S.N.S.P.A. Lect. dr. Adrian NICULESCU Istoria Lumii post-belice (1945-1989) rile extra-europene Curs special - tematica 1.

Originile i naterea Statului Israel 1948. Radacinile problemei. Primele insediamente, pe la 1880 (printre primii - evreii romni, de la Rischon le Zion - primii la Zion; cazul bancherului paoptist Davicion Bally, prieten cu C. A. Rosetti, mort la Ierusalim, n aprilie 1884). Nasterea sionismului miscare laic, de centru-stinga (de inspiratie liberal si socialist), echivalent, pentru poprul evreu, cu Risorgimento-ul italian sau cu miscarea de regenerare national romneasc. De la Theodor Herzl (ziarist liberal vienez, foarte integrat, ce lanseaz ideea sionist la Primul Congresul Sionist Basel, 1897), la Declaratia ministrului britanic de externe (i fost prim-ministru, 1902-06), Lord Balfour, privitoare la cminul naional evreiesc (1917), odat ce englezii se pregteau s ocupe Palestina otoman (pentru aceasta, vor contrui, dinspre actuala Iordanie, celebrul pod Allenby, i azi n funciune, numit dup generalul ce comanda trupele britanice) Primele insediamente n Eretz Israel (Tara lui Israel) snt n zonele inospitaliere, fr ap (n cele ling ape locuiau, evident, arabii - ex. Cisiordania). Kibbutzurile, colonii agricole, form de comunism funcional (actualmente, doar 3% din populaie mai triete n kibbutz-uri, devenite, ns, un enorm succes economic; paradoxal, tocmai de aceea de spune c au ajuns s-i piard sufletul, prin angajarea de mn de lucru salarizat!). Palestina sub mandat britanic (1918-1948), revolta araba din 1936 (condus de muftiul Hussein al Ierusalimului - unchiul lui Yasser Arafat ce va personifica lupta anti-insediamentele evreieti, inclusiv cu sprijin nazist). Frnele puse de englezi emigraiei evreieti (1936-1948). Intensificarea emigratiei dupa 1945, odat cu deschiderea lagrelor naziste. Cazul navei Exodus, respins repetat de englezi (1947). Pmntul viitorului Israel este cumprat metru cu metru de la arabii dispui s vnd, de ctre Agentia Evreiasc (Sohnut), creeat n 1920, cu acest scop si pentru a ncuraja aliya, emigrarea evreilor spre Eretz Israel. De-abia n 1960, Agentia a fcut act de cesiune simbolic a pmntului ctre Statul Israel (care se nscuse n 1948, fr a poseda, formal, teritoriul!). Hagana (Salvarea), armata clandestin evreiasc de inspiraie laburist (din care se nate Tzahal - armata israelian: T H L - eva Hagana le Israel = Armata de Salvare a Isrealului) i terorismul evreiesc (ntre ghilimele deoarece nu ataca civili, ci doar militari i obiective militare britanice): miscrile Irgoun Zwei Leumi (Menachem Begin) si Stern (dupa numele primului su comandant, ucis n timpul razboiului, cruia i succede Itzak Shamir), mpotriva englezilor (cel mai celebru: atacul din 1948 mpotriva Cartierului General al Armatei Britanice de la Hotelul King David, din Ierusalim, responsabil - Shamir), din care se va naste dreapta israelian (reunit, ulterior, pe baza ideilor sionismului revizionist, ale lui Jabotinski, n partidul Likud, condus de liderii istorici Begin si Shamir, apoi, din anii 90, de Ariel Sharon si Netanyahu). In timp ce, n anii razboiului, Hagana, majoritar, a ncetat lupta anti.britanic si chiar s-a integrat n armata englez (Jewish Legion), iar Irgoun-ul a hotrt, cel puin, ncetarea focului, gruparea Stern a continuat lupta contra ocupantului britanic. Situaia etnic n 1948: 650.000 evrei (concentrai n zone fr ap) si 600.000 arabi (zone cu ap, principalmente Cisjordania). Rezolutia quasi-unanim a ONU din Nov. 1947, cu

sprijinul SUA si URSS, privitoare la nasterea unui Stat Isreal iudeo-arab binational si biconfesional. Refuzul palestinienilor de a accepta solutia ONU i proclamarea Statului Israel (14 mai 1948), a generat revolta generalizat a populatiei arabe palestiniene (condusa de muftiul Hussein, fost lider al revoltei arabe de la Patele sngeros, 1936, ulterior pro-nazist) si agresiunea statelor arabe limitrofe (primul razboi arabo-israelian, cu sprijinul inclusiv al URSS, via armamentul din Cehoslovacia). Fuga palestinienilor i nceputul problemei refugiailor (sunt inui de peste 60 de ani n tabere mizere, din rile limitrofe, pentru a impresiona opinia public, dei organizaiile palestiniene au bani precum o multinaional!). 1 ianuarie 1965 - apariia OLP (cu aripa sa militar al-Fatah) n frunte cu Yasser Arafat, nepot al muftiului Hussein al Jerusalimului. (peste tot, islamul a privit cu simpatie la Hitler si Mussolini ce au sprijinit pe musulmani in cheie anti.semit si anti-englez v. Mussolini care, in Libia italiana, se declara spad a Islamului, v. brigzile de izbire, auxiliare ale nazitilor, formate din bosniaci musulmani, etc. ). In Israel rmin doar puini arabi palestinieni ce devin cetateni israelieni (actualmente constituie 20% din populatia Israelului - dar nu fac armata, spre deosebire de arabii beduini sau de arabii druzi, leali Statului Israel). Israelul n interiorul liniei verzi concret, linia pn unde ajunge vegetaia plantat n deert de colonii evrei (1948-1967). Haim Weismann, primul presedinte (1948-52), David Ben-Gurion, primul primministru (1948-1964) Levy-Eskol (1963-69) si Golda Meir (1969-74)- suprematia laburist, pe model britanic, cu baza n sindicatul Histadrut (1948-1977). Politica relativ mai concilianta a regelui Abdallah I al Trans-Iordaniei (din 1948, Cis.+Trans.=Iordania), continuata de regele Hussein, ajut ntructva la nasterea Isrealului. O piedica pentru ca Iordania sa devina mult doritul stat palestinian l-a constituit faptul ca familia regal Hasemit nu este de origine arabo-palestinian, ci arabo-beduin, provenind din Arabia Saudit si intalata acolo de britanici (nrudii cu familia regal Saud din Arabia Saudit, o ramura a domnit si peste Iraq, pina in 1958). Asta va duce pin la expulzarea, de ctre regele Hussein, a palestinienilor refugiati n Iordania, ce voiau sa-si subordoneze Iordania si sa-l proclame stat palestinian, in septembrie 1970 (septembrie negru). Ei se vor adaposti n Liban, cu precadere spre Sud, la granita cu Israelul. Profitnd de democratia libaneza, vor incerca, la fel ca-n Iordania, s-si fac stat n stat, si vor contribui decisiv la declansarea razboiului civil si la distructia Libanului nsusi, dup 1976. Totusi Ierusalimul este divizat ntre Israel si Iordania (1948-67) si, cu toat tolerana lui Hussein, cultul israelit este complet intezis n sectorul de est (arab iordanian), inclusiv la Zidului plngerii. Schimbarea politicii URSS fa de Israel (19481952), de la simpatie la ostilitate, din cauza esecului de a determina Israelul s devin un stat comunist satelit, si a netei optiuni pro-occidentale a acestuia (o urmare: procesul halatelor albe in 1952, Stalin isi aresteaz proprii medicii evrei ce-l ingrijau, accelerindu-si astfel moartea!). Israelul de la ara evreilor idealiti de pretutindeni, din perioada pre-nazista, la ara evreilor cu probleme de dup Holocaust si din rile devenite comuniste (unde au pierdut tot), ce se ndreapt masiv spre Tara Sfnt spre a se salva. (v faptul c pu ini israelieni snt originari din rile tradiional democratice, gen USA, Anglia, Frana, unde puteau tri liber cu excepia situaiilor gen ocupaia hitlerist a Franei sau cedarea Algeriei, teritoriu metropolitan francez, de ctre Frana, n 1962; majoritate provin din rile excomuniste, Polonia, Romnia, URSS evreii askenazi, sau din ri musulmane ostile evreii sefradii). Numai iniial, i din motivele de mai sus, URSS a ncurajat emigrarea populaiei evreieti din Europa de Est (dar, din motive ideologice, nu i din URSS nsi! URSS a ncercat o rezolvare proprie, comunist n aa zisa Republic Sovietic Evreiasc Birobidjan, din extremul orient, pe fluviul Amur un eec total). Fluxul migratoriu va fi oprit curnd, prin 1952 (cnd Stalin nelege c Israelul va fi o democraie occidental). Si n Romnia, probabil principalul rezervor n afar de URSS, deoarece scpaser mai muli evrei de Holocaust (circa 400.000), emigrarea va fi blocat timp de muli ani, dar se va relua prin

1959. Din URSS (cu 6 milioane de evrei), emigrarea se va face numai cu pictura. In 199091 vor emigra peste un milion! Filme: Exodus, regizor?, din anii 60. Entebbe, 1977 2. Statul Israel (1948-1991): Singura democraie real din Orientul Apropiat. Optiunea clar pro-ocidental. 1948-1977: Partidul Muncii (socialist-laburist) la putere cu Ben Gurion, LevyEskhol i Golda Meir. Lentul drum al dreptei isrealiene ctre putere (1977), de la sionismul revizionist al lui Jabotinski, la partidul Likud al lui Menachem Begin (nvingtor de-abia n 1977), Itzak Shamir si Ariel Sharon. Votul askenazilor, majoritar socialist, votul sefarzilor, majoritar de dreapta sau religios. Cheia pcii: acceptarea ei de ctre dreapta israelian (stnga era de mult de acord!). Cresterea demografica a sefarzilor favorizeaz partidele de dreapta si religioase (dup victoria lui Begin din 1977, alternane la guvern sau mari coalitii). Israelul duce patru rzboaie i trei campanii. 1948: Primul rzboi rzboiul de independen; 1956: al doilea rzboi arabo-isrealian (criza Canalului de Suez) contra Egiptului lui Gamal Abdel Nasser ce, cu sprijinul URSS, nationalizeaz Canalul franco-englez si interzice tranzitul navelor israeliene. Bravura militar a parautitilor: Ariel Sharon (ministru al aprrii sub Begin, prim ministru 2001-2006) si Ezer Weisman (viitor preedinte 1997-2002, nepotul primului preedinte). Al III-lea rzboi Razboiul de Sase Zile, iunie, 1967, cel mai mare triumf, victoria total i ocuparea Sinaiului i a Gazei (de la Egipt), a Inlimilor Golan (de la Siria), a Cisjordaniei (Iudeea i Samaria) i a Ierusalimului de Est (de la Iordania). Aa zisul Mare Israel (nu de la Tigru la Nil, cum spun detractorii, dar cu Cisjordania, dei numai dreapta i religioii o vor cu ndrtnicie; stnga e mai realist). Insediamentele (dorite de dreapta, ne-incurajate de stnga). Paradox: doar ocupnd noile Teritorii, Israelul isi vede recunoscut dreptul de a rmne ntre vechile granite! Se termin lozinca OLP Israelul n mare! Miracolul militar israealian. Rolul legendarului ministru al aprrii, Moshe Dayan (eroul din 1967, rmne doar ministru al aprrii, refuz alt implicare politic). Terorismul palestinian: Uciderea atletilor israelieni de la Olimpiada din Munchen, 1972, de ctre Septembrie negru, deturnarea de la Entebbe (Uganda, 1976). Atacul mielesc de Yom Kippur (ziua cea mai sfnt din calendarul israelit, cnd este interzis orice aciune) al IV-lea rzboi arabo-israelian (Rzboiul Kippur-ului, oct. 1973): pentru prima data, Israelul in pericol, lupte n interiorul granielor sale. Lungul drum al pcii (Kissinger, negocierile de la Km 101, etc.). n ciuda unor victorii ctre final (Isrealul gata s ocupe Cairo!), este sfr itul mitului Israelului de nenvins. In cutarea mult mai rezonabil a reconcilierii cu Egiptul, ajutai de USA: presedintele Anwar el Sadat la Ierusalim, cel mai incredibil i mai spectaculos pas, noiembrie 1977! Acordurile tripartite (Egipt-Israel-USA) de la Camp David si pacea cu Egiptul (1979). Un mare succes al diplomatiei USA i o premier (ve nu se putuse realiza, de ex., n Vietnam!): aducerea chestiunii egipto-israeliene n cadru exclusiv occidental, departe de ingerintele URSS, n ciuda momentului de maxim ofensiv a Moscovei. Incepe i lentul declin al influentei lumii comuniste! Retrocedarea Sinaiului (60.000 km2 Israelul - 21.000!), un sacrificiu acceptat de Israel (era util pentru controlul Canalului de Suez dar, mai ales, pentru antrenamentul aviatiei israeliene, ce nu se va mai putea face n tara, din lipsa de spatiu). Egiptul - stigmatizat n lumea arab. Principiul israelului: teritorii n schimbul pcii. Prima transformare a unei linii de incetare a focului in granit recunoscuta international. Anexarea Ierusalimului de Est (ca liberti, e benefic si pt. arabi: n restul teritoriilor e n vigoare legea iordanian, v. legislaia motenit de la colonialismul britanic ce prevede detonarea caselor celor vinovai de terorism!). Oraul e proclamat capital etern i indivizibil a Statului Israel (1980, dei, nc din 1952, Ben Guiron declarase Ierusalimul de Vest capital; la Tel Aviv rmne, din raiuni de securitate, doar Ministerul Aprrii !), desi ONU recunoaste doar Tel-Aviv-ul drept capital. Puine ambasade accept s se mute de la Tel Aviv la Ierusalim. Diferenta dintre anexare si ocupaie. Asasinarea lui Sadat, erou al pcii, de ctre extremistii arabi (1981). Motenirea Sadat asumat de Mubarraq. Problema mini-

