi va propune pe cei mai buni consãteni, care îºi dau consimþãmântul, ºi în nici un caz rude sau prieteni, dacã aceºtia nu meritã, suntem siguri cã satul îi va susþine ºi candidaturile acestora vor fi alese în conducerea localã. Aºa se face în Franþa, Germania, Italia, Elveþia ºi alte þãri. Doar adeseori citim ºi auzim despre mulþi primari cu renume. ªi azi se mai întâlnesc pe ici-pe colo ºi la noi din acei care þin într-adevãr la consãtenii

– 331 –

lor. Pe parcursul campaniei electorale în ajutorul acestor grupuri de iniþiativã vor veni, practic ºi teoretic, liderii partidelor ºi formaþiunilor politice democratice din centru sau prin intermediul secþiilor raionale. O garanþie de succes al scrutinului ar constitui-o ºi faptul dacã mãtuºa Mãrioara ºi moº Gheorghe ar primi în ziua alegerilor cel mult douã buletine – unul, sã zicem, cu candidaturile propuse din oficiu, ºi altul cu cele independente, propuse de consãtenii lor – ºi nu zece-douãzeci, cum s-a mai întâmplat, cu care ei nu ºtiu ce sã facã ºi pe care, împreunã cu paºaportul, le aruncã în urnã. Un factor important în procesul de renaºtere ºi prosperare materialã ºi spiritualã a societãþii îl constituie poziþia intelectualilor ºi, în primul rând, a celor de la sate. E vorba de un mare detaºament de cadre didactice, medici, bibliotecari, directori de case de culturã, ingineri ºi chiar agronomi, de zeci ºi sute de specialiºti în fiecare sat, care ar putea face minuni, dacã ar vrea. E o mare datorie moralã ºi o responsabilitate civicã faþã de consãteni. Vor fi pasivi, indiferenþi sau se va trezi în ei o ambiþie bunã de a schimba ceva spre mai bine în destinul poporului? Se vor încadra în campania electoralã cu toatã inima, cu toatã râvna ºi dorinþa de a participa activ la selectarea, propunerea ºi susþinerea candidaturilor celor mai cinstiþi, mai harnici ºi mai culþi sãteni pentru organele locale sau se vor vãicãri în continuare? E timpul sã exclamãm: Jos birocraþii, diletanþii, leneºii, fariseii, hoþii ºi beþivii din organele ºi organizaþiile de stat! Dragi pedagogi, medici, ingineri, agronomi ºi alþi intelectuali, de la fiecare se cere sã fie cetãþean, sã-ºi stimeze profesiune, sã fie ceva mai dârz ºi principial în rezolvarea problemelor, în atingerea unor mari scopuri sociale, adicã se cere puþin, cât ne lasã inima, ca sã nu ne mustre conºtiinþa pentru faptul cã n-am fãcut nimic pentru noi ºi neamul nostru. De dumneavoastrã depinde în mare mãsurã cine va nimeri în organele de conducere locale: oameni sau creaturi, ºi cine ne va conduce satele, raioanele, oraºele. Aºadar, salvarea e în mâinile noastre. Nimeni nu ne poate ajuta cu nimic. Un individ, ca ºi o comunitate, trezindu-se dintr-un somn letargic, se poate dezmetici, îºi poate scoate albeaþa de pe ochi ºi scutura minciuna ºi întunericul din creier, se poate ridica în picioare ºi privi la soare, are ºansa de a deveni om. Aceste ºanse sunt rare, una la doi-trei ani. Deci, s-o folosim raþional, sã n-o ratãm, cum s-a mai întâmplat, cãci meºteri mai suntem la aºa ceva. Avem noi oare demnitatea de oameni de a ne

– 332 –

afirma ca naþiune, ca cei din Þãrile Baltice sau din Cecenia? Iatã încã o ºansã de a ne alege conducerea pe care o meritãm. „Literatura ºi arta”, 23 februarie 1995

DILETANÞI, FANFARONI ºI BIROCRAÞI
La 20 martie, în urma a douã anunþuri fãcute în timpul telejurnalului „Mesager”, am vizionat la TVM, cu o mare întârziere, pe la orele 22.00, „reflecþiile” la evenimentele care au avut loc ziua în Piaþa Marii Adunãri Naþionale. O ºedinþã cu reflecþii ale unui grup de ºefi din echipa guvernamentalã, prezidatã de dl viceprim-ministru Gr. Ojog. O ºedinþã organizatã ºi þinutã la Guvern fulger, ca dupã un mare cutremur sau potop. ªi niºte reflecþii profunde, la genunchiul broaºtei, pentru oameni naivi, ale unor feþe, una ca una, cenuºii ºi posace, speriate ºi derutate, care bâlbâiau ºi îndrugau cã Parlamentul a hotãrât, executivul executã, mitingul n-a fost autorizat, se încalcã legea ºi constituþia, participanþii þipau, nu ºtiau nici ei ce doresc ºi tot bâlbâieli de felul acesta, înºirate de miniºtri, rectori ºi alþi diriguitori, care priveau în pãmânt. Îþi venea sã plângi de atâta sãrãcie de minte ºi minciunã, ºi sã râzi de atâta caraghioslâc. O adevãratã tragicomedie. ªi ea a þinut peste o sãptãmânã, când dl Gr. Ojog zicea cã e nevoie de o altã comisie, cã aceasta nu e competentã, iar dl P. Gaugaº afirma contrariul, cã comisia e competentã ºi poate soluþiona toate problemele, ºi n-am mai înþeles, din spusele contradictorii, existã sau nu o hotãrâre a colegiului Ministerului Învãþãmântului sau e numai un proiect cu privire la cursul de Limbã ºi cel de Istorie a Moldovei ºi poveºti tot de felul acesta. În lupta contra acestor intenþii ºi acþiuni josnice, machiavelice, de o nouã îndobitocire ºi idiotizare a unui popor, cum s-a procedat deja aproape o jumãtate de secol pe acest pãmânt ºi se mai continuã ºi astãzi de cãtre proprii guvernanþi, sunt bune, dle P. Lucinschi, preºedinte al Parlamentului, toate metodele ºi mitingurile din Piaþa Marii Adunãri Naþionale. N-o faceþi pe supãraþii ºi mai încet cu ameninþãrile. Nu e cinstit ºi nu vã stã bine. Voi singuri aþi recurs la jocul de-a bumerangul, nu ºtiaþi cã e periculos ºi loveºte dureros? Aþi plasat mine care au început sã explodeze. Cum ºi-o face omul nu i-o face nimeni. Ce-i drept, cu întârziere, s-a inclus furios în lupta contra tineretului studios ºi a opoziþiei dl prim-ministru A. Sangheli, operând cu calomnii ºi foarte multe dezinformãri. Simþind cã li se clatinã fotoliile, zilnic se buluceau la Radio ºi Televiziune (probabil, cu autorizaþia dlui Usatâi) cu tot felul de insinuãri la adresa tineretului, a intelectualitãþii ºi a

– 333 –

neamului românesc. Fioros ºi oribil a apãrut pe ecran ºi dl V. Senic, orbit de ura lui patologicã faþã de þarã ºi poporul nostru românesc, faþã de opoziþie, care, chipurile, face un joc politic, se rãfuieºte pentru înfrângerea suferitã în februarie 1994, scoþând mulþimea în stradã. Minciuni sfruntate, mulþimea aceasta nu e turmã, lumea iese singurã în piaþã. Uitaþi-vã ce se face la Bucureºti, Budapesta, Moscova, Paris, Londra, Berlin... Pieþele sunt pline de lume, uneori chiar ºi cu tractoare. „Vox populi, vox dei”. Auziþi? Cum de-au îndrãznit niºte elevi, studenþi, pedagogi ºi pãrinþi, la care s-au alãturat apoi ºomeri ºi þãrani din satele din împrejurimi, sã încalce interdicþiile Parlamentului, Guvernului, Primãriei? Cum de-a îndrãznit Kopernik ºi Galilei sã afirme cã Pãmântul e rotund ºi se învârteºte, încãlcând canoanele bisericii catolice ºi ale inchiziþiei? Câtã impertinenþã ºi obrãznicie! Cum de-au îndrãznit þãranii, muncitorii ºi intelectualii moldoveni, câþiva ani în urmã, fãrã autorizaþii, sã vinã de trei ori la Chiºinãu, câte o jumãtate de milion, sã cearã limbã, alfabet, stemã, drapel, suveranitate ºi independenþã, sã rãstoarne temeliile Imperiului Sovietic, stabilite tot de cãtre o Constituþie, un parlament, un guvern ºi un executiv orãºenesc Chiºinãu? Poate cã toþi trebuiau sã fie cuminþei, ascultãtori, sã stea acasã pe cuptor? ªi aproape toþi cei din ºedinþa sus-pomenitã cãutau capul relelor, rãufãcãtorilor, organizatorii ºi diversioniºtii, care au indus în eroare elevi, studenþi, pedagogi, pãrinþi, i-au scos în piaþã sã þipe fãrã nici un motiv. Deci, organizatori ºi diversioniºti, care încalcã liniºtea ºi ordinea publicã, care nici în ruptul capului nu vor sã fie liniºte, pace ºi „ghine” în „þãriºoara” noastrã. O metodã foarte cunoscutã de a depista rãufãcãtorii. Ea nu vã aminteºte de niºte timpuri nu prea îndepãrtate? Mie – da. Domnilor guvernanþi, cauzele le-aþi creat voi, nu cãutaþi þapi ispãºitori ºi copite de cai morþi. Ce-a fost ºi ce-o mai fi, cã în viitor multe au sã mai fie, revoltele abia încep, sunt consecinþe reale ale unor acþiuni nesãbuite, antiumane ºi antinaþionale ale întregii conduceri agrariene. Mai pe scurt, cum e turcul ºi pistolul, sau – dupã sac ºi petec. Aºa cã uitaþi-vã mai întâi în oglindã la domniile voastre ºi nu faceþi pe mironosiþele, pe mortul în pãpuºoi cu sacul plin. Intelectualitatea vrea istoria neamului românesc a lui N. Iorga, nu surogat de la Tiraºpolea sau a lui Mohov, Sovietov, Stratievski º.a. Limba românã a lui Eminescu, nu scornelile lui Stalin, I.D. Ceban, Iakovlev, Stati, vrea un ministru de învãþãmânt ºi un rector de universitate

– 334 –

cu ceva scrupule, puþinã carte ºi un pic de bãrbãþie. Evenimentele din zilele urmãtoare au demonstrat cã minciuna, fariseismul ºi frica nu mai au efect. Ce m-a fãcut sã pun mâna pe toc ºi sã reflectez ºi eu referitor la „reflecþiile” acelor demnitari din Guvern? ªi gestul meu este o consecinþã a unor cauze care se aflã în felul de a fi ºi în comportamentul câtorva dregãtori din actualul Guvern. Este un rezultat al relaþiilor mele de muncã ºi de serviciu, pe care le-am avut timp de peste o jumãtate de an cu câþiva din guvernatorii de astãzi. Sã ne întoarcem puþin înapoi ºi sã vedem ce istorie curioasã, demascatoare ºi plinã de învãþãminte s-a întâmplat pânã la aceste evenimente, care confirmã ºi concretizeazã exact cele anticipate. La sfârºitul anului 1993 fostul Guvern al republicii a comandat Editurii Enciclopedice „Gh. Asachi” o carte de vizitã – „Republica Moldova. Consemnãri” – pentru a o înmâna oaspeþilor, inclusiv turiºtilor care ne viziteazã þara. O broºurã de 2,5 coli, inclusiv o coalã de text ºi ceva fotografii. O iniþiativã bunã. Am fost numai redactor. Am comandat textul domnului N. Misail. Prin luna mai 1994 l-am avut. Conþinea: date generale, aºezarea geograficã, scurt istoric, forma de stat, economia (agricultura, industria, transportul), viaþa spiritualã; învãþãmântul, ºtiinþa, medicina, cultul religios, cultura, teatrul, literatura, muzica, cinematografia, pictura, arhitectura, ziaristica, sportul, turismul º.a. Primele capitole au câte 1-2, celelalte 0,5-1,0 pagini. Despre toate câte puþin. S-au inclus evenimentele cele mai importante, personalitãþile marcante din trecut ºi prezent, indicii cei mai caracteristici, totul pe cât posibil exprimat prin date statistice ºi comparaþii. Autorul N. Misail, subsemnatul, redactorul-ºef E. Lungu, redactorul V. Romanciuc ºi directorul Iu. Colesnic ne-am strãduit sã fim cât mai obiectivi, sã reflectãm starea realã de lucruri din republicã cu realizãrile, problemele, greutãþile ei. Credeam cã orice vizitator, timp de o orã, dupã cinã, în hotel, stând în fotoliu, trãgând o pipã, o va rãsfoi, va citi ºi va lua cunoºtinþã de republicã. Broºura crea o imagine succintã, dar veridicã a republicii noastre. Am prezentat manuscrisul spre aprobare dlui G. Lupoi, viceministru de stat, 25 de pagini au fost examinate douã luni de zile. Mã rog, voia la cei mari. Mi-am dat seama cã ºefii nu sunt siguri de sine ºi nu-s stãpâni pe situaþie. Guvernul era abia format de câteva luni, era încã nou, lucrãtorii – modeºti ºi timizi. La o replicã a mea cã va fi o carte bunã, mi s-a rãspuns „foarte bunã”. Extrema putea deveni un semn de

– 335 –

prost augur. Mi s-a spus sã mai prezint manuscrisul încã o datã înainte de a fi dat la tipar, ceea ce am ºi fãcut peste trei luni. Acum era ceva mai îngrijit ortografic ºi cizelat stilistic, având 60 de fotografii bune color. De data aceasta examinarea lui a durat peste douã luni, au fost cerute avize de la 10 ministere ºi departamente. Deci o broºurã se scrie circa o jumãtate de an ºi se analizeazã cam tot atâta timp. Randamentul eficacitãþii activitãþii unor membri ai Guvernului e egal cu zero. Pe timpul bolºevicilor pentru acest lucru se cerea maximum una-douã sãptãmâni. Mulþi din ei se strãduiau sã respecte ºi termenele. Ce conþineau avizele de mai sus ºi cum au fost totalizate? În ºase ministere de bazã (economie, agriculturã, finanþe º.a.) s-au nimerit oameni pragmatici ºi au recomandat manuscrisul spre editare cu anumite precizãri, completãri, obiecþii cu care suntem de acord ºi care se pot realiza imediat. Majoritatea obiecþiilor Institutului de Istorie al Academiei de ªtiinþe sunt concrete, acceptabile ºi se pot realiza ºi ele uºor. Dupã o discuþie la Ministerul Culturii cu adjunctul dl I. Pãcuraru ºi doi ºefi de direcþii, avizul primar foarte negativ, plin de afirmaþii abstracte, a fost înlocuit cu câteva propuneri concrete, precizãri ºi corectãri fireºti, care s-au fãcut pe loc. Aºadar, au rãmas douã avize tendenþioase ºi distrugãtoare, care sunt cate-goric împotriva editãrii cãrþii. Primul, de la dl Gh. Mazilu, ºef al Asociaþiei de Stat „Cartea Moldovei”, e plin de insinuãri generale de tipul: „Autorii nu au o concepþie clarã, ce ar însemna o carte de vizitã a unei þãri”, „în text dominã mentalitatea de miting cu întrebãri subiective ºi tendenþioase, cu un vãdit scepticism faþã de destinul Republicii Moldova”, „de tendenþionism ideologic sufãr”; „date generale”, „scurt istoric”, „economia naþionalã”, „compartimentul viaþã spiritualã, numeroase date statistice”, „o asemenea carte de vizitã poate doar trezi repulsie la vizitatorii strãini”, „autorii... mai degrabã compromit imaginea statului Republica Moldova decât o susþin” ºi ultima sentinþã, care deschide Cutia Pandorei ºi, volens-nolens, demascã, divulgã gândurile secrete ale citatelor de mai sus ºi ale altora de felul acesta, este „...întreaga naraþiune e împãnatã de fapte ºi momente de micã însemnãtate, interpretate ºi comentate de pe poziþii unioniste”. Asta-i, domnilor, grija, durerea ºi frica dlui Gh. Mazilu pentru „þãriºoarã”, lupta cu ideile ºi poziþiile unioniste, lipsa în manuscris a veninului, vrajbei ºi românofobiei împotriva neamului ºi a Þãrii Româneºti. Pãziþi-vã de oamenii negri în cerul gurii, ranchiunoºi, care dau cu barda în neamul nostru, care au închis o enciclopedie, în care trebuiau sã fie scoase din anonimat ºi valorificate peste o mie de personalitãþi

– 336 –

marcante basarabene, bucovinene, transnistrene din secolul trecut ºi din prima jumãtate a secolului nostru, þinute în arhive sub ºapte lacãte de Imperiile Rus ºi cel Sovietic, sub ocupaþia cãrora am avut fericirea sã ne aflãm. Iatã unul din cei mai activi producãtori ºi promotori ai românofobiei, ai mankurtizãrii ºi distrugerii conºtiinþei naþionale româneºti în Republica Moldova. ªi al doilea aviz, la fel împotriva editãrii acestui manuscris, foarte concret, spre deosebire de cel de mai sus, este al Secþiei de probleme sociale ºi umanistice a Cancelariei de stat a Republicii Moldova. Aici sa operat fãrã menajamente ºi eufemisme, lucrurilor li s-au spus pe nume. Sã citãm câteva alineate, sã vedem ce gândesc unii dregãtori din Guvern, sã ne dãm seama de unde porneºte fanfaronada, unde e unul din izvoarele românofobiei, care emanã permanent suspiciune ºi urã contra þãrii ºi a neamului românesc: „Trãsãturile de caracter ale moldovenilor sunt prezentate exclusiv prin spusele lui D. Cantemir, exprimate cu 300 de ani în urmã” (pag.1)” – puþin umor ºi autocriticã supãrã, se pare cã demnitarii n-au citit nimic din literatura clasicã francezã ºi cea rusã despre popoarele respective. „De fiecare datã, la începutul unui compartiment, expunerea începe cu evidenþierea aspectelor negative: în prezent Moldova traverseazã o gravã crizã socialã ºi economicã... (pag.5)”, „industria Republicii Moldova poartã ºi ea amprentele crizei economice (pag.6)”, acest gând e prezent de câteva ori ºi el supãrã la fel urechea diriguitorilor de parcã „þãriºoara” noastrã s-ar afla într-o perioadã de dezvoltare ºi înflorire, de parcã nam mai ºti ce sã facem de atâta bine. Niºte simple constatãri ale realitãþilor noastre, ca, de exemplu: „cu toate cã inflaþia în Republica Moldova a înregistrat în ultimul an cel mai înalt nivel din lume”, „complexul agroindustrial al republicii este marcat ºi el de transformãrile ce au loc în þãrile postcomuniste (pag. 6)”, „o serioasã modernizare necesitã ºi cele 10 mii kilometri de drumuri (pag. 7”, „clima ºi landºaftul R.M. ar putea oferi ºanse mai mari industriei turismului (pag. 12)” º. a. constatãri, care ar mobiliza societatea ºi statul la ieºirea din crizã, duc la urmãtoarea concluzie: „Lectura acestor pagini creeazã impresia cã autorul urmãreºte scopul sã scoatã în evidenþã în primul rând neajunsurile”. A fost nevoie numai de o jumãtate de an ca partidul agrarian de guvernãmânt sã se îmbolnãveascã de o boalã numitã „lãudãroºenie”, „fanfaronadã” (lachirovcã), împotriva cãreia chiar ºi fostul partid comunist în decurs de 70 de ani a adoptat douã hotãrâri serioase, condamnând acest fenomen periculos pentru societate.

