Lantul slabiciunilor

de Ion Luca Caragiale

Domnioara Mari Popescu, prieten cu autorul, i scrise acestuia o scrisoare. tiindu-l prieten cu profesorul Costic Ionescu, l ruga s obin de la acesta nota 7 la limba latin pentru elevul Mitic Georgescu. Acesta era o rud de-a ei i era n pericol s rmn repetent. Aa ncepu lantul slabiciunilor. Autorul se duse repede la profesorul de latin i l lu pe departe. C tie c poate conta pe amiciia lui, c e o chestiune care l intereseaz mult. Profesorul i tie vorba i i spuse c a neles c a venit s l roage pentru vreo loaz de elev. Scriitorul spuse c nu e loaz, e un biat cumsecade, de familie bun. Gata s cedeze, profesorul ntreb ce not i trebuie elevului i cum l cheam . Scriitorul ddu s se uite n scrisoare, dar nu o gsi n buzunare. Fugi acas, nu o gsi nici acas. Se duse la domnioara Popescu. Aceasta nu tia cum l cheam, cci de fapt o rugase madam Preotescu, care tia c e prieten cu el i c el, la rndul lui e prieten cu profesorul de latin. Se duse la madam Preotescu, dar pe aceasta o rugase de fapt Diaconeasca, tiind ct ine la ea domnioara Mari Popescu. Vorbi cu Diaconeasca, apoi cu Iconomeasca, apoi cu Piscupeasca. Tnrul era nepotul ei, fiul surorii ei, madam Dsclescu. Se ntoarse la profesorul Ionescu i i aminti ce l rugase. i spuse numele elevului, dar elevul nu era la clasele lui ci ale lui Georgescu. Noroc c nici Georgescu nu putea s -i refuze nimic lui Ionescu. Luar iute o birj i se duser tocmai la momentul potrivit. Peste un sfert de or s-ar fi dus la coal i ar fi trecut notele n foaia matricol. Acum, n loc de 3, Mitic Dsclescu avea 7, fiindc inea la el mamia lui, Dscleasca, la care inea Piscupeasca, la care inea Sachelreasca i aa mai departe, cu adevrat lantul slabiciunilor.