perimetrului Taba, lng Eilat (1980-89) unde se construise un hotel, i intransigenta egipteana n aceast chestiune (ce reabiliteaz, ns, Egiptul in ochii lumii arabe!). Cele trei campanii ale Israelului (diferena: nu contra unui stat ci contra unei organizaii teroriste): 1982, n Liban, contra OLP, ce este izgonit n Tunisia si Algeria (cu ajuto franco-italian). 2006, n Libanul de sud contra Hezbollah, 2009, n Gaza, contra Hamas, ce a preluat controlul contra OLP, devenit, dup acordurile de la Oslo si Washington, din 1993-94 (Itak Rabin-Arafat, cu medierea lui Clinton), moderat. Problema sudului Libanului (dup incursiunea Israelului din 1978, e pus sub controlul unei miliii cretine pro-israeliene) si campania din Liban contra OLP n 1982 (Pace pentru Galileea). Masacrele efectuate de crestini contra taberelor palestiniene Shabra si Chatila pentru a rzbuna asasinarea presedintelui ales al Libanului, Bechir Gemayel. Raportul Kahane, judector la Curtea Suprem a Israelului, privitor la gradul de responsabilitate al Armatei. Sharon, seful aripei drepte a Likud, culpabilizat, se retrage 15 ani. Intifada palestinian (revolta pietrelor 1987-88). Incetarea finantarilor sovietice pentru OLP (Gorbaciov, oct. 1988). Urmare: Consiliul National Palestinian (Alger, fev. 1989) accept, n principiu, recunoasterea Israelului. Moderarea OLP si declansarea negocierilor directe israelo-palestiniene (Shamir Hanna Siniora), cu participare internaional - Madrid, 1991, ntrevederea istorica de pace de la Casa Alba dintre Clinton, Arafat si Rabin, plus ministrul de externe rus (1993). Acordurile de la Oslo (1993) - retrocedarea Cisiordaniei si Gazei. Normalizarea relatiilor cu Iordania. Arafat revine n Teritorii. Autoritatea palestinian. Valul de emigrare din Rusia, dup prbuirea URSS: peste 1 milion de evrei rui. Asasinarea premierului socialist Itzak Rabin, alt erou al pcii, de ctre un extremist evreu (nov. 1995). A doua intifad (2000) determin revenirea, dup 18 ani, a lui Sharon si a unui guvern de dreapta. Ulterior, Sharon se va modera si va crea partidul pro-pace Kadima (2005), scindnd grav Likud, care rmne cu fostul premier Netanyahu, radicalizat. Dificila retragere gradual din Cisjordania si total din Gaza (Sharon, 2005). Israeleul duce i cea mai eficace lupt contra terorismului: v. eliberarea ostaticilor de pe aeroportul Entebbe, Uganda, 1977, o at super-ostil, poate cea mai spectaculoas operaiune israelian (v. filmul omonim, Entebbe, de la finele anilor 70, dar i Ultimul rege al Scoiei, de Kevin McDonald, 2004?) rolul lui Ionathan, fratele actualului prim ministru Benjamin Netaniahu, seful comando-ului, ce moare, i al lui Iehud Barak, erou i al altor operiuni extraordinare (Liban, 1976, v. filmul Munich, de Spielberg), eliberarea ostaticilor de pe aeroportul Lod-Tel Aviv, 1972, etc. Alte aciuni impresionante, de tip umanitar: Aducerea n Israel a falailor, singurii evrei negri, din Etiopia, ameninai de foamete, n condiii unei Etiopii pro-sovietice ostile, conduse de sngerosul dictator Mengistu: operaiune Moise, nov. 1984- ian. 85 prin pod aerian din Sudan, cumprnd dictatorul local 9000 falai salvai, si Operaia Solomon, 1991 (restul de cca. 12.000, tot prin pod aerian v. filmul Triete, de Radu Mihileanu), repatrierea celor 500 evrei albanezi, 1991, etc. Miracolul civil israelian: n condiiile celui mai mare buget militar din lume (40%), si cel mai mare buget pentru nvmnt (12 ani obligatoriu) i cultur pro-capite, cel mai mare consum de cri i de ziare raportat la nr. de locuitori, cel mai mare numr de medici procapite, medicin si agronomie de vrf, nflorierea deertului (100 de km smuli deertului n 80 de ani, peisaj de tip european!), ploi artificiale, nivel de trai tipic occidental, etc. Filme: Lebanon (film isrealian despre campania din Liban, 1982, premiat la Cannes, 2007?), Walz with Bashir (film israelian de animaie, din 2008?, despre campania din Liban, 2006). 3. Restul Orientului apropiat, Libanul Siria, problema palestinian (OLP, Arafat). Cteva noiuni: Siria (185.000 km2, cca. 10 milioane locuitori n anii 70, azi, 22 mil.!) regimul dur, pro-sovietic al lui Hafez el Assad (mort 2003, i succede fiul, dr. oftalmolog Basar el Assad). Problema nalimilor Golan (ocupate de Israel n 1973), loc de unde se putea ataca uor Israelul. Intre 1958 si 1973, in uniune du Egisptul sub numele de Republica Arab

Unit, ce se voia nucleul unei viitotoare uniuni pan-arabe, pentru a strnge n menghin Israelul. Egiptul (cea mai puternic ar arab, 40 milioane locuitori n anii 70, azi, 77 milioane): de la regimul regelui pro-occidental Faruk (detronat 1952 de Ofiterii liberi ai lui Nasser, Neghib si Sadat), la pro-sovieticul Nasser (1953-1970); nationalizarea Canalului de Suez (1956) si consecinele sale. Egiptul, cea mai mare putere araba cu 40 milioane de locuitori, principal factor n rzboaiele cu Israelul (1956, 1967 pierderea Sinaiului, 1973), dar si principalul factor de pace, dup 1973-77. Ruptura cu URSS (1975-76, barajul de la Assuan, iniiat de URSS e terminat de Romnia!)) favorizeaz pacea, negociata pas cu pas de Kissinger (negocierile de la km 101, dupa razboiul din 1973, n care Israelul a fost fortat de USA sa renune la victorie!), fapt ce atrage Egiptul n tabra occidental.. Mostenirea lui Nasser preluat de Sadat (1970-1981), premiul Nobel pentru Pace (1978, cu Begin si Carter), asasinat (1981) si de Mubarraq. Tentativele euate de unificare arab: Egipt+Siria, carora, ulterior, li se raliaza Yemenul, formeaz o neviabil Rep. Arab Unita 1958-1973. Partidul Baas arab socialist, pro-sovietic si cu ambitii pan-arabe (in Siria, Iraq, etc.). Democratizare limitat si controlat nceput sub Sadat la imboldul SUA. Iordania (de la regele-emir Abdallah, la fiul su, celebrul Hussein, rege 1950-2000 ce ncepe o timid democratizare, si la actualul Abdalah al II-lea), stat arab moderat. Expulzarea violent a palestinienilor ce doreau un stat n stat n Iordania, de ctre regele Hussein (Septembrie negru, 1970). Palestinienii se vor ndrepta ctre Liban, profitnd de ordinea democratic de acolo, dorind aceeasi politic de stat n stat, la granita cu Israelul. Libanul, Elvetia Orientului Apropiat. Statul cretin si democratic voit de Frana, ce separa Muntele Liban, crestin maronit (unit cu Roma) de Siria musulman (1920), independent din 1943. Frana acord privilegii crestinilor. Pactul National din 1943, pe baza ultimului recensamint din 1932: crestinii maroniti: presedentia, musulmanii sunniti -primul ministru, siitii - .presedentia Camerei. Balanta etno-religioasa ntre comunitati (maroniti, siiti, sunniti, druzi, armeni, etc.), ne-verificata din 1932, n mod sigur modificata in favoarea musulmanilor (v. mai jos!). Clanurile principale: familiile crestine Gemayel (Pierre, farmacist, n.1905-1979, fondator al Falangei libaneze, fii Bechir, presedinte ales si ucis, 1982, si Amir, presedinte slab, 1982-88, nepotul Pierre, ministru, fiul lui Amir, ucis 2006) i Chamun (Camille, 1900-1987, lider al PNL libanez, fost Preedinte), Jumblatt (Kamal si fiul Walid), lideri ai comunitii druze, etc. Sosirea palestinienilor dup Septembrie Negru 1970, cu pretentiile lor de stat in stat duce la ruperea dificilului echilibru libanez si la Razboiul Civil din 1975-1990 (un prim rzboi civil avusese loc i-n 1958), de fapt, neterminat pina astazi. Libanul, dup 1975, un stat fantom. 1975 - moartea de facto. Dup 1978, o incursiune israelian las Sudul Libanului (Tyr, Sydon, la sud de rul Litani) pe mna militiei crestine aliate a generalului Lahd, n funciune anti-OPL. Marile contraste: Beirutul de vest musulman distrus si Beirutul de est crestin prosper. Haosul libanez, militiile rivale nenumrate, determina campania israeliana (1982 - Pace pentru Galileea) contra OLP, nu contra Libanului. OLP este alungat de la Beirut, si se mut la Tunis cu ajutor franco-italian. Asasinarea presedintelui Bechir Gemayel de ctre musulmani (1982) si represaliile crestinilor (masacrele din taberele de palestinieni Sabra si Shatila, n care i Israelul are o complicitate moral, documentat de raportul Kahane - stiind intentiile crestinilor, i-a lsat s treac - ceea ce duce la retragerea min. aprrii Ariel Sharon din viata public vreme de 15 ani) Sfirsitul agonic al presedentiei slabe a fratelui sau, Amir Gemayel (1988) este i sfirsitul de jure al Libanului multinational si pluriconfesional, intrat in moarte clinic. Dup Amir Gemayel nu mai poate fi ales alt preedinte (ultimul parlament fusese ales n 1974, nu mai are quorum). Generalul Michel Aoun ncearc o ultim rezisten (1989-90), dar e alungat de sirieni n Franta (inexplicabil, revine n 2006 ca prieten al acestora). Economia libaneza, miraculos, ns, tine, pna in 1983-84, cnd (asasinarea lui Bechir dusese la spulberarea oricrei sperane) se prabuseste moneda nationala, lira. Invazia sirian (din 1976), masacrul operat de Siria la Tell