– 337 –

Urmãtoarele pasaje sunt calificate drept „afirmaþii discutabile, date care nu ar fi neapãrat sã fie incluse în aceastã carte”; „canonic Biserica Ortodoxã din Moldova este supusã Patriarhiei de la Moscova. Printr-un act din 19 decembrie 1992 al sfântului sinod Patriarhia românã a reactivat Mitropolia Basarabiei (stil vechi), cu reºedinþa la Chiºinãu, la cererea unui grup de feþe bisericeºti din Moldova. În fruntea ei a fost desemnat Episcopul de Bãlþi Petru”, „o perioadã sumbrã pentru literatura din R.M. este cea a dominaþiei bolºevice, când se promoveazã insistent politica fabricãrii unei „limbi moldoveneºti” ºi a unei „literaturi sovietice moldoveneºti (pag.10)”, „la 3 noiembrie (parlamentul) alege drept stemã de Stat strãvechiul simbol al românilor moldoveni – capul de bour – (pag. 3)”. Cineva e contra clasicilor muzicii româneºti George Enescu ºi Alexandru Cristea ºi-i scoate din text. Poftim nume, date ºi informaþii discutabile ºi de prisos, care pot fi uºor excluse din carte. În continuare în aviz se spune: „Pentru a nu nimeri în situaþii delicate este necesar ca autorul sã-ºi îndrepte atenþia asupra marilor valori ale acestui pãmânt ºi ale acestui neam” – vorbe, ºi toate de clacã. Ni se mai imputã cã textul abundã în vocabule neadecvate: „ideologia separatismului ºi a conservatismului bolºevic”, „greve împotriva limbii”, „dominaþie bolºevicã”, „jug spiritual” º.a., care se referã în text la conducerea ºi la regimul lui Smirnov ºi Maracuþa din Transnistria. Doamne, unii au încurcat stânga cu dreapta ºi ziua cu noaptea. Ei vor dansuri, cântece, fanfare ºi festivaluri. Altceva nimic. Marasm mai ceva ca pe timpuri. Sã continuãm ºi cu ceva admonestãri: „De fapt se face multã politicã (anexarea Basarabiei (la Rusia) – pag. 2, Sfatul Þãrii, Unirea (la România în 1918) – pag. 2, deportãrile în masã – pag. 3, foametea organizatã – pag. 2, ideologia separatismului – pag. 4)”. Vedeþi Dumneavoastrã, asta-i buba, asta-i supãrã pe guvernanþii noºtri. Aceste mari adevãruri istorice, aceste jaloane în istoria tragicã a moldovenilor, jumãtate de secol ascunse sau falsificate, care în avizul dlui Gh. Mazilu sunt numite „fapte ºi momente de micã însemnãtate”, „tendenþionism ideologic”, iar în ultimul aviz sunt atestate ca „multã politicã”, ºi împreunã luate sunt determinate ca „poziþii unioniste”, care acþioneazã asupra dregãtorilor ca tãmâia asupra necuratului. ªi ultimul aviz se terminã cu: „Cartea nu poate fi recomandatã pentru tipar...” Decizia finalã de închidere a cãrþii date a fost adoptatã de dl G. Lupoi pe baza ultimelor douã avize – unul general ºi abstract, altul

– 338 –

foarte concret – ambele categoric contra, ignorându-se avizele pozitive cu ceva obiecþii acceptabile ale celor ºase ministere ºi altele douã cu obiecþii mai multe ºi mai serioase, pe care la fel, în mod selectiv, le acceptãm. ªi, din pãcate, a fost strangulatã o carte bunã, care seamãnã mult cu alta, analogicã, ce prezenta Germania în lume, peste care am dat întâmplãtor mai târziu, la o expoziþie de carte germanã, organizatã la Chiºinãu. În una din ultimele convorbiri telefonice cu dl ministru adjunct mi s-a spus cã manuscrisul e foarte prost, în viitor nu pot avea loc nici un fel de tratative ºi compromisuri de a urni totuºi piatra din loc, o nouã audienþã mi s-a refuzat ºi pentru noi tratative mi-a fost recomandatã dna S. Bolduratu. Ce minune! Un manuscris, care în august era foarte bun, peste patru luni, în ianuarie, a devenit foarte prost. Dorind sincer sã editãm cartea, am cãutat în modul cel mai serios sã capãt o audienþã mai sus, la dl Gh. Gusac, ministru de stat ºi, fãrã a ceda în mare, fãrã a o vinde pe mama, sã soluþionãm problema. Am cerut foarte insistent prin secretarã o audienþã. Am aºteptat douã sãptãmâni, dar totul a fost în van. ªefii parcã s-au sfãtuit între ei. Audienþã nu mi-au acordat. Atunci am fost la dna S. Bolduratu. M-a ascultat atentã, parcã mi-a înþeles intenþiile bune de a nu îngropa un lucru bun, fãcut pe jumãtate, de a nu arunca pe vânt circa 6 mii lei cheltuiþi deja, mi-a spus cã ea, în urma unui astfel de aviz negativ ca al ministrului adjunct, nu poate rezolva cazul pozitiv ºi mi-a recomandat ºi promis sã intrãm împreunã mai sus, la viceprim-ministrul dl Gr. Ojog. Am fost de acord ºi chiar m-am bucurat cã am ocazia sã-i aduc la cunoºtinþã unei persoane atât de sus-puse ºi alte fapte de comportare samavolnicã, josnicã a unor demnitari subalterni din domeniul culturii pe care-l conduce. Am telefonat mai bine de-o sãptãmânã ºi degeaba. Dl Gr. Ojog era veºnic sau ocupat, sau plecat. Atunci dna S. Bolduratu mi-a spus sã mai aºtept pânã când îmi va telefona ea. Îi sunt recunoscãtor pentru intenþiile bune. Am mai aºteptat vreo douã sãptãmâni, dar în zadar. Am înþeles cã ºi dl Gr. Ojog, ca ºi subalternii sãi, nu doreºte sã se întâlneascã, nici chiar în interes de serviciu, cu cetãþenii. Trebuie sã-i asculþi, sã cercetezi cazul, sã promiþi ceva, sã iei mãsuri. Dar de unde? Þi-ai gãsit omul! Cu cât e mai plãcut ºi mai fotogenic sã înmânezi cheile de la o casã nouã unei familii de sinistraþi. M-am ciocnit de o altã boalã veche – birocratismul. ªi eu, care fãcând slujbã la stat aproape 50 de ani, am fost în audienþã la majoritatea secretarilor cu ideologia ai c.c.,

– 339 –

miniºtri, ºi viceprimi-miniºtri (Tcaci, Cornovan, Corobceanu, Calin º.a.) în aceeaºi zi sau a doua zi, care, la rugãminte, rezolvau unele probleme, am aºteptat în zilele noastre de democraþie sãptãmâni ºi luni de zile ca sã nimeresc, în interes de serviciu, la câþiva din funcþionarii Guvernului ºi totul a fost în zadar. Dacã aþi auzi ce spun pe ºoptite unele secretare ºi dactilografe despre subalternii ºefilor din aparatul de stat. Sunt atât de mulþi în ultima vreme, toþi rotunjori, durdulii, rotofei, grãsuþi ºi rumeori, parcã-s fãcuþi de-o mamã, unul aduce o hârtie la maºinã, iar altul vine ºi-o ia. Redactilografiem de ne spetim, cã ei îs mulþi, dar nu ºtiu a scrie sau a corecta o simplã scrisoare. Iatã în privinþa slujbaºilor, funcþionarilor de stat, care, cicã, ating cifra de douãzeci de mii ºi sunt atacaþi de microbul birocratismului, batem recordul ºi ocupãm unul din primele locuri în ce priveºte densitatea ºi numãrul lor la kilometru pãtrat ºi pe cap de locuitor, întrecând de circa 4-5 ori cele mai dezvoltate þãri din Europa Occidentalã. Oameni buni, guvernanþii noºtri sunt foarte bolnavi, în mai puþin de un an mulþi agrarieni ºi adepþii lor, fiind la putere, fenomen social care stricã cel mai mult omul lipsit de culturã, s-au îmbolnãvit foarte grav de fanfaronadã, birocratism ºi suspiciune faþã de cetãþeni. Stimaþi cititori ºi alegãtori, ei trebuie trataþi, vindecaþi, ei trebuie trecuþi în opoziþie, sã-ºi mai revinã, sã se trezeascã, cã au prins la seu, mulþi sau obrãznicit, calcã în strãchini ºi au uitat ce-i aceea greblã. În lupta contra diletantismului, obscurantismului, minciunii ºi fariseismului raþiunea, adevãrul ºi demnitatea, stegarul cãrora este tineretul, mai devreme sau mai târziu, ca întotdeauna, vor învinge neapãrat. „Literatura ºi arta”, 13 aprilie 1995

CELE PATRU PUTERI ERAU TREI – PETRU ºI ANDREI
Statul de drept presupune trei puteri (ºi cu presa – patru), ca o orchestrã compusã din trei instrumente. Dacã lipseºte unul din ele – nu e orchestrã; dacã unul cântã fals, muzica e falsã. Justiþia, puterea a treia, trebuie sã fie balanþa, echilibrul dintre celelalte douã – legislativã ºi executivã. Ea trebuie sã apere constituþia ºi legislaþia în vigoare. Fãrã ea statul e totalitar ºi þara nu e democratã. Existã la noi justiþie ºi îºi îndeplineºte ea funcþia celei de a treia puteri în stat? Sã analizãm acest fenomen printr-un exemplu, un proces judiciar pe care l-am simþit pe pielea proprie timp de aproape 40 de ani. Am lucrat ca învãþãtor la ºcoala din Hâjdieni, raionul Glodeni, din

– 340 –

1944 pânã în 1947. În primii doi ani în casa mea a trãit felcerul Pavlov cu familia, dupã el învãþãtorul O. Gârlã, tot cu familia. Locuiau pe gratis, iar eu nu plãteam impozit pe casã. În 1947 am plecat la studii, la ªcoala Pedagogicã din Bãlþi, apoi la Institutul Pedagogic din Chiºinãu. Tot atunci am predat provizoriu casa ºi gospodãria Sovietului Sãtesc (preºedinte A. ªvaiþer, secretar Vl. Burcã) cu document oficial (adeverinþã) ca sã fie folositã conform destinaþiei, îngrijitã ºi sã mi se întoarcã la cererea mea. Am fãcut un bine autoritãþilor locale fãrã a cere nimic în loc. În 1949 preºedintele Sovietului Sãtesc A. ªvaiþer a fost deportat. În locul lui a fost numit Gh. Jacov. Timp de 5-6 ani, cât m-am aflat la studii, în timpul vacanþelor, veneam în sat. În iulie 1954 Sovietul Sãtesc, fãrã ºtirea ºi aprobarea mea, a vândut casa ºi gospodãria învãþãtorului N. Obuhovschi, care locuia de câþiva ani în ea, cu 3750 ruble. Eu, cetãþean al U.R.S.S., cu drepturi depline, care am fost patru ani învãþãtor în sat, fiind nelegal expropriat, am dat Sovietului Sãtesc Hâjdieni în judecatã. Procesul, care a avut loc la 30 octombrie 1956 (preºedinte Bacinskaia), la care am participat, iar reclamatul în persoana preºedintelui Sovietului Sãtesc Hâjdieni Vl. Burcã nu s-a prezentat (ulterior am aflat cã nu a fost chemat), a decurs într-o atmosferã de vãditã vigilenþã revoluþionarã, iar decizia a fost arbitrarã: de-a mã lipsi de proprietatea personalã (casa ºi gospodãria) din cauza pãrinþilor (tata a fost arestat în 1941 ºi judecat, a murit în 1942 întrun lagãr din Perm; mama, de frica organelor locale, s-a refugiat cu fratele ºi sora în 1944 în România, repatriaþi ulterior în 1957). La acest proces am avut impresia cã la adoptarea hotãrârilor judecãtorii sunt lipsiþi de cea mai elementarã logicã ºi bun-simþ. Fiind nedreptãþit, am fãcut recurs la Judecãtoria Supremã a R.S.S.M., care, prin decizia din 26 noiembrie 1956 (preºedinte Dunaeva), a lãsat în vigoare hotãrârea judecãtoriei raionale. La apelurile mele adresate Procuraturii R.S.S.M. de a ataca hotãrârile judiciare de mai sus am primit douã rãspunsuri: din 16.04.’57 ºi 19.06.’57 – insinuante, în care pãrinþii erau învinuiþi de antisovietism, iar eu, ca urmaº, nu aveam dreptul la proprietate personalã ºi eram învinuit de falsificare a documentelor (adeverinþa de la Sovietul Sãtesc din 1947), care la procese au fost intenþionat complet ignorate (consilier superior de justiþie Cerneaev). Instanþele judiciare, raionalã ºi republicanã, încãlcând chiar ºi

– 341 –

Constituþia stalinistã de pe acele vremuri, care asigura dreptul cetãþeanului la proprietate personalã ºi nevinovãþia copiilor pentru faptele pãrinþilor, au trecut vãdit de partea puterii executive, au confirmat ºi justificat actul de dezmoºtenire comis faþã de mine, ca cetãþean. Ce mai puteam face pe atunci în acele condiþii de regim totalitar? M-am adresat secþiei de supraveghere a organelor administrative a C.C. al P.C.M., dar fãrã nici un folos. Uneori mi se pãrea cã Temis, zeiþa justiþiei, nu are ochii legaþi, ci mintea închistatã. ... Au trecut 35 de ani. În septembrie 1991, când Imperiul Sovietic s-a prãbuºit, ºi odatã cu el ºi regimul totalitar, când republica a devenit un stat de drept ºi o þarã democratã, m-am adresat Judecãtoriei raionale Glodeni cu o nouã cerere, de a revedea decizia din 1956 ºi de a-mi întoarce casa expropriatã pe nedrept ori de a-mi restitui valoarea ei. Rãspunsul a fost urmãtorul: conform normelor procesuale judecãtoria popularã raionalã nu are dreptul sã revadã hotãrârea anterioarã a acestei judecãtorii. Prerogativa aceasta aparþine Procuraturii Republicii sau Judecãtoriei Supreme. Deci, în domeniul justiþiei, mai bine zis al procedurilor, totul a rãmas ca odinioarã, nu s-au fãcut nici un fel de reforme, cu toate cã în jur totul se restructura. Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria Supremã a R.M. sã anuleze hotãrârea Judecãtoriei raionale Glodeni din 1956 ºi sã-mi restituie casa sau costul ei. Am fost sfãtuit sã mai aºtept, în speranþa cã problema mea ar putea fi soluþionatã odatã cu adoptarea de cãtre Parlament a legii cu privire la reabilitarea ºi remunerarea celor deportaþi ºi persecutaþi. Ceea ce nu s-a întâmplat. La cererea mea de recurs, Judecãtoria Supremã mi-a rãspuns cã examinarea problemei în cauzã nu se poate face, pentru cã dosarul judiciar din 1956 din Glodeni nu este, s-a pierdut. În aceeaºi scrisoare mi s-a explicat cã, conform Anexei nr.2 a Codului de procedurã civilã (C.P.C.), am dreptul sã mã adresez Judecãtoriei raionale cu rugãmintea de a reconstitui dosarul pierdut. În cazul în care materialele de reconstituire sunt insuficiente, atunci conform art. 6 Anexa nr.2 a C.P.C., am dreptul de a intenta o acþiune conform regulilor generale. Mai întâi am cãutat prin scrisori ºi telefonic dosarul la Arhivele raionale ºi ale Judecãtoriilor din Glodeni, Fãleºti ºi Râºcani, unde s-a aflat arhiva când raionul a fost lichidat, dar fãrã rezultat. Din douã documente, care erau împreunã la Arhiva din Glodeni – contractul de vânzare-cumpãrare a casei de cãtre N. Obuhovschi din 1954 ºi dosarul

