Sunteți pe pagina 1din 3

COLOSTOMIA

Colostomia este actul chirurgical prin care se realizeaza derivatia catre exterior a
continutului colic. Consta in aducerea la piele a colonului, in amonte de o leziune tumorala.
Evacuarea partiala a continutului colic este denumita colostomie partiala, fistula colica
sau fistula stercorala terapeutica. Evacuarea totala a continutului colic poarta numele de
colostomie totala sau anus artificial. Termenul de anus artificial este impropriu. Colostomia mai
este cunoscuta si sub numele de coloproctie.
Topografic, se descriu trei tipuri de colostomii:
cecostomia, parasita in ultimul timp;
colostomia transversa, care ridica unele probleme de tratament ulterior;
colostomia iliaca stanga
Cecostomia este interventia chirurgicala prin care se realizeaza o comunicare directa intre
cec si piele. Ca functionalitate, este o fistula laterala a colonului, cu indicatii rare, caracter
temporar, care asigura, practic, numai evacuarea gazelor.
Indicatiile cecostomiei sunt rare. Teoretic, este indicata in leziunile obstructive ale
colonului drept si transvers, cu mare distensie cecala si risc de perforatie diastatica, ca prim timp
al unei colectomii. In general, daca laparotomia exploratorie evidentiaza o leziune inoperabila, se
prefera a se efectua o derivatie interna.
In trecut, se realiza la sfarsitul interventiilor chirurgicale pe colonul ocluziv, pentru a
reduce o distensie gazoasa importanta.
Contraindicatiile se refera la situatiile in care pot fi practicate alte interventii

COLOSTOMIA TRANSVERSA
Colostomia transversa consta in deschiderea colonului transvers la piele in scopul
evacuarii materiilor fecale la exterior.
Colostomia transversa are indicatii in obstructiile colonului stang, ca timp preliminar in
operatiile pe colon si rect sau pentru punerea in repaus a colonului distal.

Colostomia iliaca stanga consta in deschiderea colonului ileo-pelvin la piele in scopul
evacuarii materiilor fecale la exterior.
Obiectivul acestor interventii este derivarea temporara sau definitiva a continutului colic
la exterior. Explorarea intraoperatorie a leziunilor este foarte importanta in stabilirea tacticii
operatorii privind atat necesitatea colostomiei, cat si tehnica cea mai buna de realizare a sa (4).
Anusul iliac stang poate fi de doua feluri:
anus temporar, cand leziunea este extirpabila si continuitatea digestiva se poate restabili
ulterior, dupa rezectie;
anus definitiv, realizat ca o operatie paleativa pentru o leziune inextirpabila sau ca timp
operator dupa operatia Hartmann sau dupa amputatie.
Principiile dupa care se realizeaza corect un anus sunt:
sa asigure o derivare efectiva a materiilor fecale la exterior;
sa fie pe cat posibil continent;
sa fie usor de inchis.
Indicatiile se refera la:
leziunile obstructive maligne ale colonului distal, rectului si anusului, inextirpabile (in
care colostomia este singura solutie) sau extirpabile, in care se practica operatia
Hartmann sau amputatia abdomino-perineala, cazurile grave care reclama un anus
temporar, urmat ulterior de operatie radicala, stenozele rectale sau anorectale,
inflamatorii, posttraumatice sau radice;
leziuni care necesita punerea in repaus a tubului digestiv distal (rectite, fistule recto-
vaginale sau recto-vezicale, plagi rectale, dezunirea unor anastomoze colo-rectale) sau
interventii pe segmentele colorectale in care anusul iliac reprezinta un anus de protectie
situat deasupra anastomozei.
Indicatiile mai rare se refera la leziuni traumatice rectale din cadrul unor politraumatisme,
plagi rectale neglijate care nu permit un tratament ideal, la pacientii cu stare generala alterata, ca
solutie de prudenta, ca metoda operatorie temporara sau preliminara unei colectomii ulterioare,
cancere genitale depasite cu invazia rectului, boala Hirschprung. Colostomia mai poate fi
indicata in volvulusul neglijat de colon sigmoid care impune rezectia datorita necrozei, cu
aducerea la piele a capetelor restante in dubla colostomie dupa Bouilly-Volkmann.
Contraindicatiile sunt foarte rare si se refera la situatiile in care se pot practica
interventii de amploare.
Complicatiile postoperatorii pot fi precoce si tardive.
Complicatiile precoce sunt:
retractia sau reintegrarea colonului sau a ansei exteriorizate in abdomen; retractia
bontului inferior la un anus cu pinten este relativ frecventa; retractia poate fi timpurie sau
tardiva; cand se produce imediat denota o eliberare incompleta, cu o fixare sub tractiune a
intestinului; obezitatea poate favoriza aceasta complicatie; de obicei, retractia se face
progresiv, anusul fiind ingropat in peretele abdominal, fapt ce duce la dificultati de
evacuare a materiilor fecale; se impune reinterventia, cu deschiderea cavitatii peritoneale,
eliberarea ansei colice si confectionarea unui nou anus in conditii confortabile;
necroza ansei, abcesul si fistula peristomala, evisceratia parastomala trebuie
recunoscute si operate in urgenta;
ocluzia mecanica a intestinului subtire prin strangulare intr-o bresa coloparietala;
impune un diagnostic precoce si interventie imediata.
Complicatiile tardive sunt: mecanice (stenoza, prolapsul stomal, eventratia) si
infectioase.
Stenoza se intalneste rar si este, de obicei, consecinta unui defect de tehnica la
confectionarea anusului, care s-a retractat. Poate determina o falsa diaree si necesita o corectie
chirurgicala pentru refacerea unei stomii adecvate.
Prolapsul colostomiei, relativ frecvent, poate fi, uneori, impresionant, ajungand la o
lungime de 10-20 cm. Anusul colic prolabat functioneaza prost, ingreuneaza protezarea, se poate
inflama fiind susceptibil de strangulare cu necroza si complicatii peritoneale secundare grave. Va
fi intotdeauna nevoie de o reinterventie, care consta in rezectia segmentului prolabat, dupa
eliberarea stomei, cu o noua fixare la perete si la piele.
Un caz particular il prezinta prolapsul asociat cu o eventratie parastomala, care se poate
intalni si separat.