el Zaatar, paradoxal, veniti n ajutorul maroniilor. Si Israelul sprijina falagele crestine libaneze, pro-occidentale. Dup 1990, Siria e stapna efectiv a Libanului. Acordurile de la Taef, din Arabia Saudit (1990) resuscit ntructva Libanul, dup moarte clinic din 1988. In anii 90, dup colaps, Siria reanimeaz artificial Libanul: noi alegeri, nou presedinte, reconstrucie. Totusi, surprize: premierul pro-sirian Rafik Hariri trdeaz si este omort (2005), Michel Aoun se aliaz cu Siria contra prim-ministrului pro-occidental Siniora Actualemte, este aliat cu fotii dumani sirieni contra fiului lui Hariri, noul prim ministru, sunnit, pro-occidental. Exodul spre Europa si USA a comunitatii crestine, ce scade ngrijortor, spre satisfacia islamistilor (schimbarea echilibrului demografic: estimri: iii 28%, sunnii 28%, cretini maronii doar 22%, ortodoci, 8%, 4% gr-catolici = 34%, mult sub 50%). O catastrof: introducerea Iranului prin miliiile Hezbollah, in ecuatia libaneza, dup proclamarea republicii islamice, 1979.. Hezbollah-ul nlocuieste OLP n Libanul de Sud. Destructia unei natiuni democratice si prospere. 4. Iranul. Tradiional, stat tampon ntre Anglia i Rusia nc din sec. XIX, oficializat prin acordul de la St Petersburg din 1907 (n 1945, scurt ocupaie sovietic a Azerbaidjanului iranian, cu capitala la Tabriz). Tentativele de modernizare i secularizare: Revoluia constituional, sub impactul Revoluiei ruse din 1905, duce la Constituia din 1906 (n vigoare pn la Revoluia Islamic din 1979) i la alegerea unui Parlament (Majilis). In 1921, lovitur de stat a colonelului Reza Khan, devenit prim ministru. In 1925, Majilisul democratic hotrte ca Reza Han s devin mprat (ahinsah), nlocuind, astfel, pe Ahmad Sah, din dinastia Kadjar (sau Qajar, la putere de la sf. sec. XVIII), i formnd propria dinastie, Pahlavi. Reza Han Pahlavi va domni ntre 1925 i 1941. ncepe s schimbe Iranul, cu reforme modernizatoare. Modelul su: Turcia vecin, a lui Ataturk. Cu banii provenii din petrol (este primul mare exportator aa se nate compania B.P. -British Petroleum, fost Anglo Iranian!), Iranul ia un important avnt economic, mai ales n epoca post-belic, sub fiul lui Reza, ahinahul Mohamed Reza Pahlevi Aryamer (1941-1979), fiind perceput ca un mare succes- n ciuda conflictului cu primul ministru liberal naionalist Mossadegh (1882-1967, lider al Frontului Naional), cel care, n 1953, nationalizeaz petrolul i, efemer, l i detroneaz. Sahul revine cu ajutor occidental. In 1963, ahul lanseaz Revolutia alb, modernizare accelerat, reforma agrar (mai ales n detrimentul clerului iit, care nu-l iart. Ajatollahul Khomeini conduce, din Iraq, de la Nadjaf (oras sfint al siitilor, 60% dintre irakieni) lupta anti-modernist si anti-ah. In 1978, se mut lng Paris, la Neuphle le Chateau, pentru a-i spori vizibilitatea, i a reveni n Iran imediat dup plecarea Sahului ctre Cairo 16 ian 1979 - , la 1 fev. 1979, declansind Revolutia islamic, victorioas pe 11 februarie, n ciuda apelurilor la moderaie ale democratului prim-ministru Shapur Bakhtiar, debordat i abandonat). Islamul iit, spre desoebire de cel sunnit, are o ierarhie religioas precis. Fastul de la Persepolis, 1972 (2500 ani ai statului iranian, o idee si pentru Ceausescu care, n 1980, va srbtori 2050 de ani de la primul stat dac centralizat sub Burebista!), mania grandorii, dar si exaltarea voit a gloriosului trecut pre-islamic al Iranului. Focul mocnit sub modernizare. nteirea represiunii, n anii 1977-78, prin poliia politica Savak, criticat de apartorii occidentali ai drepturilor omului, ralierea la proteste a aa-numitului Bazar (comerciaii, burgezia iranian), suspiciunile vehiculate n jurul morii (infarct!), la Londra, n 1977, a opozantului islamist moderat Ali Shariati (1932-1977), prof. de filozofie (dup unii, aa ajunge Khomeini figura central a opoziiei!), izoleaz pe plan extern Iranul. Ultima sans a monarhiei modernizatoare: moderatul, fost opozant, Shapur Bakhtiar (n. 1914- asasinat 1991, n exil la Paris; nepot de prim-ministru, dr. n drept la Paris, 1936, fost n brigzile internaionale anti-Franco, fost n rezistena francez, ministru sub Mossadegh, etc.), este numit de Sah prim-ministru nainte sa prseasc ara, dar cu toate onorurile, fr a abdica, pentru a face o cltorie, oficial de ngrijire a sntii, n Egipt, esueaz (dec. 1978 ian.

1979). Bakhtiar este un autentic democrat, laic i pro-occidental. Ideea lui: este mai uor s democratizezi Iranul, plecnd de la statul modern i secularizat creat de ah, dect de la dictatura clericilor neo-medievali (situaie ce trebuia evitat cu orice pre) . Sahul va muri n exil, n Panama, bolnav de cancer, dup peregrinri in Egipt, USA, Mexic, iar Bakhtiar va fi ucis, tot n exil, de un comando islamist iranian n 1991, la Paris, dup ce a condus, cu curaj, opoziia anticlerical grupat n Micarea Naional de Rezisten a Iranului. In 1978-79, Puternicul Bazar din Teheran - mica burghezie - trece de partea islamitilor. Valul islamic l rstoarn i-l arunc n exil i pe Bakhtiar (ce va prsi ara, degizat n stewart Air-France, n aprilie, 1979). Revolutia Islamic din fev. 1979 se face n aplauzele progresistilor din lumea ntreag, cu ajutorul gardienilor Revoluiei - pasdaran. Sistarea brusc a oricrei politici de modernizare si recderea n Evul mediu, prbuirea economiei. Se nchid fabrici (ex. firma Irannational, pe licenta Mercedes, ce furniza si in Romania autocare si maxi-taxi), bnci (dobnda este condamnat de islam, n schimb se introduc comisioane!), se oprete productia, se fac nationalizri, se instituie o cenzur strict, etc.. 1979-80: aa zisa guvernare moderat, sau de tranziie, a primului ministru liberal Mahdi Bazargan (fev. nov. 1979), exponent al Bazarului (lider, din anii 50-60, al Micrii pentru Libertate, apropiat Frontului Naional al lui Mossadegh), si a presedintelui laic stngist Bani Sadr (liderul micrii mujahidinii poporului, destituit i constrns la exil n 1981; micarea sa va fi pus n afara legii), dar tot sub conducerea suprem a lui Khomeini, este repede nlocuita, de cea dur a clericilor, reprezentat de noul prim ministru Sadegh Gobzadegh, numit n 1980. n locul lui Bani Sadr, presedinte devine ayatollahul Khamenei, 1981-1989, ce i-a succedat lui Khomeini, pna azi, la titlul de Conducator al Revolutiei islamice, cu resedinta in orasul sfint Qom. Proiectul modernizator, care a reuit n Turcia dup Ataturk (mai aproape de Europa i cu un islam tradiional mai permisiv!), a euat lamentabil n Iran. Urmele a ase decenii de occidentalizare snt ns nc vizibile n arhitectura si pe strzile iraniene. Revolutia i mnnc fii. Regimul islamic este dictatorial, brutal si antioccidental, nc de la nceput (execuii sumare, spnzurarea fostului prim ministru istoric al ahului, Amir Abbas Hovveyda). Instituirea poliiei islamice, vlul islamic (chador) obligatoriu i pentru femeile strine ce lucreaz pentru Iran, inclusiv n strintate (ex/ ambasade, birouri Iran Air..). Involuia stilului de via: de la cel occidental la unul neo-medieval, obscurantist, napoiat. Iranienii ncep, la propriu, s miroas urt (snt celebre delegaiile la ONU), ntruct grija fa de propriul corp este considerat, ca si la cretinii medievali, o impietate, o vanitate!). 19791980, ocuparea ambasadei SUA (Marele Satana - URSS fiind Micul Satana! Partidul Comunist, zis Tudeh, este i el reprimat, dei a sprijinit din plin rsturnarea ahului ), sechestrarea diplomatilor si eecul aciunii americane de recuperare (celebrul episod cu mollahul ce, ntr-o conferint de pres, agita o mn carbonizat a unui soldat american, contribuie grav la infrngerea presedintelui USA Jimmy Carter, n nov. 1980). Hituit de regim, bolnav de cancer, dup exilul n Egipt, ahul va muri, cum am vzut, n 1981, intr-o clinic din Panama. Relatii dificile si cu Romania, din cauza cunoscutei prietenii CeausescuSah (n anii 70 s-a ajuns pn la speculatii de aliant matrimonial; in 1980, pentru a redeschide canalele, Bucurestiul l trimite pe muftiul de Constanta!). 1980: ncepe rzboiul cu Irakul (1980-1988). Iranul se proclam n fruntea revoluiei. mondiale islamice, mai ales n Liban (finanteaz partidul armat terorist Hezbollah, iar, mai recent, Hamas-ul, din Teritoriile palestiniene ocupate), si vrf de lance contra Israelului. Iranul, focar de terorism si de instabilitate. Rev.islamica declanseaz al doilea oc petrolier (1980). 1989 la 87 ani, moare Khomeini. Ruptura cu unul dintre prinii rev islamice, ayatollahul Montazeri, devenit punct de sprijin al moderailor (decedat n ian. 2010, prilej de mari manifestaii pentru opoziia islamic din jurul candidatului reformator Mir Hossein Mussavi, rector destituit n dec. 2009! -al Institutului de arte plastice, nfrnt la alegerile din vara 2009). Ultimul act al lui Khomeini: condamnarea scriitorului blasfem Salman Rushdie. Ii succede ca ghid suprem al

Revolutiei islamice, ajatollahul Ali Kamenei (pn azi), fost presedinte. Alte personaliti: Ali Akhbar Velayati, inamovibil ministru de externe, din anii 80, 1990 Hachemi Rafsandjani, presedinte. 1997 (mai nou, devenit moderat n contextul alegerilor din 2009!): Mohammed Kathami, un cleric mai reformator, este ales presedinte, dar n 2004 este nlocuit de radicalul extremist antisemit Ahmed Ahmadinedjad, fost pasdaran (miliie-religioasa), ce a ridicat negaionismul Holocaustului la rang de doctin de stat si a anuntat c Iranul lucreaz, in mod iresponsabil si sfidator la adresa comunitatii internationale, la bomba nuclear. 5. Rzboaiele din Asia: Coreea, 1950-53, atacul nordului comunist - lumea in pragul celui de-al III-lea razboi mondial. 1948-1960: Guvernul Dr. Syngman Rhee (18751965), veteran al indep. coreene, antijaponez, un fel de Cean-kai Sh sau Dr. Sun Yat Sen (fondator al Republicii chineze, 1912), corean. Trupele USA sub drapel ONU, pn azi. Guvernarea Park Ciung H (1960-1979), apoi Choon do Hwan (1979-87), Ro Thae Woo (1987-93) si Kim Yong Sam, fost opozant, devenit preedinte dup 1993 (Coreea de Sud experimentnd, astfel, cu succes, alternanta democratic). Coreea de Sud spre prosperitate (n 1988, organizeaz Jocurile Olimpice), Coreea de Nord spre dezastru (Kim ir Sen). Proiectul Koryo de reunificare, esuat (n ciuda buna-vointei Sudului, nu se inteleg nici pt Jocurile Olimpice din 1988, nici mcar pt. reprezentare sportiv unificat). Totui, exista si sporadice tentative de reconciliere ca prima revedere dintre familiile separate de dup 1950, ajutat de USA (in anul 2000, repetata de citeva ori, dar cu consecinte mai mult simbolice). 6. Vietnamul: Etapa I Vietminh (1945-54), rzboiul naionalistilor vietnamezi, de fapt al comunistilor (ajutati de Mao) contra Frantei, declansat odat cu proclamarea unei Republici comuniste a Vietnamului, la 2 sept 1945, sub condurerea lui Ho si Min (om cu studii in Franta, fondatorul, in 1930, a Partidului Comunist Vietnamez, ulterior sufletul Viet-minh-ului), initial recunoscuta de Franta, dar fr Cochinchina Sudul Vietnamului, odat cu victoria luptei antijaponeze dus de ctre Vietminh (Japonezii ii alungaser pe francezi si ocupasera Vietnamul dup nfringerea Frantei de ctre Germania, din 1940; Japonezii, infrnti in al Doilea Rzboi Mondial, se vor retrage din Vietnam in 1945, lsind terenul liber Viet-minh-ului). Razboiul colonial franco-vietnamez-1945-1954, dus de elita armatei franceze: marealii-eroi din al II-lea rzboi mondial, Philippe Leclerc si Jean Marie de Lattre de Tassigny, dar si generalii Salan - viitor rebel n Algeria, fondatorul Armatei Secrete anti-de Gaulle, detinut 1962-82 - si Henry Navarre vs. vietminh-ul (naionalistii procomunisti vietnamezi; organizati din 1941, din rezistenta antijaponez; pe ling comunisti, ce formau baza gruprii, se regseau si elementele unei embrionare burghezii, precum si fore budiste; etc.; dup 1964, sint cunoscui ca vietcong, vietnamezii roii necomunistii fiind eliminai) liderului comunist nord-vietnamez Ho Si Min (1890-1969) si ai generalului comunist Giap. Btlia de la Din Bien Phu, martie-mai 1954. Naterea Vietnamului de Nord comunist (capitala: Hanoi), la nordul Paralelei 17; acordurile si spiritul constuctiv de la Geneva, 1954], Sudul (Cochinchina) este proclamat Imperiu sub mpratul Bao-Dai (dinast sub protectoratul francez, din 1932), n cadul Uniunii Franceze (un fel de Commonwelth al Franei), cu capitala la Saigon, cel mai important ora al Vietnamului. Bao Dai este rsturnat in 1955, de ctre generalul Diem, ce proclam Republica Vietnamului de Sud, pro-ocidental. In 1963, Diem este asasinat de ctre un grup de militari, printre care generalii Minh Big Minh - i Nguyen Van Thieu, ce va prelua rapid conducerea rii (1964-1975, conducind un regim proamerican, ins, corupt. Regimul sud-vietnamez are ins un Parlement, pardide, si o structur potential democratic.