– 342 –

procesului judiciar din 1956 – primul existã, iar al doilea a dispãrut, a fost distrus din cauza adeverinþei, care confirma cã eu eram proprietarul casei, cã am predat-o provizoriu Sovietului Sãtesc pentru a o folosi, apoi a mi-o întoarce. La cererea mea din aprilie 1992 cãtre Judecãtoria raionalã Glodeni de-a intenta un proces, conform Anexei nr.2, ºi prezentarea câtorva documente pe care le mai aveam, am primit rãspuns cã procesul a avut loc ºi cã dosarul pierdut nu poate fi reconstituit din lipsã de documente. Judecãtoria n-a întreprins nimic pentru reconstituirea dosarului dispãrut. Deci îmi surâdea perspectiva de a lua totul de la început, ca în anul 1956. Aºadar, fac cerere la biroul avocaþilor ºi cu taxa respectivã, cu doi martori: Vl. Burcã, fost secretar de Soviet Sãtesc în 1947 ºi preºedinte în 1956, ºi O. Mutelicã, care a cumpãrat casa de la N. Obuhovschi ºi trãieºte în ea, proces care la 17.09.93 se terminã cu hotãrârea cã eu am câºtigat litigiul ºi trebuie sã mi se restituie costul casei, care nu era încã stabilit. Judecãtorul I. Cazacu îi dã misiunea lui L. ªerºniova, ºefa unei firme de specialitate, cãreia i-am plãtit cinci din douãzeci ºi ºase mii ruble taxã, sã prezinte Judecãtoriei un act de evaluare a casei ºi gospodãriei, care au fost apreciate, conform tarifelor de stat, în valoare de circa 217 mii rub., minus uzura de 25% în medie, deci, aproximativ 175 mii rub., sumã echivalentã pe atunci cu mai puþin de jumãtate din costul unei plite de gaz. Totuºi consideram cã am câºtigat procesul, cel puþin moral, simbolic. Eram mulþumit ºi de atâta. Trei luni am aºteptat hotãrârea judecãþii, dar în zadar. Am înþeles cã în acest rãstimp s-a întâmplat ceva. La sfârºitul lui decembrie 1993 judecãtorul I. Cazacu mi-a fãcut o surprizã: mi-a spus sã fac recurs la Judecãtoria Supremã pentru cã la fostul proces n-am câºtigat nimic, ci s-a reconstituit dosarul pierdut din 1956. O minune, a fost substituitã hotãrârea judecãþii. Ce puteam face altceva? Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria Supremã. Dar înainte de proces am fost chemat ºi mi s-a arãtat dosarul

– 343 –

din raion cu ultima hotãrâre, în care se spune cã cererea mea a fost respinsã pentru cã am încãlcat termenul de prescripþie stabilit pentru intentarea unui proces, iar despre reconstituirea dosarului pierdut nu era nici vorbã. A doua minune, hotãrârea judecãþii din 17.09.93 a fost din nou substituitã. ªi despre care termen de prescripþie e vorba? Când începe ºi unde se terminã? Nici eu, nici consilierul de la Chiºinãu n-am înþeles nimic. Una era clar, cã la Judecãtoria din Glodeni s-a comis o samavolnicie. Despre asta ºtiu martorii Vl. Burcã, O. Mutelicã, L. ªerºniova, autoarea actului de evaluare a casei, A. Darvin, grefiera Judecãtoriei, ºi P. Chicerman, persoanã pe care am împuternicit-o sã ia în locul meu hotãrârea de la Judecãtorie. În urma acestui caz dictonul „Judecãtorul se supune numai legii” mi se pãrea o parodie la adresa oamenilor justiþiei, inclusiv a celor prezentaþi pe atunci la „Mesager” în prezenþa Preºedintelui Republicii. La o examinare mai atentã a dosarului cu procesul în cauzã am descoperit niºte lucruri absurde: în procesul-verbal numele ºi depoziþiile martorilor mei nu figureazã, au dispãrut. În schimb, a apãrut numele m a r t o r u l u i N. Obuhovschi, care nu s-a prezentat, pentru cã a decedat cu mulþi ani în urmã, precum ºi numele ºi depoziþiile contra mea ale reclamantului V. Eladi, primarul din s. Hâjdieni, care nu a fost la judecatã ºi nu ºtie nimic nici cu spatele. O falsificare totalã a procesului-verbal ºi, prin urmare, a deciziei judecãþii. Întrebând-o pe grefiera A. Darvin ce înseamnã asta, ea s-a jurat cã nu ºtie nimic, iar judecãtorul I. Cazacu sa mirat numai fãrã a spune ceva. Aºadar, conþinutul dosarului judiciar a fost distrus a doua oarã, în 1993. Cine ºi cu ce scop a fost lucrul acesta? M-am adresat dlui V. Paterãu, preºedinte al Judecãtoriei din Glodeni, sã cerceteze cazul de gravã falsificare a documentelor în incinta judecãtoriei, scrisoare la care nici azi nu mi-a rãspuns, motivând pe atunci cã dosarul era la Judecãtoria Supremã. Mã mir cã astfel de semnale alarmante trec cu atâta uºurinþã pe lângã un ºef de instituþie. ªi iatã cã la 25.02.1994 are loc ºedinþa Colegiului Judiciar Civil al Judecãtoriei Supreme, la care se examineazã problema mea ºi se adoptã decizia de restituire a dosarului pentru reexaminare într-o altã componenþã. În decurs de o lunã trebuia sã aibã loc un nou proces la Judecãtoria din Glodeni. Am aºteptat douã luni, apoi m-am adresat Direcþiei

– 344 –

Judecãtoriilor a Ministerului Justiþiei ºi, dupã intervenþia dlui V. Florea, mi s-a rãspuns cã procesul a avut loc la 3.05.1994, sub preºedinþia judecãtorului V. Russu, ºi s-a adoptat hotãrârea „De-a dispune încetarea procesului referitor la acþiunea mea civilã cãtre primãria s. Hâjdieni despre restituirea pagubei materiale, cu dreptul de-a face recurs în timp de 10 zile. De data asta s-a gãsit o altã chiþibuºãrie „încetarea procesului”. Multe obstacole ºi piedici existã în jurisprudenþã; mai uºor trece o cãmilã prin urechile acului decât sã þi se facã dreptate, judecându-te cu statul. Ce-ai scãpat în gura lui, înapoi nu mai scoþi. Am fãcut din nou recurs la Judecãtoria Supremã, ºi la 8.06.94, în prezenþa mea, Colegiul Juridic Civil adoptã decizia de-a lãsa în vigoare hotãrârea Judecãtoriei din Glodeni, adicã de a înceta procesul. Cu alte cuvinte, toate eforturile mele din atâþia ani au fost zadarnice. Uneori credeam cã labirinturile justiþiei sunt prea lungi ºi încurcate ca sã le poþi da de capãt ºi sã ieºi la luminã. Îmi venea sã scuip ºi sã dau totul dracului! Revoltat la culme, am mai fãcut ºi ultimul recurs la Prezidiul Judecãtoriei Supreme a Republicii, ºi la ºedinþa din 15.08.94 se adoptã hotãrârea de-a anula decizia Colegiului Juridic Civil din 8.06.94 ºi hotãrârea Judecãtoriei din Glodeni din 3.05.94 ºi a restitui dosarul pentru o nouã examinare într-o altã componenþã. Deci un nou proces, totul se reia de la început, a treia oarã. Poftim, ce necunoscute sunt labirinturile justiþiei, ca ºi cãile Domnului. La 16 decembrie 1994 are loc un nou ºi ultim proces judiciar la Judecãtoria din Glodeni, din nou cu aceiaºi martori Vl. Burcã ºi O. Mutelicã, care s-au mirat la culme cã sunt chemaþi a doua oarã sã dea aceleaºi depoziþii, ºedinþã care de data aceasta a fost condusã de judecãtorul C. Stãnilã, care a examinat problema în modul cel mai serios, meticulos ºi profesional ºi a adoptat decizia cã primãria s. Hâjdieni a comis o nedreptate faþã de mine când mi-a vândut casa ºi m-a expropriat, ºi cã ea trebuie, conform tarifelor de stat, sã-mi restituie circa un sfert din valoarea ei (una din condiþiile puse de mine). Slavã Domnului, îmi pare cã am ajuns la sfârºit dupã aproape 40 de ani. Nu doresc nimãnui, nici duºmanilor mei, sã treacã prin ce am trecut eu ºi sã pãþeascã ce-am pãþit eu. Un mic bilanþ: ºase cãlãtorii în raionul Glodeni ºi în Hâjdieni cu 2-3 autobuze, costul fiecãrei cãlãtorii echivalând cu o jumãtate de pensie ºi câte 4-5 zile pierdute; de douã ori aceiaºi martori chemaþi la judecatã, depunând aceleaºi mãrturii; 5 procese judiciare în prima instanþã la Judecãtoria din Glodeni ºi 5 recursuri la Judecãtoria Supremã; 4

– 345 –

judecãtori din Glodeni, inclusiv preºedintele, implicaþi în soluþionarea unui simplu litigiu civil, câþi nervi ºi câte puteri pierdute în zadar! Parcã suntem în þara nãucilor. O istorie incredibilã, fantasticã, absurdã! Câteva deducþii: trei din patru judecãtori din Glodeni suferã de lipsã de omenie, de curaj civic ºi demnitate profesionalã. Probabil cã aceeaºi situaþie e ºi în alte raioane. Am participat ºi am asistat la procese „pe sus” ºi „pe jos”, la dezbaterea multor probleme simple, am vãzut mulþi oameni nedreptãþiþi, necãjiþi, revoltaþi, multe dosare restituite pentru reexaminare în instanþele primare. Justiþia raionalã face foarte mult rebut, ea e cenuºãreasã la poarta puterii executive. De ce instanþele republicane respective nu examineazã rebutul judecãtoriilor raionale, nu se fac bilanþuri anuale, nu se dau publicitãþii? Aceasta ar ordona, ar disciplina, ar spori exigenþa civicã ºi profesionalã a corpului judecãtoresc, ar întãri autoritatea celei de-a treia puteri în stat, judecãtoreºti, s-ar respecta Constituþia ºi legislaþia în vigoare. Deocamdatã vechea maximã latinã „Dura lex, sed lex” în viaþa republicii noastre nu se aplicã. Din cele trei puteri într-un stat de drept, la nivel raional, în cele mai multe cazuri, funcþioneazã douã. ªi e firesc sã-mi pun întrebarea: avem noi oare justiþie în Þara Moldovei? „Literatura ºi arta”, 25 mai 1995

CONSECINÞE ALE PARVENITISMULUI ºI CARIERISMULUI
Cred cã a venit timpul sã spunem lucrurilor pe nume, sã mai limpezim apele, sã aducem niºte argumente în urmãtoarea chestiune care se cere elucidatã. Este vorba de dl Vasile Stati, unul dintre ideologii partidului agrarian, expertul ºi consultantul lui, groparul ºi piaza lui rea. Mi-i consãtean; n-am fost colegi: când am învãþat copiii în sat, care în 1946-’47 mureau de foame ca muºtele, când au avut loc deportãrile ºi colectivizarea, el umbla pe sub masã. Ori nu ºtie ce-a fost pe atunci, ori o face pe prostul. N-aº vrea sã-i spun: pãcat cã n-ai nimerit ºi tu la urºii albi, de unde sã-þi vinã numai numele, sau n-ai dat ortul popii de foame ca ceilalþi zeci ºi sute de copii din satul nostru. Atunci cântai altfel. Oare, ca sã fii cinstit, sã fii om, - e absolutã nevoie sã treci prin chinurile lui Tantal? Nu sunt atât de rãu ºi câinos. Dumnezeu mi-i martor cã n-am atacat ºi n-am ponegrit pe nimeni din ambiþie sau din interes personal.

– 346 –

Despre persoana dlui Vasile Stati s-a vorbit cândva ºi se vorbeºte destul de des în ultimul timp. Mulþi dintre cei care-l cunosc încearcã sã ridice vãlul ºi sã analizeze acest fenomen tipic pentru acele vremuri din epoca sovieticã. El a fãcut ºi înainte, ºi acuma multe exhibiþii, dar mã abþineam ºi speram cã pãcatele tinereþii se vor evapora, omul va mai prinde la minte, dar, cum se vede, el a apucat-o serios ºi definitiv pe drumul duºmãniei faþã de þarã ºi de naþiunea noastrã. ªi, probabil, de vinã sunt diletantismul, ambiþia ºi ranchiuna. Sã ne oprim la câteva fapte, ºi nu la vorbe. Pe la mijlocul anilor ’60, pe când lucram la Comitetul pentru Cinematografie, pe coridoarele lungi, cu covoare, ale Casei Guvernului, adeseori îl întâlneam pe consãteanul meu Vasile, pe atunci lucrãtor al C.C. al comsomolului. Era un tânãr spilcuit, îmbrãcat la modã, sociabil ºi maleabil, care asuda învârtind la flaºneta comsomolului de educaþie comunistã a tineretului, visând zi ºi noapte la aripa dreaptã a clãdirii, unde se afla C.C.-ul partidului. Era curios, zâmbea plãcut ºi punea întrebãri: „Cine-i ãsta”? Era Ion C. Ciobanu. „Dar ãstlalt?” Era Arhip Cibotaru. În felul acesta îi înºiram pe membrii consiliului artistic. ªi... ca sã vezi minune! Peste vreo 8-10 ani Vasile îi învaþã pe scriitori cum se scriu romanele ºi cum ar trebui sã fie condusã Uniunea scriitorilor. Pe la începutul anilor ’70 lucram ca redactor-ºef adjunct la Editura „Cartea moldoveneascã” în secþiile de literaturã artisticã originalã ºi de traduceri. Într-o zi dl Stati dã un telefon ºi-mi spune cã i s-ar fi plâns E. Russev ºi mã întreabã cu un ton de ºef: de ce pe coperta cãrþii despre letopiseþele Moldovei a lui E. Ruseev sunt desenaþi o chilie ºi un cãlugãr? Eu încã nu vãzusem coperta, dar consultasem în prealabil câteva ediþii asemãnãtoare româneºti ºi bulgare ºi i-am rãspuns cam tãios sã nu se amestece mai mult în treburile mele, cu toate cã era ºef mare, adjunct la secþia de culturã a C.C. al partidului comunist. El nu ºtia sau o fãcea pe niznaiul cã primele cãrþi au fost scrise la mãnãstiri de cãtre cãlugãri, el apãra cu osârdie puritatea ideologiei comuniste. La plecarea mea de la editurã a pus umãrul bine ºi dumnealui, mai ales cã în secþia de literaturã moldoveneascã lucrau I. Ciocanu ºi M. Cimpoi, pe care îi angajasem ºi cu care el era la cuþite. Scurt timp dupã aceea au fost destituiþi ºi ei. Tot pe la începutul anilor ’70, fiind o vreme vecini, mergeam uneori împreunã la serviciu cu troleibuzul. În timpul discuþiilor Vasile susþinea morþiº cã I. I. Bodiul are perfectã dreptate când afirmã cã Ion Druþã ºi opera lui îl împiedicã sã educe poporul moldovenesc în spiritul comunist.

– 347 –

El stãtea ferm pe poziþiile realismului socialist. Era un aprig apãrãtor al cãlãului, care a contribuit cel mai mult la mankurtizarea ºi rusificarea basarabenilor. Peste un timp a dispãrut de prin troleibuze. Când l-am întâlnit ºi l-am întrebat unde locuieºte, mi-a spus cu emfazã cã într-o casã specialã pentru lucrãtorii C.C. al partidului. Cam tot pe atunci am citit în presã câteva articole de criticã împotriva lui Mihail Bruhis. Era un fel de ripostã datã „clevetitorilor” din Apus, care ne „falsificau” istoria ºi negau existenþa limbii ºi a naþiunii moldoveneºti. Materiale scrise la comanda C.C. al partidului. Apropo, pentru pasivitate în aceastã privinþã savantul N. Corlãteanu a fost destituit din postul de director al Institutului de Limbã ºi Literaturã al Aª. Aºadar, V. Stati era în fruntea cohortei de luptãtori contra „clevetitorilor” din Occident. Numai cã articolele lui erau complet lipsite de logicã ºi de argumente, nu conþineau nici un citat din lucrãrile lui M. Bruhis, citat care ne-ar fi convins de caracterul calomniator ºi falsificator al realitãþilor din Moldova Sovieticã. Lectura lor îþi fãcea impresia cã el criticã niºte lucrãri pe care nu le citise ºi pe care le ºtia doar din auzite. Vorba e cã eu îl cunosc foarte bine pe Miºa Bruhis, cu care am lucrat vreo opt ani de zile. Un evreu basarabean, chiºinãuian, cu liceu românesc, fost ºi fotbalist pânã la rãzboi, cunoscãtor al limbilor francezã ºi germanã, om cu carte, cinstit ºi serios, foarte documentat ºi exigent în activitatea sa de redactor la editurã ºi la Institutul de marxism-leninism, silit de un concurs de împrejurãri sã plece pe la începutul anilor ’70 în Israel. Prin cunoºtinþele, onestitatea ºi cultura sa româneascã între M. Bruhis ºi consãteanul meu, moldoveanul V. Stati, e o distanþã ca de la cer la pãmânt. Învârtindu-se ca o giruetã mulþi ani în cercurile conducãtoare ale comsomolului ºi apoi ale partidului, el a sesizat bine cã trambulina cea mai sigurã de a pãtrunde în lumea ºtiinþei ºi a literaturii sunt elogiile ºi plecãciunile aduse elementului slav ºi rus din cultura noastrã ºi o atitudine cât mai ostilã faþã de spiritualitatea româneascã. Zis ºi fãcut: susþinerea tezei cu tema: termenii de origine slavã din industria noastrã textilã ºi din cea casnicã l-a aburcat la rangul de candidat în ºtiinþe ºi i-a deschis uºile Academiei. Mai apoi romanul „Cãlin de la Crasna”, o combinaþie ºmecherã moldo-rusã, anti-„model” de „operã” scrisã strict dupã principiile realismului socialist, i-a pus în buzunar carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor, spre ruºinea conducerii de atunci a Uniunii, ºi i-a deschis larg ºi uºile acestei organizaþii de creaþie.

