Psihologia educatiei I.Introducere in problematica psihologiei ca stiinta 1.Def. psihologiei.

Evolutia cunoasterii psihologice Etimologie: psyche- suflet, logos- cunoastere, stiinta Elemente definitorii ale psihologiei stiintifice: -obiectul (domeniul de studiu, ce?) -metodele de cercetare (cum?) + aplicarea practica a cunoasterii teoretice -legile (legitati) principii (de ce?) Psihologia stiinta care studiaza psihicul(procesele, insusirile si mecanismele psihice)cu ajutorul unor metode de cercetare in vederea deprinderii legilor cu scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane. Evolutia cun. psihologice a. Etapa nestiintifica- Ca preocupare practica cun. psihologica a aparut din cele mai vechi timpuri, odata cu aparitia omului, a constiintei umane rationale si a primelor colectivitati umane. O astfel de cun. Psihologica este insa o cunoastere nestiintifica, adica empirica (se bazeaza pe experienta). b. Aceasta forma de cun.psiho. nestiintifica la care apelam fiecare dintre noi in viata si activitatile cotidinein sfera relatiilor inter-personale poarta numele de cun.psiho.naivasau psihologia simtului comun sau psihologie cotidiana. c. Despre cun.psiho.stiintifica putem vorbi incepand cu anul 1879, oadata cu contituirea psihologiei ca stiinta de sine-statatoare. In acest an apare la Leipzig primul laborator de psihologie experimentala din lume intemeiat de W.Wunt. De atunci si pana astazi psihologia s-a dezvoltat ca stiinta experimentala. Def.psihicului Pentru a raspunde la intrebarea Ce este psihicul? utilizam o def.de tip caracterizare care cuprinde principalele trasaturi definitorii ale psihicului. Aceste trasaturi sunt desprinse prin raportarea psihicului la 4 criterii ext. 1.daca raportam psihcul la interactiunea universala a lucrurilor atunci psihicul reprzinta o forma superioara a vietii de relatie. 2.daca raportam psihicul la substratul lui material (creierul) atunci psihicul este un produs, rezultat al functionarii materiei nervoase superior organizate adica psihicul este o functie a creierului. 3.daca raportam psihicul la realitatea inconjuratoare, atunci psihicul este o reflectare subiectiva a realitatii obiective 4.daca raportam psihicul la realitatea sociala, la lumea oamenilor, atunci psihicul este un fenomen condus si determinat istoric si social-cultural. 1.Psihicul ca forma superioara a vietii de relatie Ca orice organism viu, omul se adapteaza mediului sau extern interactionand cu acesta prin schimburi de informatii, de materie (substanta) si energie. Schimburi informationale: -pe cai senzoriale -prin comunicare -prin activitate Psihicul = modalitate superioara de adaptare a omului la mediu realizata prin schimbari informationale si energetice. Psihicul nu exista si nu functioneaza normal decat in interactiune cu mediul exterior, fiind o forma a vietii de relatie. Izolarea informationala totala omului de mediul exterior conduce la perturbarea vietii psihice facand imposibila viata in general. Psihicul este o forma a vietii de relatie deoarece el face posibile schimburile informationale dintre om si mediul sau exterior in scopuri adaptabile. La om forma cea mai complexa a psihicului este constiinta, fenomen psihic uman, dezvoltat in plan istoric. Constiinta permte adaptarea activa a omului la mediu prin transformarea mediului exterior in concordanta cu necesitatile, scopurile si cerintele proprii. 2.Psihicul ca functie a creierului psihicul are origine materiala (provine din materia nervoasa creier- si evolueaza odata cu ea , fiind rezultatul functionarii ei.

Psihicul nu se identifica cu creierul desi sunt interdependente.Psihicul are natura ideala, spirituala, pe cand creierul este material. Fenomenele psihice sunt nemateriale, adica ideale, spirituale. Creierul nu e o sursa producatoare a psihicului. Sursa producatoare a psihicului este actiunea stimulilor din mediul exterior care actioneaza asupra creierului. Stimularea externa reprezinta o conditie necesara pentru dezvoltarea structurilor psihice si pentru mentinerea lor in buna stare de functionare. Evolutia si dezvoltarea psihicului este simultana cu evolutia si dezvoltarea materiei nervoase atat in filogeneza cat si in ontogeneza. Filogeneza = dezvoltarea psihicului in plan istoric (de-a lungul dezvoltarii speciilor animala/umana) Ontogeneza= dezvoltarea psihicului in plan individual, incepand de la nastere. Cercetarile mai recente de psihologie cognitiva au incercat sa explice astfel relatiile dintre psihic si creier, formuland teoria numita Metafora psihic-computer care porneste de la o analogie intre psihic si creier pe de o parte si un computer cu partile lui fundamentale harware si software pe de alta parte- creierul analog hardware, psihicul analog software, psihicul avand prin urmare o natura informationala. Fenomenele psihice pot fi definite fenomene psiho-informationale, adica prelucrari complexe de informatii care au loc pe suporturi cerebrale.

