Teorii financiare

Teorii ale Pieei de Capital

-2013-

Autor: ILIE Valentin

Introducere
O piata financiara in general se spune ca este eficienta daca preturile de pe acea piata reflecta in totalitate intreaga informatie disponibila si care este relevanta pentru evaluarea titlurilor cotate. Aceasta inseamna ca intreaga informatie referitoare la emitentul titlurilor trebuie sa fie disponibila pe piata astfel incat investitorii sa poata avea acces la ea

Teoria Nivelelor eficientei de piata.

Piata de capital este eficienta in conditiile reflectarii in totalitate, a intregii informatii relevante despre emitent. Dar, sistematizand categoriile de informatii cu referire la titluri si emitenti se definesc 3 nivele de eficienta:

Eficienta redusa. O piata de capital are o eficienta redusa, daca pretul titlurilor reflecta informatia cu referire la evolutia cursului trecut al titlurilor. Aceasta informatie nu este in totalitate relevanta, astfel incat conform cercetarilor lui Maurice Kendall, cursul are o evolutie aleatoare (random walk) Eficienta semiputernica (medie) se realizeaza pe o piata in care preturile titlurilor reflecta in totalitate intreaga informatie disponibila publicului.

Eficienta puternica, este bazata pe intreaga informatie publica sau privata. Aceasta inseamna ca pretul titlurilor reflecta totalitatea informatiilor. In acest tip de piata nu se pot crea avantaje nici pentru cei ce detin informatii confidentiale sau privilegiate.

Analiza Comportamentului Investitorilor

Se consider c exist cumprtori, care sunt mai "inteligeni", mai informai, mai rapizi n decizii dect alii, achiziiile i vnzrile de titluri vor fi coordonate cu aciunile acestor investitori, n msura n care pot fi identificai. Dac acetia nu cumpr i prefer s-i sporeasc poziia de lichiditate, se va adopta o tactic similar, lucru, ce presupune, ns identificarea corect a investitorilor inteligeni", precum i determinarea exact a informaiilor care dezvluie aciunile lor. S-au dezvoltat o serie de teorii care studiaz comportamentul unor astfel de investitori, care acioneaz pe pia. Dintre aceste teorii vor fi prezentate n continuare teoria odd-lot"-urilor, care studiaz aciunile micilor investitori, teoria investitorilor instituionali cei care gestioneaz volume mari de bani, i teoria insiderilor -> comportamentul acelor investitori care fac parte din organizaia a cror titluri le tranzacioneaz.

Teoria odd-lot"
Micul investitor nu cumpr de obicei mai mult de 100 de aciuni ale unei companii. Aceste pachete de pn la 100 de aciuni i-au gsit n literatura de specialitate, denumirea de "odd-lot", spre deosebire de pachetele mari de aciuni numite "round-lot". Cei care vnd i cumpr "odd-lot" ncearc s acioneze n modul cel mai bun pe pia n cea mai mare parte a timpului, adic s cumpere cnd piaa este n scdere, respectiv s vnd cnd aceasta crete. Este de fapt ilustrarea unei reguli de aur a oricrui investitor: "cumpr ieftin i vinde scump". Cu toate acestea tehnicienii nclin s cread c micul investitor tinde s acioneze greit n momentele critice, de schimbare structural a pieei. Dac se presupune c investitorul obinuit, "nesofisticat", de regul, se neal, atunci va fi avantajos s se urmeze o strategie total opus cu a sa.

Pentru a descoperi cum acioneaz micul investitor, sunt adunate statistici cu privire la tranzaciile odd-lot. Volumul acestora este cuantificat i raportat zilnic. Statisticile au n vedere numrul aciunilor cumprate, al celor vndute i al vnzrilor "scurte". Se calculeaz o rata odd-lot ca raport ntre vnzrile i cumprrile de "odd-lot".

Teoria Investitorilor Instituionali

O alt modalitate de orientare a aciunilor investiionale este n funcie de direcia n care acioneaz investitorii inteligeni. Pentru aceasta este necesar s se identifice aceti investitori i s se gseasc indicatorii obiectivi ai activitii lor de tranzacionare. Astfel de investitorii pot fi considerai persoanele care gestioneaz portofoliile fondurilor de pensii, a fondurilor mutuale, a societilor de investiii, etc. Ei sunt investitorii profesioniti, meseria" lor este aceea de a crete valoarea disponibilitilor date spre gestionare. Fondurile mutuale, de exemplu, raporteaz lichiditile n fiecare lun, indicatorii de structur a portofoliului lor se modific la fiecare raportare. Ca i n cazul comportamentelor micilor investitori i comportamentul investitorilor instituionali este un comportament subiectiv. Acesta se bazeaz pe analize i previziuni proprii, ns se consider c ei dein mai multe informaii, au o imagine de ansamblu mai bun asupra pieei

Teoria Insiderilor

Managerii portofoliilor pot fi "inteligeni", dar n mod sigur cel mai inteligent investitor dintre toi ar trebui s fie un insider", cineva care lucreaz n compania respectiv, cineva care afl de la surs ce plnuiete compania s fac n viitor. Se poate tranzaciona dup modelul insiderilor: dac ei cumpr, se va cumpra i se va vinde dac ei vnd. O caren a sistemului este faptul c informaia referitoare la activitatea acestui tip de investitor poate avea vechime de cteva luni n momentul dezvluirii ei. O alt situaie poate fi aceea n care insiderii cumpr i vnd n acelai timp, n acest caz vor fi analizate comportamentele care influeneaz semnificativ piaa i care se bazeaz pe informaii certe ale viitorului companiei

Teoria Dow (Analiza Tehnica a Pieei de Capital )

Analiza tehnic a fost fundamentat teoretic de ctre Charles Dow. Scopul teoriei lui Dow este de a identifica trendurile pe termen lung n preurile activelor financiare. Conform teoriei lui Dow, exist trei tipuri de trend: primar, secundar (intermediar) i teriar. Trendul primar este cel mai important i poate avea o durat de pn la civa ani, trendul secundar poate avea o durat de maxim 1 an i cel teriar poate avea o durat de la cteva zile la cteva luni. Trendul secundar i teriar apar doar ca reacii n cadrul trendului primar. O pia poate fi n scdere dac investitorii vor s realizeze profituri, respectiv s vnd aciunile, dup care ea i continu creterea. Schimbarea unui trend este n strns legtur cu volumul aciunilor. Revenirea la un trend cresctor este nsoit de un volum ridicat tranzacionat.