– 348 –

S-a ºupurit bine ºi s-a bãgat ca ºmirghelul în douã din cele mai prestigioase instituþii, una de ºtiinþã ºi alta de creaþie, din republicã. A urmat apoi o activitate febrilã de publicare a romanului în ziarul „Cultura”, apoi în revista „Nistru”, mai apoi o carte la editurã ºi nu maº fi mirat dacã ar fi apãrut ºi în seria „Biblioteca ºcolarului”, alãturi de corifeii literaturii universale: Dante, Shakespeare, Goethe, Balzac, Tolstoi, Eminescu. ªi, dupã cum pofta vine mâncând, tot aºa ºi succesele obþinute cu uºurinþã în atâtea domenii i-au sucit minþile ºi dracul l-a pus sã se lãcomeascã la muncã strãinã ºi sã sãvârºeascã un furt literar, adicã o hoþie, fapt pentru care a fost exclus din Uniunea Scriitorilor ºi concediat din funcþia de ºef al secþiei de culturã a C.C. al partidului. Acesta a fost un rezultat firesc al parvenitismului ºi carierismului tipic ce se încuraja ºi se promova pe acele timpuri în Moldova Sovieticã, monedã cu care conducerea sistemului totalitar plãtea servilismul ºi licheismul. Credeam cã i s-au spulberat gãrgãunii ºi ambiþiile, cã s-a maturizat, s-a mai cuminþit, dar am greºit. În ultima vreme V. Stati a apãrut din nou pe arena politicã în rolul de ideolog al P.D.A.M. ºi în calitate de expert ºi de lexicograf amator (cum îl numeºte, pe bunã dreptate, I. Caþaveicã) le vorbeºte de la tribuna Parlamentului deputaþilor într-o românã perfectã ºi le propune ca limba de stat a Republicii Moldova sã se numeascã „moldoveneascã” (un adevãrat Tartufe). Ei, neînþelegând nimic din acest caraghioslâc, ignoreazã argumentele celor mai mari savanþi romaniºti din Moldova, România, Rusia, Germania, Italia, Anglia ºi alte þãri, cred în scornelile acestui saltimbanc, aprobã art. 13 din Constituþie cu limba de stat „moldoveneascã”, o nãscocire diabolicã a tãticului Stalin, cu scopul de a ocupa ºi a anexa România la Imperiul sovietic, fãcând de ruºine ºi conducerea republicii, ºi poporul ei, care nu ºtiu în ce limbã vorbesc ºi cine sunt. De aceea ruºii ne propun: „Hai sã vorbim ruseºte”. Apropo, dl V. Stati a servit cu trup ºi suflet fostul regim totalitar, ºi regimul, la rândul lui, pentru „dovezi” cã ne tragem de la slavi ºi nu suntem români, i-a fost recunoscãtor ºi l-a promovat. Câþiva ani dupã prãbuºirea totalitarismului, cu aceeaºi abnegaþie ºi acelaºi devotament, slujeºte noul regim, ºi acesta, pentru „dovezi” în faþa lumii cã nici în ruptul capului nu suntem români, ci „moldoveni” get-beget, tot aºa, îl preþuieºte ºi-l avanseazã. Nu m-aº mira dacã peste un timp, de ar veni un alt regim (care se bazeazã pe minciunã), ºi el cu aceeaºi credinþã lar servi, „dovedind” din nou cã noi suntem urmaºii turcilor. ª.a.m.d.

– 349 –

Ce coincidenþã uimitoare de interese reciproce, exact ca în zicala „O mânã spalã pe alta”, nu-i aºa? Ce ideolog ºi ce trubadur iscusit de falsificãri, ipocrizie ºi fariseism, exact a la Suslov, ideal, de lungã duratã, produs al aceluiaºi regim ºi al aceleiaºi epoci. Iatã unde am ajuns cu cei din coloana a cincea, cu cozile de topor, cã tare multe mai avem acolo de unde am plecat cinci ani în urmã. Când zeii vor sã-l pedepseascã pe om, îi furã minþile, spuneau grecii antici. ªi aveau perfectã dreptate. Aºa am pãþit ºi noi, când am cocoþat prostia ºi necinstea la tribunã ºi-n capul mesei ºi am fãcut-o cu mâinile noastre. Cam astea ar fi câteva din trãsãturile caracteristice ale dlui V. Stati, mascate de francheþea ºi amabilitatea artificialã ºi înºelãtoare, domnilor deputaþi agrarieni. Atenþiune, ar fi bine sã luaþi aminte, sã alegeþi grâul de neghinã. Ori poate vã conduceþi dupã alt principiu „Calul de dar nu se cautã la dinþi” ºi „Scopul scuzã mijloacele?”. Mi-i ruºine când mã gândesc cã ne tragem dintr-un sat mare ºi frumos din nordul Moldovei, Hâjdieni, cu oameni cinstiþi ºi muncitori. Ce cred ei oare despre noi? „Literatura ºi arta”, 1 iunie 1995

ARGAÞI ºI STÃPÂNI
La începutul lunii februarie a.c. „Mesager”-ul de la TVM a prezentat o informaþie însoþitã de imagini zguduitoare, pe care a repetat-o a doua zi. În Costeºti – Ialoveni, colhoznicii au devastat clãdirea fermei de vite, staþia de maºini ºi unelte agricole... Imaginile semãnau cu cele din Groznâi, dupã douã luni de bombardamente ale aviaþiei ºi artileriei ruseºti, în urma cãrora cecenii, care au mai rãmas în viaþã, se vor uni „benevol” a doua oarã cu Imperiul Rus. A doua zi preºedintele republicii, recent sosit din America, a creat o comisie specialã pentru a examina cazul. Acelaºi tablou îngrozitor l-am vãzut cu un an ºi ceva în urmã într-un fost complex monastic, apoi sportiv, de lângã sanatoriul „Codru” de la Cãlãraºi. Din pãcate, tablouri de astea se întâlnesc tot mai des. Devastãri, jafuri, distrugeri. De câte comisii va fi nevoie? Au sã ne ajungã oare funcþionari? ªi ce folos? ªi totuºi, ce se întâmplã? Ce înseamnã toate acestea? Ce semnificaþie au astfel de evenimente? Istoricii, sociologii ºi alþi specialiºti ar trebui sã le studieze, sã gãseascã cauzele, sã punã diagnosticul, sã facã

– 350 –

pronosticuri, altfel boala ce nu e tratatã se poate agrava. Sã urãºti pânã într-atât rezultatele muncii tale, materializate în clãdiri, localuri, numeroase maºini ºi unelte agricole, atât de scumpe, încât sã le jefuieºti ºi sã le devastezi ca barbarii? Sã te comporþi ca primii muncitori de acum douã sute de ani, care distrugeau strungurile ºi clãdirile manufacturilor în Europa occidentalã pentru cã munceau 1416 ore pe zi sau ca ca þãranii din secolul trecut ºi de la începutul secolului nostru, care pârjoleau conacele ºi averile moºierilor, în fond, munca lor, pentru cã erau împilaþi ºi exploataþi nemilos? Sã admitem: astea au avut loc cu 100-200 de ani în urmã, dar astãzi? E un nonsens, o absurditate, o aberaþie. Sau poate oamenii în diferite timpuri, fiind puºi în aceleaºi condiþii, acþioneazã la fel? Sã analizãm câteva forme de proprietate ºi stãri economico-sociale care promoveazã astfel de fenomene, sã le comparãm, sã încercãm sã le gãsim cauzele ºi consecinþele, sã ne lãmurim puþin ce se întâmplã cu noi ºi la noi? Cu mai bine de 50 de ani în urmã taicã-meu, þãran basarabean, ai cãrui pãrinþi la începutul anilor douãzeci au fost împroprietãriþi de Guvernul român la propunerea Sfatului Þãrii, ºi-a dat viaþa pentru o cãruþã ºi doi cai. În primele zile ale rãzboiului a fost arestat, condamnat la 8 ani de lagãr ºi a murit în 1942 în regiunea Perm. Pentru doi cai, cu care lucra 9 ha de pãmânt, recolta – 30-35 q de grâu, 45 – 50 q de porumb ºi 20 q de floarea-soarelui la ha. ªi-a dat viaþa pentru o cãruþã ºi doi cai. Iar la sfârºitul sec. XX þãranii basarabeni devasteazã ºi distrug munca lor de câteva decenii, care le-a fost rãpitã de un regim totalitar, devenitã strãinã ºi odioasã pentru ei. Evenimentele astea sunt aidoma unor rãbufniri vulcanice, care demascã niºte procese social-psihologice tragice, ce au avut ºi au loc în viaþa satelor noastre cu þãrani împilaþi, exploataþi, mankurtizaþi, rezultate fireºti ºi logice ale minciunii ºi represaliilor. Plãtim din gros pentru cele sãvârºite de fostele conduceri ºi vom mai plãti, pentru cã în mare continuã aceeaºi politicã fardatã ºi muºamalizatã. Viaþa însã nu iartã nimic. Ce-i asta? Ce se întâmplã cu poporul nostru? În anii ’40 unii se bãteau de la haturi, alþii, peste 50 de ani, îºi distrug orbeºte munca lor, acumulatã decenii la rând. Primii erau proprietari, stãpâni, alþii sunt iobagi, argaþi. Unii aveau demnitate de om, alþii mentalitate de turmã. Unii erau cetãþeni, stâlpi ai societãþii, alþii – rãtãciþi, târtani, ciulini.

– 351 –

Automobile, camioane, tractoare, combine º.a. maºini, unelte ºi mijloace de transport ºi tracþiune ale colhozurilor, sovhozurilor ºi întreprinderilor sunt deservite de oameni angajaþi pentru o platã aproape mizerã, ei manifestând o grijã ºi o comportare corespunzãtoare faþã de aceste valori. Peste câþiva ani ele sunt jerpelite, defectate, ºi ies din funcþiune. Din douã-trei unitãþi se face una. În fosta U.R.S.S. se produceau anual de 4 ori mai multe tractoare ºi combine decât în S.U.A. ºi tot anual se cumpãrau de acolo 15-20 mln. tone de cereale. De ce sunt distruse bunurile materiale? Pentru cã nu sunt ale nimãnui sau sunt de haram. Era Uniunea Sovieticã o þarã bogatã cu cetãþenii sãraci. Paradox, nu? Maºinile ºi utilajele personale ale aceloraºi lucrãtori funcþioneazã zeci de ani, o viaþã întreagã sunt îngrijite, de parcã ar fi noi. Fiind în Franþa, am vizitat doi fermieri care aveau un singur tractor tip „Bielarus”, ce funcþiona de peste 15 ani ºi semãna cu unul nou-nouþ. De ce? Este bunul lor, ei sunt stãpâni ºi-ºi pãzesc averea ca ochii din cap. Aºa se acumuleazã ºi creºte ºi bogãþia þãrii prin intermediul cetãþenilor ei. Un alt exemplu: „Pânã la ’40, în lunca Prutului, un simplu gospodar, dl Tache, avea cam 1,5 ha de grãdinã, dar asigura cu zarzavaturi toate satele din preajmã. Acum însã avem sute de hectare de grãdinã ºi nu prea se simte”, - spune dl Aristide Boghean, primarul comunei Goteºti din raionul Cantemir, în sãptãmânalul „L.A.” din 19 ianuarie 1995. Þãranii colhoznici din fosta U.R.S.S. posedau 2-3% de pãmânt arabil pe lângã casã ºi la loturi, însã produceau circa 20% de legume, care satisfãceau necesitãþile sãtenilor ºi ale unei pãrþi din orãºeni ºi produceau legume de calitate. Vacile, porcii, oile ºi gãinile, care în gospodãriile oamenilor consumã de douã ori mai puþinã hranã, se îngraºã de douã ori mai repede, producþia de carne, lapte, lânã fiind de douã-trei ori mai mare. De ce? Pãmântul ºi animalele erau ale lor, ei erau cointeresaþi, erau stãpâni. Ei aveau grijã zi ºi noapte de avutul lor. Mai bine de douãzeci de ani la rând mi-am petrecut concediul la socru-meu, colhoznic, în raionul Glodeni. Trãind la marginea satului, pe la el treceau zilnic rude ºi cunoscuþi, ducându-se ºi venind de la câmp. Am observat cã o femeie se întorcea la amiazã sã ia masa în sat? Am întrebat-o: „De când, mã rog, þãranii procedeazã aºa?” Ea râde ºi îmi spune: „Vezi ce groasã sunt? Am câteva capoate pe mine”. Era luna august. „Pãi, cum lucrezi, nu te aprinzi?”. „Ce ºtii mata? Fiecare capot are patru buzunare, am vreo 16 de toate. Vin la amiazã acasã ºi le

– 352 –

aduc cu grâu de la fãþare, vreo 2-3 kg, seara la fel aduc, aduc aºa câteva zile la rând ºi strâng 1-2 puduri. Tot aºa aduc ºi rãsãritã, porumb ºi alte cereale”. „Pãi, nu te prinde paznicul?” „Cum sã mã prindã, sã mã caute, sã mã achipuie? Îi dau peste mânã”. „ªi mai face cineva aºa?” „Toate femeile din brigada de câmp. Dacã ne plãtesc puþin, ei se fac a ne plãti. Ne furãm ºi noi munca noastrã”. E nostim, caraghios ºi tragic. Þãranul îºi furã munca lui. Era cam tot pe atunci, în prima jumãtate a anilor optzeci. Cãlãtoream deseori la Moscova. Odatã, la Casa Cineaºtilor, am vizionat un film documentar american, turnat de o regizoare tânãrã, finanþatã de un sponsor, film despre un mare marº al pãcii, ale cãrui coloane au traversat S.U.A. de la Oceanul pacific pânã la cel Atlantic. M-au impresionat multe lucruri, dar mai ales faptul cã mulþimi de oameni se opreau zilnic în drumul lor sã ia masa la fermieri. Mã uitam la bãrbaþii aceia în maºini sau pe cai, care întâmpinau mulþimea, felul cum vorbeau ºi râdeau, cum se comportau, hrãneau câteva sute de oameni, îi petreceau; fermieri care emanau putere, siguranþã, demnitate, semãnau cu niºte piloni, statui, idoli pe pãmântul ºi în þara lor. Ei, circa trei milioane, l-au doborât la alegerile prezidenþiale pe J. Karter, când acesta le-a lezat interesele. ªi fãrã sã vreau, îmi apãrea în memorie þãranca din raionul Glodeni ºi brigada ei de femei, care la amiazã ºi seara aduceau zilnic acasã în 810 buzunare de la capot 2-3 kg de grâu de la fãþarea colhozului. Doamne, Doamne, colhoznica noastrã ºi fermierul american parcã erau oameni de pe planete diferite. Pe atunci noi eram mai liberi ºi mai democraþi, iar ei erau cei mai exploataþi ºi mai reacþionari. Noi eram eliberatori, iar ei – jandarmii lumii. Câtã fãþãrnicie, câtã minciunã! Nu sunt atât de naiv sã idealizez viaþa fermierului din occident, care are ºi el multe greutãþi, dupã cum nu pot sã calomniez þãranii noºtri, dar una e cert, cã acolo 90% au trãit ºi trãiesc omeneºte, iar la noi 90% trãiesc ca neoamenii. S-a schimbat ceva de atunci? Da. Firmele. Colhozurile ºi sovhozurile se numesc asociaþii ºi societãþi pe acþiuni, þãranii sunt ceva mai liberi ºi, pe lângã dreptul de a bea, au dreptul de a fura, tot munca lor. ªi se folosesc de el la maximum. Ce ruºine! Sã-þi furi munca proprie. Împroprietãrirea se face cu þârâita, ca sã þinã 5-10 ani, pânã atunci poate piere mãgarul sau moare boierul. O politicã de tergiversare, de distrugere a nervilor. Altceva nu s-a schimbat nimic. Administraþia, ordinea economicã ºi socialã cu mulþimea de funcþionari, ce trãiesc pe socoteala argaþilor din sate, au rãmas aceleaºi.