Etapa II Vietcong (1964-1975) - Vietnamul de Nord contra celui de Sud (generalul Thieu), de fapt un rzboi civil vietnamo-vietnamez, n care statul comunist din Nord (Rep. Democratica Vietnam) este ajutat de URSS si China, iar Sudul prooccidental (Republica Vietnamului de Sud), de USA (1964-1973, implicare direct alturi de o participare simbolic a aliailor din ASEAN, un fel de NATO asiatic, Thailanda, Malaesia, Australia, Noua Zeeland, etc. -, i indirect, 1973-1975: Thieu fuge n Taivan, apoi n USA, pe 28 aprilie 1975, n ultimele zile ale rzboiului, i este inlocuit, ca soluie in extremis, cu fostul opozant, fost efermer preedinte n 1963-64, rsturnat chiar de Thieu, Minh, zis Big Minh - Minh cel Mare; pe 30 aprilie Saigonul se pred: drama Saigonului, oameni agtati de elicopterele americanilor, aviatia care se arunc deliberat n mare, pt ca avioanele si elicopterele sa nu cada in miinile comunistilor, pilotii parasutindu-se pentru a fi salvati de navele USA, etc.). Politica dominoului, enunat de Henry Kissinger (cdera Vietnamului a antrenat, mecanic, pe cea a Cambodgiei i, apoi, a Laosului). Proclamarea Republicii Socialiste Vietnam, imediat dup victoria asupra Sudului, alinierea cu Moscova (in detrimentul fostului aliat China, cu care va ajunge la primul rzboi deschis ntre ri comuniste (1978-79, cu, drept consecint, ocuparea Cambodgiei Democratice pro-maoiste de ctre Vietnam, ianuarie 1979, si doborirea regimului fioros al Kmerilor rosii), orsasul Saigon rebotezat Ho-si-Min Liderii comunisti vietnamezi: Le Duc Tho (obine Premiul Nobel pentru Pace - 1973, impreuna cu H. Kissinger, pt. acordurile de la Paris, din 1973, de retragere a USA, dar il refuza), Phan Van Dong, Le Duan (secretar general al Partidului Celor ce Muncesc -comunist). In anii rzboiului, Vietnamul comunist inventeaz i un aa-zis Guvern Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, condus de ctre o anume doamn Nguyen Thi Binh, veritabil marionet n mna Nordului comunist, folosit ca figuraie n eventualele negocieri i pentru bruierea Republicii Vietnamului de Sud 7. Cambodgia Elveia Indochinei, pn n 1970. Cambodgia, ar neutr n conflictul vietnamez, tot fost protectorat francez, antrenat n rzboi din cauza rolului ei de sanctuar pentru vietcongi, este preluat n gestiune de ctre USA: generalul Lon Nol l nltur pe neutralistul (cam stngist!) prin Norodom Sianuk (1970), care se refugiaz n R. P. Chinez i Coreea de Nord (!). Sianuk se altur gherilei comuniste-maoiste a Khmerilor roii (cu fularea roii la gt) ai lui Pol Pot. In aprilie, 1975, Kmerii roii, n contextul cderii Saigonului (Vietnamul de Sud), l alung pe Lon Nol si preiau puterea. Intreaga populaie a Capitalei este evacuat n 2 ore si trimis la munc silnic. Inceputul regimului Khmer rou (prezidat, doar de form, de ctre Norodom Sianuk si de soia sa Monique. In realitate, cei doi sunt prizonieri n propriul palat fost regal fr lumin electric! -, le sunt ucii cel pu in doi copii, etc.) i al (auto)genocidului cambodgian: minimum 2 milioane de mori, ntre un sfert si o treime din populaie. Regimul khmer rou - regim limit n istoria umanitii (erau considerati inamici ai regimului practic toi cei care stiau carte, care vorbeau limbi straine, etc. era aplicarea teoriei maoiste a luptei satului impotriva oraului accepiunea specific chinez a luptei de clas - dus pna la extrem, form de tabula rasa la adresa oricrui trecut, prin fora lucrurilor, necomunist!). Proclamarea Kampuchei Democratice (aprilie, 1975-7 ian 1979), stat criminal cu proprii ceteni. Triada genocidar: Pol Pot (doctor n filozofie la Sorbona n anii 50! Mort n gherila care a continuat sporadic, n 1998, cutat, declarat criminal de rzboi, dar ne-ajuns n faa vreunui tribunal!), Kieu Shamphan, Yen Sary, secondati de Du Tche (singurul judecat n fata Tribunalului Penal Internaional pentru Cambodgia, ce si-a inceput lucrrile n ian. 2009; Du Tche, care a colaborat cu tribunalul, a fost gsit vinovat si

condamnat, dar a anunat ca va contribui i la gsirea lui Kieu Shamphan si Yen Sary toate premiere in procesul comunismului). Invazia vietnamez pune capt experieei limit cambodgiene (7 ian 1979). Ceausescu avea bune legturi cu Pol Pot i cu Norodom Sianuk, frecveni oaspei ai Bucuretiului. Ceauescu viziteaz Kampuchea Democratic n 1978, unicul ef de stat care viziteaz regimul Khmer rou (probabil simea afiniti; cu ocazia vizitei se tipreste si un numr, probabil unic, al unui fantomatic cotidian, Revolutia)!. Dup 1979, liderii kmeri-roii fug ntr-o nou gheril. Guvernarea pro-vietnameza Heng Samrin (1979-1990). Revenirea lent la normalitate. Din 1993, Cambodgia redevine monarhie, cu rege Norodom Sianuk (teoretic domnea din 1941, dar renunase de bun-voie la tron in anii 50, rmnnd seful statului pn n 1970), mort n 1998. Actualmente, unul dintre fii este rege. Partidul lui Heng Samrin a devenit un fel de Partid socialist, ce particip la jocul democratic, alturi de partidul monarhist al sianukistilor (centru dreapta- Funcipek). Filme: Despre regimul khmer rou, de vzut filmele Urlete n tcere (1985?) i Avocatul Terorii (despre celebrul avocat francez procomunist Jacques Verges, aprtorul lui Pol Pot), de Kevin Mc Donald, 2007(?). Laos, capital Vientiane, alt sanctuar pentru vietcong, n anii 60, cel mai npstuit economico-socialo-geografic stat indochinez, fr ieire la mare : lupta dintre prinii rivali Sufanovong (pro-comunist) si Suvanna Fuma (pro-occidental, neutralist). Partidul comunist gheril Pateth Lao, condus de ctre Kaysone Phomvihane (din 1955), omul forte, preia putere, ca prim-ministru, aliat cu Sufanovong (curnd dat afar!), in 1975, n acelai context al cderii Saigonului, zis de Kissinger al dominoului. Revenirea la normalitate n contextul prbuirii comunismului, de dup 1990. Kaysone Phomvihane este ef al statului, din 1991. 8 India-Pakistan-Bangladesh (pn n 1971, fostul Pakistan de Est) :Conflictul indo-pakistanez, nasterea Bangladesh (seicul Mujibur Rahman, liga Awami, adeversarul lui Bhutto, 1971). Zulfikar Ali Bhutto (presedinte, de orientare nealiniata, 1971-73 si prim ministru, 1973-77, al Pakistanului, executat de noul presedinte G.ral Zia ul Haq, n 1978). Decolonizarea portughez singeroas: Goa ocupat de India n 1961. Timorul de Est (ocupat de Indonezia, 1975). Guerrilla condus de Xanana Gusmao (ajunge la puterea n anii 90, cu ajutorul fortelor internaionale conduse de Australia, contra Indoneziei). Decolonizarea pasnic: Macao, restituit R.P. Chineze, 1999. Invazia sovietic n Afganistan (24 dec.1979). 9. Problema afghan: De la sfirsitul sec. XIX, Afganistanul, ca si Iranul, este un regat tampon, in principiu sub influenta britanica, la granita cu lumea rusa (Acordul ruso-britanic din capitala Kabul, din 1907, premiza a Antantei!), ulterior sovietic, dar, de fapt, teren de disputa intre Moscova si Londra, conflict devenit, dup 1945, Est-Vest. Prevalind influenta britanic, pina la finele anilor 70, va exista un Afghanistan pe calea occidentalizrii si a democratizrii (monarhie constitutional, 1964, primele alegeri libere, 1965), pn cnd regele Zaher a fost izgonit de o lovitur de stat (1973) si vrul su, Mohammad Daoud, care a proclamat republica democratic (1973-78), a fost rsturnat si asasinat de un puci comunist 1978, condus de ofiterul pro-sovietic Hafizullah Amin (aprilie, 1978 1979). Esund, este nlocuit de mai durul Babrak Karmal, care cere ajutorul URSS (24 dec. 1979): Rzboiul din Afganistan (ocupaia sovietic): din 13 milioane locuitori, 1 milion de morti, 5 milioane refugiati (n Paksitan si Iran). Epopeea rezistentei mujahidine (1979-1989). Se evideniaz legendarul comandant Massoud, seful rezistentei din Nord (omort 2001, socotit, probabil, prea pro-occidental!), din minoritatea tadjik. Implicarea USA n favoarea rezistentei afghane, inclusiv prin Ossama ben Laden ( v. filmul Rzboiul lui Charlie, cu Julia Roberts, USA,

