Afar-i toamn, frunza 'mprtiat, Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri; i tu citeti scrisori din roase

plicuri i ntr'un ceas gndeti la viaa toat. Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat; Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat, S stai visnd la foc, de somn s picuri. i eu astfel visez din jet de gnduri, Visez la basmul vechi al znei Dochii, n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri; De odat'aud fonirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scnduri... Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii. Sunt ani la mijloc , sinc muli vor trece, Din ceasul Sfint, n care nentlnirm Dar tot mereu gndesc cum ne iubirm, Minune cu ochi mari si mn rece. Cobor ncet aproape, mai aproape De pleaca iar zmbind pesteamea fa, A ta iubire cu un suspin arat-o; Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Sa simt fiorul strngerii n brae Pe veci perdut-o venica dorato. Tu nici nu tii a ta apropiere, Cum inima mea adnc o linitete Ca rsrir stele n tcere; Iar cnd te vd zmbind copilrete Se stinge atunci o via de durere Privirea mea de sufletul mi crete.