– 353 –

Starea aceasta de lucruri explozivã guvernanþii de azi o vor apãra ºi o vor menþine cu dinþii, cu preþul vieþii, invocând zeci ºi sute de motive, pentru cã schimbarea ei radicalã înseamnã moartea lor ca clasã privilegiatã ºi dominantã. Dar acelaºi primar Aristide Boghean mai spune: „La cele 170 de cereri zilnic se adaugã altele, cãci, se pare, lumea se lehãmetuieºte de nãluca unei vieþi fericite în colhoz, sovhoz, societãþi pe acþiuni ori alte bazaconii de felul dat. Probabil cã, aceastã realitate i-a ºi înspãimântat pe guvernanþii noºtri... Dar epoca de aur a feudalilor noºtri îºi trãieºte ultimele zile. Dacã nici primãvara asta nu se va mai împãrþi pãmântul, roada nouã va fi furatã în proporþie de 70-80%. În faþa unei populaþii înfometate... nimeni nu va putea sta în cale”. Pauperizarea omului ºi transformarea lui în argat, unealtã, robot e o manifestare de atrofiere a materiei cenuºii. Compartimentul economico-social din mentalitatea ºi concepþia despre viaþã a unei pãrþi a þãranilor noºtri este complet deformat, absolut greºit, e contrar celui normal. El este baza ºi promotorul celui spiritual, pe carel derivã, ºi acesta e ºi mai schimonosit, când individul ºi comunitatea nuºi cunosc originea etnicã, predecesorii, trecutul, istoria, naþiunea, þara, când ocupanþii sunt fraþi, iar fraþii de sânge sunt duºmani, când între noi e graniþã cu sârmã ghimpatã, când avem atâtea cozi de topor, câþi spini ºi mãtrãgunã, ca nimeni alþii. De aceea ciuma românofobiei e atât de repede ºi efectiv inoculatã în mijlocul unei mari pãrþi a populaþiei, de aceea guvernanþii îºi fac relativ uºor „þãriºoarã” pe mentalitatea economicã ºi spiritualã bolnavã a poporului. ªi totuºi, peste douã sute de mii de cereri de împroprietãrire, ce se aflã în sertarele primãriilor din republicã, e ºi o sfidare serioasã a autoritãþilor statale cã þãranul basarabean vrea pãmânt ºi libertate, lui îi este mai aproape de inimã Coºbuc decât Moþpan. Dacã guvernanþii nu vor sã facã reforma de sus se poate întâmpla s-o facã þãranii de jos. A fi stãpân ºi nu argat e în firea ºi natura omului, chiar ºi a copiilor, care-ºi apãrã cu dârzenie jucãriile, e manifestarea raþiunii, funcþionãrii materiei cenuºii, a demnitãþii omeneºti ºi a conºtiinþei naþionale româneºti. Proprietatea descãtuºeazã la maximum forþele fizice ºi spirituale ale omului, le pune în miºcare. Acest adevãr l-a înþeles pânã la urmã majoritatea, afarã de o bunã parte din conducãtori. Aºa se întâmplã în viaþã ºi în istorie: uneori guvernanþii înþeleg adevãrul ultimii ºi prea târziu. El totuna va rãzbi ºi va ieºi la suprafaþã ca untdelemnul deasupra apei. „Literatura ºi arta”, 10 august 1995

– 354 –

NECESITATEA INTEGRÃRII SPIRITUALE
În decurs de peste 45 de ani moldovenii din stânga Prutului au fost lipsiþi de demnitate omeneascã ºi conºtiinþã naþionalã. Factorii decisivi care au contribuit la acest proces au fost mai mulþi. E vorba de frica de NKVD ºi forþa fizicã brutalã, care s-au manifestat prin arestãri, împuºcãri, dispariþia oamenilor, patru valuri de deportãri a circa 500 mii de persoane, peste 130 mii de tineri trimiºi la muncã la minele de cãrbuni din Donbas ºi la tãiat pãduri în Siberia. La aceasta se mai adaugã: Foametea din 1946-47, agravatã intenþionat prin impozite mari în naturã impuse þãranilor, luarea forþatã a pâinii de la toþi prin mãturarea podurilor, moartea de foame a circa 250 mii de oameni, mai ales copii ºi bãrbaþi veniþi de pe front, împrumuturile bãneºti colosale timp de 10 ani la rând; colectivizarea din 1949, pauperizarea þãranilor, jefuirea lor completã, foºtii gospodari rãmânând în ogradã numai cu gãini, pisicã ºi cãþel; mobilizarea ºi trimiterea pe front în ultimul an al rãzboiului a peste 300 mii de bãrbaþi, prost instruiþi, dintre care circa 1/3 a rãmas pentru totdeauna la Königsberg, Berlin, în Ungaria; închiderea ºi distrugerea a circa 900 biserici din 1100 ºi 23 mãnãstiri din 25. „Eliberarea” comunistã de cãtre ruºi moldovenii au plãtit-o cu circa o jumãtate de milion de vieþi omeneºti, cu chinuri a sute de mii, cu desproprietãrirea þãranilor la sate ºi naþionalizarea bunurilor la oraºe. Dacã acest proces de împilare ºi jefuire a omului în U.R.S.S. a avut loc în decurs de 13-15 ani, în Basarabia s-a desfãºurat în timp de 5 ani, din ’45 pânã în 1950, adicã de trei ori mai repede, deci dozã de groazã la care majoritatea populaþiei n-a rezistat. La procesul de deznaþionalizare, mankurtizare ºi rusificare a moldovenilor o mare contribuþie au avut-o ideologia, presa, cartea sovieticã moldoveneascã ºi cea rusã. Ea a însoþit ºi continuã sã însoþeascã viaþa moldoveanului de la naºtere pânã la moarte, pentru cã circa 85% din fondul de cãrþi din bibliotecile republicii sunt în limba rusã. Manualele ºcolare pentru toate treptele de învãþãmânt, mai ales cele de ºtiinþe umanistice, erau antiromâneºti, pline de românofobie. La tot pasul se vorbea despre „ocupaþia româneascã”, „regimul burghezomoºieresc românesc” etc. Literatura artisticã de programã ºi lectura extraºcolarã, precum ºi filmele condamnau jandarmii ºi perceptorii români, bãtãile interminabile, „impunerea limbii române”. Totul era

– 355 –

construit pe minciunã, falsificarea crasã a istoriei, a trecutului. Un rol nefast în acest proces l-a avut ºi faptul cã în anii ’70 ºi la începutul anilor ’80 limba românã a fost izgonitã din circa 110 ºcoli tehnice-profesionale, din peste 50 de ºcoli medii tehnice, ºcoli de specialitate ºi din toate instituþiile de învãþãmânt superior, care pregãteau muncitori de toate profesiile, specialiºti pentru veriga medie ºi specialiºti cu studii superioare. Muncitorimea ºi intelectualitatea era instruitã în limba rusã cu scopul de-a uita ºi a abandona limba românã. Denigrarea ºi calomnierea þãrii ºi a poporului român se intensifica mai ales în campaniile de luptã contra ideilor ºi influenþelor burgheze din Apus, prin intermediul manualelor, al literaturii ruse, uneori în mod direct, iar de obicei prin exagerarea, manipularea ºi substituirea succeselor în domeniile ºtiinþei, tehnicii, literaturii, artei ruse (electricitatea, radioul, avionul, racheta, diferite maºini, aparate, tehnologii). Eforturile depuse de regimul totalitar sovietic rusesc ºi-au atins în mare mãsurã scopul. Dacã o parte a intelectualitãþii a scãpat de acest dezastru datoritã accesului ºi la alte surse de informaþie în afarã de cele oficiale, apoi în mintea ºi imaginaþia majoritãþii populaþiei chipul ocupantului ºi al duºmanului era þara ºi poporul român! Iar „eliberatorul”, „salvatorul” era ºi mai continuã sã fie considerat poporul rus. De exemplu: mulþi pãrinþi preferã pentru copiii lor limba rusã drept limbã strãinã. Piramida a fost rãsturnatã ºi pusã cu vârful în jos. E o stare de lucruri absurdã. S-a format o mentalitate de turmã, bolnavã. Astãzi ea este folositã ºi manipulatã de cercurile diriguitoare agrariene, ce numãrã circa 60 mii, pãturã creatã pe timpul regimului totalitar. Ea a constituit baza fostului partid comunist, mai ales la sate. Aceºtia sunt stãpânii economiei, ai colhozurilor ºi sovhozurilor, rebotezate în „societãþi pe acþiuni”. Care este ieºirea din aceastã situaþie deplorabilã, tragicã? Înfãptuirea reformei agrare la sate, împroprietãrirea ºi descãtuºarea þãranului, transformarea lui în cetãþean independent, liber, în personalitate. În primãriile din republicã sunt depuse cam un sfert de milion de cereri de împroprietãrire. Lichidarea sindicatelor guvernamentale, statale, crearea altora, independente, care ar apãra cetãþeanul, persoana. Realizarea cât mai rapidã în România a reformelor economice ºi sociale, trecerea la economia de piaþã, sporirea nivelului de viaþã, formarea unui stat de drept dupã exemplul Germaniei Federale faþã de

– 356 –

cea Rãsãriteanã. Mai multã voinþã ºi insistenþã din partea Guvernului de la Bucureºti în realizarea programului de integrare economicã cu Republica Moldova ºi de slãbire a dependenþei ei economice ºi psihologice faþã de Rusia. Acordarea de ajutoare materiale în toate momentele cruciale (calamitãþi naturale ºi sociale), cât mai multã publicitate prin intermediul mijloacelor de informare. O amplã integrare spiritualã. Acordarea de burse cât mai multor elevi din licee, studenþi ºi doctoranzi. Aceste mii de tineri, locuind ºi studiind în România, devin cetãþeni ºi patrioþi, exercitã o influenþã pozitivã asupra semenilor lor, a pãrinþilor, rudelor, prietenilor ºi cunoscuþilor. Acesta e unul din cei mai eficienþi factori de luptã contra românofobiei. Un alt factor, la fel de eficace, dar cu un caracter de masã mai pronunþat, este literatura de toate genurile trimisã în Republica Moldova. Literatura artisticã originalã ºi tradusã, cititã de un numãr tot mai mare de tineri ºi maturi în bibliotecile „Onisifor Ghibu”, „Transilvania”, contribuie la studierea limbii, la contactul cu cultura europeanã. Sporirea fondului de carte româneascã în bibliotecile noastre e un lucru necesar ca aerul. Trebuie asigurate cu manuale toate ºcolile din Republica Moldova, toþi elevii ºi studenþii. De aceasta se tem ca de foc guvernanþii de azi, de aceea manualul de istorie pentru clasele 1-4 „Daciada” (aut. Nicolae Dabija ºi Aurelian Silvestru) a fost eliminat din programa de învãþãmânt. De aceea se dã lupta în jurul limbii ºi istoriei românilor. Or, 4-5 ani de studii cu manuale româneºti au trezit conºtiinþa naþionalã a tineretului studios. Adevãrul istoric ºi ºtiinþific i-a scos – împreunã cu o bunã parte a corpului profesoral – pe studenþi la greva de o lunã de zile în Piaþa Marii Adunãri Naþionale din Chiºinãu. E nevoie de manuale ºi literaturã. Se ºtie cã e mai bine o datã sã vezi decât de zece ori sã auzi. Basarabenii nu-ºi cunosc locurile sfinte, izvoarele materiale ºi spirituale ale neamului. De aceea excursiile elevilor ºi ale tineretului la Iaºi, Suceava, Putna, Târgoviºte, Alba-Iulia etc. au un rol colosal în cunoaºterea istoriei adevãrate, spiritualitãþii neamului. Am întâlnit ºi am vorbit cu mulþi tineri care au vizitat aceste locuri sfinte. Ei au mãrturisit cã privesc astãzi lumea cu alþi ochi. Excursiile în þarã ºi odihna a cât mai multor copii în tabere sunt un alt factor decisiv, de afirmare a românismului. O mare daunã provoacã neamului ºi Þãrii Româneºti, mai ales la sate, majoritatea preoþilor întâmplãtori, aventurieri, fãrã studii ºi pregãtire cuvenitã, folosind amvonul ºi biserica pentru propagarea

– 357 –

românofobiei. În ultimii ani s-au restabilit ºi deschis circa 500-600 de biserici. Ele au nevoie de literaturã (biblii) în limba românã, diferite obiecte de cult, de care nu poþi face rost uºor la piaþã sau în altã parte. Biserica ortodoxã românã prin intermediul Mitropoliei Basarabiei ar putea acorda ajutor în mod centralizat sau în mod individual: o bisericã românã dintr-o comunã anumitã trimite în dar, ca ajutor, alteia din Republica Moldova aceea de ce ea are nevoie. ªi aceasta trebuie sã se facã într-o atmosferã solemnã, faþã de lumea adunatã la bisericã, sã se spunã clar ºi rãspicat de unde ºi cine le-a dãruit obiectele ºi literatura. Tot aºa trebuie sã li se spunã cã unii din mitropoliþii ruºi din Basarabia, în anii 70, sec. al XIX-lea, au strâns din toate bisericile literatura religioasã în limba românã ºi au ars-o, încãlzind mitropolia o iarnã întreagã. Aceastã crimã, împreunã cu toate celelalte acte antinaþionale, sunt þinute în secret, nu se aduc la cunoºtinþa populaþiei bãºtinaºe. Intensificarea ºi diversificarea relaþiilor de pe ambele maluri ale Prutului, între judeþe ºi comune, colective ºi persoane, ar contribui la slãbirea românofobiei, la aproprierea românilor. Germania îi adunã acasã pe toþi nemþii care trãiesc prost în alte þãri. E timpul ca ºi statul român sã aibã grijã de toþi românii din afara statului actual, din diasporã, sã ducã tratative cu þãrile vecine în care trãiesc români, ca acestea sã le dea ajutorul posibil, sã simtã ei cã nu sunt uitaþi, abandonaþi ºi sã înceapã a aborda problema retrocedãrii teritoriilor ocupate. „Literatura ºi arta”, 24 august 1995

PÂNÃ LA DUMNEZEU TE MÃNÂNCÃ SFINÞII
S-au întâmplat cele ce urmeazã între 10 ºi 15 septembrie a.c. Faptul ca atare e de duzinã, pentru cã se întâlneºte la fiecare pas. Dar la o micã analizã e important ºi semnificativ, demascând o ordine economicã draconicã ºi antiumanã. Dar sã le înºirãm... Se ºtie cã gospodãriile din suburbiile Chiºinãului au legumãrii ºi livezi ºi toamna au nevoie de braþe de muncã. E pãcat cã nici conducãtorii acestor gospodãrii ºi nici autoritãþile capitalei nu informeazã ºi nu organizeazã populaþia liberã, care, cointeresatã, ar participa la culesul roadei de legume ºi fructe pentru o remunerare în naturã. Lipsa acestei organizãri duce la pierderea de cel puþin 25-30% din recoltã. Livezile din preajma Durleºtilor, bunãoarã, sunt pline de mere ºi prune ce putrezesc pe pãmânt. Zeci ºi sute de centnere de fructe, bune pentru sucuri, se transformã în îngrãºãminte. Dar ce se face în toatã republica,

– 358 –

unde situaþia e similarã? E o crimã când fructele ºi legumele se pierd cu tonele, iar bãtrânii ºi copiii din oraº le duc dorul sau le consumã în cantitãþi mici din cauza preþurilor mari. Mai zilele trecute am fãcut o cãlãtorie la brigada de legume din satul Bãcioi, unde brigadierul Ion (numele îmi scapã), un om parcã cumsecade, mi-a spus sã vin dimineaþa la ora opt la cules roºii cu platã în naturã. Din cauza ploii m-am dus peste vreo douã zile, cu soþia ºi fiica. Am fost repartizaþi în douã echipe: una de bãrbaþi, alta de femei. Eram câþiva oameni în vârstã, restul fiind tineri. Era rouã, nu lucra nimeni. Am aºteptat vreo 30 min. Am încercat de câteva ori sã pornesc oamenii la lucru, dar degeaba. Mai marele peste ei îmi zise: „Unde te grãbeºti, omule? Nu vezi cã ºi femeile stau toate ºi nu lucreazã? Marfa e murdarã!” Peste 10-15 min. am repetat propunerea ºi din nou am fost pus la punct: „ªezi cuminte ºi nu te rãþoi, cã folosu-i tot acelaºi”. În sfârºit, am pornit culesul. Lumea parcã lucra. Culegeam alãturi de ºeful echipei. Discutam despre multe. Ei au auzit cã în colhozuri ºi sovhozuri þãranii au diferite cote de pãmânt pe lângã loturi, cã la ei în sat e gospodãrie experimentalã, cote de pãmânt nu li se dau, împroprietãrirea nu se face, iar dacã s-ar face, la toþi le e fricã cã nu vor avea cu ce lucra pãmântul; cei bãtrâni îºi aduc aminte cu nostalgie de hectarele, animalele ºi uneltele date în colhoz în 1949, iar tineretul nu ºtie aproape nimic despre asta ºi e cam pasiv. Nu mã apuc sã neg importanþa gospodãriilor experimentale, de cercetãri ºtiinþifice în domeniul agriculturii – ele au un rol important, progresist în dezvoltarea ramurii respective. Dar m-a ºocat indiferenþa, pasivitatea majoritãþii oamenilor, tineri ºi bãtrâni, cu privire la soarta pãmântului, a recoltei, exprimatã cu puþinã ironie: „Unde te grãbeºti, omule?”, „ªezi ºi nu te rãþoi!”, „Nu vezi cã toþi ceilalþi nu lucreazã?”, „Folosu-i tot acelaºi”. ªi ploiþa care a venit peste vreo trei ore a confirmat încã o datã cuvintele lor. Ei au eliberat cãldãrile de roºii-marfã ºi le-au umplut repede cu roºii galbene pentru ei ºi peste încã vreo 10-15 min. au plecat aproape toþi. Lucrul în acea zi s-a terminat, „stãpânii” pãmântului au dispãrut. Dacã câmpul acela cu legume ar fi fost inundat ºi roada distrusã complet, presupun cã ei n-ar fi suferit ca proprietarii ºi ar fi dormit liniºtit. Poftim, mentalitatea þãranului nostru tipic de azi, exprimatã exact în: „Nu te sâli, omule, cã folosu-i tot acelaºi”, adicã lucrezi bine sau prost, câteva ore sau o zi întreagã, e tot un drac. Sistemul economic stalinist e un cazan diabolic, în care unii pun, iar alþii mãnâncã ºi ultimii