2006?). Rolul celebrelor rachete Stingher, ce, lansate din rucsaci aflai pe spinarea mujahiddinilor, doborau elicopterele sovietice, ghidndu-se dup cldura emanat! Rusii ies infrinti. Gorbaciov retrage Armata Rosie (ultimul soldat - 15 martie 1989). Cazul Afghanistan a dus la prbusirea imaginii internationale a URSS, mai ales n rndul aliailor si tradiionali din lumea a III-a, i din micarea non-aliniailor (din carea Afganistanul fcea parte). 1989 1996: Guvernele de uniune naional ale coalitiei antisovietice, recunoscute de comunitatea international, ncearc reconstrucia rii, grav devastate, dar problema afgan intr ntr-un con de umbr, eclipsat de prbuirea comunismului, a URSS, etc.. O nou for apare n anii 90: talibanii, studeni teologi, formati in scolile coranice din Pakistan, beneficiind, probabil, i de o un grad de complicitate al autoritilor acestei ri. Ei declaneaz o ofensiv mpotriva guvernului central de la Kabul, nc din 1992. Talibanii intr n capital n septembrie, 1996, i instaureaz un guvern islamic radical, de tip medieval, ne-recunoscut de majoritatea comunitii internaionale. Statul este proclamat emirat islamic, condus de ctre misteriosul mollah Omar. Stagul este nlocuit cu unul verde, al Islamului. Babrak Karmal este ucis cu cruzime i expus publicului. Grave discriminri ale femeii sunt introduse (excluse din spitale, coli, etc.), legea islamic - sharia este oficializat, filmele, cinematograful, fotografia (admis, excepional numai pe acte de identitate!), televiziunea, sportul, chiar i jocul cu zmeele ( v. filmul omonim?), snt interzise. Economie bazat pe cultivarea macului, pentru droguri (nici americanii nu reuesc s extirpe, dup 2001, aceast, practic, mono-cultur). Afganistanul devine terenul de antrenament privilegiat al teroristilor Al Quaida, condui de Ossama ben-Laden (ex.: un fost pilot al companiei de aviaie Ariana, inactiv dup invazia sovietic, a mrturisit c a fost obligat s antreneze, pe singurul avion Boeing 707 al fostei companii, un grup de teroriti suspectai de a fi participat la atacul de la 11 septembrie 2001). In pofida protestelor UNESCO, n primvara 2001 snt dinamitate dou statui gigantice ale lui Buddha, patrimoniu cultural al omenirii, pe motiv c ofensau iconoclastia musulman. Acestei situaii de anomie i va pune capt intervenia aliat NATO, de la sfritul anului 2001. Din 2002, guvern al normalizrii, condus de un respectat fost comandant din rezistena combatant, Hamid Karzai. Revenire n tar a fostului rege, Zaher Shah, din exilul de la Roma. Anevoioasa rentoarcere la democraie: convocarea Loya Jirga (Adunarea tribal tradiional - Parlament), i la legalitatea internaional. 10. India: perla coroanei britanice, si proclam independena negociat cu ultimul guvernator britanic, lordul Mountbatten (unchiul preferat al reginei Esisabeta, ucis de Armata Republican Irlandez IRA, n 1979!), la 15 august 1947. Parintele independentei indiene este Mahatma Gandhi, fondator n 1920 al micrii de emancipare, (micare a crei conducere o cedeaz n 1928 lui Nehru) - avocat, apostol al non-violentei, simbol, nc de la sfisitul sec. XIX, al aspiraiilor indiene pentru independen, ucis de un fanatic hinduist in 1948 dar cel care o dobndete concret este Jawaharlal Nehru, prim ministru 1947-1964, lider al partidului Congresului National Indian, ce domin viaa politic a democratiei indiene, reconfirmat de alegeri libere, corecte si pluraliste, din 1947 pina azi (cu exceptia parantezei 1977-1979/80, cind coalitia Janata l-a nlocuit, scurt timp, de la putere, i 1998-99). 1950, Constituia democratic a Indiei laice i federale, mprite n state decupate pe criterii etno-lingvistice. Nehru va adopta poziii pro sovietice, n special dup agresiunea Chinei contra Tibetului, ce va duce la anexarea Tibetului, la rzboiul sino-indian (1958-61) i la fuga din Lhasa spre India (oraul Dharma-Sala, n Hymalaia) a efului spiritual al budismului, Dalai Lama (viitor premiu Nobel pentru pace, aflat n exil pn azi). Nehru va pasa puterea, n partid si in stat, fiicei sale, puternica Indira Gandhi (n. 1917-1984, prim ministru 1966-77 i 1980-1984, asasinat de un extremist sikh). Aceasta, n lipsa fiului su cu aptitudini politice, Sanjay, mort tot ntr-un atentat, va transfera, la rndul ei, puterea n partid fiului sau Rajiv Gandhi, pilot de avion i ne-pasionat de politic, devenit prim ministru (1984-1989), dar este, i el, asasinat

(1991). Ulterior, puterea n Partidul Congresului (fief al familiei Nehru-Gandhi!) va ajunge nti la Narashima Rao (prim ministru) i apoi n minile vduvei lui Rajiv, italianca Sonia Gandhi (fiind italianc, nu a ajuns nc prim ministru!). n 1996 i 1998, drepta hindus din Partidul Naional Indian, BPJ, ctig alegerile (dar n 1996 nu pot forma guvernul consecin: coaliii fragile de centru-stnga, cu Partidul Congresului). In 1998-99, prim ministru Vajpayee (vot de ne-ncredere, 1999). In anii 90, India devine i putere nuclear. In India, n anii 70-80, se produce i un conflict cu populaia sikh, mai bogat, din Nord, culminat cu un masacru petrecut n oraul lor sfnt, Amritsar. Tradiional, India are, cum am vzut, relatii tensionate cu China, ce au dus pna la un conflict armat, pe inaltimile himalayane, cu ocazia crizei din Tibet (fuga lui Dalai Lama in India, 1959 si, ca un corolar, ocupatia chineza asupra acesti republici monastice budiste, sprijinite de India), compensate, n schimb, prin relaii foarte bune cu URSS, pentru care a constituit un partener privilegiat, inclusiv n sens anti-chinez, n special pe vremea lui Mao. Din acest motiv, relaia cu USA a fost adeseori dificil i ambigu. Tensiuni permanente, mergnd pn la conflict armat repetat cu Pakistanul vecin i venic rival. India a fost co-fondatoare, alaturi de Yugoslavia lui Tito (iniiator), de Egiptul lui Nasser si de Indonezia lui Sukharno, a Micrii Nealiniailor, puternica n anii 60-70, dar din ce n ce mai cazut sub orbita Moscovei (actualmente redus la o larv, este condus de Cuba!). India circa 1 miliard de locuitori, cea mai mare mizerie din lume, dar si enclave de modernitate capitalist (computere, ind. cinematografica Bollywood motorizare popular de la motorete si mainile Hindustan, pe model Fiat-1100, anii 60, la actualele Maruti 800, si la ultima apariie, spectaculoasa Nano, produs de TataMotors, maina cea mai ieftin din lume, de 2500 dolari, pentru Lumea a III-a, prezentat n ianuarie, 2008!). In 1947, n momentul proclamrii independenei, desi pe teritoriul sau vor rmne peste o sut de milioane de musulmani, fosta perl a coroanei britanice, colonia India, va pierde provinciile compact musulmane ce vor constiti Pakistanul. Intre 2002 i 207, preedinte a fost, n premier, un musulman, omul de tiin, inginer de rachete, Abdul KALAM, Din 25 iulie 2007, alt premier: preedinte este o femeie, avocata Pratibha PATIL. Predinia Indiei are doar o funciune simbolic. Sri Lanka (pn n 1972, Ceylon): stat insular, 66 mii km2, 18 mil locuitori, capital Colombo, la sud de India, fost colonie britanic (din 1796), fost portughez (sec. XVI) i olandez (1688-1796), independent din 1948. Din 1974, organizaiile minoritii tamul (20%, religie induist) i doresc independena contra majoritii cingaleze (80%, religie budist), cum a fost n Evul Mediu, sec. XIV-XVI. Gheril a minoritii tamul (Tigrii tamul) din regiunea Eelam, nordul insulei (ora primncipal Jaffna), i rzboi civil, din 1983 (consecin: numeroi refugiai tamuli n Occident). Ameninri de secesiune, reprimate. Rebeliunea tamul este sufocat abia n 2009. Muli ani, Ceylonul a fost condus de ctre d-na Sirimavo Bandaranaike (n. 1916), lider al Sri Lanka Freedom Party (centru-stnga), cunoscut prim ministru (succednd soului Solomon, prim ministru 1956-1959, asasinat. Dna Bandaranaike va conduce ntre 1960-1965; 1970-77, 1994. Este Indira Gandhi sri-lankez. Dinastii: fiica ei, Chandrika Bandaranaike-Kumaratunga, a fost i ea prim-ministru i preedinte (1994), cu mama sa prim-ministru! Un alt lider sri-lankez cunoscut: J. R. Jayawardene, prim ministru 1977 si preedinte (1979 1989), conservator. 1987-1990, Guvernul Sri-Lanka cheam n ajutor, fr efect, armata indian contra insurgenilor tamuli. Rzboiul civil se termin n 2009. Generalul Fonseca, seful campaniei anti-tamul, se prezit contracandidat (perdant) al opoziiei la preedinie (24 ian. 2010) i acuz abuzuri. Pakistan: creat prin desprinderea regiunilor compact musulmane de colonia India (ce grupa si teritoriile musulmane, alturi de cele hinduiste, larg majoritare), n momentul proclamrii independenei fa de Marea Britanie (15 august 1947). Protagonistul proclamrii independenei Pakistanului este Ali DJINNAH. Spre deosebire de India, Pakistanul, stat islamic, dar moderat, nu va ramne o democraie dect saltuar, grania dintre dictatur si

democraie controlat fiind extrem de labil. In special n timpul guvernrilor autoritare, Pakistanul se va afla ntr-o permanent disput cu India, mergnd pn la repetate ciocniri armate (1947-49; 1965) si la un conflict endemic, mocnit, n principal generat de concurena pentru controlul regiunii Cashmir, din nordul Indiei, grania dintre cele dou state avnd un contur nc nedefinitivat. Prin reflex, Pakistanul va ntreine bune relaii cu USA i cu China, si dificile cu URSS. Cea mai popular figur politic a fost Zulfikar Ali-BHUTTO (19291979), liderul Partidului Poporului din Pakistan (PPP), prim ministru n anii 1970-73 i 19751977, reformator, cu un proiect, oarecum, de stnga, n care punctul cel mai important a fost reforma agrar. In timpul lui se petrece ns secesiunea Pakistanului de Est, actualul Bangladesh, ce facea parte din Pakistanul proclamat n 1947, dar era situat la mii de kilometrii est de Pakistanul zis de Vest (capitala Islamabad), dincolo de India, pe delta fluviului Gange, populat tot de musulmani, dar care nu mai dorea sa apartin de Pakistan. Aceasta duce la un razboi civil sngeros (1971). Bangladesh-ul, desi musulman, va fi ajutat de India, n cheie anti-pakistanez. Printele independentei Pakistanului de Est, devenit Bangladesh (1971), o democraie fragil (cu tent islamic moderat!) i una dintre cele mai srace ri de pe planet, avnd capitala la Dacca, a fost eicul Mujibur RAHMAN (19711975, asasinat de ctre Zia ur-RAHMAN, preedinte: 1978-1981). Dup o parantez militar (1982-1990, generalul ERSHAD), opoziia, condus de ctre begum (=doamna) Khaleda ZIA, vduva lui Zia ur-RAHMAN, ctig alegerile (1991) i devine prim-ministru. Dup alegerile din 1996, i succede, democratic, tot o femeie: lidera opoziie, Hasina WAJED. n Pakistan, Zulfikar Ali BHUTTO, educat la Oxford, provine dintr-o ilustra familie de mari latifundiari din provicia pakistaneza Sind. Tatl sau a fost nnobilat cu titlul de sir, de Coroana britanic. Zulfikar Ali Bhutto va fi rasturnat de la putere de catre generalul ZIA ul Haq, n 1977, care l condmn la moarte prin spnzurtoare (aprilie, 1979) si va instaura o singeroasa dictatura militar. Pe fondul ocupatie sovietice din Afganistan (1979-1989), Pakistanul va sprijini rezistenta mujahiddinilor (lupttori religioi) i va rmne prietenul cel mai fidel al USA., n regiune. Dupa mai multe alternri ntre dictatur si democratie, n 1986, fiica lui Z. Bhutto, Benazir (1953-27 dec. 2007), va deveni, cstignd n alegeri libere, prima femeie prim ministru, la numai 33 de ani, dintr-o tar musulman.Va fi rasturnat o prima dat de la putere n 1990, va reveni ns ntre 1993 si 96, dar acuzatiile de coruptie o vor face s piard din nou puterea, mpingnd-o la exil (sotul sau va face 8 ani nchisoare pentru coruptie). In 1999, la putere, n Pakistan, tot printr-o lovitura de stat, dar relativ panic, va veni generalul Pervez Musharraf, ce va institui o noua dictatura militara, ce dureaz pn azi. In oct. 2007, Musharraf va negocia cu opozitia din exil, cu Dna Benazir Bhutto dar si cu alt fost premier din primii ani 90, Navaz Sharif, revenirea la democratie, programat prin alegerile din ian, 2008. Potrivit pronosticurilor, Dna Bhutto avea cele mai mari anse. Asasinarea acesteia, la 27 dec 2007, n circumstante rmase nc obscure (fiind Benazir de orientare pro-occidentala si anti-islamist, se bnuite ca asasinatul a fost opera ramurii pakistaneze a miscrii al-Quaida, desi planeaz suspiciuni si asupra generalului Musharraf nsusi!), a zguduit lumea, si a amnat alegerile pina in martie 2008. Imediat, la conducerea PPP a fost ales fiul lui Benazir Bhutto, student n Anglia, n vrst de numai 19 ani. Preedinte al Pakistanului a fost ales (n 2008, de ctre Parlament) Assif ZARDARI, so ul doamnei Benazir, de muli ani bnuit de mare corupie (e poreclit Mr. 10%!). Politica de clan, ca si n India, Bangladesh, Sri-Lanka, etc., continu 11. America de Sud si elemente in legatura cu America de Nord, post-1945. Presedintii USA: Truman, Eisenhower (eroul din rzboi), Kennedy (asasinat, 1963) Johnson, Nixon (debarcat prin impeachement de afacerea Watergate, 1975, moment fara precedent), Carter (relansarea in for a principiilor drepturile omului si consilierul sau de origine polonez Zbignew Brzezinski), Reagan, Bush-tatl, etc. De la politica de containment (ndiguire), 1945-1954/56,