Prin utilizarea indicatorilor de presiune specialitii n analiz tehnic obin informaii referitoare la evoluia ntregii piee prin urmtoarele trei tipuri de semnale : indicatori care arat ce fel de investitori cumpr i vnd aciuni; indicatori care evalueaz activitatea pe pia; indicatori care relev psihologia indivizilor. Unul din instrumentele utilizate de analitii tehnici pentru a msura cererea i oferta i pentru a previziona preul aciunilor este teoria lui Dow. Aceast teorie, fundamentat de Charles Dow la nceputul secolului, este probabil cea mai veche abordare tehnic, formal, a pieei. Ea este utilizat pentru a indica modificrile de pre i de tendin att pentru pia n ansamblu ei ct i pentru titluri individuale.

Supoziia de la care pleac teoria lui Dow este relativ simpl: o pia este n cretere ("bull market") atunci cnd se ating creteri succesive ce survin dup corecii secundare ncadrate ntr-un trend ascendent. Teoria mai cere ca toate coreciile secundare descendente s fie de mai scurt durat i amplitudine dect cele ascendente. Situaia invers va fi valabil pentru o pia n scdere ("bear market").

O pia puternic, cu o tendin continu, fie c este "bull market" - n cretere sau "bear market" - n scdere, este cea pe care ambii indicatori evolueaz n aceeai direcie. Cnd mediile au tendine opuse, piaa este considerat slab sau nehotrt. Exist, n principal, dou critici aduse acestei teorii i anume: faptul c fluctuaiile secundare nu sunt foarte clar determinate, iar cea de-a doua, c metoda nu face dect s confirme evoluia pieei pe termen lung i nu s o anticipeze.

Teoria de selectie a portofoliului elaborata de MARKOWITZ

O lectie elementara, veche de peste 50 de ani, a fost uitata de multi din brokerii zilelor noastre. Aceasta lectie, predata in 1950 de Harry Markowitz, fondatorul teoriei portofoliului diversificat, poate fi tradusa in limbaj popular prin expresia "sa nu-ti tii toate ouale intr-un singur cos." Harry Markowitz a elaborat notiunea fundamentala legata de asteptarile viitoare, atunci cand elementul de risc trebuie sa intre in joc, valorificand astfel teoria utilitatii asteptate. El a formulat teoria selectiei portofoliului optim in contextul compensarii dintre risc si venit, concentrandu-se pe ideea diversificarii portofoliului ca o metoda de reducere a riscului. Teoria de selectie a portofoliului elaborata de MARKOWITZ statueaza ca un investitor va actiona in conformitate cu convingerile lui de probabilitate asupra acestor variabile aleatoare, respectiv ratele de rentabilitate ale titlurilor individuale Ri .

Esenta modelului lui MARKOWITZ de selectie a portofoliului se rezuma la faptul ca pe piata de capital un investitor in active de capital utilizeaza in procesul de decizie asupra investitiei, convingerile lui de probabilitate care sunt conditionate de valorile estimate ale ratelor de rentabilitate ale titlurilor Deci investitorul are de selectat de fapt dintre portofolii care sunt situate in spatiul rentabilitate, risc conform . Acest set de portofolii poarta denumirea de set fezabil, dintre toate aceste posibilitati sunt eficiente doar cele situate pe asa numita frontiera eficienta.

Diversificarea Portofoliului
Modelul MARKOWITZ implica in acelasi timp si diversificare. MARKOWITZ recomanda investitia in mai multe titluri din diverse sectoare de activitate pentru realizarea unui portofoliu diversificat tocmai datorita faptului ca este de asteptat ca titlurile companiilor din sectoare diferite cu caracteristici economice diferite sa aiba coeficienti de corelatie negativi, respectiv covariante mici intre ele, spre deosebire de firmele din acelasi sector. Deci pentru a reduce varianta estimata a rentabilitatii estimate a portofoliului nu este suficienta investitia intr-un numar mare de titluri in portofoliu, ci este necesara evitarea titlurilor cu covariante mari intre ele.

Recomandarile lui MARKOWITZ pentru dezvoltarea ulterioara a modelului su

Pentru utilizarea modelului lui MARKOWITZ, respectiv pentru selectarea actiunilor ce compun portofoliul eficient este necesar sa definim procedurile pentru a gasi rate estimate ale rentabilitatii si ale covariantei . El a recomandat combinarea tehnicilor statistice cu cele de judecare a realitatii . Prin metode statistice se pot obtine valori ale celor doi parametrii si ce sunt apoi corectati prin prisma unor proceduri in care pot fi utilizati alti parametrii care sa nuanteze analiza. Modelul lui MARKOWITZ a fost si este inca utilizat prin considerarea datelor istorice ale rentabilitatii si variantei, desi chiar autorul mentiona in lucrarea lui fundamentala Portfolio Selection ca el spera sa fie gasite metode mai bune care sa ia in considerare mai multe informatii. El afirma de asemenea ca este esentiala o reformulare probabilistica a analizei valorilor mobiliare

14