– 359 –

apãrã ºi vor sã-ºi pãstreze aceastã invenþie pe vecie. Un sistem care a ucis în om dragostea de pãmânt, firea lui robace, spiritul întreprinzãtor, demnitatea de om implantându-i în suflet pasivitate, indiferenþã, urã chiar faþã de avutul obºtesc, teama de proprietatea privatã, transformând înstrãinarea ºi ura în niºte trãsãturi de caracter ale þãranului basarabean. Un sistem bun pentru cei leneºi ºi trântori, ºi pentru o categorie de funcþionãraºi, ºefuleþi ºi soldãþoi, care miºunã prin satele noastre. A încetat puþin ploaia. Brigadierul a zis sã mai aºteptãm, poate se face timp frumos ºi continuãm lucrul. ªi a plecat. Am mai aºteptat puþin, dar timpul s-a stricat ºi ploaia s-a înteþit. Am vrut sã plecãm acasã. Mam adresat adjunctului de brigadier sã ne facã socotealã pentru munca la 3 oameni, pe câte o jumãtate de zi. N-a vrut. A zis sã aºteptãm pânã la orele 17, când vine brigadierul. Era abia ora 13.30. El ºi un tip ca el, ºoferul, probabil, stãteau în maºinã ºi noi, câþiva oameni, stãteam afarã, în ploaie. L-am chemat sã vadã cantitatea de roºii pe care le-am cules, a mers în câmp ºi a vãzut. I-am cerut încã o datã sã ne facã plata. A refuzat. Am luat o sacoºã cu ardei, am cântãrit-o faþã de oameni: erau 4 kg. Mi-a cerut-o, a vãrsat-o în maºinã, la picioarele lui, spunându-mi cã am venit cu torbele sã car averea þãranilor, cã am apã caldã ºi 200300 lei pe lunã, cã îmi bat joc de oamenii unde lucrez. A început cearta. Îi þinea hangul celãlalt tip ºi unul nou-sosit, un paznic. Erau de faþã vreo doi din Chiºinãu, ce vor mai apãrea pe parcurs, ºi vreo doi din sat, care tãceau. Omuleanul cu care am lucrat împreunã zise: „Nu hãmãi!”, adicã, „Nu te sfãdi cu ei”, vorbe pentru care m-am supãrat ºi i-am spus cã aºa nu e frumos. În sacoºã a rãmas un ardei, i l-am dat adjunctului. El l-a trântit în pãmânt ºi l-a cãlcat furios cu picioarele, toþi cei trei funcþionãraºi manifestând o impertinenþã, o obrãznicie ºi agresivitate feroce, demnã de niºte vechili de pe fostele moºii boiereºti, ciraci care susþin ordinea ºi sistemul economic reacþionar ce-i hrãneºte. Trei oameni am lucrat câte o jumãtate de zi, am mai stat sub ploaie mai bine de o orã ºi am plecat acasã fãrã nimic. Pe drum am intrat, und leoarcã, la directorul gospodãriei, dl A. Checiu, i-am povestit ce s-a întâmplat. Omul s-a mirat ºi a promis sã ia mãsuri. Am urcat în autobuz. La urmãtoarea staþie au urcat ºi cei doi din Chiºinãu, unul cu trei sacoºe, având vreo 20 kg de legume, celãlalt cu douã. Primul s-a uitat la noi ºi ne-a întrebat: „Nu v-au dat nimic?” S-a mirat ºi a întors capul ruºinat. Putea un om sã lucreze într-o jumãtate de zi cât 10 ºi sã primeascã câteva zeci de kg de legume? Cicã, unii cãrau în felul acesta legume ºi le vindeau la piaþã. Iatã cum apãrã ºefuleþii ºi vechilii din colhozuri ºi

– 360 –

sovhozuri avutul þãranilor. Au trecut câteva zile, s-a fãcut timp frumos. Într-o dimineaþã m-am dus din nou la lucru. Am vrut sã vãd ce mãsuri a luat directorul, reacþia ºefuleþilor ºi ce mai zic oamenii. Doi bãieþi de vreo 15-16 ani, cu opt clase terminate, erau paznici, lucrau 24 de ore. Spuneau cã noaptea vin unii din sat cu sacul sã fure legume, un fenomen întâlnit la tot pasul. Dintre marile metehne furatul ºi beþia sunt alte douã trãsãturi de caracter ruºinoase ale þãranului nostru, educate de regimul totalitar sovietic. Femeile vorbeau despre iehoviºti, despre pensii, cã sunt mici ºi neachitate cu lunile, cã ziua de muncã se plãteºte 2,40 lei, cã unii ar lua cote de pãmânt, dar nu li se dau ºi se tem de impozite mari, ºi cã nu au cu ce lucra pãmântul. Aceste douã temeri sunt sperietorile cu care agrarienii îi þin în frâu pe þãranii moldoveni în colhozuri ºi sovhozuri ºi-i exploateazã ca pe timpul lui Stalin. Oamenii care au primit cote se cheamã cã lucreazã pe pãmântul lor ºi toamna primesc câte 100-300 kg grâu la ha, adicã maximum 10% din recoltã, pe când la începutul secolului arendaºii, care luau pãmânt de la boieri, primeau 50% din roadã. ªi scamatoria asta se cheamã împroprietãrire a þãranilor, reformã agrarã, trecere la economia de piaþã, intrare în Europa. Comedie nu altceva! Însã, cum se zice în Biblie, gura pãcãtosului adevãr vorbeºte, ºi cum se demascã el singur nu-l demascã nimeni. La congresul II al P.D.A.M. câþiva din membrii lui au declarat public cã ei nu vor permite nimãnui sã distrugã, sã împartã ºi sã fãrâmiþeze gospodãriile mari colective. Aþi vãzut? Iatã unde-i buba! S-au cocoþat pe kolhozuri ºi nu mai vor sã se dea jos. În sfârºit, peste o orã ºi ceva, a apãrut adjunctul brigadierului, cãruia oamenii parcã îi ziceau Petrea, a fãcut o echipã din 10-12 femei ºi doi bãrbaþi ºi ne-a trimis la cules ardei. Noi, bãrbaþii, trebuia sã cãrãm ardeii cu sacul într-o remorcã de la marginea câmpului. Am lucrat timp de vreo orã ºi jumãtate. Dar pe la orele 11 adjunctul vine ºi, parcã aducânduºi aminte de ceva, îmi imputã cã m-am plâns directorului ºi îmi spune sã las lucrul ºi sã plec, sã pãrãsesc câmpul, cã nu are nevoie de oameni strãini, cã cei din sat nu au de lucru. Obiecþii la care i-am replicat cã dimineaþa, la 9.15, m-a trimis la lucru ºi nu mi-a spus nimic, cã lucrasem de acuma vreo orã ºi jumãtate, cã 2-3 zile în urmã am muncit 3 oameni ºi nu ni s-a plãtit nimic, dar toate argumentele mele n-au avut nici un efect asupra vechilului, care „apãra” interesele ºi avutul þãranilor de mine, hoþul din oraº. Ba mai mult, porunci paznicului sã mã dea afarã

– 361 –

din câmp, iar acesta ca un soldãþoi mã ameninþã cã mã aruncã în râul de alãturi, mã apucã de mâini, trânti câteva înjurãturi, învãþate de la „fratele mai mare”, dãdu dovadã de exces de zel ºi de importanþã în exerciþiul funcþiunii. În timpul certei o femeie în vârstã a strigat: „Omule, nu te pune cu ei!” ªtia ea, þãranca, ce zice. Am pierdut o jumãtate de zi, am lucrat o orã ºi jumãtate ºi din nou nu mi s-a plãtit nimic. Iatã comportarea ºefuleþilor ºi ciracilor faþã de acei care vor ºi muncesc cinstit ca sã câºtige ceva. Ce era sã fac? M-am dus din nou la dl director A. Checiu, dar, din pãcate, nu l-am gãsit. Am aºteptat vreo orã, s-a fãcut timpul mesei ºi m-am întors la Chiºinãu decepþionat ºi înrãit. A doua zi i-am telefonat ºi l-am rugat sã achite datoria pentru douã zile de muncã. Aºtept ºi acum, mã gândesc sã-l dau în judecatã. Iar în privinþa subalternilor l-am rugat sã-i mai seceleze, sã fie mai civilizaþi, mai creºtini, sã fie el director ºi nu ei ºi dacã a dat un ordin, ei sã-l execute. Îmi pare cã acolo totu-i pe dos, sfinþii conduc. Întâmplarea mi-a confirmat încã o datã zicala cã pânã la Dumnezeu te mãnâncã sfinþii, brigadierii, adjuncþii, paznicii º.a., care fac ce vor, stând pe spatele þãranilor ca lipitorile ºi nu-i stârpeºti cu nimic, pentru cã ei sunt nãscuþi ºi hrãniþi de structurile economice totalitare, antiumane, care la noi, mai ales la sate, sunt apãrate prin toate mijloacele, chiar ºi cu preþul vieþii. Faptul cã peste Prut, în Þarã, gospodãriile colective ºi de stat au fost lichidate, þãranii au fost într-adevãr împroprietãriþi, reforma agrarã înfãptuitã a trezit în mijlocul agrarienilor din Basarabia fricã ºi suspiciune, fenomen care a provocat ºi dezlãnþuit românofobia ºi ura contra Þãrii ºi neamului românesc. Dar toate fenomenele au un început ºi un sfârºit. Pãcat cã noi vom îndura cel mai mult chinurile ºi mizeria materialã ºi spiritualã a unei perioade interminabile de tranziþie. Iatã întâmplarea pe care am vrut sã v-o spun, cum am muncit la Bãcioi ºi cum am fost rãsplãtit. E tristã, interesantã ºi plinã de învãþãminte, pentru cã întâmplãrile ºi evenimentele sunt ca niºte rãbufniri vulcanice, ce aruncã din strãfunduri la suprafaþã mistere ºi dezvãluie legitãþi ºi colizii economice, sociale ºi psihologice, ascunse, care într-o stare de liniºte relativã par ceva normal ºi cu ochiul liber nu se prea vãd. „Literatura ºi arta”, 5 octombrie 1995

SPUNE-MI CU CINE UMBLI, CA SÃ-ÞI SPUN CINE EºTI
„Mesager”-ul ne informeazã deseori despre schimbul de oaspeþi

– 362 –

dintre Chiºinãu ºi Budapesta. Ce-i asta, domnilor? E ceva straniu, deocheat în vizitele astea atât de dese, ºi toate peste capul þãrii vecine, România. E ceva anormal în relaþiile astea. Cine sunt ºi ce scopuri urmãresc, maghiarii? Sã-i ascultãm. La 15 aprilie 1932, ziarul maghiar „Pesti Hirlap” scria: „Dacã noi, ungurii, vom recupera Þara, naþionalitãþile vor trebui sã se acomodeze, ºi ele se vor acomoda chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slãbiciunile Ungariei de-altãdatã. Daco-romanii vor trebui sã disparã de pe acest teritoriu”. (Ziarul „Românul”, 27-11-5.III-95, pag. 6). Nici cã se poate mai clar. Am fost de câteva ori în Transilvania, la cumnatul meu Ion Macovei din comuna Geoagiu, judeþul Hunedoara, care în 1944 s-a evacuat cu liceul ca multe alte mii ºi zeci de mii de copii ºi tineri basarabeni din calea Armatei Roºii. Acolo a terminat liceul ºi Facultatea de Agronomie, a lucrat ca agronom-ºef la cooperativa din sat, s-a cãsãtorit, are trei feciori, toþi ingineri. Seara discutam cu soacra lui, o femeie de vreo 80 de ani, nãscutã la sfârºitul secolului trecut. Vorbea curgãtor, murmura ca o apã de izvor. ªi, cu lacrimi în ochi, bãtrâna povestea cum grofii unguri cãlãri, pe moºie, îi biciuiau pe þãranii români iobagi la ei, la începutul secolului nostru. Fiind adeseori la Geoagiu-Bãi, prin mulþimile de oameni de la ºtrand, am întâlnit ºi unguri – grupuri, familii, mereu aparte, izolaþi, încruntaþi, vorbind numai în limba lor. N-aº zice cã sunt nici sociabili, nici omenoºi, nici politicoºi. Sunt departe de gândul de a nu avea relaþii normale economice, culturale ºi politice cu Ungaria, dar sunt uimit, sunt prea bãtãtoare la ochi vizitele ºi întâlnirile cordiale atât de dese dintre guvernanþii actuali din cele douã þãri. Ce cautã ei la noi? Model de fãrâmiþare a teritoriului ºi donare a lui minoritãþilor naþionale? Gãgãuzilor ºi ruºilor? Poate vor ºi ei sã acorde autonomie românilor în Ungaria ºi nu ºtiu cum? Sau poate îi intereseazã experienþa acumulatã de niºte oameni iresponsabili ºi fãrã demnitate omeneascã ºi naþionalã, ca sã sileascã guvernele din þãrile vecine s-o aplice ungurilor din Transilvania ºi Slovacia? Nostalgia dupã Imperiul Austro-Ungar ºi stãpânirea de pãmânturi ºi popoare strãine? Ne-au gãsit tocmai pe noi sã-i facã în ciudã României? Ce cãutãm noi atâta în Ungaria? Nu cumva acelaºi lucru? Sã fim aliaþi, prieteni la cataramã cu cei care pretind la Ardeal, leagãnul strãmoºilor noºtri, pe care l-au asuprit sute de ani, sã-i facem ºi noi în ciudã României? Când zeii vor sã-l piardã pe om, îi furã minþile. Asta

– 363 –

se întâmplã ºi cu conducerea noastrã. Ce ºtiau grecii antici nu cunosc guvernanþii noºtri. Cine nu înþelege ce-i asta, le traducem „moldoveneºte”: „Spune-mi cu cine umbli, ca sã-þi spun cine eºti”. Cele mai strânse legãturi economice, de inimã ºi de suflet, peste capul Ucrainei, la circa 700-800 km, le avem cu Rusia. Mãmuca Rusia, ea e „eliberatoarea, salvatoarea, întreþinãtoarea” noastrã, a unei bucãþi de pãmânt românesc ºi a unei pãrþi de naþiune româneascã (circa 16%), „ocrotirea” care ne „apãrã” de statul ºi poporul român. Sunã cam caraghios, dar ce sã-i faci, aºa-i logica ruºilor ºi a guvernanþilor agrarieni: e ca funia în sac. Mare specialist în strângerea legãturilor cu acest vecin de la rãsãrit e dl A. Sangheli, prim-ministrul republicii. El e pe acolo în fiecare lunã ºi, în loc sã mai taie buricele ce ne þin în supuºenie, cum au fãcut Þãrile Baltice, el le înmulþeºte. Acolo-i speranþa în existenþa structurilor economice staliniste, ale colhozurilor ºi sovhozurilor, ºi de acolo a venit ºi vine lumina dictaturii. El a vizitat ºi Tiumenul, ºi Cita, ºi Sahalinul, ºi alte centre în cãutarea carburanþilor ºi a pieþei de desfacere a produselor agricole. Vara, exact ca greierul din fabulã, ne spune cã vom avea de toate ºi cãldurã, iarna se jeluieºte cã ni se închid robinetele ºi nu avem aproape nimic, nici gaze, nici petrol, afarã de datorii în sumã de circa 200 mln. dolari. Totul ni se vinde mai scump cu cel puþin 20%, iar mãrfurile noastre le preferã cu o jumãtate de preþ faþã de cele mondiale. În schimb suntem supuºi imperiului, el ne dicteazã ºi ne dirijeazã ºi economia, ºi politica. Avem stãpân. Nu vrem sã cãutãm ºi sã gãsim alte surse de energie la alþi parteneri ºi în, primul rând, la fraþii de peste Prut. Sã construim o linie electricã de înaltã tensiune din raioanele de sud spre Cernavodã, sã facem o linie de cale feratã între Botoºani ºi Bãlþi, sã aducem o conductã de gaze din Carpaþi, sã restabilim niºte poduri peste Prut ºi multe alte lucruri. România importã petrol, sã mai cumpere 1-2 mil. tone pentru noi. Rafinãrii au de ajuns, distanþa dintre noi e de-o azvârliturã de bãþ. Avem cu ce ne rãsplãti: zahãr, vin, coniac, ulei º.a. Nu, preferãm Siberia sau Sahalinul – 5 sau 10 mii km. Asta se cheamã „economie economicoasã” (L. Brejnev). Sunt pentru relaþii bune economice, culturale ºi politice cu Federaþia Rusã, dar numai pe picior de egalitate, fãrã a pierde demnitatea omeneascã ºi naþionalã, fãrã nici un ºantaj sau presiune. Sunt pentru relaþii reciproce avantajoase ºi echitabile. Noi trebuie sã avem pretenþii, nu ei. Minoritatea rusã de la noi e cea mai privilegiatã din fostul Imperiu Sovietic, 13% de

– 364 –

ruºi au pus mâna pe circa 55% din posturile de conducere din economia ºi cultura republicii. În Chiºinãu, la o populaþie româno-rusã aproape egalã, în 1990 ruºii aveau de douã ori ºi ceva mai multe ºcoli, de circa ºase ori mai multe grãdiniþe de copii. În oraºele Tiraspol, Râbniþa, Tighina din „Republica Moldoveneascã Nistreanã” e câte o ºcoalã româneascã ºi nici acelea nu funcþioneazã, 85% din fondul de cãrþi din bibliotecile republicii ºi peste 90% din presa periodicã din chioºcurile noastre este în limba rusã (date ºi fapte pentru dl V. Senic, care rãspândeºte atâtea minciuni, încât ºi ruºii pufnesc în râs). Ei au ocupat oraºele ºi centrele raionale, în sate, la ferme ºi la plantaþiile de tutun, nu-i gãseºti cu lumânarea; ei au preconizat limba rusã ca limbã de stat, au introdus alfabetul rus pentru limba românã, care este de origine latinã; lor li s-a acordat tuturor dreptul de cetãþenie, chiar ºi celor sosiþi în ajunul votãrii acestei legi în parlament, pe când în Franþa omul aºteaptã 10 ani, dând dovadã de respect faþã de þarã, iar în Þãrile Baltice acest drept li se acordã numai celor veniþi acolo pânã în 1940. Armatele ruse au fost retrase din toate fostele þãri socialiste ºi fostele republici unionale în 1-3 ani. La noi ei au stabilit în tratat pentru armata a 14-a un termen de ocupaþie de încã 3 ani, iar în Duma de Stat ºi în alte cercuri guvernamentale se aud deja ameninþãri ºi prevenþii cã pânã Transnistria nu va obþine un statut special, armata nu va pleca de aici, sau cã ei nu reuºesc sã transporte armamentul în acest rãstimp º.a. Cu alte cuvinte, noi mai suntem ºantajaþi. Tratatul între R.M. ºi F.R., semnat cu trei ani în urmã, mai stã undeva uitat într-un sertar la preºedinþie, pânã acuma n-a fost prezentat parlamentului pentru ratificare, pe când noi l-am ratificat a doua zi. Ei, foºtii ocupanþi, timp de peste 150 de ani, care au decimat circa o jumãtate de milion de români, au pretenþii, iar noi ne cãciulim, pupãm mâna ºi poala caftanului. Ei se joacã cu noi ca pisica cu ºoarecele. Lista privilegiilor ºi a atrocitãþilor sãvârºite împotriva poporului nostru poate fi continuatã ºi totuºi liderii ºi comisiile de la Moscova, care ne-au vizitat Chiºinãul ºi, mai ales Tiraspolul, fãrã voia noastrã, fac gãlãgie cum cã ruºii aici sunt lipsiþi de drepturi elementare ºi sunt asupriþi. Drept exemplu ne pot servi pretenþiile absurde ºi comportarea agresivã a membrilor comisiei Dumei de Stat ruse, care ne-au vizitat recent, fãrã a primi riposta cuvenitã ºi a fi puºi la punct în ministerele respective. Din ce colþuri ale fostului Imperiu Sovietic au plecat în Rusia cei mai mulþi ruºi? Din Asia Mijlocie, Transcaucazia, Þãrile Baltice. În ultimii ani în Moldova au venit mai mulþi ruºi decât au plecat. Deci, nu le-a fost rãu, ci mai bine decât bãºtinaºilor, mulþi din care