la politica coexistenei panice Est-Vest (1954/56-1989). Dup catastrofa de imagine reprezentat pt. ei de invazia Praga-1968, chiar sovieticii invit la o relansare a coexistenei panice sub numele de destindere, gndit ca o faz avansat a coexistenei. Punct culminant: Conferina Helsinki, 1975. Curnd ns (1976) sovieticii i dau din nou n petec, i stric iar echilibrul cu greu obinut, odat cu instalarea rachetelor SS-20, cu raz medie de aciune (pentru decuplarea Europei Occ. de USA si spargerea NATO). Ins Occidentul d dovad de fermitate (n 1979 anun instalarea rachetele Pearshing si Cruise pe teatrul european), ceea ce face ca destinderea s rmn o pur iluzie, mai ales n anii 80. 1980-1989: din cauza ripostei ferme occidentale (scutul nuclear preconizat destinat s zdrniceasc rachetele sovietice i planul de instalare al rachetelor Pearshing) snt reparcurse toate etapele rzboiului rece, de la nghetul total (dec. 1983, ruii se retrag de la nesfritele negocieri de la Geneva), pn la prbuirea Zidului Berlinului i la dispariia, prin auto-surpare, a URSS (victim a propriilor sale neajunsuri i disfuncionaliti, economice si sociale o premier n istorie!). Occidentul - cu ajutorul realismului lui Gorbaciov!- ctig Rzboiul Rece! Canada si problema separatismului din Quebec: francofoni si anglofoni: Ren Levesque, fondator al Partidului quebequez (1968) si Bourassa, referendumurile esuate: 1981 si 1995. In America Latin: naterea, din mizeria favellas-urilor (bidonville-uri), a Teologiei Eliberrii, curent catolic-social de stnga (iniiat n anii 60 de arhiepiscopul brazilian de Recife si Belem, Don Helder Camara, i discipolii si, Leonardo Boff, etc. ), cu imens impact i n afara continentului. Cuba (v. mai jos) si Fidel Castro rstoarn pe dictatorul Fugencio Batista, 1 ian. 1959, se apropie de URSS, criza rachetelor (1962), lumea n pragul rzboiului nuclear. Regimul comunist monopartid, nationalizri (doar numele de R. P. Cuba lipseste, si uniformele de tip sovietic!). Chile, cea mai serioasa si mai european tara sud-american. Presedintele marxist Salvator Allende, ales democratic (l nvinge pe democrat cretinul Edoardo Frei), dar cu o guvernare n criz alimentar si social, tot mai aproape de Cuba si URSS (1970-73) i lovitura de stat sngeroas a generalului Pinochet (11 sept 1973). Dictatura: 1973-90. Esecul experimentului n mediu aseptic (fr sindicate, partide de stnga) fcut de economitii ultra-liberali din coala lui Milton Friedman (Chicago Boys) vs succesul su n USA sub Reagan, confirm legtura indisolubil dintre economia de pia i democraie!. Dup o efemer refacere, imediat dup lovitura de stat, economia chilian intr n criz. Democratia post 1990 cu guvernri de centru stnga (1990-2010 democratcretinii Patricio Alwyn i Eduardo Frei jr., dna Victoria Bachelet, socialist (2002-2009), iar acum, ian. 2010, alternana cu un conservator). Problema Nicaragua si guvernul sandinist (1979-90: iulie, 1979, cderea dictaturii dinastiei Somoza, la putere din 1933 Anastasio Somoza - tatl, sef al Grzii Naionale, n 1934 l ucide pe Augusto Cesar Sandino, erou al guerrillei anti USA n timpul ocupatiei 191233. Somoza, din 1937, presedinte, asasinat 1956, urmat de doi fii, Luis si Anastasio; 1979 conducerea sandinist, n frunte cu Daniel Ortega (n. 1945), poetul preot Ernesto Cardenal, cu fratele acestuia, etc. intr in capitala Managua cu ajutor att USA ct si Cuba; Frontul Sandinist de Eliberare National (FSLN), creat n 1961, condus de Ortega din 1965. Curind, cu Reagan, USA nu mai sprijin FSLN, care se radicalizeaz. Familia antisomozist burghez Chamorro, patronii cotidianului principal, La Prensa. Fratii Chamorro cu mama lor Violeta, unii la drepta, altii, la stnga (un Chamorro conduce ziarul sandinist Barricada), cu La Prensa, au un rol central n salvgardarea pluralismului si a libertii de expresie. Pstrarea unei margini de libertate politic, poate tocmai datorit La Prensa. Guerrilla contra sprijinita de USA; revolta minoritatii indigene misquito, anglofon, protestant (Biserica frailor moravi) din coasta de Est, caraibic oraul Bluefields - condus de Valclav Trumann Fagoth Nelson.. Violeta Chamorro (n. 1929), vduva editorului La Prensa Chamorro, asasinat de Somoza (1978), liberal, a condus opozitia legal antisandinist (coalitia heterogen UNO). E aleas sef al statului, 1990. De atunci sandinistii si liberalii se alterneaz la putere. 2007 -

Daniel Ortega, din nou preedinte (fusese si-n 1985-90), dar ales democratic ). Film: Under Fire, cu Nick Nolte, Gene Hackman, J. Louis Trintignant, USA, 1983 (despre victoria sandinitilor). Problema rzboiului civil din El Salvador - 21000km2, 6 mil. loc. cea mai prosper ar central-american- (rzboiul fotbalului cu Honduras, 1969, rzboi civil mocnit din 1972, fi din 1980, dup asasinarea arhiepiscopului Romero, de San Salvador (v. filmul Monseniorul Romero, de ?); preedintele democrat-crestin Jose Napoleon Duarte, cruia militarii i-au furat victoria n 1972, este impus cu ajutorul USA n 1980. Frontul marxist Farabundo Marti contest violent. Alegerile legislative din 1982, cu spectacular fervoare democratic, n pofida opoziiei guerillei de stnga ce trage n alegtori; Prezidentialele din 1984 l confirm pe Duarte.. Reconcilierea din 1987-89. Revenirea dreptei (Alianta republicana naionala - ARENA) prin alegerea preedintelui Cesarini, contra extremistului dAubouisson). Paraguay: dictatura lui Alfredo Stroessner (1954-1989, ca Jivkov n Bulgaria!), partidele blanco (conservator drepta) i colorado (liberal stnga). In 2008, un fost episcop devine preedinte de centru-stnga. Panama: Nasterea artificial a statului, n 1903, desprins de Columbia, cu ajutor USA, de inginerul Canalului, francezul Philippe Bunau-Varilla, ce a organizat o revolt separatist. Canalul Panama (1914) si chestiunea retrocedrii acestuia (Canal Zone - 81 pe 32 km.), , negociat sub Carter (1977), realizat la 31 dec.1999. Presedentia Omar Torrijos, mai echilibrat, aduce o oarecare prosperitate (197081). Invazia din Dec. 1989, paralel cu Rev. Romn, contra dictatorului Noriega, zis Ananas. Argentina: o ar instabil: populismul lui Juan Domingo Peron + a II-a sotie, Evita (partidul justitialist: 1946-1955: nationalizri, votul femeilor, etc. rsturnat de militari, revine n 1973-74, dup scurta parantez Hector Campora (mai-sept. 1973) ce-i deschide calea; a III-a sotie, Isabel Peron i succede, 1974-76. Terorismul contrapus al gruprii de extrem stnga tupamaros si al Aliantei Anticomuniste Argentinian (A.A.A.), in instabilitatea anilor 60.. Junta militar Leopoldo Galtieri - Jorje Rafael Videla (1976-1983) o rstoarn. Rzboiul din Falkland-Malvine, provocat de Junta ca o diversiune naionalist (1982), mare vitorie a premierului Margareth Theacher. Infrngerea in fata englezilor prbueste junta. Revenirea la democraie: Presedintia relaxat Raul Alfonsin, din partidul radical (liberal) 1983-1989, judecarea Juntei dar si inflaie galopant si colaps economic. 1989: Populistii justiialisti (peronisti) revin prin Carlos Menem (1989-1999, de origine sirian), ce reusete, totui stoparea inflaiei. Urmarea dictaturii: protestele mamelor victimelor ucise sau disprute (Colectivul Mamelor din Plaza de Mayo), ce cer adevr i dreptate. 2001 grav criz politico financiar, se succed tre-patru preedini n cteva luni. Haiti, una dintre cele mai srace i mai npstuite ri de pe glob. Sfirsitul familiei dictatorilor Duvalier (Papa Doc, 1957 1979, Bebe doc 1986; alegerile din 1990, cu ajutor USA este ales presedinte preotul Jean Bernard Aristide.; catastrofe naturale, inundaii, curemurul devastator din ian. 2010, 150.000 mori). Invazia USA, cu un ajutor simbolic din alte ri caraibice, in Grenada (1983) arata femitatea lui Reagan contra unui guvern marxist. Democratizarea Americii de Sud ncepute sub Carter, devine ireversibil sub Reagan. Peru (populistul demagog FUJIMORI, de origine japonez, ales preedinte n 1989; nfrnge ns periculoasa gheril maoist Sendero Luminoso! Ulterior, va fi urmrit n justiie pentru corupie, dar fuge n Japonia). Uruguay, 1984 (presedinte Edoardo Sanguinetti; actualmente a fost ales un fost tupamaros!), Columbia (n anii 2000, guvernare de centrudreapta, Urribe, n contra tendin cu restul Americii Latine, aflate la stnga!) , Bolivia (alegerea n 2005 a lui Evo Morales, un preedinte de stnga, indigen, devenit avocat) , Brazilia (revine la democraie n 1985, cu preedinii Jose Serney, i Collor del Melo, dup ani de dictatur (1956-85: Ernesto Geisel, Jose Baptista Figueiredo, etc. ); alegerea, dup 2000, a preedintele Ignacio Lula DA SILVA, zis LULA, de stnga moderat fost sindicalist radical, reprezint un moment important i o adevrat alternan la putere).