Curs 2 3.Psihicul reflectare subiectiva a realitatii obiective Prin reflectare intelegem perceptia, intelegerea, cunoasterea de catre om a lumii externe. Subiectiv (DEX)- care apartine si depinde de un subiect , tine de intensitatea acestuia, este reprezentativ pentru el, este propriu, personal, individual Fiecare om cunoaste una si aceeasi realitate ext. ntr-un mod propriu, personal, asadar subiectiv- in functie de experienta anterioara, in functie de trebuinte, scopuri, dorinte, valori, atitudini, convingeri, varsta, grad de cultura, nivel de instructie si educatie. Reflectarea realitatii obiective prin psihicul pers. este subiectiva prin forma reflectarii si obiectiva prin continutul realitatii reflectate. 4.Psihicul ca fenomen conditionat si determinat istoric si social-cultural Omul nu traieste doar intr-o lume fizica , el nu reactioneza doar la stimuli din mediul natural ci mai ales la stimulul social adica la ceilalti oameni, la comportamentele lor, la norme si reguli de grup, la valori sociale, la obiceiuri si traditii, mentalitati si prejudecati. Fiind fiinta sociala, viata psihica a omului este supusa influentelor din mediul socio-cultural. Fenomenele psihice sunt diferit influentate de mediul social: Fen. psihice primare(comune pentru om si animal)ex: senzatiile si perceptiile, trebuintele fiziologice sunt conditionate social deoarece ele se pot dezvolta pana la un anumit nivel si in afara influentelor unui mediu social. Fen. psihice superioare (specific umane), ex.: ratiunea, limbajul, constiinta, trebuintele superioare, sunt determinate social istoric deoarece ele nu se pot forma si dezvolta decat intr-un mediu socialuman propriu-zis. Aceste constatari sunt rezultatul studiilor facute asupra copiilor salbatici, crescuti de animale, la care s-a observat ca desi s-au dezvoltat sub aspect biologic, senzorial si motor, totusi nu prezentau insusiri psihice si comportamente specific umane (ex. nu aveau capacitate de gandire, nu puteau comunica prin limbaj verbal, nu dispuneau de trebuinte si motivatii superioare). Mediul social este cel care umanizeaza individul ajutandu-l sa-si formeze si sa-si dezvolte insusiri psihice si comportamentale specific umane. 2.2.Natura contradictorie a psihicului uman Spunem ca psihicul are o natura contradictorie deoarece el prezinta o serie de insusiri opuse: Psihicul uman este si material si ideal: -material prin originea lui -ideal prin natura lui (informational def.2) Este obiectiv si subiectiv:

-subiectiv prin forma reflectarii -obiectiv prin continutul reflectat (def.3) Este interiorizat si exteriorizat -interiorizat- situat la interior, in planul mental al persoanei aflat in stare latenta (ascunsa) -exteriorizat- manifestat in exterior sub forma de comportamente Obs.uneori starea interiorizata poate sa nu coincida cu cea exteriorizata (ex. gandim ceva si facem altceva). Este determinat si determinant -determinat- provocat, influentat de factori externi (sociali) -determinant el insusi poate provoca, influenta anumite situatii, manifestari, persoane, evenimente. Este normal si anormal (patologic)

2.3.Caracterul de sistem al psihicului uman Procesele psihice nu exista si nu functioneaza separat, izolat unul de celalat, ci simultan si interdependent, alcatuind un sistem numit sistem public uman (SPU) SPU cuprinde totalitatea proceselor, functiilor si insusirilor noastre psihice aflate in interactiune reciproca si servind adaptarii omului la cerintele lumii externe. SPU este un sistem dinamic evolutiv (intr-o continua schimbare). In evolutia psihicului in ontogeneza distingem 3 etape:
1.etapa ascendenta (0-25 ani) este etapa de crestere si dezvoltare psihica in care are loc formarea proceselor si insusirilor psihice componente ale SPU.In aceasta etapa ritmul schimbarilor este alert, rapid. 2.etapa optimului functional (20-25-65ani) structurile psihice anterior formate si dezvoltate se vor consolida. SPU funtioneaza acum la nivelurile cele mai crescute. 3.etapa regresiva (dupa 65ani) dezorganizari si involutie pe plan biologic, inclusiv la nivelul creierului si apoi pe plan psihologic. 3.Clasificarea fenomenelor psihice Clasificarea traditionala imparte fenomenele psihice in 4 categorii: -procese psihice: procese cognitive (de cunoastere), proc.senzoriale, procese de trecere, procese logice (gandirea) Activitati psihice