– 365 –

au plecat de acasã, iar socialiºtii ºi interfrontiºtii ºi în aceastã chestiune umblã cu minciuni. Ce drepturi au cele 200-300 mii de consângeni de la Tiumen, Iujnâi, Katek, Norilsk, BAM, Extremul Orient ºi alte centre ºi regiuni din Rusia? A zecea sau a suta parte din cele pe care le au ruºii aici? Voi toþi, care trepãdaþi pe acolo mereu, aþi fost sã-i vedeþi mãcar o datã? Sã vã interesaþi ce-i doare, ce spun ºi ce vor? N-am auzit sã se fi întâmplat aºa ceva. Asta-i, domnilor. Noi aici ºi ai noºtri acolo suntem slugi, ei aici sunt stãpâni ºi domni. Aºa a vrut guvernul þarist în secolul nostru. Aºa vreþi ºi voi, împreunã cu ºovinii, în prezent. ªi cu toate astea vã duceþi mereu încolo, chiar ºi atunci când popoarele ºi-au scuturat lanþurile robiei; vã duceþi ºi vã bãgaþi în sufletul lor, al stãpânilor, exact ca sclavii din antichitate. ªi asta se cheamã politicã externã, promovatã de un stat suveran ºi independent! Anul trecut ne-a vizitat „þãriºoara” ºeful statului turc – dl Demirel. El a fost dus în raioanele de sud, pentru apãrarea cãrora ªtefan cel Mare în sec. XV a depus eforturi colosale. Dl Demirel a fost dus sã vadã gãgãuzii, un neam de-al lor, care, trãind în Bulgaria, s-a creºtinat, ºi turcii, când nãvãleau, îi tãiau ca pe niºte trãdãtori de credinþã. A vrut sã-i vadã ºi sã-i susþinã în aspiraþiile lor separatiste de a-ºi face un stat cu baºkan în R.M., de parcã ar fi fost nedreptãþiþi ºi asupriþi de noi. Câtã dragoste ºi pioºenie a manifestat faþã de neamul lor, fie chiar ºi trãdãtor. ªi câtã cruzime trebuie sã ai sã trimiþi 35 mii de soldaþi cu ste de tunuri, tancuri ºi avioane ºi sã nimiceºti mii de kurzi, care locuiesc în sudul Mãrii Caspice, în patru state islamice din Asia, popor autohton de circa 20 mln., peste care turcii au nãvãlit ºi l-au ocupat ºi cãruia nu i se permite nici un fel de autonomie. Gãgãuzii tind spre Turcia la studii, afaceri, relaþii, ei se convertesc la religia islamicã, au devenit mai obraznici, agresivi, au sã ne pofteascã repede sã plecãm de aici. O sã avem de furcã cu ei, nu ºagã. Uite atunci poate sã înceapã un rãzboi, sã curgã sânge, noi sã fim înfieraþi ºi condamnaþi de aceeaºi Turcie ºi Europã ca agresori ºi puºi la stâlpul infamiei. Actul de înaltã trãdare, de cedare a pãmântului strãmoºesc trebuie înscris în vãzul tuturor în biografia ºi activitatea alianþei partidelor Agrarian, Socialist ºi Interfront. Guvernanþii noºtri au stabilit relaþii bune ºi cu Turcia, au loc vizite reciproce, participãri la multe ºi diferite conferinþe, întruniri în problema Mãrii Negre. E foarte bine. Dar era oare nevoie de a da gãgãuzilor

– 366 –

pãmânt pentru asta? De ce Ucraina nu are problema gãgãuzilor? Ei sunt stabiliþi în regiunea Odesa, inclusiv în fostele judeþe din sudul Basarabiei. ªi nu sunt minoritate naþionalã. Dacã aceste judeþe ar fi întoarse Moldovei, ei ar ridica capul ºi s-ar comporta ca cei de la Comrat. Ei sunt în numãr de circa o jumãtate de milion în Bulgaria, ºi nu sunt minoritate naþionalã. Acesta e un ºir de compromisuri ºi cedãri unilateralã, umilitoare, absurde în faþa sau de dragul vecinului de la sud, care, pe când era Imperiu Otoman, ne-a stãpânit vreo 300 de ani, ce-i drept, fãrã a ne deznaþionaliza ca ruºii ºi a ne invada oraºele, ºi ne-a þinut într-o stare înapoiatã ºi primitivã, noi reprezentând doar o monedã de schimb. Oare ºi aceste tratate, relaþii, înþelegeri cu Turcia în folosul gãgãuzilor, comportamentul dintre noi ce seamãnã cu niºte raporturi dintre stãpâni ºi slugi se cheamã politicã externã cu vecinul de la sud? Politica noastrã externã, care este o continuare a celei interne, comportamentul nostru ºi miza cea mare, în primul rând, pe aceºti trei vecini, foste imperii care ne-au ocupat, împilat ºi deznaþionalizat secole la rând, politicã externã ce loveºte direct în suveranitatea ºi independenþa R.M., recent aprobatã de parlament, mi se pare o ruºine, ceva absurd, ceva ce seamãnã exact cu art. 13 din Constituþie, care consfinþeºte „limba moldoveneascã”, nerecunoscutã de ºtiinþã, ca limbã de stat. ªi asta se numeºte grija partidelor de guvernãmânt faþã de popor. Bunã grijã! Nimic de zis. Se fac toate astea intenþionat sau din neºtiinþã? Nu are importanþã. Consecinþele sunt aceleaºi. Dar sã admitem cã problema politicii extern e foarte complicatã, dificilã, depinde de mulþi factori, inclusiv geopolitici. În ea se descurcã greu ºi unele state ceva mai mari ºi mai experimentate. Care sunt succesele partidelor de mai sus în politica internã, cât de argumentatã ºi fructuoasã este grija guvernanþilor faþã de popor în acest domeniu? Primul act mare pe care l-a sãvârºit noul parlament a fost ratificarea intrãrii R.M. în C.S.I. Se spunea sus ºi tare cã în urma acestui act economia republicii se va redresa, înviora, relaþiile dintre noile state se vor restabili ºi intensifica, iar starea materialã a cetãþeanului se va ameliora ºi îmbunãtãþi. A trecut mai bine de un an. Afirmaþiile conducãtorilor s-au confirmat, speranþele mulþimii s-au îndeplinit? Nu! Unii vor zice cã a fost puþin timp. Dar starea de lucruri nici nu s-a stopat. Rezultatul anual al relaþiilor economice ale republicii cu CSI este trist: volumul exportului a scãzut cu 18%, iar cel al importului – cu 11%. Poftim, intrarea republicii în

– 367 –

CSI deocamdatã seamãnã cu mersul unui rac. Sã dea Domnul al doilea an sã fie mai norocos. Dar slabã nãdejde, pentru cã aceeaºi situaþie dezastruoasã e ºi în celelalte state C.S.I.-ste. Numai integrarea totalã ºi complexã, economicã ºi spiritualã cu þara noastrã, România, ne-ar putea scoate din prãpastia economicã ºi socialã ºi din neagra mizerie în care am nimerit. Dar lucrul acesta nu-l doresc guvernanþii, care seamãnã românofobia, prelungind la infinit chinurile poporului. În planul de construcþii de locuinþe, finanþate de la buget pe anul 1995, în unele centre raionale, mai ales la nord, este prevãzutã construcþia multor case a câte un apartament. ªtiþi ce înseamnã asta? Un lux. Delapidarea bugetului ºi aºa foarte mic, sãrac, anemic. În anii ’70-’80 I. Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, a interzis construirea de locuinþe a câte un apartament pentru ºefii de partid ºi de stat, adicã pentru nomenclaturã, cum se practica mai înainte, pentru cã aceste locuinþe costã foarte scump, ºi a fãcut blocuri cu multe etaje, în care a adunat toatã protipendada. Lucrul acesta s-a fãcut atunci, când economia era mai puternicã. Acuma, când þara arde, în multe centre raionale se prevãd construcþii de case a câte un apartament pentru ºefii locali, care nu vor sã trãiascã la bloc. Deci, banii pentru aceasta existã, iar pentru a majora pensiile, bursele, salariile sau pentru a finanþa învãþãmântul, ocrotirea sãnãtãþii, ºtiinþa ºi cultura nu sunt. ªi lucrul acesta îl proiecteazã în buget guvernul lui A. Sangheli, iar bugetul îl aprobã, dupã lungi discuþii, parlamentul dlui P. Lucinschi, D. Moþpan ºi D. Diacov. ªi nici unul din ei nu-i ºocat ºi na observat cum se legalizeazã pe fondul sãrãciei noastre înãlþarea unor mici palate de sute de mii sau chiar milioane de lei. Dar ce ne facem cu renumita grevã a tineretului studios? Independenþa fictivã, aparentã, ne duce sigur la o pauperizare ºi demoralizare totalã, la mari cataclisme sociale ºi la pieire, pentru cã întreþinerea unui aparat colosal de stat ºi plata carburanþilor ºi altor materii prime, provenite din rãsãrit, ne vor înghiþi tot bugetul republicii. Iatã pe lângã cine umblãm, ne gudurãm, ne cãciulim, ne umilim, ne dezonorãm, devenim neoameni, pierdem respectul, stima vizavi de popoarele din Þãrile Baltice, care au ºtiut sã se afirme ca naþiuni civilizate, europene. „Literatura ºi arta”, 23 noiembrie 1995

OBSCURANTISMUL ÎN CONSTITUÞIE
Ziua de 9 februarie 1996 va intra în istoria poporului nostru ca una

– 368 –

din cele mai negre ºi ruºinoase zile de la sfârºitul secolului; ziua când s-a discutat în Parlament amendamentul Preºedintelui Republicii dl M. Snegur la art. 13 al Constituþiei cu privire la denumirea limbii de stat. Priveam „Mesagerul” ºi mã simþeam uluit, trãsnit ºi scuipat de cele ce se întâmplau la „rãscrucea proºtilor”, adunãtura analfabeþilor ºi imperti-nenþei. - Noi am fost moldoveni ºi suntem moldoveni, am grãit moldovneºti ºi grãim moldovneºti, ºi eu propun ca limba noastrã sã se numeascã moldovneascã, cam aºa a cuvântat o doamnã parlamentarã, care buchisea cu greu cele scrise pe hârtie. O „argumentare” ºtiinþificã extraordinarã! Cu cinci ani în urmã, tot la aceastã tribunã, o deputatã din fostul Soviet Suprem, o simplã lucrãtoare de la Ministerul Telecomunicaþiilor, o fatã tânãrã ºi frumoasã, apãra ca o leoaicã, fãrã fiþuicã, dreptul limbii române de a deveni limbã oficialã. Poftim, au trecut doar cinci ani ºi omul se transformã în maimuþã. ªi nu dea Domnul sã comparaþi deputaþii din Parlamentul de azi cu cei din Sfatul Þãrii. Pe cât de patrioþi, cãrturari ºi înþelepþi erau aceia, pe atât de diletanþi, impertinenþi ºi renegaþi sunt cei actuali. - Noi am fost moldoveni ºi suntem moldoveni, cu talpa crãpatã ºi buricul verde, ºi am vorghit ºi vorghim moldovneºti ºi nu sântem altcineva ºi nu vorghim altfel ºi trebuie sã ne mândrim, sã ne apãrãm ºi sã nu ne încurcãm cu alþii. Cam aºa a glãsuit al doilea parlamentar, care, ca ºi primul, habar nu are despre ce vorbeºte. Tabula rasa. Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac! Cu 58 de voturi, majoritatea, au respins amendamentul Preºedintelui. Au dat buzna analfabeþii la tribunã, le-au dat drumul, i-au trimis, ca pe reprezentanþi ai poporului, ai tãlpii þãrii, ai lui moº Gheorghe ºi ai mãtuºii Mãrioara, cu care s-au sfãtuit, cum au zis unii, cu cei imbecilizaþi timp de 50 de ani de regimul sovietic rusesc, sã se screamã ºi sã se bâlbâie în vãzul tuturor. Uitaþi-vã la televizor cum vorbesc ºefii ºi subalternii lor, cum se chinuie ºi asudã, sãracii! Mai bine ar trage în plug. Aºa-i cu limba asta moldoveneascã, bat-o crucea! Ideologii regimului totalitar V. Senic, V. Stati º.a., urmaºi fideli ai ciobãnismului, cred cã zâmbeau pe sub mustãþi de satisfacþie, cu mâna la gurã, privindu-ºi ucenicii ºi adepþii la tribunã. Mã rog, ce-au semãnat, aceea culeg. Doamnã ºi domnule deputaþi, vã daþi seama cât de jalnici ºi caraghioºi sunteþi? Nu. Totuºi sã încercãm sã vã dãm o oglindã, sã vã uitaþi în ea.

– 369 –

Sã vedeþi ce portret aveþi. Închipuiþi-vã cã la Moscova are loc o astfel de adunãturã ºi câþiva deputaþi de la Novgorod susþin cã ei nu vorbesc în limba rusã, ci în „novgorodeanã”, pentru cã Novgorodul a fost cnezat, ca ºi Moldova, iar deputaþii de Moscova afirmã cã ei vorbesc în limba „moscovitã”, pentru cã ºi Moscova a fost stat independent, ca ºi Moldova, câteva sute de ani, ºi aceste cnezate, ºi altele vreo zece se bãteau între ele. Ceaþi zice despre o astfel de adunãturã? Cã-i caraghioasã, iar oamenii – smintiþi. Exact! Anul trecut a avut loc o sesiune ºtiinþificã specialã pentru Parlament în problema denumirii limbii de stat, la care deputaþii n-au venit, pentru cã nu ºtiu ºi nici nu vor sã ºtie nimic, chiar ºi în chestiunile pe care le discutã ºi apoi adoptã legi, sesiune la care au participat ºi savanþii ruºi ºi ucraineni de la S. Petersburg ºi Kiev, câþiva dintre acei care au fost de douã ori în 1953 la Chiºinãu cu aceeaºi ocazie. ªi atunci, ºi acum ne-au spus nouã, moldovenilor, cã vorbim limba românã. Ruºii ne spun cã noi vorbim româneºte. Savanþii din lumea întreagã ne spun acelaºi lucru. Iar noi ne încãpãþânãm, ne ambiþionãm ºi zicem „nu”! Facem cum zice buhaiul satului. A ce semãnãm noi? A oameni smintiþi, proºti ca noaptea. Nu-i aºa? Pe ce bazã afirmaþi cã limba noastrã oficialã e „moldoveneascã” ºi nu e românã? Nu existã „limbã moldoveneascã literarã”, ea este un subdialect al limbii române. De ce, neavând habar despre ce vorbiþi, folosiþi tribuna parlamentului ºi înºelaþi lumea? Nu ºtiþi cã tãcerea e de aur? De ce vã ocupaþi cu ceea ce nu se cade. De ce vã bãgaþi în tãrâþe?... Ce-aþi zice dacã eu aº afirma cã rãsadul de tutun sau butaºii de viþãde-vie trebuie sãdiþi cu rãdãcinile în sus? Aþi merge cu maºina pe un pod înalt construit de un cioban? Aþi locui într-un bloc proiectat de un tutunar? Ar putea un vier elabora un plan militar de cucerire a Berlinului? Ia-þi da voie lui moº Gheorghe sã vã facã operaþie de apendicitã? Aþi vota în Parlament o lege a ecuaþiilor, a compuºilor chimici, a divizãrii atomului etc.? În caz de îmbolnãvire a unui deputat, sã zicem, dl Moþpan sau Popuºoi, aþi adopta o hotãrâre (cu 58 de voturi) ca chirurgul sã-i facã operaþie la stomac prin anus, iar la plãmâni – prin ureche? Cred cã nu. Aþi spune cã aceasta e treaba medicilor ºi cã e caraghios ºi e o crimã sã faci aºa ceva. Pãi, exact acelaºi lucru e ºi cu limba, cu naþiunea ºi istoria. ªi ele sunt ºtiinþe, ca cele de mai sus, ºi ele sunt de competenþa specialiºtilor respectivi. De ce atunci sunteþi caraghioºi ºi criminali? Pãi, dacã n-aþi fi aºa, aþi fi oameni normali, ar spune cineva.