Film: Mon meilleur ennemi, de Kevin Mc Donald (2007?) despre nazistul Klaus Barbie si peregrinrile sale sud-americane 12. Africa. Anul Africii 1960. Problematica decolonizarii. Decolonizarea se face exact n ajunul boom-ului economic al puterilor coloniale (Anglia, Franta, Belgia, Italia). Poate altfel s-ar fi pus problema n anii 70 si 80 (v. cazul insulei Mayotte, din Comore, ce refuz independenta, n 1976. Rezultat: n Comore haos, n Mayotte, bunstare. In Comore, venit mediu, 50 dolari., n Mayotte 4000! In 1994, s-au nregistrat serioase tulburri ntruct multi comorieni cereau revenirea la Franta! Idem, v. prosperitatea actualelor teritorii coloniale fa de vecinii independeni!). Subdezvoltarea. Decolonizarea francez creaz dictaturi (cu exceptia Senegalului lui Leopold Sedar Senghor), multe, ulterior, czute n orbita Moscovei (tip Guineea lui Sekou Tour, rstrurnat 1984 de o lovitura democratic, Gabonul lui Omar Bongo. URSS ntreinea la Moscova o ntreag universitate special pentru formarea de cadre utile a se citi subversive! - n Africa i n lumea a III-a, denumit Patrice Lumumba, dup liderul congolez), cea englez las i guverne mai acceptabile (tip Kenya lui Jomo Kenyatta, Zambia lui Kenneth David Kaunda). Caricaturile: Imperiul centr-african (fost francez) al lui Jean Bedel Bokassa I (1975-1979), Uganda (fost britanic) a lui Idi Amin Dada (1971 1979, 250.000 de torturai si omori, e rsturnat de fostul pre Milton Obote, cu ajutor tanzanian), Comore -. liceenii la putere, 1977 i loviturile in serie ale mercenarului franco-sudafrican Bob Denard. Frustrrile fa de nivelul de trai din Mayotte (4000 franci procapite, cca. 50 n Comore!), rmas francez (departament, din 2009!) provoac micrile pro-franceze din 1998. Ghana, de la NKrumah, pionier la decolonizrii, 1957, fondator al uni regim monopartid (1957-66), la locot. Jerry Rawlings, 1979. Liberia o exceptie democratic (tara negrilor americani reveniti, indep. din 1847), distrus n 1980 (presedintele William Tolbert jr. rsturnat de sergentul Samuel Doe i prbusirea in haos i rzboi civil, ncheiat de-abia in 2006). Burkina (ex. Volta Sup.) de la Sangul Lamizana (1966- 1980) la revolutia din 1983, a lui Thomas Sankara (ce adopta actualul nume de Burkina) i la lovitura de stat a tovarsului su cel mai apropiat, autoproclamat rectificator al revolutiei, Blaise Compaor, din 1987. Nigeria si criza din Biafra (1967-70), regiune secesionsit, simbol al srciei africane, desi bogat n petrol. Conflictul dintre Etiopia (agresat, pro Occ.) si Somalia (agresor, pro sovietic) pentru desertul Ogaden, 1977-78. In cursul rzboiului, alianele se inverseaz!). Independeta Djibuti, fostul Teritoriu francez Affar et Issas (lider. Hassan Guled Aptidon), 1977. Zairul (R. D. Congo) lui Patrice Lumumba (1925-61) confruntat cu secesiunea provinciei Katanga i Mobutu Sese Seko, pro-occidental (19711997), vs. R. P. Congo, pro-sovietic. Decolonizarea haotic portughez, 1974-75 (dup revoluia garoafelor, 25 aprilie 1974), las numai guverne marxiste, cu urmri catastrofale, economice si sociale. Prin plecarea colonilor portughezi se produce prbuirea economiei celor trei ri. Guineea Bissau (lider Amilcar Cabral) - cuprinznd, pe atunci, i Insulele Capului Verde, ulterior independente -, prima care se autoproclam eliberat cu ajutor sovietic (1973). Interventia cubanez (cubanezii sunt cunoscui ca barbudos, dup numele gherilelor castriste din anii 50), in Angola, imediat dup proclamarea independenei, n 1975, pentru proptirea regimului pro-sovietic al MPLA de la Luanda, n lupt cu pro-occidentalii din UNITA (ajutai, pe sub mn, de Africa de Sud via grania comun din nordul Namibiei). Faciunile angolane: prosovietici (MPLA - Agostinho Neto), prochinezi (FNLA Holden Roberto, ajutat de Zairul dictatorului Mobutu ulterior va semi-disprea; actualmente are trei deputai n parlament!) si prooccidentali (UNITA - Jonas Savimbi). Dup 1990, i dup un sngeros rzboi civil (cu dou reconcilieri, 1993 si 2000), se vor transforma n partide politice de stnga (MPLA) i, respectiv, de dreapta (UNITA). Mozambicul (miscarea FRELIMO, prosovietic, condus de Samora Moises Machel) si guerrilla pro-occidental ajutat de sudafricani - RENAMO. Ca i n Angola, dar mai rapid, dup 1990, ambele devin partide

politice de stnga, respectiv, dreapta. Etiopia, unicul stat african, alturi de Liberia, independent nainte de 1945, singurul traditional crestin din Africa: de la Impratul (Negus) Haill Selassi, eroul rezistenei anti/Mussolini din 1936, la singeroasa dictatur comunist Teferi Bante si Mengistu Haill Mariam (1936-1974/1975). Spectaculoasa operaiune fulger israelian Moise (1985) i apoi Solomon (1991), de salvare de la foamete, mizerie i represiune a celor circa 30.000 de evrei etiopieni (falasha). Secesiunea Eritreii (regiune isurgent musulman, fost, de la sf. sec. XIX, colonie italian, ce controleaz singura ie ire la mare Marea Roie a Etiopiei) fa de Etiopia (independet din 1992, dup prbuirea regimului pro-sovietic Mengistu, i instaurarea democraiei). U.R.S.S. n anii 1975 1980, e veritabia stpn a Africii: apogeul influentei sovietice. Problema namibiana si micarea de eliberare pro-sovietic SWAPO (lider: Sam Nujoma) Namibia, fosta colonie germana de populare, 1 miilion de km2, cu doar un 1.200.000 locuitori, dintre care peste 100.000 albi germani i ceva afrikaaneri, administrat de ctre Africa de Sud (1920-1990; nti denumit Uniunea Sud African (1920-1961), apoi devenit Republica Sud African (din 1961, nerecunoscut de ONU, drept care, dup acea dat, ocupaia a fost definit ilegal). Rapidele reglementri ale conflictelor din 1988-89, la imboldul Moscovei gorbacioviene - ce taie subsidiile micrilor rebele si se reconciliaz clar cu SUA - rezolv i problema namibian, negocieri directe cu SWAPO 1988, independen i alegeri libere ctigate de SWAPO, n 1990 (anterior, Africa de Sud ncercase, prin 1980-82, o rezolvarea nereuit prin transferul puterii ctre un partid plurirasial nou creat, ce ctig nite alegeri, probabil regizate, Aliana multirasial Turnhalle, opus SWAPO). 13. Problematica apartheidului si Africa de Sud (R.S.A.): 5 milioane de albi, 20 milioane de negri. (n anii 70-80, actualente 48 mil., albii cca 10%) Apartheidul (eufemistic - teoria dezvoltrii separate) ca form a rasismului. Africa de sud, din 1652 (nfiinarea Coloniei Capului Capetown) - patria adoptiv a colonitilor calvini olandezi burii, si a hughenoilor francezi fugii, dup revocarea Edictului de la Nantes (1685), prin Olanda. Sosirea treptat a triburilor negre, pe pmnturile colonilor olandezi (iniial triau acolo doar mici grupuri de boimani, hotentoti, bantu sau zulu. Hotentoii snt decimati de variol). Apariia britanicilor (1814). Africa de Sud, colonie de populare, transformat de buri n veritabil grdin. Colonizarea cu britanici ia amploare dup cursa aurului din 1884. Burii se retrag spre nord (marele Trek) i fondeaz dou republici, Transvaal (1852 - preedinte, legendarul Paul Kruger) si Orange. Conflictul anglo-bur: 1877-81 i 1899-1902, sub conducera aceluiai Paul Kruger (1825-1904). Dei burii i umilesc pe englezi, e proclamata Uniunea Sud African, parte a Commonwelth-ului (1910). Democratie, dar numai pentru albi (va fi aa i dup proclamarea republicii rasiste, 1961). O form de apartheid practic exista si n USA, nainte de btliile civile ale lui M. Luther King, dar nu ridicat la rang de doctrin de stat. In anii postbelici, n ciuda boicotului internaional, R.S.A. a reuit s devin o mare economie occidental, cu o moneda forte, randul i varianta sa n aur, Krugerrand, denumire pstrat i dup 1994). In ciuda divergentelor ideologice ireconciliabile, mpreun cu URSS, RSA, prin puternicul trust De Beers, a fixat, inclusiv n plin rzboi rece, preul mondial al diamantelor. Originile apartheidului: 1913, primele legi de segregare. Organizaia secret Afrikaanerbond (fondat 1918, ca Tnra Afric de Sud, nume cu rezonan mazzinian) promoveaz interesele burilor. Nucleul dur al apartheidului: Partidul National, partidul burilor, de guvernmnt (1948-1992), Biserica Reformat Olandez din Africa de Sud si Afrikaanerbond. 1948. Pentru a introduce apartheidul, primul ministru local, Dr. Malan, rupe, treptat, legturile cu Anglia, ce se opune (proclamarea Republicii - 1961). Comunitatea englez (o treime dintre albi) nu e filo-aparheid, ca burii. Biserica Reformat Olandez a Africii de Sud, stlp al apartheidului vs. biserica anglican multirasial a arhiepiscopului Desmond Tutu, premiu Nobel pentru pace). Congresul National African (A.N.C.), interzis n

1960. Nelson Mandela, cel mai vechi prizonier politic din lume (1962-1990; ne-protejat, ns, de Amnesty International caz rar - ntruct nu abjura lupta armat). Anii 50-80 guvernrile Verwoerd, Vorster si Botha. R.S.A., o paria la nivel diplomatic internaional, dar un gigant economic, cu performane (primul transplant de inim! - dr. Barnard, 1967, Spitalul Groote Schuur, Capetown). Esecul politicii bantustanelor libere (ex. statele Transkei i KwaZulu, 1976, Ciskei, 1977), nerecunoscute internaional (pentru a scdea concentraia de pop neagr n RSA i a scpa de mult pop neagr, prezent masiv acolo). Revolta de la Soweto, 1976, represiunea. Solidaritatea internaional cu lupta populaiei de culoare crete: ex. rock-star-ul britanic Paul Simon. Miriam Makeba cntreaa exilat sud-african de culoare anti-apartheid (+2009). Solidarizarea anti-apartheid i a unor intelectuali albi sudafricani (mai ales de origine englez); Brytten Brytenbach,Nadine Gordimer, etc. Apropierea regimului alb de zulusi, n anii 80, prin seful acestora, moderatul Mangosuthu Buthelezi, fondatorul partidul Inkatha Liberatea de orientare liberal. Rasismul pur si dur, tip anii 50-70, tinde s se atenueze dup 1980. Perestroika sud-african: dup schimbrile mondiale din 1989-1990, ultimul lider sud-african alb, Friderik De Klerk (1989-1994) l elibereaz pe Mandela (1990) i demanteleaz apartheidul (discursul istoric din 2 fev. 1990), abrogat oficial n 1991. 1990-1994: Politica de reconciere cu ANC - Nelson Mandela, cu Congresul Pan-African (disidenta ANC, n declin) si cu P. Comunist. ANC se modereaz si renun de facto la violen. 1992: Convini de De Klerk, albii sfresc prin a accepta, prin referndum rezervat numai lor, (68% vs 38%!) negocierile constituionale ce vor conduce la o nou Constituie i la noua Afric de Sud multirasial.. Este pasul decisiv (de Klerk se folosete i de caricatura reprezentat de folcloricul extremist alb Eugne Terreblanche, fondatorul AWB, micarea de rezisten afrikaner!). n tabra alb, lui de Klerk i se opune Partidul Consevator, nfrnt. Alegerile libere din 1994 cistigate cu 66% de ANC, Partidul National al lui De Klerk, 20% (se obsev pstrarea proporiei negri-albi; pop. neagr voteaz n bloc ANC, dezechilibrul, o limit a democraiei sud-africane; recent, ns, au aprut divizri i n rndul ANC, v. rivalitile din 2007-8 dintre fostul preedinte Thabo Mbeki i actualul Jacob ZUMA). 1994: RSA are o nou Constituie democratic i este declarat stat multi-rasial. Guvern de uniune naional Mandela + De Klerk (1994-96). RSA. i schimb steagul, nu si numele (ANC renun la adoptarea numelui indigen Azania). Nelson Mandela, din nchisoare la Premiul Nobel pentru Pace (1993, impreun cu De Klerk) i la preedinie (1994). RSA, pstreaz economia de piat si multipartitismul, dar nici URSS nu mai exista, spre desoebire de cazul Rhodesiei din 1980-89. Ne putem, totui, ntreba, cum ar fi acionat Mandela i ANC dac URSS nu ar fi disprut. De amintit instituirea, dup 1994, a Comisiei pentru adevr i reconciliere, condus de arhiepiscopul Desmond Tutu, pentru a reglementa socotelile cu trecutul Problema rhodesian. Rhodesia - colonie de populare, nu doar de exploatare, din 1923, cu autonomie intern, ca si Africa de Sud. 300.000 de coloni albi (multi veniti ntre 1940 i 1953, de frica rzboiului sau de sracia de dup, ceea ce a determinat o important crestere economic) cu mari proprieti funciare, ce au n mn economia, vs. cca. 7-8 milioane negri (n anii 70). Ca R.S.A. i Rhodesia, gratie muncii albilor, e o mic grdin si o insul, n Africa, de prosperitate tipic occidental. 1965, Ian Smith prim ministru, lider al rhodesienilor albi, grupai n Frontul Rhodesian R.F.-fost erou al aviaiei britanice n al II-lea rzboi, n faa iminentului anun de ctre Londra a decolonizrii, rupe legturile cu Anglia i proclam, unilateral, un stat al minoritatii albe (tentative similar, dar euate, avuseser loc n Algeria n 1958, 1960 i 1961, cu generalii feloni), boicotat de Anglia si de ONU (ineficient, deoarece Smith e ajutat de Africa de Sud si de Mozambicul portughez). Spre deosebire de Africa de Sud, guvernarea Ian Smith e doar indirect rasist (guvernul minoritar alb vs. regimul rasist sud-african al apartheidului, cum erau denumirile consacrate internaional). Miscarile de rezistenta ale negrilor: ZAPU, fondat 1961 de Joshua NKomo

(vice: Robert Mugabe), lider al populaiei matabele, pro-chinez, ajutat de Zambia (fosta Rhodesie de Nord, preedinte: fostul lor coleg sindicalist i conaional, dr. Kenneth David Kaunda, relativ pro-occidental); ZANU, fondat 1963 de Robert Mugabe (contesta moderatia ZAPU), lider al populatiei shona, prosovietic (de-a lungul anilor, ZANU i ZAPU au fost, rnd pe rnd, cnd prosovietice, cnd pro-chineze!), A.N.C., Congresul National African al episcopul metodist de Salisbury, Abel Muzorewa, - moderat - i reverendul Nabatingi Sithole, fost ZANU. Dup independenta Mozambicului, 1975, grea lovitura pentru economia, pn atunci prosper, a regimul Ian Smith (i sufoc ieire al mare, aproape prin Mozambic mult mai ndeprtat, prin Africa de Sud), miscarile negrilor se ntresc cu ajutorul guvernului marxist de la Maputo. In 1976, ZANU si ZAPU se unesc sub numele de Patriotic Front). Incep negocierile de la Victoria Falls, la grania cu Zambia, 1976-77. 1978-1979. In lipsa unui acord cu ZANU si ZAPU, Ian Smith ajunge la un compromis cu moderatii Abel Muzorewa i Nabatingi Sithole, ce duce la alegerile din aprilie 1979, boicotate de ZANU+ZAPU. Muzorewa este numit prim ministru al statului bi-rasial Zimbabwe-Rhodesia (capital Salisbury-Harare), ceea ce nemulumete ZANU i ZAPU. Acordurile de la Lancaster House, 21 dec. 1979, rezolv disputa, reusind s o i aduc ntr-un cadru exlusiv occiental, excluzndu-i pe sovietici n plin er de ofensiv sovietic (al doilea caz dup pacea egiptoisraelian) i aduce reconcilierea prima mare victorie a lui Margareth Theacher. Rhodesia redevine, formalmente, timp de ase luni, la statu quo ante, de colonie britanic: guvernator, lordul Sinclair, nepotul lui Churchill. Martie, 1980: noi alegeri sub garantie britanic: ZANU si ZAPU pe liste separate. Mugabe, votat de toi shona, dar si de unii matabele, e nvingtor, cu 63%, Nkomo, 24%, Muzorewa 3%, restul albii lui Ian Smith, din R. F., 20 mandate la sub 5% din populatie. Proclamarea panic i consensual a Rep. Zimbabwe (18 aprilie 1980), stat pluralist, este o premier n Africa epocii, nc dominat de sovietici. Salvgardarea pluralismului politic i a libertilor, ntr-o Afric, practic, monopartid (Partidul lui Ian Smith, tot cu initialele R.F., acum, Frontul Republican - ca i alte partide albe, precum disidenta lui Andrew Holland, au garantat prezena n Parlament, prin discriminare pozitiv, pentru dou legislaturi, situatie ntrerupta ns inainte de vreme, in 1987. Dup o scurt parantez monopartid, Patriotic Front se reface i, din 1990, se trece din nou la multipatitism), cnd nc exista URSS pre-Gorbaciov, pstrarea economiei de pia i a societii de tip occidental avansat reprezint un succes fr precedent pentru Occident si conving majoritatea colonilor albi s rmn, ceea ce a fcut s nu se prbueasc economia, ca n Angola sau Mozambic. 1980 1988: Mugabe e prim ministru, rev. Canaan Sodindo Banana (personalitate de rangul II), preedinte formal. Disputa cu Joshua Nkomo, liderul populatiei matabele, cu fief n al doilea oras ca mrime, Bulawayo, se exileaz (1982-1987). Revine 1987 si se unifica ZANU cu ZAPU n ZANU - Patriotic Front.. Din 1988, Mugabe transform Zimbabwe n stat prezidenial i devine preedinte, Nkomo, vice-presedinte (19871999, pn la deces) Zimbabwe constituie o excepie (pstrarea democraiei ce, cel pu in teoretic, existase deja pentru albi - i pstrarea economiei de pia, libertatea presei, etc.), ce nu urmeaz calea celorlalte ri africane. Teoretic, Zimbabwe trebuia s constituie un model i pentru Africa de Sud. Miza nsi a acordurilor de la Lancaster House, dicolo de cazul Zimbabwe, era chiar gsirea unei soluii rezonabile pentru ara apartheidului! O diferen: n vreme ce practic toi rhodesienii albi aveau i cetenia britanic, marea majoritate a albilor sud-africani nu, deci, n caz de dezastrru, adic de evoluie tip Angola-Mozambic (comarul cancelariilor occidentale), nu aveau unde s mearg. Plus diferenta de proportii: 300 mii rhodezieni albi versus 5-7 milioane sud-africani albi! Guvernarea Mugabe - n contratendin: de la modelul n bine, rezonabil si responsabil, din 1980, la o involuie ctre autoritarism, confiscarea abuziv a unor proprieti (paradoxal, mai ales dup 1999-2000 - cnd toat Africa a ajuns, att de greu, la pluralism, economie de pia, etc!- exclus din Commonwelth, 2002, pentru repetate fraudri de alegeri diferena dintre putere i opozitie fiind extrem de redus -

, intimidri de oponeni si jurmaliti, arestri, etc. dar, totui, presa rmne liber, dac poate striga, pe pagina nti: Mugabe fur alegerile!). Problema post 2000 pare a se rezolva ncepnd cu acordurile din 2009 ce, cu mediere sud-african, au dus pe liderul de opoziie Morgan Tswangirai (aliat cu albii, i cstigtor moral al alegerilor falsificate din martie 2008) la postul de prim-ministru, preedinte rmnnd tot mai contestatul Mugabe (prbuire economic, inflaie 1600%, n 2008!). 14. Sistematizare despre America Latin: Cuba: ultima colonie spaniol din America de Sud. Este eliberata cu ajutorul USA in contextul razboiului USA-Spania 1898-1899 (ocazie cu care USA ocup i Filipinele, tot fost posesiune spaniol). Jose Marti, eroul independentei Cubei, cu ajutor USA. 1899-1959, Cuba, bogat n sfecl de zahr i tutun, ar sub puternica influena USA pn la revoluia comunist a lui Fidel Castro. Dictatura pro-USA a generalului Fulgencio Batista (1933-1959), un meti (caz rar printre elitele sud-americane), are ns i unele aparene democratice. Esecul micrii romantice de la 26 iulie 1953 (asaltul asupra cazarmei Moncada): este nceputul insurectiei lui Castro, tnar avocat din nalta burghezie cubanez, de origine european. Castro este arestat doi ani. Eliberat, fuge n Mexic, mpreuna cu fratele sau Raul, unde il cunoaste pe revoluionarul argentinian, medicul Ernesto, zis Che, Guevara fata romantica a rev cubaneze (dei va fi inalt birocrat comunist pina in 1967 guvernator al Bancii Nationale, ministru al finantelor etc.; n 1967 pleac in Bolivia, s susin o micare de gheril; va fi ucis de forele guvernamentale - a rmas, n mod ciudat, un mit al tineretului de stnga, nu doar comunist, internaional),: Revin mpreun, pe nava mexican Granma (dupa 1959, Granma a devenit titlul ziarului oficial al regimului) si reia insurecia (2 dec. 1956). Inainteaza ctre capitala Havana - prin regiunea Sierra Maestra - pe care o va ocupa, mpreun cu partizanii sai (barbudos - brboii), la 1 ian. 1959. Batista se va refugia n SUA: Iniial vazut bine de USA, regimul se radicalizeaz n sens pro-moscovit, rapid. 1961, tentativ de debarcare a anticastristilor esilati, cu sprijin CIA n Golful Porcilor. Sint infrinti. 1962, Castro isi adinceste cooperarea cu URSS si propune instalarea de rachete sovietice criza rachetelor. USA (Kennedy) reuseste s-i determine, prin fermitate, pe sovietici (Hrusciov) s renunte. Regimul cubanez devine comunist pe fata, desi, caz unic in lumea comunista, nu schimba simbolurile statului, nici uniformele, nici numele Republicii Cuba, ce nu devine R. Populara sau Socialista Cuba Succesele lui Castro, cu masiv ajutor URSS: alfabetizare de mas si asistenta sanitara, se pare, superioare mediei Americii Latine din epoca. Crizele regimului: exodul permis de regim al celor care doreau sa fuga de pe insula (rmas n istorie ca episodul de la portul Mariel, 1980; cel putin 20.000 refugiati, dupa o criza a ambasadelor primii candidati la exil s-au refugiat in unele ambasade, mai ales sud-americane. Ulterior regimul i-a autorizat s plece organizat, dar printre ei, Castro si-a golit si inchisorile cu infractori de drept comun, pentru a compromite exilul). Un nou val masiv de fug are loc pe mare, cu ambarcaiuni improvizate, spre USA, prin 1990-91. Regimul Castro continua, desi, din 2007, Castro s-a retras si l-a lsat pe fratele su Raul, la conducere. Raul schiteaz o anume, vag, relaxare, dac nu veritabil deschidere (2008 - sint acceptate telefoanele mobile si computerele, nu si internet-ul, etc.). Incepe s se vorbeasc puin i despre disiden: Armando Valladares, disident istoric, eliberat n 1983, dup peste zece ani de temni i o invaliditate grav, Ricardo Bofill, gruparea doamnelor n alb, mamele victimelor represiunii (pe model mamele din Plaza de Mayo, Argentina; un disident cubanez de culoare a primit premiul Andrei Sacharov, pentru Drepurile Omului, decernat de Parlamentul European noiembrie, 2010), etc. Blocada USA (introdusa in 1962)

constituie pretext pentru oricare lipsuri sau represiuni. Lui Castro i-a fugit pina si familia apropiata (fiica, 1990, sora e dintotdeauna o exilata activa la Miami familia lui provenind din buna burghezie cubaneza de origine europeana - etc). Modelul cubanez se epuizeaz, mai ales dupa Gorbaciov, 1989-90, cind dispare ajutorul URSS. Totui, regimul se bucur de o anumit popularitate pe cont propriu, dac s-a putut menine cu greu! - i fr ajutorul URSS. Filme: The Lost City, de Andy GARCIA, USA, 2005 (?), Freisa y chocolate (Cpuni i ciocolat, Cuba, de ?, 1993(?), Diario Jurnal pe motociclet (despre jurnalul lui Che Guevara n cltoria sa prin toat America de Sud), de ?, 2004 (?), Che Argentinianul i Che Guerilla, de (2008). Bibliografie: - Cursul dictat. - S. BERNSTEIN si P. MILZA, Istoria sec. XX, Bucuresti, All, 1998, - Jean-Fr. - SOULET, Istoria comparata a Statelor comuniste, Iasi, Polirom, 1998. - Francois FEJTO, Histoire des Dmocraties Populaires, Paris, Seuil 1992 (nedisponibil n ediie romneasc). - Jan PALMOWSKI, Dicionar Oxford de Istorie Universal Contemporan, Editura All, Bucureti, 2006 (vol. I i II).