– 370 –

ªi se întâmplã aceasta pentru cã neglijaþi ºi negaþi ºtiinþa, adevãrul istoric ºi acceptaþi întunericul, preferaþi obscurantismul, ideologia de tristã amintire din perioada dictaturii, când cibernetica ºi genetica au fost declarate ºtiinþe burgheze, spelunci ale capitalismului ºi tot aºa s-a votat contra lor ºi, în consecinþã, în aceste domenii ale vieþii Imperiul Sovietic a rãmas în urmã cu cel puþin un sfert de secol. Aºadar, parlamentarii agrarieni, socialiºti ºi interfrontiºti (care nu au dreptul sã participe la soluþionarea acestei probleme, pentru cã nu cunosc limba românã), ca sã se menþinã la putere, scuipã pe ºtiinþã ºi adevãr, acceptã minciuna ºi obscurantismul ºi le plaseazã în articolele Constituþiei, legea de bazã a þãrii. Halal de aºa deputaþi, de aºa parlament ºi de-o aºa þarã! Cum sã nu te simþi uluit, trãsnit ºi scuipat privind la o astfel de adunãturã de diletanþi ºi impertinenþi, la o aºa ruºine? Suntem fenomenali, suntem unici, buni de expus la Muzeul de Raritãþi. Destinul a fost hain cu noi, plãtim din gros pentru mentalitatea mioriticã ºi preceptul „Capul plecat sabia nu-l taie”, care au devenit o laºitate. Trebuie sã bem paharul amãrãciunii pânã la fund ºi dupã asta poate va începe renaºterea, învierea. Viaþa e luptã. Deci, trebuie sã luptãm. „Literatura ºi arta”, 22 februarie 1996

PROBLEME ºI SOLUÞII...
(Împroprietãrirea þãranilor, biserica ºi clerul, învãþãmântul ºi ºcoala) Societatea omeneascã seamãnã foarte mult cu un organism. Starea unui popor sau a unei naþiuni la fel seamãnã cu cea a unui organism omenesc. Bucuriile ºi durerile, doleanþele ºi interesele unei pãrþi sunt fireºti ºi pentru cealaltã. Dacã pentru tratarea unei boli, dureri sau ipohondrii a organismului omenesc e nevoie mai întâi de a diagnostica cauzele, condiþie fãrã de care orice tratament e inutil ºi zadarnic, tot aºa, pentru a trata ºi soluþiona bolile ºi problemele unei societãþi, e nevoie de o examinare a stãrii ei din trecut ºi prezent, a factorilor obiectivi ºi subiectivi, de o sesizare ºi descoperire a cauzelor principale, care au provocat aceastã stare. Deci, e nevoie de o diagnosticare justã a cauzelor economice ºi sociale. Societatea noastrã e grav bolnavã. Care sunt cauzele, problemele ºi cum sã le tratãm, sã le soluþionãm? Sunt vechi, de o jumãtate de secol. Dupã mine, cea mai importantã este cea economicã, pãmântul. Cui aparþine el? Colectivizarea agriculturii

– 371 –

în 1949 prin metodele cele mai barbare, în primul rând deportãrile, o crimã pe care istoria omenirii nu a mai cunoscut-o ºi care a bãgat frica în oasele þãranilor noºtri în câteva generaþii ºi pe multe decenii, a pauperizat, a dezmoºtenit sãtenii economiceºte. Acest proces s-a desfãºurat paralel, concomitent cu activitatea ideologicã intensã de îndoctrinare, de promovare a românofobiei, a lichelismului ºi slugãrniciei faþã de elementul rus, ce a dus la deznaþionalizare, mankurtizare ºi rusificare a majoritãþii basarabenilor. Dovadã? Moldovenii din Transnistria, care s-au aflat sub ocupaþia „binefãcãtoare” a Imperiului Rus mai mult timp ca basarabenii. Ei au dispãrut. Dintr-un milion au rãmas circa câteva zeci de mii. Moldovenismul pentru mulþi din ei constã în „jin”, „mãligã”, „gâtlegãu”, „mânãºterguri”, „Petru întâi”, Suvorov, Kutuzov, Kotoþki ºi alte atribute „pur naþionale”. Minciuna a fost argumentul suprem care a nãscut primitivismul, obscurantismul ºi chiar fanatismul asiatic. Aºadar, pauperizarea ºi dezmoºtenire economicã, deznaþionalizarea ºi rusificarea spiritualã a majoritãþii populaþiei au transformat þãranul nostru într-un individ fãrã ºira spinãrii, care se uitã în pãmânt ºi nu la soare, care îºi urãºte fratele ºi se pupã cu moscalul, într-un târtan, un ciulin, pe care vântul îl rostogoleºte în orice direcþie, o fiinþã cu mentalitate de turmã, foarte uºor de manipulat, o stare fireascã pentru un sistem totalitar, pe care comuniºtii, socialiºtii ºi agrarienii vor s-o menþinã cu orice preþ, s-o întãreascã ºi s-o domine în viitor. Problema aceasta este una din cele mai stringente ºi ea poate fi tratatã ºi soluþionatã numai revenind, întorcându-ne, în principiu, la vechea stare ºi ordine de lucruri de altãdatã. Metoda e cunoscutã: înfãptuirea reformei agrare, împroprietãrirea þãranului, transformarea lui din argat în stãpân pe o anumitã cotã de avere, în cetãþean ºi om liber care sã cugete ºi sã acþioneze cum îi dicteazã bunul-simþ, demnitatea de om ºi conºtiinþa naþionalã, personalitate care se va debarasa de minciunã ºi românofobie, de moºierii roºii ºi brigadierii lor, care va alege primari în sate ºi deputaþi în parlament oameni cinstiþi, competenþi ºi muncitori. Sate de astfel de þãrani existã deja ca Mihai Tãrâþã ºi Alexandru Babin din Hâjdieni, Glodeni, care au obþinut recolte duble ºi triple faþã de societatea pe acþiuni ºi se simt oameni. Dar, din pãcate, cum pe bunã dreptate a menþionat dl M. Snegur, Preºedintele Republicii, în decurs de trei ani au fost împroprietãriþi ceva mai bine de 50 mii de þãrani. Deci, procesul va dura circa 100 de ani, iar dl prim-ministru a declarat cã au fost împroprietãriþi circa un milion de þãrani, adicã toþi argaþii din colhozuri ºi sovhozuri, cãrora li s-a spus ce cote de pãmânt

– 372 –

li se cuvin, el rãmânând acolo unde a fost, ºi care muncesc ca înainte, primind tot ca înainte grâu, zahãr, ulei º.a. produse în cantitãþi stabilite de preºedinþii gospodãriilor agricole, adicã totul rãmâne ca odinioarã. În realitate procesul împroprietãririi este un adevãrat calvar pentru þãranii noºtri. El se face cu sânge, mai bine zis, nu se face. Mulþi þãrani nu rezistã acestor chinuri ºi o parte din ei îºi retrag cererile, iar alþii leapãdã pãmântul. Recent, în unele sate agrarienii, ca mijloc de stopare a privatizãrii, au mai nãscocit un juvãþ pentru gâtul þãranilor de a-i þine în colhoz: un contract pe trei ani, prin care aceºtia se obligã sã nu cearã cota de pãmânt ºi sã nu iasã din colhoz. Oamenii nu vor, iar ºefii îi pun sã semneze aceste hârtii prin toate mijloacele. Când cuþitul a ajuns la os, agramaþii au devenit unii din cei mai mari inventatori ºi nãscocitori de piedici, bariere ºi tergiversãri. Guvernul ºi toate organele lui acþioneazã exact ca în proverbul: „Cu furculiþa îþi dã, iar cu coada îþi scoate ochii”. Au trecut numai trei ani de la împroprietãrirea fraþilor de peste Prut, þara e asiguratã cu toate produsele agricole ºi, din importatoare de cereale, a devenit exportatoare, iar þãrãnimea în viitorul apropiat îºi va impune voinþa tot mai mult la alegerile puterilor de stat, înscãunând democraþia. Pornind de la toate acestea, considerãm cã misiunea sfântã a intelectualitãþii noastre este de a se angaja cu toatã inima în realizarea reformei agrare, a Codului funciar, oricât de ciuntit ar fi el, prin mobilizarea mijloacelor de informare, a mass-media democrate, a specialiºtilor la abordarea, examinarea ºi tratarea pe larg ºi profundã a temei „Împro-prietãrirea þãranului” (pãmântul, tehnica, credite, înlesniri, experienþa Sfatului Þãrii etc.). Problema datã trebuie sã fie cap de afiº, articol de fond, sã devinã o rubricã permanentã. Ea ar trebui sã devinã un capitol de bazã al tuturor programelor partidelor ºi miºcãrilor sociale democrate. Lupta pentru realizarea reformei agrare e o datorie civicã a tuturor oamenilor cinstiþi, pentru cã salvarea þãranului din starea de dobitocie ºi idio-tism în care a fost adus înseamnã salvarea satului, iar satul e leagãnul tradiþiilor ºi trecutului nostru, spre deosebire de oraºe, pe care le-am pierdut, ni le-au furat veneticii. Satul e faþa ºi sufletul naþiunii noastre, cum spunea poetul. Împroprietãrirea þãranului este veriga de bazã din lanþul de probleme acute, e factorul obiectiv decisiv, care ne poate scoate din mocirlã spre luminã, ne poate salva de la pieirea ºi dispariþia naþionalã. Orice jertfã materialã ºi intelectualã în numele unui scop nobil cum ar fi salvarea

– 373 –

neamului, nu este zadarnicã, spunea N. Iorga. Pentru soluþionarea acestei probleme ne-ar trebui cel puþin 2-3 ani. Religia, biserica ºi clerul înseamnã foarte mult în viaþa unui popor, a naþiunii. Ea le apãrã, le consolideazã, le menþine, dacã sunt ale neamului ºi nu ale veneticilor ºi ocupanþilor. Iudaismul a salvat naþiunea evreiascã de la pieire. ªi peste 2000 de ani a contribuit la renaºterea statului Israel. Biserica catolicã ºi cea protestantã din Þãrile Baltice au salvat aceste popoare de la rusificare, iar cea din Polonia i-a salvat pe polonezii de origine slavã, fraþi cu ruºii, de la deznaþionalizare. Islamul ºi coranul au scãpat popoarele din Asia Mijlocie de la mankurtizare. Noi însã am fost deznaþionalizaþi ºi rusificaþi ca nimeni alþii, ºi de aceea cã am fost de-o religie ºi o credinþã creºtinã ortodoxã ca ruºii. Tragedia noastrã se trage ºi de aici. Dupã „eliberarea” din 1940 ºi 1944 Mitropolia Basarabiei a fost lichidatã, circa 900 din 1100 de biserici ºi mãnãstiri au fost închise, distruse, prefãcute în depozite, „cluburi”, sãli de sport, instituþii ateiste, latrine. Majoritatea preoþilor au plecat peste Prut, iar cei rãmaºi aici au fost deportaþi, uciºi. Am rãmas fãrã sprijinul ºi apãrarea religiei ºi bisericii. Doar în sufletul bãtrânilor mai palpita flacãra credinþei. ªi asta dupã o altã sutã de ani de ocupaþie þaristã din secolul trecut, când sarcinile bisericii ruse erau identice cu politica agresivã a Imperiului Rus; când biserica rusã, fiind la cheremul guvernului, a numit în gubernia Basarabia 10 mitropoliþi ruºi, iar unul din ei în anii ’70 a strâns toatã literatura bisericeascã în limba românã ºi a ars-o; când limba românã a fost izgonitã ºi din biserici, ºi moºii ºi mãtuºele moldovence ascultau duminicile slujba în limba rusã ºi erau puºi sã se închine ºi sã se roage de sãnãtatea þarului ºi þarinei, patriarhului ºi mitropoliþilor ruºi; când biserica rusã a jucat rolul de ocupant ºi rusificator, ca ºi guvernul þarist. Cu ce se deosebeºte astãzi politica mitropolitului Vladimir de cea a predecesorilor sãi din gubernia Basarabia din secolul trecut, când autorul unui act de mare binefacere din Bãlþi, cum e înãlþarea unei clopotniþe, este decorat cu ordinul Patriarhiei ruse „Vladimir”, iar un nou lãcaº sfânt este numit „Newski”? Parcã am fi la Pskov sau Novgorod. ªi asta se cheamã politicã naþionalã într-un stat suveran, independent? Zãu, aveau mare dreptate vechii greci spunând: „Când zeii vor sã-l piardã pe om, îi furã minþile”. Deci, timp de peste un secol am avut parte de o bisericã ºi un cler duºmani ai naþiunii noastre, iar apoi o jumãtate de veac am rãmas fãrã sprijin ºi ajutor moral ºi spiritual în ocrotirea ºi pãstrarea neamului românesc. Iar biserica ºi clerul peste tot în lume joacã un rol colosal în educarea conºtiinþei naþionale ºi a patriotismului. Destinul a fost hain

– 374 –

cu noi ºi totul s-a întâmplat în mod contrar. Asta e a doua cauzã sau a doua boalã grea de care suferim ºi care ne þine în starea dramaticã actualã. Ea trebuie ºi poate fi tratatã, ca ºi prima, într-o perioadã de 4-5 ani. - Conducãtorii voºtri au grijã numai de voi, nu dorm nopþile ºi se gândesc cum sã vã facã viaþa mai bunã, zicea un preot în curtea unei biserici pline de lume în timpul campaniei electorale din raionul Glodeni. Sã votaþi numai pentru „spicuºor”, el îi pâinica noastrã, ºi pentru „hulub”, cã el îi semnul pãcii. Ascultaþi-mã pe mine, aºa vrea Domnul, ºi nu-l supãraþi. - Dar ce ne facem cu „crucea”, pãrinte, s-o votãm ori nu? - Nu, Doamne pãzeºte, crucea asta îi semnul diavolului, sã nu încercaþi nici sã vã gândiþi, c-o sã nimeriþi în iad! Iatã ce rol au jucat mulþi „preoþi” în campania electoralã, asigurând victoria agrarienilor ºi socialiºtilor, dând mandate de deputaþi moºierilor roºii, renegaþilor, vânzãtorilor de neam ºi þarã, numind lupii ciobani la stânã. Aºa e, cum ºi-o face omul, nu i-o face nimeni. - Mã duc ºi eu sã mãnânc ºi sã beau ceva, cã-s flãmând ºi însetat, ºi nu l-am ucis pe tata, a zis un preot, fost miliþian, în noaptea învierii Domnului Isus Hristos. A încuiat biserica ºi a plecat în satul vecin din Criuleni, unde locuia. Mulþimea a venit spre ziuã, cu cozonaci ºi pascã, sã le sfinþeascã ºi sã audã slujba, dar au pupat lacãtul ºi s-au întors acasã revoltaþi. Iatã ºi un alt rol pe care-l joacã mulþi preoþi în defãimarea bisericii ºi a religiei, a clerului în întregime. Mã rog, toatã pasãrea pre limba ei piere. Faptele vorbesc cã circa trei din patru preoþi sunt foºti miliþieni, afaceriºti, aventurieri, persoane suspecte, unii din ei au studii „pe miriºte”. Poftim, pe mâinile cui au nimerit bisericile noastre cu milioane de credincioºi de la 18 ani pânã la adânci bãtrâneþe, iatã în faþa cui trebuie sã-ºi spovedeascã ei pãcatele ºi sã pupe mâna, iatã cine trebuie sã facã educaþia moralã ºi sã restabileascã conºtiinþa naþionalã a majoritãþii populaþiei. În amvon ºi la tribunã a dat buluc mediocritatea cu coate ascuþite, care s-a afirmat pe timpul imperiului ºi care se poate menþine numai în cazul supuºeniei oarbe Patriarhiei ruse, pe care n-o intereseazã cinstea ºi competenþa clerului, ci devotamentul ºi slugãrnicia faþã de ea. Nu, eu sunt categoric împotriva introducerii religiei ca obiect de studiu în ºcoalã, obiect predat de clerul actual. Decât aºa, mai bine nimic, deocamdatã.

– 375 –

Guvernul republicii susþine deschis aceastã bisericã ºi aceastã mitropolie. Cum se poate ca dl prim-ministru sã participe demonstrativ la sãrbãtorirea Crãciunului stil vechi alãturi de mitropolitul Vladimir, în vãzul tuturor, la 7 ianuarie, la o sãptãmânã dupã sãrbãtorirea tot atât de oficialã a revelionului, a Anului Nou? Dupã ei, Isus Hristos nu s-a nãscut la 25 decembrie, ca în toatã lumea, ci în ianuarie. Deci, anul trecut Hristos nu s-a nãscut. Dacã am fi fãcut noi lucrul ãsta, ar fi treacãmeargã. Când gafa o face prim-ministrul, e altceva. Volens-nolens, el se pune într-o situaþie precarã, caraghioasã. κi dã seama ce face, cu cine þine, încotro trage? Cu biserica ºi majoritatea clerului care-i potrivnic neamului nostru românesc ºi pe care dl A. Sangheli îl guverneazã. Deci, ºi astãzi se produce aceeaºi cârdãºie între bisericã ºi stat, ca între guvernul þarist ºi biserica rusã în gubernia Basarabia în secolul trecut. Mãi, oameni buni, treziþi-vã puþin, cã prea cãlcaþi în strãchini! Oare bunul-simþ ºi logica nu vã spun nimic? Aceasta e a doua cauzã importantã ºi a doua problemã gravã care trebuie tratatã ºi care cere ºi ea 4-5 ani. Starea de lucruri de ordin moral, profesional ºi spiritual din activitatea bisericii ºi a clerului e deplorabilã, ea poate furniza atâtea materiale, încât tema „Religia, biserica ºi clerul” sã devinã pentru toatã presa democratã o rubricã permanentã de reflectare a fariseismului, ruºinii ºi absurdului din viaþa noastrã. E necesarã o reformã radicalã în activitatea bisericii la cerea opiniei publice ºi la intervenþia organelor de stat în scopul redresãrii situaþiei etice ºi profesionale a corpului clerical. Trebuie izgonite din bisericã impertinenþa, amoralitatea ºi ignoranþa, se cere efectuatã o atestare serioasã a cadrelor bisericeºti, reciclarea lor în instituþiile româneºti de profil, instruirea ºi educarea cadrelor tinere în licee seminariale ºi facultãþi teologice, pregãtirea oamenilor care ar avea dreptul la predici ºi dialog cu poporul. Preotul ºi învãþãtorul erau personalitãþi cãrora înainte vreme þãranii le cereau ajutorul în ceas de grea cumpãnã. Câþi sunt de aceºtia astãzi? Problema aceasta, ca ºi prima, ar putea fi inclusã ºi ea în programele partidelor democrate pentru a fi soluþionatã în viitor. ªi ea ne-ar ajuta sã ieºim din situaþia grea în care suntem, ar contribui la ridicarea moralului, demnitãþii omeneºti ºi conºtiinþei naþionale. Poporul ar înþelege scopul ºi ar susþine o astfel de iniþiativã. ªi a treia problemã care preocupã societatea omeneascã este ºcoala, învãþãmântul. Pe c